Protocoale de comunicaţii 2013

Laborator nr. 5

Configurarea routerelor CISCO cu ajutorul mediului de simulare Dynamips

GNS3

Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop inițiera studenților în configurarea routerelor CISCO folosind

mediul de simulare GNS3. În această lucrare vor fi prezentate o serie de noțiuni
informative legate de routerele CISCO și simulatorul GNS3, precum și câteva comenzi
folosite în configurarea de bază a routerelor folosind linia de comandă.
Prezentarea routerelor CISCO

Routerele CISCO sunt împărțite în mai multe clase, în funcție de anul producției.
Prima clasă de echipamente de rutare a apărut în 1992 și erau numite AGS (Advanced
Gateway Server). Mai târziu au apărut routerele propriu-zise împărțite pe mai multe
serii, cum ar fi 2000, 3000, 4000 etc până la cea mai recentă serie 12000.
Diferențele dintre serii constă în resursele hardware disponibile (procesor,
memorie RAM – spre exemplu seria 2500 are de obicei 16MB RAM si 16 MB Flash,
tipuri de interfețe), dar și software (posibilitatea de a lucra cu servicii precum VoIP,
mobile IP etc). Începând cu seria 2800, routerele CISCO au devenit modulare, în sensul
că nu mai au interfețe fixe, existând posibilitatea de a se schimba numărul și tipul lor,
orice combinație fiind posibilă (de exemplu: 1 interfață WAN și 3 Ethernet se pot
înlocui cu două interfețe WAN si două Fast Ethernet).
Software-ul folosit de routerele CISCO se numeste CISCO IOS (Internetwork
Operating System), având, ca și routerele, numeroase versiuni diferențiate prin unele
proprietăți. Aceste IOS-uri se se încarcă în memoria volatilă a routerelor de fiecare
dată când acestea sunt pornite. Ele se află arhivate pe memoria Flash disponibilă
routerului.

Prezentarea simulatorului Dynamips GNS3

GNS3 (Graphical Network Simulator) este un emulator de reţele disponibil gratuit,

care permite proiectarea de topologii de rețea și apoi testarea lor într-un mod
asemănător mediului real de funcționare. Ideea de bază a programului este de a

Universitatea “Politehnica” Timişoara 1

 Protocoale de comunicaţii 2013

încărca IOS-urile corespunzătoare unui număr limitat de serii de routere CISCO (1700,
2600, 3600, 3700 și 7200) în memoria RAM a calculatorului, transformându-l pe acesta
într-un router (sau chiar o rețea de routere) veritabil.

Figura 1. Interfaţa simulatorului GNS3

Fereastra principală a simulatorului este împărţită în trei părţi:

1. În partea stângă se afişază seriile de routere disponibile în simulator. La
routerele propriu zise mai pot fi adăugate manual, pentru acurateţea
simulărilor, şi alte dispozitive de reţea: switch-uri Ethernet şi ATM, firewall,
calculatoare (staţii de lucru) etc.

2. În fereastra din mijloc se afişază topologia reţelei simulate. Elementele de reţea

se aduc în această fereastră cu printr-o operaţie de "drag and drop" cu ajutorul
mouse-ului. Între elementele de reţea se pot configura, tot cu ajutorul
mouseului şi legături de diverse tipuri (Ethernet, Fast Ethernet, Serial etc).

3. Fereastra din dreapta a interfeţei grafice ne oferă, într-un format arbore, o

descriere sumară a topologiei reţelei.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 2

 Protocoale de comunicaţii 2013

Bară de meniu a programului GNS3 este prezentată în figura 2.

Figura 2. Bară de meniu

Bara cu instrumente rapide conţine butoane pentru:

 deschiderea unui nou proiect (New project - 1),
 editarea unui proiect (Edit project - 2),
 deschiderea unui fisier .net salvat anterior (Open network file - 3),
 salvarea unei topologii (Save network file - 4),
 salvarea unei topologii cu altă extensie (Save network file as – 5),
 ştergerea topologiei (Clear the topology – 6 ),
 afişarea numelor interfeţelor în zona de lucru (Show interfaces name – 7),
 afişarea numelui echipamentelor (Show hostnames – 8),
 interconectarea echipamentelor(Add a link - 9),
 salvarea stării curente a simulării (Take snapshot - 10),
 salvarea configuraţiilor de start (Export/Import all start-up configs - 11),
 consola de configurare pentru sistemele de operare IOS (Telnet to all IOS - 12),
 pornirea sistemului de operare IOS (Start/Resume IOS - 13),
 suspendarea execuţiei IOS (Suspend all IOS - 14),
 oprirea sistemului IOS (Stop all IOS - 15),
 inserarea unei note în topologie (Add a note - 16),
 inserarea unei imagini (Insert a picture - 17),
 desenarea unui dreptunghi (18)
 sau a unei elipse (19)

Pregătirea programului pentru utilizare constă în parcurgerea următoarelor etape:

a. Meniul EDIT -> IOS image and hypervisors
b. Pe pagina IOS images click pe butonul de browse după care selectați IOS-ul dorit,
precum și modelul routerului, apoi Save și Close.
c. Selectați modelul de router folosit și, printr-o operaţie de Drag-and-Drop,
plasați-l în spațiul de lucru. Click dreapta –> Meniul Configure pentru a vizualiza

Universitatea “Politehnica” Timişoara 3

 Protocoale de comunicaţii 2013

interfețele routerului (FE – Fast Ethernet, E – Ethernet, T - Serial), precum şi alte

detalii hardware şi de configurare ale routerului simulat.

Lucrul cu routerul se începe apăsând butonul Start aflat în același meniu, după care
configurarea în linia de comandă a routerului se face lansând comanda Console.
Această comandă va deschide o fereastră telnet cu routerul, permiţând configurarea
acestuia în linia de comandă. În această fereastră se pot introduce toate comenzile ce
permit configurarea unui router real Cisco, simulatorul GNS3 oferind un mediu perfect
pentru învăţarea comenzilor şi modalităţilor de configurare ale routerului.
Configurarea unui router Cisco – comenzi de bază

Routerele CISCO pot fi configurate în două feluri, folosind două interfețe diferite cu
utilizatorul: prin linia de comandă (CLI – Command Line Interface), sau în modul grafic
(GUI – Graphical User Interface).
Numele oricărui ruter este, în mod implicit „Router” şi este vizibil în orice prompt al
liniei de comandă. Deşi numele are semnificaţie exclusiv locală, păstrarea numelor
implicite pe toate echipamentele poate crea ambiguităţi chiar şi într-o reţea formată
din câteva rutere. Schimbarea numelui ruterului se face din modul global de
configurare, prin comanda hostname:
După pornirea routerului, acesta efectuează un set de teste numit POST (Power-On
Self Test) prin care verifică din punct de vedere electronic starea fiecărui bloc
component. După POST, se încarcă sistemul de operare (IOS-ul) în memoria RAM, apoi
începe un „dialog” cu utilizatorul. În simulator, aceste teste sunt iniţiate odată cu
lansarea comenzii de Console.
Ruterul are mai multe moduri implicite, în fiecare putând primi alte comenzi. Vom
folosi în cele ce urmează 4 moduri uzuale. Utilizatorul determină uşor modul curent pe
baza prompter-ului.

(1) modul „exec” este modul implicit, cu acces limitat, în care ruterul intră după
încărcarea sistemului de operare. În acest mod nu se pot da decât un număr
redus de comenzi.
(2) modul „privileged EXEC” reprezintă modul în care se efectuează toată
configurarea, indiferent de drepturile ulitizatorului, fiind disponibile toate
detaliile deja configurate, precum și toate comenzile sau proprietățile
routerelor (interfețe, routare statică sau dinamică, setare de parole sau telnet,
etc).

Universitatea “Politehnica” Timişoara 4

 Protocoale de comunicaţii 2013

(3) modul de configurare (global) este în general necesar pentru configurarea

oricăror parametri care afectează întreg ruterul, a protocoalelor de rutare, etc.
În acest mod în general nu se pot da comenzi de vizualizare.
(4) modul de configurare a interfeţelor: pentru configurarea fiecărei interfeţe în
parte (configurare locală) se intră în acest mod. Comanda de intrare este pur şi
simplu numele interfeţei care se doreşte.
Prompter-ul şi schimbarea dintr-un mod în altul sunt sintetizate în tabelul 1.

modul prompter Se intră cu comanda Se iese cu comanda

(1) exec Router$
(2) privileged exec Router# enable exit
(3) configurare Router(config)# configure exit
terminal
(4) configurare Router(config-if)# Interface nume- exit
interfaţă interfaţă

OBS 1. Promter-ul „Router” este înlocuit cu numele ruterului, dacă acesta este setat.
OBS 2. Secvenţa CTRL-Z iese din (3) şi (4) direct în modul (2)
OBS 3. Între modurile (2)-(3)-(4) trebuie schimbat manual în funcţie de comanda dată.
De exemplu, când se dau comenzi de configurare în (3) sau (4) nu se pot da comenzi
show pentru a examina configuraţia existentă sau alţi parametri, şi nici comenzi copy
pentru a salva configuraţia – acestea merg doar în (2).
OBS 4. Toate comenzile de configurare date din momentul pornirii ruterului se
memorează automat într-un fişier de configurare din RAM, numit running-
config.

Configuraţia curentă poate fi afişată prin comanda show running-config.

Atât running-config cât şi startup-config au o structură care păstrează
comenzile într-o formă asemănătoare celei în care au fost introduse, grupate după
modurile corespunzătoare. Această structură facilitează copierea secvenţelor de
comenzi dintr-un fişier de configurare şi introducerea lor direct la terminalul utilizat.
În mod similar se poate lista configuraţia salvată în NVRAM, folosind comanda
show startup-config. Salvarea configuraţiei din RAM în NVRAM se realizează
folosind comanda copy running-config startup-config.

Câteva comenzi uzuale în modul privileged exec (2) sunt date în tabelul 2. Toate
comenzile pot fi prescurtate la numărul minim de litere care nu produc ambiguitate.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 5

 Protocoale de comunicaţii 2013

De exemplu prima comanda din tabel se poate prescurta sh run.

Comanda Descriere
? listează comenzile disponibile
show running-config listează configuraţia curentă
show version afişează versiunea sistemului de operare IOS şi alte detalii despre
show flash memorie
copy running-config copiază fişierul de configurare curent (RAM) în memoria nevolatilă
startup-config (NVRAM).
copy startup-config copiază fişierul de configurare din NVRAM în RAM
running-config
erase startup-config şterge fişierul de configurare din NVRAM astfel ca, la următoarea
urmat de reload repornire, ruterul să fie complet neconfigurat (gol), apoi resetează
ruterul.
show interface X afişează parametrii unei interfeţe
show ip interface listează interfeţele prezente pe acel model particular de ruter
brief

Câteva comenzi pentru modul de configurare (3):

Comanda Descriere
? listează comenzile disponibile
hostname X setează numele ruterului ca fiind X
ip classless permite folosirea adresării classless
ip subnet-zero permite folosirea primului subnet dintr-un net
line vty 0 N configurarea accesului telnet
interface Serial0/0 intră în modul de configurare al interfeţei respective

Comenzi pentru configurarea adreselor pe interfeţe

Se intră în modul (2) şi apoi (3) astfel:

enable ena
configure terminal conf t
interface modul/port int f0/0
ip address adresa masca ip addr 192.168.1.1 255.255.255.0
no shutdown no shut
exit exit

Interfeţele folosite pot fi FastEthernet, Ethernet, Serial şi Loopback.

Implicit, la pornirea ruterului, interfeţele neconfigurate sunt dezactivate, de aceea
trebuie activate cu comanda no shutdown.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 6

 Protocoale de comunicaţii 2013

Ieșirea dintr-un anumit mod se poate face în 3 feluri:

 Comanda END – duce la modul precedent
 Comanda EXIT – duce la modul Privileged EXEC (Router#)
 CTRL + Z – același efect ca şi cea precedentă.

Interfeţele Ethernet/Fast Ethernet sunt similare cu cele de la PC.

Interfaţa serială însă este diferită, este o interfaţă serială sincronă, de viteza
mai mare decât interfaţa seriala asincronă de la PC. Interfeţele de tip
Loopback sunt asemănătoare cu interfaţa loopback 127.0.0.1 de pe PC dar sunt
mai generale, în sensul că se pot configura cu orice adresa, orice netmask şi pot fi în
orice număr.
Utilitatea unei interfeţe Loopback este că, odată configurată, o astfel de interfaţă
va fi tot timpul „up”, aşadar indiferent de starea cablului şi a ruterelor vecine, ruterul
poate avea interfeţe funcţionale pentru diverse teste, pentru ţinerea în funcţiune a
unui protocol de rutare, etc.

Exemplu:
int loopback1
ip addr 192.168.10.1 255.255.255.255
no shut

Desfăşurarea lucrării
A.
1. Deschideți programul GNS3 şi porniţi un nou proiect, care să fie salvat cu
numele testlab. Dacă vi se spune că acest proiect există deja, alegeţi opţiunea de
supra-scriere (overwrite) şi continuaţi. Plasați două routere Cisco c7200 (sau
c2691) în spaţiul de lucru. Configurarea originală a acestor route conţine două
interfețe Fast Ethernet. Porniţi routerele cu ajutorul iconiţei "Start" din partea
superioară a interfeţei grafice GNS3. Aşteptaţi câteva secunde pentru ca
routerele să pornească.
2. Cu ajutorul meniului contextual, lansaţi pe primul router o fereastră telnet de
configurare (Click dreapta - Console).
3. Răspundeţi cu no la întrebarea Would you like to enter the initial configuration
dialog?
4. Lansaţi următoarea serie de comenzi, încercând ca, pe baza indicaţiilor şi
precizărilor prezentate în lucrare, să înţelegeţi care este efectul fiecăreia dintre

Universitatea “Politehnica” Timişoara 7

 Protocoale de comunicaţii 2013

comenzi. Încercaţi de asemenea să evaluaţi, în fiecare pas, care dintre cele 4

moduri de configurare al routerului este utilizat, urmărind cursorul din stânga
ecranului.

enable
config t
enable password cisco
hostname Router1
exit
no ip domain-lookup
no ip domain-name
no ip domain-list
show interface
config
interface FastEthernet 0/0
ip address 10.1.0.1 255.255.255.0
no shutdown
exit
interface FastEthernet 0/1
ip address 10.2.0.1 255.255.255.0
no shutdown
exit
show ip interface
show running-config
show startup-config
write memory
show version (Notaţi valoarea parametrului configuration register!)
config t
configure-register 2102
exit
exit

5. Închideţi fereastra telnet a primului router, şi porniţi-o pe a celui de al doilea.

Repetaţi paşii de configurare. Denumiţi acest router „Router2”. Configuraţi
interfeţele celui de al doilea router astfel:

FastEthernet0/0 10.1.0.254 255.255.255.0

FastEthernet0/1 10.3.0.1 255.255.255.0.

6. Din bara de butoane disponibilă în partea superioară a ferestrei alegeți butonul

Add a link și tipul de legătură adecvată (Fast Ethernet), pentru a conecta între
ele cele două routere. Legătura dintre routere se va face dând câte un click pe

Universitatea “Politehnica” Timişoara 8

 Protocoale de comunicaţii 2013

fiecare router. Conexiunea directă va fi realizată între interfeţele

FastEthernet 0/0.
7. Reveniţi la primul router. Intraţi în modul de configurare, tastând din modul
privileged exec comanda config t. Configuraţi următoarea rută spre interfaţa
10.3.0.1 a celui de al doilea router:

Înainte de aceasta încercaţi comanda ping 10.3.0.1. Care este răspunsul

primit şi cum vă explicaţi acest răspuns?

ip route 10.3.0.0 255.255.255.0 10.1.0.254

show ip route
exit
write memory

8. Repetaţi comanda anterioară. Care este rezultatul configurării pe care tocmai aţi
realizat-o?
9. Opriţi cele două routere din butonul Stop. Salvaţi starea actuală a fişierului şi
închideţi simulatorul GNS-3.

B.
Înainte de a porni GNS3, se pornește programul Virtual PC Simulator. Acesta va fi
utilizat ulterior pentru configurarea hosturilor și este recomandat să fie deschis
înaintea aplicației GNS3.
Se plasează în spațiul de lucru 3 routere Cisco de tipul c2691. Cu click dreapta pe
fiecare router alegem opțiunea Configure. La rubrica Slots, se adaugă un adaptor Fast
Ethernet (GT96100-FE) și un adaptor serial (NM-4T).
Se conectează cele 3 routere între ele. Se selectează opțiunea Add link din meniul
programului și alegem Manual. Cursorul se va schimba într-o cruce. Se alege primul
router și se selectează interfaţa s1/0 și apoi pe al doilea router selectând tot
interfaţa s1/0. Apăsând click încă o dată pe routerul din mijloc selectând de această
dată s1/1, iar apoi pe al treilea router și se alege s1/1. Apăsând click pe butonul
roșu din meniu se iasă din meniul Add link. Cele 3 routere sunt conectate. Conexiunile
create se pot vizualiza în meniul din partea dreaptă, Topology Summary.
Pornim toate cele 3 routere cu butonul Start/Resume all devices. Apăsând click pe
butonul Console all devices, se vor deschide ferestre pentru fiecare dispozitiv pentru a
putea configura fiecare din cele 3 routere.
Vom configura fiecare router, efectuând schimbarea numelui, configurarea unei

Universitatea “Politehnica” Timişoara 9

 Protocoale de comunicaţii 2013

parole secrete, activand opțiunea de logging sincron, vom configura adrese IP pentru
interfețe și le vom porni. De asemenea vom testa conectivitatea folosind comanda
ping.
Comenzile pentru configurarea routerelor sunt:

Router 1

Enable
Configure terminal
Hostname Stanga
Enable secret cisco
Line con 0
Logging syn
Exit
Interface s1/0
Ip address 10.0.0.1 255.255.255.0
Clock rate 64000
No shutdown
Exit
Router rip
Version 2
Network 10.0.0.0
No auto-summary
Exit
Exit
Write memory
Exit

Router 2

Enable
Configure terminal
Hostname Centru
Enable secret cisco
Line con 0
Logging syn
Exit
Interface s1/0
Ip address 10.0.0.2 255.255.255.0
No shutdown
Interface s1/1
Ip address 10.0.1.1 255.255.255.0
Clock rate 64000
No shutdown
Exit
Universitatea “Politehnica” Timişoara 10
 Protocoale de comunicaţii 2013

Router rip
Version 2
Network 10.0.0.0
Network 10.0.1.0
No auto-summary
Exit
Exit
Write memory
Exit

Router 3

Enable
Configure terminal
Hostname Dreapta
Enable secret cisco
Line con 0
Logging syn
Exit
Interface s1/1
Ip address 10.0.1.2 255.255.255.0
No shutdown
Exit
Router rip
Version 2
Network 10.0.1.0
No auto-summary
Exit
Exit
Write memory
Exit

În figura de mai jos pot fi observate configurațiile create:

Figura 3. Topologia simulată

Pentru a vizualiza conexiunile create, putem spre exemplu să rulăm comanda show
ip route din consola Telnet a routerului Dreapta, iar pentru a verifica legăturile

Universitatea “Politehnica” Timişoara 11

 Protocoale de comunicaţii 2013

create, se rulează comanda ping 10.0.0.1 (ping către routerul Stanga) din
consola routerului Dreapta.
Următorul pas este adăugarea 3 switchuri Ethernet la routere. Plasam 3 switchuri
pe spațiul de lucru sub routere și apoi utilizăm legaturi FastEthernet pentru a conecta
fiecare switch cu câte un router. Implicit vor fi conectate interfata f0/0 de la
fiecare router cu portul 1 al fiecărui switch.

Figura 4. Adăugare switch-uri

În continuare vom adăuga 3 calculatoare in cadrul topologiei create, cu ajutorul

programului Virtual PC Simulator. Pentru a obţine ajutor (Help), se tastează ? în linia
de comanda.
Acest program permite simularea a maxim 9 stații. Prin tipărirea numărului
calculatorului (1...9) se pot comuta între ele. Prin comanda show se poate vizualiza
adresa IP și adresa MAC a calculatoarelor simulate.
Pentru a atribui o adresa IP, o mască de subrețea și un gateway implicit unui
calculator, se introduce comanda cu formatul:

ip <adresa IP a calculatorului> <adresa IP implicita a gateway-ului>

<prefixul de subretea>

Pentru exemplul considerat se va introduce comanda ip 10.0.0.5 10.0.0.1

24. Acest exemplu atribuie adresa ip 10.0.0.5 cu o masca de subrețea /24 și un
gateway implicit 10.0.0.1.
Pentru a integra programul VPCS în GNS3 vom utiliza Biblioteca de simboluri
(Symbol Library). Se alege Symbol manager din meniul Edit. Selectăm simbolul pentru
computer din meniul Available Symbols și apoi dăm click pe săgeată pentru a-l muta în

Universitatea “Politehnica” Timişoara 12

 Protocoale de comunicaţii 2013

zona Customized Nodes. În câmpul Name se scrie computer iar la tip se selectează
Cloud. Apăsând click pe Apply, iar apoi OK. Ca rezultat, ar trebui să se vadă pictograma
computerului în câmpul Nodes types.

Figura 5. Adăugarea unui calculator folosind Symbol Manager-ul

Se plasează 3 computere sub switch-uri. Se selectează computerul de sub ruterul

Stanga și se va alege opţiunea Configure. Selectănd C1 de sub Clouds și apoi NIO UDP.
În câmpul Settings se introduce următoarele valori:

Local Port: 30000

Remote host: 127.0.0.1
Remote port: 20000

Aceste setări corespund primului calculator virtual (VPCS 1). Apăsând click pe Add și
apoi pe OK. Pentru celelalte două computere se introduce:

Local Port: 30001

Remote host: 127.0.0.1
Remote port: 20001
respectiv

Universitatea “Politehnica” Timişoara 13

 Protocoale de comunicaţii 2013

Local Port: 30002

Remote host: 127.0.0.1
Remote port: 20002

Aceste setări corespund calculatoarelor VPCS2, respectiv VPCS3.

Figura 6. Configurarea unui VPCS

Calculatoarele se conectează cu GNS3 prin porturile UDP declarate mai sus. Înainte
de a conecta computerele virtuale la switchuri, trebuie adăugat pentru fiecare switch
câte un port. Aceasta se realizează dând click dreapta pe switchuri și din meniul
Configure se alege SW1, SW2, SW3 și alegem pentru Port valoarea 2. Apoi tastăm click
pe butonul Add și apoi pe OK.
Conectăm fiecare calculator (portul nio_udp) cu portul 2 al switch-ului
corespunzător printr-o conexiune de tip Manual.
Acum urmează să fie configurate calculatoarele virtuale din fereastra VPCS. Trebuie
introduse comenzile din figura de mai jos în fereasta VPCS.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 14

 Protocoale de comunicaţii 2013

Figura 7. Configurare calculatoare virtuale în fereastra VPCS

Adresele IP pentru fiecare din calculatoarele virtuale simulate sunt:

 VPCS 1 - 192.168.0.5
 VPCS 2 - 192.168.1.5
 VPCS 3 - 193.168.2.5
Masca pentru fiecare adresa este 255.255.255.0. În figura de mai jos poate fi
observată structura rețelei configurate:

Figura 8. Structura rețelei configurate

În continuare, pentru fiecare router trebuie configurate interfeţele FastEthernet,

utilizând adresele de mai sus. Folosind comanda no shutdown pentru a porni
fiecare interfață, apoi fiecare rețea trebuie adaugată la protocolul RIP cu comenzile
router rip şi network adresa_subretea.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 15

 Protocoale de comunicaţii 2013

Stanga
Enable
Config t
Interface FastEthernet 0/0
Ip address 192.168.0.1 255.255.255.0
No shutdown
Exit
Router rip
Network 192.168.0.0
Exit
Exit
Write memory

Centru
Enable
Config t
Interface FastEthernet 0/0
Ip address 192.168.1.1 255.255.255.0
No shutdown
Exit
Router rip
Network 192.168.1.0
Exit
Exit
Write memory

Dreapta
Enable
Config t
Interface FastEthernet 0/0
Ip address 192.168.2.1 255.255.255.0
No shutdown
Exit
Router rip
Network 192.168.2.0
Exit
Exit
Write memory

Rutele configurate apar în tabelele de routare ale fiecărui router. Din fereastra VPCS,
se poate folosi comanda ping între calculatoarele adăugate pentru a verifica
corectitudinea conexiunilor create.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 16