Bazele sistemelor de achiziție de date (BSAD) - Dr. Ing.

Vlad-Cristian Georgescu

Laborator 2 – Tensometre

1. Scopul lucrării
Lucrarea are drept scop familiarizarea studenților cu noțiunile necesare pentru a
alege și utiliza diferiți senzori pentru măsurarea stresului mecanic.

2. Tipuri de tensometre
Tensometrele sunt senzori care transformă forța mecanică aplicată asupra unui
obiect în variație de parametru electric (rezistență).
Aplicațiile tensometrelor includ măsurarea greutății, accelerației, forței, cuplului
mecanic, vibrației și presiunii. Sunt folosite de obicei în mediul industrial sau în
domeniul construcțiilor, pentru a măsura stresul la care sunt supuse anumite
structuri, în timpul construcției sau pe parcursul utilizării acestora.

Din punct de vedere al principiului fizic, există două tipuri de tensometre: cu fir
metalic și cu fir semiconductor (Fig. 1). Ansamblul alcătuit de firul tensometric,
materialul suport și terminalele de măsură se numește marcă tensometrică (strain
gauge).

Fig. 1. Mărci tensometrice

Marca tensometrică se lipește cu ajutorul unor rășini pe corpul a cărui deformație

se măsoară, tensiunea mecanică fiind astfel transferată către tensometru.
La tensometrul cu fir metalic, modificarea rezistenței este dată de modificarea
lungimii, secțiunii și a rezistivității firului metalic. La tensometrul cu fir semiconductor,

1
efectele date de variația dimensiunilor sunt neglijabile în raport cu variația rezistivității
materialului semiconductor.
Variația rezistenței poate fi pozitivă sau negativă, în funcție de direcția stresului
mecanic aplicat (Fig. 2).

Fig. 2. Variația rezistenței mărcii tensometrice

În tabelul următor sunt prezentate diferențe între cele două tipuri de tensometre.
Parametru Tens. metalic Tens. semiconductor
Sensibilitate 2÷4 50 ÷ 100
Domeniu de măsură [µε] 0,1 ÷ 40.000 0,001 ÷ 40.000
Rezistență [Ω] 120, 350, 600...5000 1000...5000
Toleranță [%] 0,1 ÷ 0,2 1÷2
Liniaritate da nu
Durată de viață scăzută mare

3. Montarea mărcilor tensometrice

După cum se poate observa în Fig. 2, mărcile tensometrice sunt sensibile doar la
deformările ce apar în lungimea tensometrului. Astfel, montarea mărcii tensometrice
este foarte importantă.
În Fig. 3 este prezentat modul în care este montată marca tensometrică cu fir
metalic folosită în această lucrare.
Orientarea tensometrului este aleasă în funcţie de direcţia efortului care va fi
aplicat pe bară. În acest caz, bara este fixată la un capăt, iar forţa poate fi aplicată la

2
capătul liber, pentru a schimba poziţia barei, în sus sau în jos. Tensometrul este
orientat astfel încât secţiunile mai lungi ale conductorului să fie paralele cu lungimea
barei. Acest montaj maximizează compresia sau alungirea tensometrului.

Fig. 3. Montarea mărcii tensometrice pe o bară metalică

În cazul în care se dorește urmărirea stresului mecanic pe mai multe axe, pot fi
instalate mai multe mărci tensometrice, sub diferite unghiuri (Fig. 4).

Fig. 4. Montarea a mai multe mărci tensometrice

4. Montajul electronic
Valoarea nominală a rezistenţei tensometrului de pe placa de lucru este de
120Ω. În momentul de flexare maximă a barei, rezistenţa se măreşte cu 0,4Ω.
Din cauza valorii mici de modificare a rezistenţei, s-a folosit o punte Wheatstone
şi un amplificator. De asemenea, în circuit sunt folosite rezistoare de precizie
(toleranţă 0,1%) pentru a minimiza erorile cauzate de valoarea mică de variaţie a
rezistenţei tensometrului.
În Fig. 5 este prezentat montajul electronic în care este inclus tensometrul.

3
 Fig. 5. Montajul electronic
Q1. Unde se află tensometrul în Fig. 5?

Pentru a măsura cu precizie variația de rezistență, ieșirea punții a fost legată la un

amplificator operațional (U16A în schemă) (convertor curent-tensiune) care
𝑉
2 ∆𝑅
transformă diferența de curent dintre cele 2 ramuri ( × ), rezultatul fiind
𝑅𝑁 𝑅𝑁

prezent sub formă de tensiune la borna ”BRIDGE OUT”.

𝑉 5
2 ∆𝑅 2 ∆𝑅
VBRIDGE OUT = × × 𝑅𝐹 = × × 12𝑘 = 2,083 ∙ ΔR [V]
𝑅𝑁 𝑅𝑁 120 120

, unde V este tensiunea de alimentare a punţii (+5V); RN este rezistenţa nominală

a tensometrului (120Ω); RF este rezistenţa de feedback (12kΩ); ΔR este modificarea
de rezistenţă datorată efortului mecanic.
Q2. Cât ar trebui să fie valoarea VBRIDGE OUT dacă nu există stres mecanic ?
Orice diferenţă în punte datorată toleranţelor rezistoarelor, drift-ului cu
temperatura, etc, este prezentă la ieşirea BRIDGE OUT.

Tensiunea de la BRIDGE OUT este apoi amplificată de un alt amplificator

operațional (U16B în schemă). Pentru a calibra circuitul, trebuie avut în vedere ca
asupra ansamblului să nu fie aplicată nici o tensiune mecanică. După acea,
potenţiometrul (POT R105) poate fi reglat pentru a avea 0V la ieşirea AMP OUT.
Q3. Cât este factorul de amplificare al amplificatorului operațional U16B?
Tensiunea de ieşire a amplificatorului operaţional la borna AMP OUT este:
VAMP OUT = 5 ∙ VBRIDGE OUT = 5 ∙ 2,083 ∙ ΔR = 10,42 ∙ ΔR [V]

4
5. Desfășurarea lucrării

Partea I. Măsurarea directă a variaţiei rezistenţei tensometrului

Ajustaţi butonul rotativ astfel încât să nu fie aplicat stres mecanic pe capătul liber
al barei.

1. Măsuraţi rezistenţa nominală a tensometrului (fără stres mecanic) conectând

sondele multimetrului la bornele senzorului: RN = ______ Ω.

2. Observaţi valoarea rezistenţei pe măsură ce rotiţi butonul la maxim în sens

orar. În acest moment, capătul liber al barei este împins în sus. Când ajungeţi
la maxim, notaţi rezistenţa în cazul compresiei maxime: RC(max) = ______Ω.
3. Notând valoarea rezistenței la fiecare rotație (luați ca poziție de referință
punctul de pe partea superioară a butonului), rotiţi butonul în sens
trigonometric, până la maxim. În acest moment, capătul liber al barei este
împins în jos. Reprezentaţi grafic dependenţa rezistenţei.
Când tensometrul este sub tensiune maximă, notaţi valoarea rezistenţei
maxime de alungire: RA(max) = ______Ω.

4. Calculați variația absolută pentru primele 2 rotiri, |ΔR1| și |ΔR2|.

5. Calculaţi variația pentru compresie maximă: ΔRC = RN – RC(max) = ______Ω.
6. Calculaţi variația pentru alungire maximă: ΔRA = RN – RA(max) = ______Ω.

5
 Partea II. Măsurarea variaţiei rezistenţei tensometrului cu ajutorul circuitului
Reveniţi cu capătul barei în poziţia fără stres mecanic. Introduceţi un conector cu
două terminale pentru a introduce tensometrul în circuitul punţii.

1. Măsurați cu multimetrul tensiunea de la bornele GND (-) şi BRIDGE OUT (+).

Q4. De ce poate diferi această măsurătoare față de 0V (valoare așteptată conform
formulei) ?

2. Mutaţi sonda + a multimetrului la ieşirea AMP OUT și realizaţi procedura de

calibrare a circuitului punţii, prin ajustarea potenţiometrului ZERO, pentru a
avea 0V ± 50mV la ieşirea AMP OUT.

3. Observaţi valoarea tensiunii pe măsură ce rotiţi butonul la maxim în sens orar.

În acest moment, capătul liber al barei este împins în sus. Când ajungeţi la
maxim, notaţi tensiunea în cazul compresiei maxime: VC(max) = ______V.
4. Notând valoarea tensiunii la fiecare rotație (luați ca poziție de referință
punctul de pe partea superioară a butonului), rotiţi butonul în sens
trigonometric, până la maxim. În acest moment, capătul liber al barei este
împins în jos. Reprezentaţi grafic dependenţa tensiunii, pe același grafic
pe care l-ați realizat în Partea I.
Când tensiometrul este sub tensiune maximă, notaţi valoarea tensiunii
maxime de alungire: VA(max) = ______V.

5. Calculați variația absolută pentru primele 2 rotiri, |ΔV1| și |ΔV2|.

Bibliografie
1. ”F.A.C.E.T – Industrial Electronics Transducer Fundamentals, Student
Workbook, Edition 4”, ISBN 0-86657-289-9
2. ”Lucrarea 7 – Tensometre” – lucrare de laborator ”Senzori și circuite de
condiționare a semnalelor”, Fac. ETTI, Dep. DCAE, UPB București