Lucrarea nr.

4
STUDIUL DISTRIBUŢIEI AMPLITUDINII
SEMNALELOR ÎN LUNGUL UNEI LINII

1. Noţiuni teoretice

1.1 Propagarea undelor electromagnetice în ghidurile uniforme

În ghidurile metalice uniforme transmiterea energiei poate avea loc numai dacă
frecvenţa depăşeşte o anumită valoare numită frecvenţă critică sau de tăiere. Frecvenţa
critică depinde de forma şi dimensiunile secţiunii transversale a ghidului.
Într-un ghid dat se pot propaga mai multe structuri ale câmpului electromagnetic
(moduri), care diferă între ele atât prin configuraţia liniilor de câmp cât şi prin frecvenţa
critică, viteza de propagare, etc.. Diversele moduri se pot propaga simultan prin acelaşi
ghid uniform, fără a se influenţa între ele.
Modul care are cea mai joasă frecvenţă critică se numeşte mod fundamental
sau mod dominant în ghidul respectiv. Celelalte moduri se numesc moduri superioare.
În cazul unei frecvenţe de lucru situată între frecvenţa critică a modului
fundamental şi frecvenţa critică a primului mod superior, propagarea pe ghid este
unimodală (există numai modul fundamental). Aceasta este situaţia curentă din
reţelele de ghiduri.
Lungimea de undă în ghid, g , diferă de lungimea de undă în spaţiul liber, 0 .
Lungimea de undă în ghid este determinată de frecvenţa de lucru şi de frecvenţa critică,
prin urmare depinde şi de ghid:

0 c 1
g   (1)
1   fc / f  f 1   f c f 2
2

Pentru ghidurile cu aer, lungimea de undă în ghid este întotdeauna mai mare
decât lungimea de undă a undei plane în aer: g  0  c0 f .
În cazul ghidurilor cu secţiune dreptunghiulară, modurile posibile de propagare
pot fi împărţite în moduri de tip transversal electric, notate TE m ,n (sau H m ,n ) şi moduri
de tip transversal magnetic, notate TM m ,n (sau E m ,n ). Dintre toate aceste moduri,
modul TE1,0 (sau H1,0 ) are cea mai joasă frecvenţă critică. Frecvenţa critică a acestui
mod fundamental este determinată numai de dimensiunea mare a secţiunii
dreptunghiulare prin ghid:

6
 c c0
f c1,0   (2)
2a 2a  r

unde c0  3  10 8 m s este viteza luminii în vid,  r este permitivitatea electrică relativă a

dielectricului din ghid, iar a este dimensiunea (interioară) a ghidului (figura 1).

Linii câmp H

b Linii câmp E

a
Fig. 1. Structura câmpului electromagnetic pentru
modul H1,0 ( TE1,0 ) în ghidul dreptunghiular

1.2 Unde staţionare

În general, într-un ghid există simultan o undă directă (care se propagă de la

generator către sarcină) şi o undă inversă (sau reflectată de sarcină). În ghidurile ideale
alcătuite din metal perfect conductor şi dielectric ideal, aceste unde se propagă fără
atenuare.
Însumarea undei directe cu unda inversă conduce la apariţia în ghid a
fenomenului de undă staţionară. În această situaţie amplitudinea oscilaţiei rezultante
diferă de la un punct la altul în lungul ghidului, deoarece rezultatul însumării depinde
de defazaj. Valoarea maximă a oscilaţiei se produce în planele în care cele două unde
se întâlnesc în fază, iar valoarea minimă în planele în care ele sosesc în antifază (figura
2 exemplifică o astfel de distribuţie). Distanţa între două maxime sau minime
consecutive ale distribuţiei amplitudinilor este egală cu g / 2 .
Dacă linia este fără pierderi, distribuţia este periodică; în acest caz, atât
maximele cât minimele sunt egale între ele.
Aspectul distribuţiei amplitudinii de oscilaţie în lungul ghidului depinde de
raportul dintre amplitudinea undei inverse şi amplitudinea undei directe. Acest raport
este determinat de sarcina care se află la capătul ghidului. Din acest punct de vedere,
orice sarcină poate fi caracterizată printr-un coeficient de reflexie,  .

7
 Fig. 2. Distribuţia componentei ET în lungul ghidului, ca
rezultat al suprapunerii undei directe cu unda inversă


 E  Tinv 0
(3)
E  Tdirv 0


unde ETdir  0

şi ETinv  0
sunt amplitudinile complexe ale undei directe, respectiv
inverse, la sarcină.
Cu această notaţie, valorile maxime şi minime ale distribuţiei devin

ET max
 ETdir 1   
(4)
ET min
 ETdir 1   
iar raportul lor se numeşte raport de undă staţionară,  :

ET 1 
 max
 (5)
ET min
1 

Raportul de undă staţionară caracterizează aspectul distribuţiei (gradul de

ondulaţie) şi este determinat de măsura în care sarcina absoarbe puterea undei
incidente.

1.3 Rezonatoare electromagnetice

În domeniul microundelor, în locul obişnuitelor circuite rezonante se folosesc

rezonatoarele de volum (cavităţi rezonante).
O cavitate rezonantă ideală este un domeniu din spaţiu, având de obicei o formă
geometrică simplă, închis de pereţi metalici perfect conductori. Într-o cavitate ideală
8
câmpul electromagnetic nu poate exista decât la anumite frecvenţe discrete numite
frecvenţe de rezonanţă ale diferitelor moduri de oscilaţie posibile. Aceste frecvenţe
depind de dimensiunile cavităţii.
În cavităţile reale, în locul frecvenţelor discrete de rezonanţă apar curbe de
rezonanţă, cu atât mai aplatizate cu cât factorul de calitate al rezonatorului este mai
mic.

2.1 Măsurarea lungimii de undă

Măsurarea lungimii de undă în ghid se bazează pe proprietăţile undei staţionare

şi anume pe faptul că distanţa dintre două minime (sau maxime) consecutive este g / 2
. Pentru o precizie de măsurare bună trebuie ca ondulaţia distribuţiei să fie cât mai
pronunţată. Situaţia optimă    ,   1 apare în cazul unei sarcini care produce
reflexie totală, de exemplu scurtcircuitul.
În practică se măsoară întotdeauna distanţa dintre minime deoarece poziţia
minimelor poate fi determinată mai precis decât poziţia maximelor (relativ plate). În
scopul îmbunătăţirii preciziei, la determinarea poziţiei minimelor se poate aplica şi
procedeul de citire mediată (figura 3).

Indicaţia
aparatului
de măsură

Figura 3. Determinarea mai precisă a poziţiei minimului, prin citire mediată

Măsurarea lungimii de undă prin intermediul distanţei dintre minime se poate

face aplicând una dintre următoarele variante:
2.1.1 Metoda deplasării sondei
Se montează la capătul liniei de măsură un scurtcircuit fix. Se deplasează sonda
în lungul liniei şi se notează poziţiile minimelor (de valoare nulă). Se calculează
distanţa dintre două minime consecutive, distanţa din care se obţine g .
2.1.2 Metoda deplasării scurtcircuitului
Se montează la capătul liniei de măsură un scurtcircuit mobil. Se deplasează
scurtcircuitul şi se notează poziţiile pentru care apar minime ale semnalului, cu sonda
fixată într-o poziţie oarecare. Se calculează distanţa dintre două minime consecutive,
din care rezultă g .

9
 Cele două variante, în aparenţă echivalente, se deosebesc totuşi prin faptul că
metoda deplasării scurtcircuitului evită o anumită eroare sistematică existentă în
metoda deplasării sondei. Eroarea provine din modificarea lungimii de undă în
porţiunea de ghid cu fantă, cauzată de prezenţa fantei de măsură. Prin metoda deplasării
sondei se măsoară, de fapt, lungimea de undă în ghidul cu fantă, care poate diferi (foarte
puţin) de lungimea de undă g în ghidul închis.

2.2 Măsurarea frecvenţei

2.2.1 Determinarea frecvenţei prin intermediul lungimii de undă

Dacă s-a măsurat lungimea de undă g şi se cunoaşte frecvenţa critică f c ,
frecvenţa de lucru poate fi calculată cu relaţia:

 
2
c
f  1  g  (6)
g  c 

în care c este lungimea de undă critică (corespunzătoare frecvenţei critice, în spaţiul

liber). Pentru modul H1,0 în ghid dreptunghiular, lungimea de undă critică este
determinată de dimensiunea mare a secţiunii interioare a ghidului:

 c  H 1,0
 2a (7)

2.2.2 Măsurarea directă a frecvenţei cu frecvenţmetre numerice

Frecvenţmetrele numerice de microunde sunt aparate mai complexe decât
frecvenţmetrele de joasă frecvenţă, deoarece numărătoarele obişnuite nu pot funcţiona
la o viteză atât de mare. În frecvenţmetrele de microunde se face o translaţie a
frecvenţei, urmată de măsurarea frecvenţei (mai joase) astfel obţinute. Cunoscând
translaţia, rezultatul măsurării poate fi interpretat în mod corespunzător, iar aparatul
afişează direct frecvenţa semnalului de la intrare.

2.2.3 Măsurarea frecvenţei cu ajutorul frecvenţmetrelor (undametrelor) de

rezonanţă
Pentru a măsura frecvenţa se utilizează în mod curent cavităţi ale căror
dimensiuni pot fi modificate prin acţionarea unui mecanism de reglaj. Acest reglaj este
acţionat până se constată rezonanţa cavităţii. Din dimensiunile cavităţii aduse la
rezonanţă se poate determina frecvenţa de lucru folosindu-se în acest scop relaţii de
calcul, tabele sau curbe de etalonare.
După modul cum este cuplat rezonatorul cu sursa de semnal şi după cum se
constată rezonanţa, undametrele sunt de mai multe tipuri: cu transmisie, cu reflexie, cu
absorbţie (figura 4).

10
 U.T.
U.R
.

a) b)

U.A a) undametru cu transmisie;

. b) undametru cu reflexie;
c) undametru cu absorbţie

c)

Figura 4. Măsurarea frecvenţei cu undametre de rezonanţă

Undametrul cu transmisie este un rezonator cu două porţi de acces (cuplaje).

Printr-un cuplaj se introduce semnal de la generator iar prin celalalt se extrage semnal
pentru detector . În momentul rezonanţei semnalul detectat este maxim.
Undametrul cu reflexie este un rezonator cu un singur cuplaj, conectat ca
sarcină la capătul unui ghid. În afara rezonanţei, această sarcină reflectă toată puterea
incidentă    1 . La rezonanţă, datorită intensităţii foarte mari a câmpului
electromagnetic, o parte din puterea incidentă se pierde în pereţii imperfect conductori
ai rezonatorului. Acordul unui astfel de undametru corespunde unui minim al puterii
reflectate, minim care poate fi sesizat folosind un cuplor directiv şi un detector.
Undametrul cu absorbţie este un rezonator cu un singur cuplaj, conectat paralel
la ghidul care transmite putere de la generator spre sarcină. La rezonanţă, undametrul
absoarbe o parte din puterea din ghid. Acordul acestui tip de undametru se constată
prin scăderea puterii în sarcină (absorbţie de putere). Pentru ca minimul de putere în
sarcină sa coincidă perfect cu rezonanţa undametrului trebuie ca sarcina să aibă un
coeficient de reflexie cât mai redus (sarcină adaptată). Acest tip de undametru este cel
mai des întâlnit, datorită simplităţii montajului.

3. Desfăşurarea lucrării

3.1 Se desenează schema instalaţiei de măsură.

3.2 Se măsoară distribuţia amplitudinii oscilaţiei în lungul ghidului, pentru diverse

situaţii: ghid terminat în scurtcircuit, ghid terminat pe sarcina adaptată, ghid terminat
în gol. Pentru aceasta se deplasează sonda în lungul ghidului, notându-se indicaţiile
aparatului de măsură. Se repetă procedura pentru fiecare terminaţie specificată mai sus,
menţinând aceeaşi putere la intrare (aceeaşi atenuare).

11
3.4 Se reprezintă cele trei curbe obţinute pe o singură diagramă în vederea comparării
lor. Poziţia sondei va corespunde abscisei iar indicaţia milivoltmetrului ordonatei
diagramei.
3.5 Se măsoară lungimea de undă în ghid prin mai multe metode. Se compară
rezultatele, calculându-se eroarea relativă cu formula

e[%] 
 g 
calculat
  g 
măsurat
 100 (8)
 g calculat
unde  g  se determină cu relaţia (1).
calculat

3.6 Se măsoară frecvenţa de lucru prin mai multe metode. Se compară rezultatele,
calculându-se eroarea relativă cu formula

f  f măsurat
e[%]   100 (9)
f

unde f reprezintă frecvenţa de lucru iar f măsurat frecvenţa măsurată cu metoda de

măsură folosită.

4. Întrebări
1. De ce minimele distribuţiei măsurate atunci când linia este terminată în
scurtcircuit nu sunt chiar nule?
2. Cum poate fi explicat faptul că la linia terminată adaptat distribuţia măsurată nu
este perfect constantă?

3. De ce în cazul liniei lăsate în gol distribuţia măsurată diferă semnificativ de

distribuţia teoretică existentă la o linie fără pierderi terminată în gol?
4. Cum poate fi pus în evidenţă zgomotul inerent oricărei instalaţii de măsură?

5. Cum ar putea fi verificat faptul că pierderile liniei de măsură sunt

nesemnificative?

6. Poate fi măsurată lungimea de undă în ghid folosind o terminaţie adaptată

conectată la capătul liniei de măsură? Justificaţi răspunsul.

7. Nivelul semnalului furnizat de generator afectează măsurarea lungimii de undă

în ghid ? Dar sarcina de la capătul liniei ?

8. Ce rol are atenuatorul conectat între generator şi linia de măsură ?

9. Care este banda unimod a ghidului dreptunghiular din care este realizată linia de
măsură ?
12