Lucrarea nr.

2
MĂSURAREA LUNGIMII DE UNDĂ ŞI A FRECVENŢEI

1. Noţiuni teoretice

1.1 Propagarea undelor electromagnetice în ghidurile uniforme

În ghidurile metalice uniforme transmiterea energiei poate avea loc doar dacă frecvența
depășește o anumită valoare numită frecvenţă critică (sau de tăiere). Frecvența critică
depinde de forma și dimensiunile secțiunii transversale a ghidului de undă.
Într-un ghid de undă dat se pot propaga mai multe structuri (numite moduri) ale câmpului
electromagnetic care diferă între ele atât prin configuraţia liniilor de câmp cât şi prin frecvenţa
critică, viteza de propagare, etc.. Diversele moduri se pot propaga simultan prin același ghid
de undă uniform, fără a se influenţa între ele.
Modul care are cea mai joasă frecvență critică se numește mod dominant (fundamental) în
ghidul de undă respectiv. Celelalte moduri poartă numele de moduri superioare.
În cazul unei frecvențe de lucru f situată între frecvența critică a modului fundamental şi
frecvenţa critică a primului mod superior, propagarea pe ghidul de undă este unimodală
(există numai modul dominant). Aceasta este situația curentă din rețelele de ghiduri de undă.

Lungimea de undă în ghid g

diferă de lungimea de undă în spațiul liber 0  c0 f .
Lungimea de undă în ghidul de undă este determinată de frecvenţa de lucru şi de frecvenţa
critică, prin urmare depinde de generator (sursa de semnal) și de ghid:

g  0  c0
2 2 (1)
f f 
r 1  fc  f r 1  fc 
   

Pentru ghidurile de undă cu aer, lungimea de undă în ghid este întotdeauna mai mare decât
lungimea de undă a undei plane în aer: g  0 .

În cazul ghidurilor cu secțiunea transversală dreptunghiulară, modurile posibile de propagare

pot fi împărţite în moduri de tip transversal electric, notate TEm,n (unde Hm,n ) și moduri de

tip transversal magnetic, notate

TMm,n (unde Em,n ). Dintre toate aceste configurații ale
câmpului electromagnetic în ghidul de undă, modul TE1,0 (unda H1,0) are cea mai joasă
frecvenţă critică. Frecvenţa critică a acestui mod fundamental este determinată numai de
dimensiunea mare (baza) a secțiunii dreptunghiulare prin ghid, a:
1
 f c1,0 c
  (2)

c0
2a 2a r

unde
c0 3108 m s este viteza luminii în vid,  r este permitivitatea electrică relativă a
dielectricului din ghid, iar a este dimensiunea (interioară) a ghidului (figura 1).

Linii câmp H

b Linii câmp E

a
Figura 1. Structura câmpului electromagnetic pentru modul TE1,0 în ghidul dreptunghiular

1.2 Unde staţionare

În general, într-un ghid de undă există simultan o undă directă (care se propagă de la
generator către sarcină, numită și undă incidentă pe sarcină) și o undă inversă (sau undă
reflectată de sarcină). În ghidurile de undă ideale alcătuite din metal perfect conductor şi
dielectric (izolator) ideal, aceste unde se propagă fără atenuare.
Compunerea (însumarea) undei directe cu unda inversă conduce la apariţia în ghid a
fenomenului de undă staţionară. În această situaţie amplitudinea oscilaţiei rezultante diferă de
la un punct la altul în lungul ghidului, deoarece rezultatul însumării depinde de defazajul
fiecărei unde. Valoarea maximă a oscilaţiei se produce în planele în care cele două unde se
compun în fază (diferență de fază egală cu 0), iar valoarea minimă în planele în care ele
sosesc în antifază (diferență de fază egală cu 180). Figura 2 exemplifică o astfel de
distribuție.

ET
E
T dir E E E
T max T dir T inv
E
T inv ET inv
E
T dir ET inv ET  ET  ET inv
min dir

O z
g 2 g 4

2
Figura 2. Distribuția componentei transversale ET în lungul ghidului, ca
rezultat al suprapunerii undei directe cu unda inversă

3
Distanța între două maxime sau între două minime consecutive ale distribuției
amplitudinii în lungul ghidului de undă este egală cu jumătate din lungimea de undă în
ghid, g / 2.

Dacă ghidul de undă este fără pierderi atunci distribuția este periodică; în acest caz
maximele au aceeași amplitudine, respectiv minimele distribuției au aceeași amplitudine.

Aspectul distribuției amplitudinii de oscilație în lungul ghidului de undă depinde de raportul

dintre amplitudinea undei inverse și amplitudinea undei directe. Pentru un ghid dat care este
alimentat de la o sursă dată, acest raport este determinat de sarcina care se află la capătul
ghidului. Din acest punct de vedere, orice sarcină poate fi caracterizată printr-un coeficient de
reflexie, . Conform definiției, coeficientul de reflexie este dat de relația:
ETinv  
E 0 (3)
 Tdirv


unde ETdir 
0

și ETinv  sunt amplitudinile complexe ale undei directe, respectiv inverse, la
0
sarcină. Cu aceste notații, valorile maxime și minime ale distribuției devin:

ET max
 ET
di 1 
r (4)
ET min  ET
dir

1 

iar raportul lor se numeşte raport de undă staționară, notat  (sau SWR, acronim folosit
pentru denumirea în lb. engleză, Standing Wave Ratio):

  ET max  1   (5)
1 ET min
1 

Raportul de undă staționară caracterizează aspectul distribuției (gradul de ondulație) și este

determinat de măsura în care sarcina absoarbe puterea undei incidente. Este o mărime
adimensională reală, supraunitară.
1.3 Rezonatoare electromagnetice
În domeniul microundelor, în locul obişnuitelor circuite rezonante se folosesc rezonatoarele
de volum (cavităţi rezonante).
O cavitate rezonantă ideală este un domeniu din spaţiu, având de obicei o formă geometrică
simplă, închis de pereţi metalici perfect conductori. Într-o cavitate ideală câmpul
electromagnetic nu poate exista decât la anumite frecvenţe discrete numite frecvenţe de
rezonanţă ale diferitelor moduri de oscilaţie posibile. Aceste frecvenţe depind de

4
dimensiunile cavităţii.

5
În cavităţile reale, în locul frecvenţelor discrete de rezonanţă apar curbe de rezonanţă, cu
atât mai aplatizate cu cât factorul de calitate1 al rezonatorului este mai mic.

2. Metode de măsură
2.1
Măsurarea lungimii de undă în ghid, g

Măsurarea lungimii de undă în ghid se bazează pe proprietăţile undei staţionare şi anume pe

faptul că distanţa dintre două minime (sau maxime) consecutive este g /2 . Pentru o precizie
de măsurare bună trebuie ca ondulaţia distribuţiei să fie cât mai pronunţată. Situația optimă
 , apare în cazul unei sarcini pur reactive, adică o sarcină care produce
 1
reflexie totală (amplitudinea undei reflectate de sarcină este egală cu amplitudinea undei
incidente pe sarcină), de exemplu scurtcircuitul.
În practică se măsoară întotdeauna distanţa dintre minime deoarece poziţia minimelor poate fi
determinată mai precis decât poziţia maximelor (relativ plate). În scopul îmbunătăţirii
preciziei, la determinarea poziţiei minimelor se poate aplica şi procedeul de citire mediată
(figura 3).

Indicaţia
aparatului
de măsură

x  1 x '  x"
2


z
x ' x x "

Figura 3. Determinarea mai precisă a poziţiei minimului, prin citire mediată

Măsurarea lungimii de undă în ghid prin intermediul distanței dintre minime se poate efectua
aplicând una dintre următoarele variante:
2.1.1 Metoda deplasării sondei
Se montează la capătul liniei de măsură un scurtcircuit fix. Se deplasează sonda în lungul
liniei și se notează pozițiile minimelor distribuției. Se calculează distanţa dintre două minime
consecutive, distanţa din care se obține lungimea de undă în ghid g .

1
Factorul de calitate al unui mod de oscilație dintr-un rezonator este definit prin raportul dintre energia
acumulată în rezonator W și energia care se disipă în timpul unei perioade T a oscilației, WP: W
Q  2 .
WP t T
Dacă în relația de definiție se consideră doar pierderile proprii ale rezonatorului (pierderi în dielectricul din
interior și în pereții imperfect conductori) atunci valoarea calculată se numește factor de calitate propriu, Q0,
dacă se iau în considerare doar pierderile provocate de cuplajul rezonatorului cu exteriorul atunci rezultatul
obținut se numește factor de calitate extern, Qext, iar dacă se ține seama de toate pierderile atunci se obține
6
factorul de calitate în sarcină, QS. Între acești factori de calitate există relația: 1 QS  1 Q0 1 Qext .

7
 2.1.2 Metoda deplasării scurtcircuitului
Se montează la capătul liniei de măsură un scurtcircuit mobil. Se deplasează scurtcircuitul şi
se notează poziţiile pentru care apar minime ale distribuției, cu sonda fixată într-o poziţie
oarecare. Se calculează distanţa dintre două minime consecutive, din care rezultă g .

Cele două metode de măsură, echivalente în aparență, se deosebesc totuşi prin faptul că
metoda deplasării scurtcircuitului evită o anumită eroare sistematică existentă în metoda
deplasării sondei. Eroarea provine din modificarea lungimii de undă în porţiunea de ghid cu
fantă, cauzată de prezenţa fantei de măsură. Prin metoda deplasării sondei se măsoară, de
fapt, lungimea de undă în ghidul cu fantă, care poate diferi (foarte puţin) de lungimea de undă
g în ghidul închis.
2.2
Măsurarea frecvenţei
2.2.1 Determinarea frecvenţei prin intermediul lungimii de undă în ghid

Dacă s-a măsurat lungimea de undă în ghid, g

și se cunoaște frecvența critică a ghidului de
undă
fc , frecvența de lucru (frecvența semnalului de microunde furnizat de sursă) poate fi
,
calculată cu relaţia:
2
c 
f  1  g (6)
  c 
g
în care c
este lungimea de undă critică (corespunzătoare frecvenţei critice, în spaţiul liber).
Pentru modul TE1,0 în ghidul de undă dreptunghiular, lungimea de undă critică este
determinată de dimensiunea mare a secțiunii interioare a ghidului utilizat:

c  1,0
 2a
(7)
TE

2.2.2 Măsurarea directă a frecvenței cu frecvențmetre digitale

Frecvențmetrele numerice de microunde sunt aparate mai complexe decât frecvenţmetrele de
joasă frecvenţă, deoarece numărătoarele obişnuite nu pot funcţiona la o viteză atât de mare. În
frecvenţmetrele de microunde se efectuează o translație a frecvenței, urmată de măsurarea
frecvenţei (mai joase) astfel obţinute. Cunoscând translaţia, rezultatul măsurării poate fi
interpretat în mod corespunzător, iar instrumentul de măsură afișează direct frecvența
semnalului de la intrare.
2.2.3 Măsurarea frecvenţei cu ajutorul frecvenţmetrelor (undametrelor) de rezonanţă
Pentru a măsura frecvenţa se utilizează în mod curent cavități rezonante ale căror dimensiuni
pot fi modificate prin acţionarea unui mecanism de reglaj. Acest reglaj este acționat până se
constată rezonanța cavității. Din dimensiunile cavității aduse la rezonanță se poate determina
frecvența de lucru folosindu-se în acest scop relații de calcul, tabele sau curbe de etalonare.

8
După modul cum este cuplat rezonatorul cu sursa de semnal şi după cum se constată
rezonanța, undametrele sunt de mai multe tipuri: cu transmisie, cu reflexie, cu absorbție
(figura 4).
Undametrul cu transmisie este un rezonator cu două porţi de acces (cuplaje). Printr-un
cuplaj se introduce semnal de la generator iar prin celalalt se extrage semnal pentru detector.
În momentul rezonanţei semnalul detectat este maxim.
Undametrul cu reflexie este un rezonator cu un singur cuplaj, conectat ca sarcină la
capătul unui ghid de undă. În afara rezonanţei, această sarcină reflectă toată puterea
incidentă    1 . La rezonanţă, datorită intensităţii foarte mari a câmpului electromagnetic,
o parte din puterea incidentă se pierde în pereţii imperfect conductori ai rezonatorului.
Acordul unui astfel de undametru corespunde unui minim al puterii reflectate, minim care
poate fi sesizat folosind un cuplor directiv și un detector.

U.T.
U.R
G G
a) b)

U.A a) undametru cu transmisie;

b) undametru cu reflexie;
c) undametru cu absorbție
G
c)
Figura 4. Măsurarea frecvenței cu undametre de rezonanță

Undametrul cu absorbție este un rezonator cu un singur cuplaj, conectat paralel la ghidul

care transmite putere de la generator spre sarcină. La rezonanţă, undametrul absoarbe o parte
din puterea din ghid. Acordul acestui tip de undametru se constată prin scăderea puterii în
sarcină (absorbţie de putere). Pentru ca minimul de putere în sarcină să coincidă perfect cu
rezonanţa undametrului trebuie ca sarcina să aibă un coeficient de reflexie cât mai redus
(sarcină adaptată). Acest tip de undametru este cel mai des întâlnit, datorită simplităţii
montajului.

3. Desfăşurarea lucrării
3.1 Se desenează schema instalaţiei de măsură.
3.2 Se măsoară lungimea de undă în ghid prin mai multe metode. Se compară rezultatele,
calculându-se eroarea relativă cu formula:

 
g
 g 

9
e[%] calculat  măsurat
100 (8)
 g
calculat

10
unde 
 calculat se determină cu relaţia (1).

3.3 Se măsoară frecvenţa de lucru prin mai multe metode. Se compară rezultatele,
calculându-se eroarea relativă cu formula

f  fmăsurat
e[%]  100 (9)
f

unde f reprezintă frecvența de lucru iar fmăsurat frecvența măsurată cu metoda de măsură folosită.

4. Întrebări
4.1 Poate fi măsurată lungimea de undă în ghid folosind o terminaţie adaptată conectată la
capătul liniei de măsură? Justificaţi răspunsul.
4.2 Nivelul semnalului furnizat de generator afectează măsurarea lungimii de undă în ghid?
Dar sarcina de la capătul liniei?
4.3 Ce rol are atenuatorul conectat între generator și linia de măsură?
4.4 Care este banda unimod a ghidului dreptunghiular din care este realizată linia de măsură?

11