LAB TFI v2014

Corina Botoca Nicolae Miclău János Gál
Tehnica frecvenţelor înalte

– lucrări de laborator –
2014
Tehnica frecvenţelor înalte Cuprins 2014
Cuprins
Lucrarea nr.1 Detectorul cu dioda semiconductoare………………………………………...……3
Lucrarea nr.2 Măsurarea frecvenţei în microunde…………………………………………….………10
Lucrarea nr.3 Măsurarea puterii în microunde……………………………...…………………………13
Lucrarea nr.4 Determinarea lungimii de undă şi a raportului de unda staţionară în ghidul de
undă…………………………………………………………………………………………………….……17
Lucrarea nr.5 Cuploare……………………………………………………………………………...…….21
Lucrarea nr.6 Proiectarea şi simularea pe calculator a unor circuite de adaptare în domeniul
frecvenţelor înalte…………………………….……………………………………………………………28
Bibliografie………………………………………………………………………………………34
Tehnica frecvenţelor înalte Lucrarea nr.1 2014
Detectorul cu dioda semiconductoare
Scopul lucrării
Studiul comportării şi al utilizării detectorului cu diodă semiconductoare în domeniul
microundelor şi familiarizarea cu aparatura specifică.
Noţiuni teoretice
Detectorul cu diodă semiconductoare se utilizează pentru determinarea (monitorizarea)
nivelului semnalului de radiofrecvenţă de undă continuă sau pulsatorie.
Detectorul cu diodă semiconductoare este format din două componente de bază:
a) Dioda semiconductoare
b) Montura diodei
Diodele semiconductoare utilizate pot fi cu contact punctiform, diode Schottky sau diode
Schottky cu tensiune mică de deschidere, montate într-o capsulă de formă specială care reduce la
minimum valorile elementelor parazite din schema echivalentă. Diodele Schottky obişnuite
necesită o prepolarizare pentru obţinerea unei sensibilităţi corespunzătoare, dezavantaj eliminat
de diodele Schottky cu tensiune mică de deschidere.
Figura 1.1
În figura 1.1 se reprezintă caracteristica curent tensiune pentru cele trei tipuri de diode mai
sus menţionate. În cadrul caracteristicii I  U putem deosebi trei zone:
 o zonă pătratică
 o zonă lineară
 o zonă de tranziţie, între cele două zone anterior menţionate.
Caracteristica este dată de ecuaţia:

 
I  I 0 eU U0  1 (1.1)
unde I = curentul diodei
I 0 = un curent de ordinul a câţiva  A
U = tensiunea aplicată joncţiunii
U 0  26mV pentru Ge sau  26  52  mV pentru Si
3|P age
Dacă tensiunea aplicată este o tensiune alternativă de forma:

u  U cos t  (1.2)
Înlocuind (1.2) în (1.1) şi dezvoltând în serie obţinem:
U 1 U 
2

i  I 0  cos t     cos 2 t  ... (1.3)
U 0 2  U0  
Pentru U  U 0 neglijând termenii de ordin superior, obţinem
2 2
I U  U  I0  U 
i 0   I0   cos t     cos  2t  (1.4)
4  U0   U0  4  U0 
În expresia (1.4) a curentului detectat observăm existenţa unui termen de curent continuu:
2
I U 
I 0  (1.5)
4  U0 
termen ce caracterizează comportarea pătratică a diodei pentru U  U 0 .
Montura diodei poate să fie acordată sau de bandă largă. Monturile acordate se utilizează
când detectorul se foloseşte la o frecvenţă fixă, la care se fac măsurări comparative. Prezintă o
sensibilitate mai mare datorită cuplajului cu un circuit acordat aflat la rezonanţă.
Monturile de diodă semiconductoare de bandă largă pot fi de ghid coaxial sau dreptunghiular,
denumite convenţional coaxial şi de ghid.
Figura 1.2
Monturile de bandă largă trebuie să realizeze o adaptare cât mai bună în banda de lucru,
dezadaptările ducând la reflexii şi la erori de măsurare, reprezentate în graficul din figura 1.2,
având ca parametru coeficientul de reflexie de la generator. Pentru a evita apariţia erorilor
monturile pot conţine şi un circuit de adaptare.
Figura 1.3
4|P age
Monturile la poarta de intrare conţin în general un filtru trece sus, iar la poartă de ieşire unul
trece jos, pentru a realiza separarea porţilor (Figura 1.3).
O altă caracteristică a detectoarelor este sensibilitatea, care poate fi de curent şi de tensiune,
respectiv în scurt şi în gol.
curentul de scurtcircuit
Sensibilitatea de curent =
puterea de la intrare
tensiunea in gol
Sensibilitatea de tensiune =
puterea de la intrare
Putem obţine o caracteristică pătratică până la 20 dBm , maximum 10 dBm . Spre nivele
mici sensibilitatea este limitată de zgomotul diodei. Cunoscând existenţa componentei de zgomot
1 f şi problemele de offset ale amplificatoarelor de c.c., se preferă modularea sursei de semnal
cu impulsuri de 1 KHz , cu m  100% , şi folosirea unui amplificator de c.a., de bandă îngustă,
înainte de intrumentul indicator.
Cu ajutorul acestui semnal dreptunghiular de modulare putem defini uşor sensibilitatea
tangenţială, care reprezintă nivelul semnalului de RF pentru care
semnalul detectat are nivelul zgomotului. Acest nivel corespunde la
o creştere de aproximativ de 4 dB a semnalului măsurat faţă de
zgomot. Sensibilitatea tangenţială poate fi măsurată şi cu ajutorul
unui amplificator de bandă largă şi un osciloscop, rezultând pentru
nivelul corespunzător sensibilităţii tangenţiale o figură caraceristică.
Figura 1.4
Aparatura utilizată
În cadrul acestei lucrări de laborator se utilizează RUST-metrul (Raportul de Undă
STaţionară) sau în engleză SWR (Stationary Wave Ratio) cu schema bloc din figura 1.5.
5|P age
Figura 1.5
Impedanţa de intrare e comutabilă, cea mică fiind destinată diodelor cu contact punctiform,
cea mare celor Schottky.
Instrumentul indicator al aparatului are mai multe scări, cele negre, permit măsurarea
nivelului în dB în trepte de câte 10 dB , acoperind o gamă de 0  60 dB , precum şi a unor valori
mari de rapoarte de undă staţionară. Scările roşii permit subdivizarea unei game de 10 dB în
trepte de câte 2 dB şi măsurarea unor rapoarte de undă staţionară mici.
Banda de trecere a amplificatorului este comutabilă, de 15Hz respectiv 80Hz . La fel, se
poate comuta constanta de integrare a detectorului. Pentru calibrare se poate regla brut şi fin
câştigul amplificatorului, precum şi frecvenţa sa centrală.
Unităţi de măsură
Datorită caracteristicii logaritmice a urechii umane, în practica electronică a fost introdusă o

unitate de măsură logaritmică, numită decibel (dB) după numele inventatorului. Decibelul
exprimă raportul a două puteri, tensiuni sau curenți.
P 
dB  10log10  o  (1.6)
 Pi 
Tabelul următor reprezintă raportul dintre 2 puteri exprimate în dB și în valori absolute:
dB Power or S/N ratio

0 1.0:1
1 1.2:1
2 1.6:1
3 2.0:1
4 2.5:1
5 3.2:1
6 4.0:1
7 5.0:1
8 6.4:1
9 8.0:1
10 10.0:1
13 20.0:1
16 40.0:1
19 80.0:1
20 100.0:1
23 200.0:1
26 400.0:1
29 800.0:1
30 1 000.0:1
33 2 000.0:1
36 4 000.0:1
39 8 000.0:1
40 10 000.0:1
50 100 000.0:1
6|P age
Decibelul este folosit pentru a exprima căştigul sau atenuarea unui circuit electronic. Ţinând
cont că puterea este proporţional cu pătratul tensiunii:
V2
P (1.7)
R
unde
 P este puterea disipată pe o rezistență R
 V este tensiune pe rezistența R
 Diferența în dB dintre două tensiunei V1 respectiv V2 este descrisă de relația:
V12
P1 V
N dB  10 log  10 log 2 R  20 log 1 (1.8)
P2 V2 V2
R
În domeniul microundelor se folosește extensiv ca și putere de referință puterea de 1W

(pentru circuitele de putere) respectiv 1 mW (pentru circuitele de semnal redus). Astfel se
folosește unitatea de măsură dBW (decibel-Watt) pentru a exprima raportul unei puteri faţă de
nivelul de referintă de 1W .
Power
Power  dBW   10log (1.9)
1W
Nivelul de 0 dBW se referă la o putere de 1W . Dacă puterea de referință este 1 mW se

folosește unitatea de măsură dBm (decibel-miliWatt) exprimată prin relația.
 Signal power in milliwatts 
dBm  10log10   (1.10)
 1 milliwatt 
Nivelul de 0 dBm se referă la o putere de 1 mW .
Dacă se exprimă 0 dBW în dBm se obţine:
 1W   1000 mW 
0dBW  10log    10log    30 dBm (1.11)
 1 mW   1 mW 
Nivelul de putere de 0 dBm reprezintă o putere de 1 mW , respectiv 30 dBW :
103 W
0dBm  10log  30dBW (1.12)
1W
Se defineşte raportul de undă staţionară ca raportul dintre maximul şi minimul câmpului

electric, respectiv magnetic:
E H 1 
S  max  max  ,  1 (1.13)
E min H min 1  
unde  reprezintă coeficientul de reflexie. În absenţa reflexiilor   0 și raportul de undă

staţionară este S  1 . Dacă reflexia este totală   1 şi în consecinţă, S   . Valorile
raportului de undă staţionară sunt în consecință cuprinse între 1 şi infinit:
7|P age
S  1,   (1.14)
Raportul de undă staţionară este notat şi cu acronimele RUST sau din limba engleză SWR
(Stationary - Wave Ratio). Tabelul următor prezintă relația de legătură între puteri si raportul de
undă staționară:
dB Po/P SWR
0 1,00 1,00
-1 1,26 1,12
-2 1,58 1,26
-3 2,00 1,41
-4 2,51 1,58
-5 3,16 1,78
-6 3,98 2,00
-7 5,01 2,24
-8 6,31 2,51
-9 7,94 2,82
-10 10,00 3,16
-11 12,59 3,55
-12 15,85 3,98
-13 19,95 4,47
-14 25,12 5,01
-15 31,62 5,62
-16 39,81 6,31
-17 50,12 7,08
-18 63,10 7,94
-19 79,43 8,91
-20 100,00 10,00
Se verifică, de exemplu relația de legătură pentru un raport de puteri de 10 dB , considerând

ca și referință pentru intensitatea maximă a câmpului electric (cea care corespunde unui SWR=1)
puterea corespunzatoare nivelului de 0 dB :
E E
20log min  10dB  20log max (1.15)
Emax Emin
10
Emax
 10 20  10  3,16 (1.16)
Emin
Pentru raportul de undă staționară pe panoul frontal SWR există două scale de citire marcate
cu negru, de la 1÷4, respectiv de la 3.2 la 10. Dacă minimul câmpului electric este în interval de
10 dB citirea se face pe scala de la 1÷4.
În mod similar, dacă minimul este față de maxim la 20 dB ,
20
Emax
 10 20  10 (1.17)
Emin
Raportul de undă staționară corespunzător va fi 10. Citirea în acest caz se va face pe scala
8|P age
SWR de la 3.2 la 10. Pentru rapoarte mai mari citirea se va face succesiv pe scala de la 1÷4,
3.2÷10 și valoarea citită se va înmulți cu 10.
Desfăşurarea lucrării
1. Se conectează la ieşirea de nivel mare a generatorului TR – 602 detectorul la care se va
cupla RUST-metrul. La generator se cuplează MOD. După cuplarea aparatelor se
aşteaptă un timp de încălzire de 15 minute, cuplând modul de lucru CW (Continuous
Wave).
2. Se realizează calibrarea generatorului şi a RUST-metrului, cu constantă mică de integrare
şi banda de 15Hz.
3. Se ridică caracteristica nivel generator dBm – indicaţia RUST-metru dB şi se reprezintă
grafic în trepte de 5dBm.
4. Se determină sensibilitatea tangenţială cu RUST-metru pentru banda de 15 Hz şi
respectiv de 80 Hz . Se notează valorile.
5. Se determină sensibilitatea tangenţială cu osciloscopul.
Întrebări
1. Justificaţi atât calitativ cât şi cantitativ diferenţa de sensibilitate tangenţială la banda de
80 şi 15Hz.
2. De ce ese necesară modularea sursei de semnal cu impulsuri de 1 KHz ?
3. Caracteristica detectorului, până la ce nivel este pătratică?
9|P age
Măsurarea frecvenţei în microunde
Scopul lucrării
Studiul şi familiarizarea cu metodele specifice de măsurare a frecvenţei în microunde.
Cunoaşterea aparaturii specifice.
Noţiuni teoretice
În microunde, pentru măsurarea frecvenţei, ca şi în domeniul frecvenţelor mai joase, se
utilizează fenomene de rezonanţă şi au metoda digitală. Datorită comportării specifice a
elementelor de circuit – cu constante distribuite – rezonatoarele au formă de cavitate sau de linii
lungi. Pentru măsurarea digitală se realizează prima dată o conversie în jos şi se măsoară
frecvenţa joasă rezultată.
Cavităţile rezonante utilizate în măsurarea frecvenţei sunt în general cavităţi cilindrice.
Modificând dimensiunea cavităţii, printr-un piston amplasat la un capăt al cavităţii, se modifică
frecvenţa de rezonanţă. Existând o relaţie bine determinată între dimensiunea cavităţii şi
frecvenţa ei de rezonanţă (determinată de modul de oscilaţie existent) se poate calcula cu
exactitate frecvenţa de rezonanţă. De preferinţă se aleg moduri de oscilaţie care nu dau curenţi de
conducţie radiali în pistonul de scurtcircuitare, ca de exemplu modul TE 011 în cavitatea
cilindrică. Factorul de calitate, care este ordinul miilor va determina în primul rând precizia
determinărilor.
Pentru a putea determina existenţa unei rezonanţe, cavitatea trebuie cuplată cu sursa de
semnal şi cu un detector. În funcţie de modul de cuplaj utilizat pentru detecţia rezonanţei
deosebim două cazuri, prezentată în figurile 2.1 respectiv 2.2.
Figura 2.1 Detecţia rezonanţei prin metoda absorbţiei rezonanţei
Figura 2.2 Detecţia rezonanţei prin metoda transmisiei rezonanţei
10 | P a g e
a) Schema montajului
b) Circuitul echivalent
c) Semnalul detectat în funcţie de frecvenţă
În cazul utilizării unui cavităţi cu o singură poartă se sesizează variaţia energiei reflectate.
Datorită factorului de calitate limitat, mai sus amintit, imprecizilor mecanice şi impreciziei
detectării exacte a rezonanţei, preciziile măsurătorilor sunt de ordinul 0.01  0.1% .
Se pot realiza frecvenţmetre cu rezonanţă mai precise, dar manevrarea lor este destul de
anevoioasă şi necesită corecţii şi în funcţie de temperatură.
În cadrul detecţiei se preferă utilizarea unor semnale de radiofrecvenţă modulate în
amplitudine. Folosind un amplificator selectiv putem obţine o sensibilitate mai mare.
Pentru măsurarea digitală a frecvenţei, cum s-a mai amintit, trebuie realizată o conversie în
jos a frecvenţei de măsurat. Cea mai simplă metodă utilizată este divizarea frecvenţei de măsurat
până la o frecvenţă măsurabilă digital. Dispozitivul care realizează această divizare este numit
prescaler. Cu tehnologii actuale putem realiza prescalere care funcţionează până la frecvenţe de
ordinul de câţiva GHz. O altă metodă utilizată este realizarea unei conversii în jos prin utilizarea
unei mixări cu o frecvenţă cunoscută şi se măsoară frecvenţa diferenţă. Prin calcul se determină
frecvenţa măsurată.
Frecvenţmetru cu rezonanţă.
Frecvenţmetrul utilizat în cadrul lucrării de laborator, de tipul DFW 344 este format dintr-o
cavitate cilindrică în care se introduce un conductor central. Comportarea cavităţii realizează o
tranziţie între cavitatea cilindrică (conductorul central complet scos) şi cavitatea coaxială
(conductorul central complet introdus). Adâncimea de pătrundere a conductorului se citeşte cu
ajutorul unui sistem micrometric, iar corespondentul în frecvenţă cu ajutorul unui tabel anexat.
Detectorul dispune de un cablu de ieşire pentru conectarea instrumentului indicator.
Frecvenţmetrul digital de tipul BM 465.

Măsurarea frecvenţelor din domeniul microundelor se realizează cu ajutorul unui convertor
heterodină tip BM 4651. În figura de mai jos se dă schema bloc a convertorului.
Figura 2.3
11 | P a g e
1 - intrarea f x  0.2  2.2GHz

2 - mixer
3 - amplificator f d  f x  n  50MHz sau f d  n  50MHz  f x
4 - filtru trece-jos fTJ  52MHz
5 - amplificator cu câştig reglabil cu banda 1  52MHz
6 - limitator
7 - formator de impulsuri, etaj de ieşire
8 - ieşire 1 – 52MHz
9 - frecvenţmetru BM 465
10 - amplificatorul semnalului de 50 MHz
11 - generator de armonici
12 - filtru cu cavitate acordată
13 - circuitul de control automat al amplificării
14 - indicator de nivel
Conform principiului heterodinării pot apare produsele de mixaj
f d  f x  n  50MHz pentru f x  n  50MHz
f d  n  50MHz  f x pentru n  50MHz  f x
aceste frecvenţe putând fi măsurate cu condiţia să se încadreze în banda de 1-52MHz. Astfel,

pentru fiecare frecvenţă putem obţine două citiri.
1. La ieşirea de nivel mic a generatorului TR 0602 se cuplează frecvenţmetrul de rezonanţă
DFW 344. Ieşirea de detector se va cupla la un RUST metru.
2. După un timp de încălzire de 15 minute se comută generatorul pe modul de lucru CW şi
se calibrează la nivelul de -20 dBm, alegându-se o frecvenţă din banda de lucru a
frecvenţmetrului. Se caută rezonanţa cavităţii şi se citeşte frecvenţa cu ajutorul curbei de
calibrare. Se micşorează nivelul semnalului de la generator până se mai poate detecta
rezonanţa. Se notează frecvenţa reglată, citită şi nivelul minim.
3. Se repetă măsurarea cu alte patru frecvenţe.
4. La generator se cuplează modulaţia MOD. Ca instrument indicator se va conecta un
milivoltmetru selectiv, acordat pe frecvenţa de modulaţie.
5. Se reiau punctele 2 şi 3.
6. La ieşirea de nivel mare a generatorului se conectează frecvenţmetrul digital BM465 prin
intermediul sertarului convertor heterodină BM4651. Se decuplează modulaţia de la
generator şi se calibrează nivelul de 0dBm. Se citesc cele două frecvenţe rezultate în
urma conversiei şi se calculează frecvenţa semnalului de la generator. Se micşorează
nivelul semnalului până se mai realizează o citire corectă. Se notează frecvenţa reglată,
cele două citite, valoarea frecvenţei măsurate şi nivelul minim.
7. Se repetă măsurarea cu alte patru frecvenţe.
8. Se reglează cu ajutorul frecvenţmetrului o frecvenţă de nx50MHz.
Întrebări
1. Ce modalitate de cuplaj cu detectorul s-a utilizat, în serie sau în paralel?
2. Explicaţi diferenţa de nivel minim pentru cele trei metode.
12 | P a g e
Măsurarea puterii în microunde
Scopul lucrării
Prezentarea unor metode şi aparate de măsurare a puterii în domeniul microundelor.
Noțiuni teoretice
În cadrul lucrării de laborator Detectorul cu dioda semiconductoare, s-a arătat că pentru
nivele mici de semnal dioda are o comportare pătratică, deci valoarea semnalului detectat este
proporţională cu puterea de radiofrecvenţă. Această metodă este adecvată pentru măsurarea
puterii semnalelor de nivel redus.
Pentru măsurarea puterilor mai mari se foloseşte măsurarea căldurii disipate pe o sarcină, de
către semnalul de radiofrecvenţă. Încălzirea se măsoară cu ajutorul unor termistoare sau
termocupluri.
Pentru a putea manevra corect datele obţinute în cadrul măsurătorilor trebuie să reamintim
definiţia unor termeni.
Puterea medie
T
1
Pmed   u  i dt (1.1)
T 0
definită pentru un semnal sinusoidal, sau în general periodic, de perioadă T .
Puterea de impuls

1
Pimp   u  i dt (1.2)
 0
unde  este durata impulsului cu perioda T . Pentru acest semnal puterea medie o putem
exprima cu formula:

Pmed   Pimp (1.3)
T
În măsurătorile curente puterea în microunde se exprimă în dBm, numit decibeli faţă de un
miliwatt, în radiofrecvenţă fiind măsurată uzual pe o sarcină de 50 . Formula de definiţie este:
P  mW 
PdBm  10log (1.4)
1mW
În cadrul lucrării de laborator se va lucra cu un aparat de măsurare a puterii dotat cu
termistoare. Rezistenţa termistorului scade cu creşterea temperaturii, deci cu creşterea puterii
măsurate. Această variaţie de rezistenţă se măsoară cu ajutorul unei punţi. Termistoarele de
măsură se înglobează într-un cap de măsură coaxial sau într-un ghid de undă. Rezistenţa
echivalentă a termistoarelor reprezintă în general sarcina ghidului, din această cauză valoarea ei
se alege astfel încat ca să se realizeze adaptarea cu impedanţa ghidului.
13 | P a g e
Figura 1
De exemplu, în cazul unui cap de probă pentru cablul coaxial de 50 , termistoarele utilizate
au o rezistenţă de 100 fiind legate în paralel pentru intrarea de radiofrecvenţă şi în serie pentru
curentul care alimentează puntea (Figura 1). Legarea în serie pentru circuitul de măsurare are
avantajul că dublează variaţia de rezistenţă văzută de punte. În cazul în care există o dezadaptare,
erorile datorate acesteia pot fi apreciate cu ajutorul graficului din figura 1.2 (Lucrarea 1).
Având în vedere neliniaritatea caractristicii rezistenţă – temperatură a termistoarelor precum
şi condiţiile impuse de adaptare, se alege un mod de lucru care menţine termistoarele într-un
singur punct al caracteristicii de funcţionare. În acest caz puterea consumată pentru a menţine
funcţionarea în acest punct de va fi o măsură a puterii de radiofrecvenţă de la intrare.
Pentru a elimina influenţa mediului ambiant se utilizează şi termistoare de compensare.
O altă cerinţă impusă capului de măsură este realizarea unei inerţii termice minime, ceea ce
se obţine prin alegerea unor termistoare de dimensiuni mici. Prin această alegere se reduc şi
elementele parazite din schema echivalentă de radiofrecvenţă. Utilizarea termistoarelor de
dimensiune mică are dezavantajul limitării puterii maxime care se poate măsura, micșorând
puterea care se poate disipa.
Pentru măsurarea puterilor mari se utilizează cuploare direcţionale, divizând puterea cu
ajutorul lor. La puteri foarte mari se utilizează sarcini adaptate, existând o ieşire de semnal
divizată, cu un factor de divizare bine determinat.
În cadrul lucrării de laborator se va utiliza măsurătorul de putere tip TZA – 354 cu capul de
măsură TZA 354-5.
Schema bloc a aparatului este dată în figura 2.
Figura 2
1 – ieşire înregistrator
2 – borna de calibrare de curent continuu
3 – oscilator – amplificator 10 KHz
4 – capul de măsură cu termistoare
5 – intrarea de radiofrecvenţă
14 | P a g e
7 – transformatorul diferenţial al termistorului de RF

8 – transformatorul diferenţial al termistorului de compensare
9 – amplificator 10KHz
10 – redresor sincron
11 – amplificator de curent continuu
12 – amplificator cu caracteristică pătratică
13 – instrument indicator
Pentru a înţelege funcţionarea schemei vom scrie puterile care apar pe cele două termistoare.
PTho  PRF  P10 KHz  Pamb (1.5)
PThM  Pcc  P10 KHz  Pamb (1.6)
Cele două termistoare sunt incluse într-un sistem cu o punte de măsurare şi buclă de reglaj.
Sistemul menţine la o valoare constantă PTho  PThM , în aşa fel ca rezistenţa termistoarelor să fie
200 . Puterea P10KHz are aceeaşi valoare pentru cele două termistoare, ele fiind alimentate de la
acelaşi oscilator.
În cazul apariţiei unui semnal de radiofrecvenţă la borna 5 se va modifica PRF , dar se
restabileşte puterea iniţială PTho , cu ajutorul buclei de reglaj 7-4. Restabilirea echilibrului în
această buclă înseamnă modificarea puterii P10KHz . Modificarea puterii P10KHz va modifica PThM
de pe termistorul de compensare. Bucla de reglaj 9-10-11 va restabili şi aici valoarea iniţală a lui
PThM modificând Pcc . Amplificatorul cu caracteristică pătratică, 13 va livra un semnal
proporţional cu puterea, indicatorului 15.
Deoarece existând posibilitatea calibrării aparatului, de la borna 2 putem introduce o putere
de calibrare Pcc la termistoarele de radiofrecvenţă.
Aparatul de măsură al puterii permite măsurarea unor puteri din domeniul 1W  10mW ,
 30dBm 10dBm cu ajutorul capului de măsură dat. Raportul de undă staţionară în banda de
25MHz  7GHz este de maximum 1,3.
1. Capul de măsură se conectează la ieşirea de nivel mare a generatorului TR 0602. După

cuplare se aşteaptă aproximativ 30 minute.
2. Comutatorul domeniilor de măsură se trece în poziţia de NULL şi din butonul de reglaj
brut se reglează acul în zona NULL. Din butonul de reglaj fin în domeniul de 10 W se
aduce la 0 acul. Se calibrează generatorul şi se notează valoarea măsurată şi cea reglată
1mW  .
3. Se calculează valoarea curentului de calibrare pentru puterea de 1mW . Se va injecta
curentul calculat prin borna de calibrare măsurând valoarea lui cu un instrument digital.
Se notează eroarea de calibrare.
4. Se recalibrează generatorul folosind ca referinţă aparatul de măsură al puterii. Se
modulează semnalul generatorul cu MOD. Se notează valoarea citită. Se decuplează
modulaţia.
5. După reglarea din nou a nulului aparatului de măsură al puterii se ridică caracteristica
atenuatorului generatorului din dBm în dBm și se trasează graficul.
15 | P a g e
Întrebări
1. Dacă RUST dat de generator este 1,5 care poate fi cauza erorii de la punctul 2?
2. Să se calculeze factorul de umplere al impulsurilor de la punctul 4.
3. Folosind montajul la calibrare şi încă un instrument digital cum se poate îmbunătăţi
precizia măsurării?
16 | P a g e
Determinarea lungimii de undă şi a raportului de unda

staţionară în ghidul de undă
Scopul lucrării
Determinarea distribuţiei de câmpului electric şi a lungimii de undă, măsurarea raportului de
undă staţionară în ghidul de undă dreptunghiular.
Noţiuni teoretice
Lungimea de undă este una dintre elementele caracteristice ale undei electromagnetice, fiind
dependentă de mediul de propagare. Frecvenţa este un parametru independent de mediu.
Lungimea de undă în spaţiul liber este:
c
0  (1.1)
f
sau
30
0 cm  (1.2)
f GHz 
unde c  3 108 m / s reprezintă viteza de propagare.
Într-un ghid de undă dreptunghiular lungimea de undă, notată cu g va avea valoarea:
0 1
g m ,n
  (1.3)
2 2
    f cm ,n 
1  0  1  
 c   f 
 m ,n 
unde c este lungimea de undă critică determinată cu formula:
2
cm ,n  (1.4)
2 2
m n
   
 a  b
pentru un mod TEm,n de propagare, a şi b fiind dimensiunile ghidului de undă
dreptunghiular.
În cazul în care ghidul de undă are ca sarcină o altă impedanţă decât cea caracteristică, vor
apare unde staţionare. Vom deduce forma acestora pentru un coeficient de reflexie de valoare
oarecare. Distribuţia câmpului electric, în cazul existenţei unei unde directe şi a uneia reflectate
este dată de ecuaţia:
E  Ed e 
j t   z 
 Er e 
j t   z 
(1.5)
unde Ed şi Er reprezintă amplitudinea undei directe şi reflectate iar  este constanta de
propagare pentru modul dat.
Se scrie
j t   z   Er j 2  z 
E  Ed e  1  e  (1.6)
 Ed 
17 | P a g e
Notând coeficientul de reflexie

Er
    e j (1.7)
Ed
şi înlocuind în expresia (1.6) vom obţine

E  Ed e jt e2  z 1   e
j  2  z  
 (1.8)
Calculând modulul câmpului electric, găsim
E  Ei 1  2  cos  2 z     
2
(1.9)
Formula (1.9) ne dă legea de variaţie a modului câmpului electric dealungul ghidului de undă.
Valoarea lui maximă ca fi
E max  Ed 1  2     Ed 1   
2
(1.10)
iar cea minimă
E min  Ed 1    (1.11)
Perioada de variaţie este g 2 .
Putem defini raportul de undă staţionară
E E  Er 1  
S  max  d  (1.12)
E min Ed  Er 1  
Vom prezenta trei metode de determinare a lui g .
1. Pentru determinarea lungimii de undă în ghid trebuie să determinăm distanţa între două
minime sau maxime consecutive, ştiind că această distanţă este g 2 . Se preferă
utilizarea minimelor, fiind mai uşor de detectat.
2. Pentru o determinare mai exactă se va măsura poziţia a două puncte care dau aceeaşi
amplitudine în jurul minimului care trebuie detectat.
Figura 1.1
Poziţia minimului este dată de media aritmetică a valorilor determinate (Figura 1.1).
d1'  d1''
d1  (1.13)
2
şi
18 | P a g e
d 2'  d 2''
d2  (1.14)
2
iar
g
 d 2  d1 (1.15)
2
Determinarea lungimii de undă se face cu linia terminată în scurtcircuit, obţinând în acest
caz minime foarte clare.
3. Lungimea de undă se poate determina şi cu ajutorului unui scurtcircuit deplasabil. Se
determină o anumită amplitudine a semnalului detectat, după care se deplasează
scurtcircuitul până se obţine din nou aceeaşi amplitudine, trecând printr-un maxim şi un
minim. Se determină frecvenţa semnalului cu ajutorul cavităţii rezonante. Se determină
0 şi g cu ajutorul formulelor (1.1) şi respectiv (1.2). se consideră că modul utilizat este
TE10 , respectiv se vor lua m  1 şi n  1 în relaţia (1.3).
Valoarea raportului de undă staţionară se poate calcula cu ajutorul formulei (1.12). În cazul
în care dispunem de un RUST metru se poate măsura direct această valoare. Se deplasează sonda
liniei de măsură până se obţine o deflexie maximă a acului indicator. Se reglează amplificarea
până acul se suprapune peste indicaţia 1, după care se deplasează sonda la un minim şi se citeşte
valoarea RUST. Dacă valoarea este foarte mică, se foloseşte posibilitatea de extindere a scării,
iar dacă este foarte mare, se comută o scară.
Figura 1.2
În cazul unor valori foarte mari ale RUST se preferă folosirea unei alte metode utilizând
distanţa între două puncte care dau aceeaşi deflexie şi valoarea deflexilor în aceste puncte,
precum şi valoarea minimului. Valoarea lui S se poate calcula cu formula:
2
 Ur  2 d
   cos
 Um  g
S (1.16)
d
sin
g
Dacă raportul dintre cele două valori determinate e 3dB vom obţine formula
1
S  1 (1.17)
d
sin 2
g
19 | P a g e
Măsurările se vor realiza în banda X (8,2 – 12,4 GHz). Dimensiunea ghidului pentru această
bandă de frecvenţă este 22,86x10,16 mm, cu o toleranţă de ±0,046 mm.
Linia de măsură este formată dintr-un ghid de undă cu o fantă longitudinală neradiantă în
peretele superior. Prin această fantă pătrunde o sondă, o mică antenă deplasabilă cu ajutorul unui
cărucior. Câmpul cules de antenă este detectat cu ajutorul unei diode semiconductoare.
Raportul de undă staţionară introdus de linie este mai mic decât 1,03. Scăzând adâncimea de
pătrundere a probei se obţine o valoare şi mai mică, dar scade sensibilitatea.
Sursa de semnal este un oscilator cu diodă Gunn, modularea cu 1 KHz realizându-se cu
ajutorul unei diode PIN.
1. Se realizează montajul din figura 1.3
Figura 1.3
Se alimentează oscilatorul cu diodă Gunn, având grijă să nu se depăşească 6V la
tensiunea de alimentare. Se aşteaptă 15 minute, timp de încălzire.
2. Cu ajutorul frecvenţmetrului cu cavitate se măsoară frecvenţa semnalului generat. Se
notează valoarea.
3. Se determină distanţa între două minime cu ajutorul interpolării mai sus amintite. Din
valoarea lui g determinată cu această metodă se calculează frecvenţa şi se compară cu
valoarea citită la punctul 2. Se măsoară g cu ajutorul scurtcircuitului deplasabil şi se
compară cu cea de dinainte.
4. Se ridică curba de variaţie a intensităţii câmpului între două minime, folosind un pas de
1mm. Se reprezintă grafic.
5. Se demontează scurtcircuitul şi se lasă linia în gol. Se măsoară cu RUST-metrul valoarea
lui S .
6. Se montează sarcina adaptată şi se măsoară din nou S .
Întrebări
1. Care este legea de variaţie a modulului câmpului electric în cazul scurtcircuitului? Se
trasează curba teoretică.
2. Care componentă a câmpului electromagnetic o detectează sonda liniei de măsură?
Justificaţi afirmaţia.
3. Ştiind că RUST al izolatorului este 1,5 şi considerând că valoarea lui S măsurată este cea
adevărată cât poate să fie eroarea de măsură? Cum s-ar putea elimina această eroare?
20 | P a g e
Cuploare
Introducere
Un cuplor este un cuadriport, format din 2 ghiduri suprapuse, cuplate între ele. Ghidul prin
care se injectează semnal se numeşte principal şi cel prin care se extrage semnal se numeşte
secundar. Cuplajul se realizează fie prin fante de cuplaj, fie prin tronsoane de ghid, implementate
inclusiv în tehnologie microstrip.
Figura 1.1 Cuplor cu o fantă de cuplaj
Parametrii cuplorului sunt

1. Cuplajul
Pcd
C (1.1)
Pi
Pcd
C  dB   10log (1.2)
Pi
2. Directivitatea
Pcd
D (1.3)
Pci
Pcd
D  dB   10log (1.4)
Pci
3. Atenuarea de transmisie
Pt
At  (1.5)
Pi
Pt
At  dB   10 (1.6)
Pi
21 | P a g e
4. Atenuarea de izolare
Pi
I (1.7)
Pci
Pcd P
I  dB   10log  10log cd  C  D (1.8)
Pi Pci
5. Banda în care se utilizează cuplorul.
Este definită ca intervalul de frecvenţe în care directivitatea are o valoare mai mare decât un
prag, considerat acceptabil.
Tipuri de cuploare
Cuplorul este un dispozitiv reciproc, adică dacă se injectează semnal în portul 2, portul 4
devine port cuplat direct şi portul 3 devine port cuplat invers.
Tipuri de cuploare:
 direcţionale – extrag energia într-un singur sens
 bidirecţionale – extrag energia în ambele direcţii – utilizate în radare şi sisteme de
comunicaţii
Figura 1.2 Cuplor bidirecţional
Parametrii cuplorului ideal:

 D   şi Pci  0 pentru toate frecvenţele
 C , D , şi At sunt constante într-o bandă cât mai largă de frecvenţe
Figura 1.3
22 | P a g e
În funcţie de numărul şi forma fantelor de cuplaj există cuploare:

 Cu o fantă circulară (numit cuplor Bethe)
 Cu 2 fante eliptice înclinate
 Cu ghiduri perpendiculare,cu 2 fante, de tip cruce (numit şi cuplor Moreno)
 Cu fante multiple circulare
 Cu fantă de dimensiune  2
Figura 1.4 Exemple de tipuri de cuploare
Cuplorul Bethe
Este format din 2 ghiduri suprapuse, cuplate slab printr-o fantă de cuplaj de dimensiune
r0  g , astfel încât se poate echivala cu un dipol electric şi unul magnetic.
Se neglijează modurile superioare modului dominant precum şi influenţa fantei de cuplaj
asupra ghidului principal.
Se notează cu C  unda directă şi cu C  unda inversă, rezultând ca suma dintre contribuţia
dipolului electric, respectiv magnetic.
C   C1  C2 (1.9)
C   C1  C2 (1.10)
Efectul de directivitate se obţine în două condiţii, respectiv fie la portul 4, fie la portul 3 nu se
transmite putere. Adică:
C   C4  0 (1.11)
şi
C   C3  0 (1.12)
Sau
C   C3  0 (1.13)
şi
C   C4  0 (1.14)
23 | P a g e
Dacă se impune condiţiile (1.11) şi (1.12) pentru modul TE10 se obţine: fc10  f  f c10 2 .
Condiţiile (1.13) şi (1.14) au întotdeauna soluţii indiferent de frecvenţă pentru modul TE10 pentru
2
că se obţine f  f c10 , condiţie care este îndeplinită. Deci pentru orice frecvenţă se poate
3
determină amplasarea fantei, dimensiunea ei, astfel încât să se obţină un cuplor direcţional.
Figura 1.5
O versiune a cuplorului Bethe ptr. care se obţine directivitatea de orice tip, este cel din figura
de mai jos, care are axele rotite la unghiul  şi fanta de cuplaj la x  a 2 . Rotirea nu afectează
polarizabilitatea electrică ci doar momentul magnetic.
Pentru cuplorul Bethe cuplajul, respectiv directivitatea sunt date de următoarele relaţii:
 4  r03 K2
C  20log   cos   02 (1.15)
a b 3 2
k02
cos  
2
D  20 log (1.16)
k02
cos  
2
r0   g
Figura 1.6 Cuplorul Bethe
24 | P a g e
Figura 1.7 Caracteristica de directivitate a cuplorului Bethe
Modul de lucru
General
1. Se realizează montajul din figura 1.8 (prezentat schematic şi în figura 1.9), având
atenuatorul cu valoarea de 0 dB.
2. Se reglează oscilatorul GUNN pe frecvenţa de 9 GHz, şi se porneşte modulaţia
Figura 1.8
25 | P a g e
Măsurarea cuplajului
3. Se citeşte valoarea de referinţă pe SWR-metru

SWR
Alimentator
Fig. 2
PIN
Oscillator izolator atenuator
GUNN
Figura 1.9
4. Se deconectează cuplorul direcţional de la atenuator şi se montează în locul lui detectorul

(fig. 1.10)
Alimentator
SWR
PIN
GUNN
Figura 1.10
5. Se creşte atenuarea până când se obţine valoarea de referinţă pe SWR-metru. Valorea

atenuării introdusă reprezintă chiar atenuarea de cuplaj a cuplorului. Notaţi valoarea în
tabelul 1.
Măsurarea directivităţii
6. Se realizează montajul din figura 1.8, însă cu cuplorul direcţional inversat (figura 1.11).
Se citeşte valoarea de referinţă pe SWR-metru având atenuatorul fixat pe valoarea de 0
dB.
26 | P a g e
SWR
Alimentator
PIN
GUNN
Figura 1.11
7. Se întoarce cuplorul direcţional şi se creşte atenuarea până când se obţine valoarea de

referinţă.
SWR
Alimentator
terminatie
PIN
GUNN
Figura 1.12
8. Dacă se neglijează reflexiile pe terminaţie valoarea atenuării reprezintă chiar

directivitatea. Se notează în tabelul 1.
Tabelul 1
Cuplajul [dB] Directivitatea [dB]
27 | P a g e
Proiectarea şi simularea pe calculator a unor circuite de

adaptare în domeniul frecvenţelor înalte
Introducere
Utilizați diagrama Smith în același mod ca și pe hârtie. În plus sunt disponibile instrumente
de lucru confortabile, cum ar fi cercuri și locuri geometrice. Diagramele pot fi redimensionate și
mutate în orice poziție pe ecran. Mărimea și poziția de ferestrelor sunt salvate la ieșire.
Datele de intrare pot fi introduse cu mouse-ul, de la tastatura sau de fişiere cu parametru S şi
sunt etichetate cu DPn, unde n este numărul de DATAPOINT, începând cu numărul 1.
Datele de intrare transformate prin elemente de circuit sunt etichetate cu TPm, unde m este
numărul de DATAPOINT transformat, începând cu nmax+1.
Datele de intrare transformate rezultate din baleiere sunt etichetate cu SPp, unde p este
numărul de DATAPOINT transformat, începând cu 1.
28 | P a g e
Ferestrele cu circuite (Schematic-window)
Reţelele de circuit în programul Smith sunt afișate ca schemele. Pot fi redimensionate și

mutate în orice poziție pe ecran. Mărimea și poziția ferestrelor sunt salvate la ieșire.
În ”Settings” schema circuitului poate fi rotită orizontal.
29 | P a g e
Fereastra datelor de intrare (Datapoints-window)
Valorile pentru toate datele de intrare sunt listate aici. Fereastra poate fi redimensionată și
mutată în orice poziție pe ecran, mărimea și poziția ferestrei sunt salvate la ieșire.
Fereastra cursorului (Cursor-window)

Afișeaza valorile actuale pentru cursorul mouse-ului (Return Loss, raportul de unda
staţionară VSWR, factorul de calitate Q , coeficientul de reflexie  (Gamma), admitanţa Y ,
impedanta Z , impedanța caracteristică Z 0 și frecvența reţelei).
Introducerea datelor de intrare

Există patru opţiuni pentru introducerea datelor:
 Mouse
 Tastatura
 Fisier cu S11
 Fisier cu S 22
30 | P a g e
Introducerea datelor cu mouse-ul:

 Selectați "mouse" în caseta de instrumente. Acesta este un buton cu funcție ON / OFF.
Culoarea butonului se transformă în verde pentru ON, şi albastru pentru OFF.
 Mutați cursorul mouse-ului pe valoarea de intrare dorită în Smith-chart. Uita-te în
fereastra cursorului (Cursor Window) pentru a citi valorile actuale de date.
 Click de mouse stânga stabilește datele de intrare.
 Introduceți frecvența în fereastra de dialog (dialogbox).
 Continuați cu următoarea valoare de intrare dorită.
 Termină intrarea datelor cu clic pe butonul din caseta de instrumente "mouse"- (culoare
devine albastră) sau selectați un element de circuit
Introducerea de date de la tastatura:

 Selectează ”Keyboard”
 Introduceţi valorile în caseta de dialog. Datele pot fi introduse ca impedanţă, admitanță
sau coeficient de reflecție în coordonate carteziene sau polare.
 Introduceți frecvența în dialogbox.
Selectarea şi introducerea elementelor de circuit

Verificați setarea impedanței de referință (caracterisitica) Z 0 . Faceți clic pe meniul "Extra-
Settings", Tab "Smith-chart", și stabiliti Z 0 la valoarea dorită (de obicei 50 Ohm). Z 0 este afișat
în fereastra cursor.
Înainte de selectarea elementelor de rețea (circuit) din caseta de instrumente, cel puțin o
data de intrare (datapoint) trebuie să fie plasată.
În cazul în care este plasat mai mult de un punct (data) de intrare, selectați punctul de intrare
din care transformarea rețelei ar trebui să înceapă făcând clic pentru a stabili punctul de intrare
dorit sau selectati caseta în fereastra "Datapoints".Punctul de intrare selectat este marcat cu un
pătrat bolduit.
Click pe unul dintre elementele circuitului în caseta de instrumente (Toolbox).
Din caseta de instrumente următoarele elemente pot fi selectate:
Elemente serie: Elemente parallel:

Capacitor Capacitor
Inductor Inductor
Rezistor Rezistor
Linie de transmisie Linie in gol
Transformator Linie in scurtcircuit
R-L-C R-L-C
Faceți clic pe valoarea dorită. Aceasta termină inserarea elementului. Pentru RLC, introduceţi
valorile elementelor de intrare în dialogbox
Dacă se dorește se anuleaza cu butonul din dreapta al mouse-ului.
31 | P a g e
Modificați valoarea elementului prin dublu-clic pe element sau prin modificarea valorii din
fereastra circuitului (Schematic Window).
Linia de transmisie serie:

Dacă atenuarea  este de 0 dB / m 0 locul de transformare este reprezentat în Smith-chart și
elementul este adăugat la schema circuitului. Mutați cursorul de-a lungul locului de transformare
în timp ce vizionați cursorul și valorile în fereastra cursorului (Window Cursor) și schema
circuitului.
Dacă atenuarea este   0 dB / m , lungimea  a liniei trebuie să fie definită. Nu este

reprezentat pe diagrama nici un loc de transformare pentru deplasarea cursorului.
32 | P a g e
Elementele de circuit
Pentru a edita valorile elementelor de circuit:
 Faceți dublu clic pe un element sau element de valoare în fereastra circuitului (Schematic
Window).
 Modifică valoarea in dialogbox și faceți clic pe "Draw". Toate calculele sunt refăcute și
Smith-chart-ul este actualizat.
Probleme
1. Să se reprezinte în program impedanţele 2  2 j  , 2  2 j  , 2  6 j  ,
15  25 j   într-un circuit cu frecvenţa 500MHz şi impedanţa caracteristică 50 . Să
se afle Q , Y , S ,  .
2. Să se reprezinte în program impedanţele normalizate  2  2 j  ,  2  2 j  ,  0.2  0.6 j  ,
 0.15  2.5 j  . Să se afle Q , Y , S ,  .
3. Adaptaţi o impedanţă 10  7 j   la 50 , utilizând două reactanţe  L, C  într-un circuit
cu topologie de tip filtru trece-sus, cu frecvenţa 150MHz .
4. Aceeaşi problemă pentru o topologie de circuit tip filtru trece-jos
5. Adaptaţi o impedanţă  30  40 j   la 50 folosind o linie serie şi una în scurtcircuit.
Frecvenţa este 430MHz .
33 | P a g e
Tehnica frecvenţelor înalte Bibliografie 2014
Bibliografie
[1] Emeric Gnandt, „Tehnica microundelor” – Îndrumător de laborator, – Institutul Politehnic
„Traian Vuia”, Timişoara, 1983
[2] Miranda Naforniţă, Ioan Naforniţă, „Microunde”, Editura Politehnica, Timişoara, 2002
[3] D.Cojoc „Amplificatoare de frecvenţă înaltă şi tranzistoare”, Editura Cantemir, Bucureşti,

1994
[4] „The RF and microwave handbook”, CRC Press, 2001
34 | P a g e

LAB TFI v2014

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LAB TFI v2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Corina Botoca Nicolae Miclău János Gál

Tehnica frecvenţelor înalte

Lucrarea nr.1 Detectorul cu dioda semiconductoare………………………………………...……3

Lucrarea nr.2 Măsurarea frecvenţei în microunde…………………………………………….………10

Lucrarea nr.3 Măsurarea puterii în microunde……………………………...…………………………13

Lucrarea nr.4 Determinarea lungimii de undă şi a raportului de unda staţionară în ghidul de

Lucrarea nr.5 Cuploare……………………………………………………………………………...…….21

Lucrarea nr.6 Proiectarea şi simularea pe calculator a unor circuite de adaptare în domeniul

Detectorul cu dioda semiconductoare

Caracteristica este dată de ecuaţia:

Dacă tensiunea aplicată este o tensiune alternativă de forma:

Datorită caracteristicii logaritmice a urechii umane, în practica electronică a fost introdusă o

dB Power or S/N ratio

În domeniul microundelor se folosește extensiv ca și putere de referință puterea de 1W

Nivelul de 0 dBW se referă la o putere de 1W . Dacă puterea de referință este 1 mW se

Se defineşte raportul de undă staţionară ca raportul dintre maximul şi minimul câmpului

unde  reprezintă coeficientul de reflexie. În absenţa reflexiilor   0 și raportul de undă

Se verifică, de exemplu relația de legătură pentru un raport de puteri de 10 dB , considerând

Măsurarea frecvenţei în microunde

Figura 2.1 Detecţia rezonanţei prin metoda absorbţiei rezonanţei

Figura 2.2 Detecţia rezonanţei prin metoda transmisiei rezonanţei

Frecvenţmetrul digital de tipul BM 465.

1 - intrarea f x  0.2  2.2GHz

aceste frecvenţe putând fi măsurate cu condiţia să se încadreze în banda de 1-52MHz. Astfel,

Măsurarea puterii în microunde

7 – transformatorul diferenţial al termistorului de RF

1. Capul de măsură se conectează la ieşirea de nivel mare a generatorului TR 0602. După

Determinarea lungimii de undă şi a raportului de unda

Notând coeficientul de reflexie

Figura 1.1 Cuplor cu o fantă de cuplaj

Parametrii cuplorului sunt

Figura 1.2 Cuplor bidirecţional

Parametrii cuplorului ideal:

În funcţie de numărul şi forma fantelor de cuplaj există cuploare:

Figura 1.4 Exemple de tipuri de cuploare

Figura 1.6 Cuplorul Bethe

Figura 1.7 Caracteristica de directivitate a cuplorului Bethe

3. Se citeşte valoarea de referinţă pe SWR-metru

4. Se deconectează cuplorul direcţional de la atenuator şi se montează în locul lui detectorul

5. Se creşte atenuarea până când se obţine valoarea de referinţă pe SWR-metru. Valorea

7. Se întoarce cuplorul direcţional şi se creşte atenuarea până când se obţine valoarea de

8. Dacă se neglijează reflexiile pe terminaţie valoarea atenuării reprezintă chiar

Proiectarea şi simularea pe calculator a unor circuite de

Ferestrele cu circuite (Schematic-window)

Reţelele de circuit în programul Smith sunt afișate ca schemele. Pot fi redimensionate și

În ”Settings” schema circuitului poate fi rotită orizontal.

Fereastra datelor de intrare (Datapoints-window)

Fereastra cursorului (Cursor-window)

Introducerea datelor de intrare

Introducerea datelor cu mouse-ul:

Introducerea de date de la tastatura:

Selectarea şi introducerea elementelor de circuit

Elemente serie: Elemente parallel:

Linia de transmisie serie:

Dacă atenuarea este   0 dB / m , lungimea  a liniei trebuie să fie definită. Nu este

[3] D.Cojoc „Amplificatoare de frecvenţă înaltă şi tranzistoare”, Editura Cantemir, Bucureşti,

[4] „The RF and microwave handbook”, CRC Press, 2001

S-ar putea să vă placă și