Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrarea nr.9
Măsurarea neliniarităţii unui amplificator RF
În general, dispozitivelor electronice li se cere să prezinte o cât mai bună liniaritate pentru o
gamă cât mai largă de semnale de intrare, dar acest tip de comportare încetează atât pentru nivele
reduse cât şi pentru nivele ridicate de semnal de intrare. Performanţele de liniaritate degenerează
la limita opusă a caracteristicilor, datorită neliniarităţilor din circuit, datorate funcţionării
tranzistoarelor şi celorlalte dispozitive electronice la nivele mari de semnal. La limită, ieşirea se
va satura, dar în multe aplicaţii, efectul distorsiunilor va fi resimţit mult mai înainte.
În cazul unui cuadripol în care conţine elemente neliniare, nu mai avem relaţii liniare liniare
În general, cele două frecvenţe ale semnalului de intrare se aleg suficient de apropiate, ceea
ce reprezintă un caz întâlnit des în practică. După efectuarea ridicărilor la putere şi separarea
termenilor de acelaşi ordin, se obţin:
- la frecvenţele fundamentale:
(9.4)
la :
la :
- termenii de ordinul doi:
(9.5)
la :
la :
la :
- termenul de ordinul trei:
(9.6)
la :
la :
la :
la :
Datorită intermodulaţiei, apare un cuplaj direct între cele două semnale chiar pe frecvenţele
lor fundamentale prin intermediul termenilor datoraţi puterii a treia a dezvoltării serie Taylor.
Acest fenomen este de importanţă practică, întrucât provoacă în receptoare, blocaj şi efecte de
intermodulaţie.
Dacă două tonuri interferente se află în apropierea unui canal selectat, atunci dintre produşii
de intermodulaţie, generaţi de neliniarităţi, cel mai periculos este un produs de ordinul trei cu
frecvenţa , care poate intra în banda de trecere rezervată canalului util selectat. În situaţia
în care canalul selectat are frecvenţa mai mică decât cele două tonuri interferente şi , atunci
apropiate şi .
intermodulaţie la frecvenţele şi .
Rezultă că:
(9.10)
.
Rezistenţele de intrare şi ieşire fiind şi , puterile corespunzătoare ale componentelor
de intrare şi ieşire sunt:
(9.12)
(9.13)
(9.14)
scară în dB de trei ori mai rapid decât termenul linear . Raportul lor denumit raport de
intermodulaţie este:
(9.15)
Prin definiţie, punctul de intercepţie de ordinul 3, IIP3 este dat de punctul de intersecţie a
puterilor de ieşire şi sau punctul în care raportul de intermodulaţie este unitar, adică:
(9.16)
Rezultă, de aici:
(9.17)
Deci
(9.20)
(9.21)
(9.22)
iar termenul de intermodulaţie de ordinul 3 are panta de creştere egală cu trei, ceea ce
duce la intersecţie. Este evident, că odată cu creşterea nivelului la intrare, ipotezele de
nelinearitate nu mai sunt îndeplinite.
Coordonatele punctului IIP3 se obţin simplu prin interpolare:
(9.23)
(9.24)
Determinarea practică a punctului IP3 se face printr-o singură măsurare pe analizorul spectral
Apoi:
(9.25)
(9.26)
Nivelul semnalului util ce poate fi recepţionat cu o anumită calitate este limitat atât inferior,
de către zgomotele ce maschează semnalul, cât şi superior, de către efectele neliniare. Gama
dinamică este reprezentată de distanţă în dB dintre aceste limite. Cel mai utilizat criteriu de
stabilire a limitelor gamei dinamice este criteriul SFDR (Spurious Free Dynamic Range). Cu alte
cuvinte, SFDR reprezintă domeniul relativ maxim al semnalelor de intrare ce poate fi suportat de
un receptor fără repercursiuni.
Limita inferioară este dată de nivelul minim
(9.28)
5. Desfăşurarea lucrării
Acest experiment este realizat în programul SIMULINK şi poate fi pornit din fereastra de
comenzi MATLAB prin comanda math_amp.
Identificaţi blocurile componente a experimentului.
Studiaţi modul de generare a semnalelor Multi-Tone de intrare.
Identificaţi parametrii blocului sursă (frecvenţa centrală, frecvenţa şi amplitudinea
tonurilor)
Rulaţi programul, apoi modificaţi câştigul semnalului de intrare cu ajutorul blocului
Slider Gain. Acest bloc permite modificarea câştigului între valorile 1 şi 10. Ce
observaţi?
Studiaţi amplificatorul nelinear. Pentru vizualizarea schemei internă a blocului, apăsaţi cu
butonul din dreaptă al mouse-ului pe acesta şi selectaţi look under mask.
Blocul Amplifier are cinci metode pentru modelarea amplificatorului nelinear. Deschideţi
cu dublu-click blocul Amplifier şi selectaţi metoda dorită. Rulaţi experimentul pentru
primele patru metode ale amplificatorului nelinear.
Acest experiment este realizat în SIMULINK şi poate fi pornit din fereastra de comenzi
MATLAB prin comanda twotone_amp.
Acest experiment este realizat în SIMULINK şi poate fi pornit din fereastra de comenzi
MATLAB prin comanda comparison_amp.
Identificaţi blocurile componente a experimentului.
Rulaţi experimentul şi studiaţi rezultatele obţinute din punct de vedere al performanţelor