Circuite de Telecomunicaţii 2012

Lucrarea nr.9
Măsurarea neliniarităţii unui amplificator RF

1. Neliniaritatea şi distorsiunile armonice

În general, dispozitivelor electronice li se cere să prezinte o cât mai bună liniaritate pentru o
gamă cât mai largă de semnale de intrare, dar acest tip de comportare încetează atât pentru nivele
reduse cât şi pentru nivele ridicate de semnal de intrare. Performanţele de liniaritate degenerează
la limita opusă a caracteristicilor, datorită neliniarităţilor din circuit, datorate funcţionării
tranzistoarelor şi celorlalte dispozitive electronice la nivele mari de semnal. La limită, ieşirea se
va satura, dar în multe aplicaţii, efectul distorsiunilor va fi resimţit mult mai înainte.

În cazul unui cuadripol în care conţine elemente neliniare, nu mai avem relaţii liniare liniare
între tensiunile de curenţii de la intrare şi ieşire. Dacă se notează cu vi şi cu vo tensiunile de la
intrare şi ieşire, relaţia dintre acestea poate fi scrisă sub forma:

vo  a0  a1vi  a2vi2  a3vi3  (9.1)

Unele din elementele de grup ale sistemelor de curenţi purtători, ca translatoarele,

repetoarelor, uneori chiar şi filtrele, nu sunt cuadripoli perfect liniari, ei prezentând o uşoară
neliniaritate parazită în domeniul de funcţionare.

Neliniarităţile din blocul RF al unui receptor ia naştere componente armonice şi componente

de intermodulaţie (între componentele semnalelor utile) distribuite pe întreg domeniul
frecvenţelor transmise şi având caracterul unui zgomot, denumit zgomot de intermodulaţie sau
de diafonie neliniară. Pentru ca acest zgomot să nu aducă o scădere sensibilă a calităţii
semnalului, este nevoie, de un grad foarte mare de liniaritate a elementelor de grup, până la
valorile maxime ale tensiunii semnalului transmis. In cazul amplificatoarelor, acest grad de
liniaritate nu se poate obţine în mod practic decât cu ajutorul unei adâncimi mari a reacţiei
negative. în cazul modulatoarelor şi demodulatoarelor de grup, liniaritatea necesară se obţine
îndeosebi printr-o putere mare a undei purtătoare, faţă de puterea semnalului.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 1

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

Dacă la intrarea unui sistem nelinear se aplică două semnale de frecvenţe diferite, ieşirea
acestuia conţine anumite componente care nu sunt armonice ale semnalelor de intrare.
Fenomenul se datorează multiplicării celor două semnale.
La intrarea amplificatorului nelinear se aplică două sinusoide de frecvenţe diferite:

vi  A cos 1t   B cos 2t  (9.2)

la ieşire se obţine expresia

vo  a1  A cos 1t   B cos 2t    a2  A cos 1t   B cos 2t   (9.3)
2

 a3  A cos 1t   B cos 2t  

3

În general, cele două frecvenţe ale semnalului de intrare se aleg suficient de apropiate, ceea
ce reprezintă un caz întâlnit des în practică. După efectuarea ridicărilor la putere şi separarea
termenilor de acelaşi ordin, se obţin:
- la frecvenţele fundamentale:

 3 3  (9.4)
la 1 :  a1  a3 B 2  a3 A2  A cos 1t 
 2 4 
 3 3 
la 2 :  a1  a3 B 2  a3 A2  B cos 2t 
 2 4 
- termenii de ordinul doi:

1  (9.5)
la 21 :  a2 A2  cos  21t 
2 
1 
la 22 :  a2 B 2  cos  22t 
2 
la 1  2 : a2 AB cos 1  2  t  cos 1  2  t 

- termenul de ordinul trei:

1  (9.6)
la 31 :  a3 A3  cos  31t 
4 
1 
la 32 :  a3 B3  cos  32t 
4 

Universitatea “Politehnica” Timişoara 2

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

3
la 21  2 : a3 A2 B cos  21  2  t  cos  21  2  t 
4
3
la 21  2 : a3 AB 2 cos 1  22  t  cos 1  22  t 
4
Datorită intermodulaţiei, apare un cuplaj direct între cele două semnale chiar pe frecvenţele
lor fundamentale prin intermediul termenilor datoraţi puterii a treia a dezvoltării serie Taylor.
Acest fenomen este de importanţă practică, întrucât provoacă în receptoare, blocaj şi efecte de
intermodulaţie.
Dacă două tonuri interferente se află în apropierea unui canal selectat, atunci dintre produşii
de intermodulaţie, generaţi de neliniarităţi, cel mai periculos este un produs de ordinul trei cu
frecvenţa 2 f 2  f1 , care poate intra în banda de trecere rezervată canalului util selectat. În situaţia

în care canalul selectat are frecvenţa mai mică decât cele două tonuri interferente f1 şi f 2 , atunci

devine periculos produsul de ordinul trei cu frecvenţa 2 f1  f 2 .

2. Punctul de intercepţie de ordinul trei

Punctul de intercepţie de ordinul trei (IP3) reprezintă o metodă de măsurare a neliniarităţii

unui receptor prin intermediul produşilor de intermodulaţie. El se obţine prin intermediul unui
test cu ajutorul a două tonuri RF.
La intrarea sistemului se aplică două semnale armonice de aceeaşi amplitudine şi care au
frecvenţele f1 şi f 2 de valoare apropiată. Produsele de intermodulaţie se obţin la frecvenţele

apropiate 2 f 2  f1 şi 2 f1  f 2 .

Considerând un câştig de semnal mic a1 constant şi neglijând restul produşilor de

intermodulaţie, la ieşirea sistemului se va obţine:

3 3 (9.7)
vo  a1 A cos 1t   a1 A cos 2t   a3 A3 cos  21  2  t   a3 A3 cos  22  1  t 
4 4
Se poate constata că fundamentala creşte proporţional cu amplitudinea A , în timp ce un
produs de intermodulaţie de ordinul trei, notat cu IM3, creşte proporţional cu A3 .
Punctul de intercepţie de ordinul trei de la intrarea sistemului IIP3 reprezintă nivelul
semnalului de intrare la care amplitudinea IM3 devine egală cu amplitudinea fundamentalei.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 3

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

Notăm cu Vo1 amplitudinea celor două sinusoide la ieşire şi Vo 3 , amplitudinea produselor de

intermodulaţie la frecvenţele 2 f 2  f1 şi 2 f1  f 2 .

Punctul de IIP3, se obţine egalând amplitudinea fundamentalei, Vo1 cu amplitudinea IM3, Vo 3

, adică:

Vo1  Vo3 (9.8)

3 (9.9)
a1 A  a3 A3
4
Rezultă că:
(9.10)
4 a1
IIP3  A   .
3 a3
Rezistenţele de intrare şi ieşire fiind Rin şi Rout , puterile corespunzătoare ale componentelor
de intrare şi ieşire sunt:

A2 (9.12)
Pi 
2 Rin
 a A  a12 2Rin Pi  a 2 Rin P (9.13)
2
V2
Po1  o1  1 1 i
2 Rout 2 Rout 2 Rout Rout
2
3 3
(9.14)
 a A  2
   3 a  Rin P3
2 3 3
Po 3  o3  
V 4
 3 i
2 Rout 2 Rout  2  Rout
Termenul de intermodulaţie Po 3 , considerat ca funcţie de puterea la intrare Pi , creşte pe o

scară în dB de trei ori mai rapid decât termenul linear Po1 . Raportul lor denumit raport de
intermodulaţie este:

Po1
2
4  a1  1 (9.15)
P   2  2
Po3 9 Rin  a3  Pi
Prin definiţie, punctul de intercepţie de ordinul 3, IIP3 este dat de punctul de intersecţie a
puterilor de ieşire Po1 şi Po 3 sau punctul în care raportul de intermodulaţie este unitar, adică:

P  1 (9.16)
Rezultă, de aici:
2 (9.17)
4 a  1
1 2  1  2
9 Rin  a3  Pi

Universitatea “Politehnica” Timişoara 4

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

2 a1 (9.18)
Pi , IP 3 
3Rin a3
Din ecuaţia (6.13)
Rin R 2 a1 2a 2 a (9.19)
Po, IP 3  a12 Pi  a12 in  1 1
Rout Rout 3Rin a3 3Rout a3
Deci
2a12 a1 (9.20)
Po, IP 3 
3Rout a3

Rezultatele de dinainte se exprimă în dB ceea ce permite o prezentare grafică simplă şi uşor de

interpretat, ca în figura de mai jos, unde:

 R  (9.21)
Po1  dBm  Pi  dBm  10lg  a12 in 
 Rout 
 9a 2 R 3  (9.22)
Po3  dBm  3Pi  dBm  10lg  3 in 
 4 Rout 

Relaţiile () arată că termenul pe frecvenţa fundamentală Po1  dBm creşte cu o pantă unitară,

iar termenul de intermodulaţie de ordinul 3 Po3  dBm are panta de creştere egală cu trei, ceea ce

duce la intersecţie. Este evident, că odată cu creşterea nivelului la intrare, ipotezele de

nelinearitate nu mai sunt îndeplinite.
Coordonatele punctului IIP3 se obţin simplu prin interpolare:

 a  (9.23)
Pi , IP 3  dBm  10lg  1   10lg Rin  28.24
 a3 

Universitatea “Politehnica” Timişoara 5

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

 a  (9.24)
Po, IP 3  dBm  10lg  1   20lg a1  10lg Ro  28.24
 a3 

3. Măsurarea practică a punctului IP3

Determinarea practică a punctului IP3 se face printr-o singură măsurare pe analizorul spectral
a nivelelor de putere Po1 şi Po 3 , la o putere de intrare redusă Pi .

Apoi:

im3  dB  (9.25)
Pi , IP 3  dBm  Pi  dBm 
2
 R  (9.26)
Po, IP 3  dBm  Pi , IP 3  dBm  10lg  a12 in 
 Rout 
Comparând expresiile puterilor de ieşire ce corespund punctului IP3 şi punctului de
compresie cu 1dB, Po,1dB peste nivelul de compresie cu 1dB.

Po, IP3  dBm  Po,1dB  dBm  10.6 (9.27)

4. Gama dinamică a unui amplificator

Nivelul semnalului util ce poate fi recepţionat cu o anumită calitate este limitat atât inferior,
de către zgomotele ce maschează semnalul, cât şi superior, de către efectele neliniare. Gama
dinamică este reprezentată de distanţă în dB dintre aceste limite. Cel mai utilizat criteriu de
stabilire a limitelor gamei dinamice este criteriul SFDR (Spurious Free Dynamic Range). Cu alte
cuvinte, SFDR reprezintă domeniul relativ maxim al semnalelor de intrare ce poate fi suportat de
un receptor fără repercursiuni.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 6

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

Limita inferioară este dată de nivelul minim

discernibil a semnalului Po ,nf , adică pragul de

zgomot de la ieşire iar limita superioară de nivelul

puterii de intrare atunci când termenul de
intermodulaţie de ordinul 3, Po 3 depăşeşte pragul de
zgomot la ieşirea amplificatorului.

Pi,IP3 dBm  Pi,nf dBm

2 (9.28)
SFDR  dB   Pi , spf  dBm  Pi ,nf  dBm 
3

5. Desfăşurarea lucrării

A. La intrarea unui amplificator nelinear se aplică două frecvenţe: f1  2GHz şi f 2  2,01GHz .

Ce produse de intermodulaţie vor fi prezenţi la ieşire? Determinaţi şi reprezentaţi grafic

rezultatele obţinute!

B. Analiza interferenţei cu ajutorul unui amplificator matematic

Acest experiment este realizat în programul SIMULINK şi poate fi pornit din fereastra de
comenzi MATLAB prin comanda math_amp.
 Identificaţi blocurile componente a experimentului.
 Studiaţi modul de generare a semnalelor Multi-Tone de intrare.
 Identificaţi parametrii blocului sursă (frecvenţa centrală, frecvenţa şi amplitudinea
tonurilor)
 Rulaţi programul, apoi modificaţi câştigul semnalului de intrare cu ajutorul blocului
Slider Gain. Acest bloc permite modificarea câştigului între valorile 1 şi 10. Ce
observaţi?
 Studiaţi amplificatorul nelinear. Pentru vizualizarea schemei internă a blocului, apăsaţi cu
butonul din dreaptă al mouse-ului pe acesta şi selectaţi look under mask.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 7

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

 Blocul Amplifier are cinci metode pentru modelarea amplificatorului nelinear. Deschideţi
cu dublu-click blocul Amplifier şi selectaţi metoda dorită. Rulaţi experimentul pentru
primele patru metode ale amplificatorului nelinear.
 Măsuraţi punctul de intercepţie a experimentului. Pentru acesta, frecvenţa celor două
tonuri trebuie să fie identică. Valoarea puterii de intrare, IIP3 este 30dBm. Reluaţi
măsurătorile pentru două valori diferite ale puterii de intrare.
 Determinaţi gama dinamică a amplificatorului atât prin observaţie directă cât şi prin
aplicarea formulei (6.28). Reluaţi măsurătorile cu alte două nivele de zgomot la ieşire.

Spectrul semnalului de intrare Spectrul semnalului de ieşire

Universitatea “Politehnica” Timişoara 8

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

Analiza interferenţei cu ajutorul unui amplificator fizic

Acest experiment este realizat în SIMULINK şi poate fi pornit din fereastra de comenzi
MATLAB prin comanda twotone_amp.

 Identificaţi blocurile componente a experimentului.

 Identificaţi parametrii blocului sursă (frecvenţa centrală, frecvenţa şi amplitudinea
tonurilor)
 Rulaţi programul, apoi modificaţi câştigul semnalului de intrare cu ajutorul blocului
Slider Gain. Acest bloc permite modificarea câştigului între valorile 1 şi 10. Ce
observaţi?

Analiza performanţelor amplificatoarelor

Acest experiment este realizat în SIMULINK şi poate fi pornit din fereastra de comenzi
MATLAB prin comanda comparison_amp.
 Identificaţi blocurile componente a experimentului.
 Rulaţi experimentul şi studiaţi rezultatele obţinute din punct de vedere al performanţelor

Universitatea “Politehnica” Timişoara 9