I.2.

Distorsiuni
Distorsiunea reprezinta alterarea unui semnal produsa de un dispozitiv sau un canal de comunicatie. Dupa cum se stie,
exista o multitudine de criterii de clasificare a circuitelor electronice, iar unul dintre cele mai importante este acela care le
mparte dupa natura caracteristicii de transfer, n liniare si neliniare.
Liniaritatea este o proprietate care corespunde unui raport constant ntre variatia semnalului la intrarea si variatia semnalului
de la iesirea unui cuadripol, adica se caracterizeaza prin relatii de superpozitie (suprapunere) ntre marimile de iesire
(efecte) si cele de la intrare (cauze).
Deoarece dispozitivele electronice sunt n general neliniare, dar pot fi considerate liniare n domenii de functionare limitate,
pentru a obtine o comportare liniara a circuitelor n raport cu semnalele de la intrare, trebuie impuse anumite restrictii, prin
respectarea carora sa se asigure functionarea dispozitivelor n zonele liniare ale caracteristicilor. Din categoria circuitel or
liniare, cele mai raspndite sunt: atenuatoarele, amplificatoarele, stabilizatoarele etc., la care raspunsul trebuie sa fie "fidel"
(excitatiei, adica "nealterate").
Sistemele neliniare sunt acele sisteme care nu sunt liniare, adica nu se bucura de proprietatea de superpozitie.
In mod analog, si distorsiunile se clasifica n:

a) liniare
b) neliniare
O problema foarte importanta este aceea a modului n care un sistem de
transmisie a semnalelor, fie el amplificator, filtru, canal fizic de propagare etc. intervine
asupra formei semnalului de intrare. Teoretic, amprenta pe care o lasa sistemul asupra
semnalului transmis este de natura binara: forma semnalului este, sau nu este alterata.
Aceasta amprenta depinde, evident, de apartenenta sistemului considerat la una din
cele doua categorii amintite: cea a sistemelor liniare sau a celor neliniare.
Practic, orice circuit deformeaza semnalul transmis, dar acest lucru nu trebuie
considerat neaparat un neajuns. Scopul urmarit nsa, este acela de a transmite ct mai
nedistorsionat semnalul util. Trebuie de asemenea acceptat faptul ca, n multe aplicatii
se urmareste obtinerea la iesire a unui raspuns de alta forma dect cea de la intrare
(detectie, logaritmare si cazul particular din televiziune unde se predistorsioneaza
semnalul n timpul procesarii, pentru ca la iesirea din emitator si dupa demodulare n
receptor, sa se poata reproduce semnalul initial).
De aceea se considera normal sa se faca diferenta care exista ntre termenii
"deformare" si "distorsionare" (distorsionare
deformare nedorita, suparatoare), n
sensul folosirii la locul si momentele potrivite.
Prin urmare, concluzionnd, un cuadripol nu deformeaza semnalul de la intrare,
daca forma acestuia este reprodusa de catre semnalul de la iesire.
Daca un cuadripol ndeplineste aceasta conditie, atunci se poate spune ca
semnalul de la iesire si pastreaza forma, dar, este amplificat sau atenuat cu o
marime A0 si este ntrziat sau nu, cu un timp > 0.

A. Distorsiuni liniare.
Daca circuitul este liniar, functia sa de transfer va fi constanta si n acest caz,
circuitul nu deformeaza semnalul de la intrare. Altfel spus, conditia ca un semnal sa nu
fie distorsionat este ca functia de transfer [A(f)] si faza (), respectiv timpul de ntrziere
de grup () sa fie independente de frecventa (fig. 8 a, b, si c).
Conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca un circuit liniar se pot scrie:
A(f) =

constant

si

aceste relatii se numesc conditii de nedistorsiune ale unui sistem

liniar, iar reprezentarile lor grafice nu sunt altceva dect
caracteristicile de frecventa al unui sistem liniar fara distorsiuni.
Distorsiunile liniare sunt de doua tipuri: de amplitudine si de faza.
Distorsiuni de amplitudine
Se produc cnd modulul functiei de transfer al cuadripolului nu este
constant cu
frecventa [A(f
) constant].
De exemplu,
daca
semnalul de
intrare
contine doua
componente ale caror frecvente se situeaza n intervelul n care A =
const., atunci circuitul nu introduce distorsiuni (n masura n care =
const) pentru ca toate componentele sunt amplificate la fel). Daca
nsa semnalul de intrare contine si componente n afara intevalului n
care A = const., atunci, acestea nu vor mai fi amplificate cu acelasi
factor (A ) si se produc distorsiuni de amplitudine.
n practica distorsiunile de amplitudine se apreciaza deseori dupa
largimea de banda n care cuadripolul ndeplineste conditia de cadere a caracteristicii cu -3 dB. Aceasta largime de
banda [fj, fs] poarta numele de "banda la 3 dB" si corespunde unei scaderi a caracteristicii de la valoarea maxima A, pna la
0,707A , ceea ce este echivalent din punct de vedere energetic cu njumatatirea puterii.
Distorsiuni de faza
Distorsiuni de faza sau de timp de ntrziere de grup (TPG). Daca faza functiei de transfer nu variaza liniar cu frecventa (fig.
8 b), sau cnd timpul de tranzit prin cuadripol nu este acelasi pentru toate frecventele, adica relatia

nu e satisfacuta, atunci chiar si pentru A = const., semnalul de la iesire nu are aceeasi forma cu
semnalul de intrare si astfel, apar distorsiuni de faza.
n practica, distorsiunile de faza (respectiv de TPG) sunt foarte importante n circuitele care lucreaza cu semnale sub forma
de impulsuri (emitatoare de televiziune s.a).

B. Distorsiuni neliniare.

Aceste distorsiuni se produc ntr-un cuadripol care nu are caracteristica intrareiesire - numita si caracteristica amplitudine-amplitudine, de tip liniar.
Daca circuitul este neliniar, atunci, n cazul particular al aplicarii la intrare a unui
semnal sinusoidal (constituit dintr-o singura componenta spectrala ), la trecerea prin
acel circuit, vor apare la iesire componente noi, cunoscute sub numele de armonici.
Cauza aparitiei acestor armonici o constituie neliniaritatea caracteristicii amplitudineamplitudine (fig. 9), la variatia semnalului de intrare, semnalul de la iesire nu variaza
proportional si se produce o distorsionare a formei semnalului. Se produc n realitate, la
iesire, armonici care nu au fost prezente la intrare.

Fig. 9. Aparitia distorsiunilor la un semnal sinusoidal din cauza neliniaritatii caracteristicii

n audiofrecventa (radiodifuziune) acest tip de distorsiuni genereaza armonici nedorite care pot fi puse n evidenta prin
masuratori, masurnd fie singular fiecare armonica n parte, fie global, asa cum de altfel se procedeaza n practica. Relatiile
de calcul ale distorsiunilor sunt date n tabelul 1.

Tabelul 1. Determinarea distorsiunilor neliniare

Armonica 2-a

Armonica 3-a

Armonica n-a

Total

D = distorsiunea; A1 - amplitudinea frecventei fundamentale; An = amplitudinea armonicii n-a.

n televiziune, distorsiunile neliniare se manifesta prin redarea incorecta a semnalelor video, ceea ce face ca imaginea cu
astfel de distorsiuni sa denatureze scena captata. Exemplul din figura 10 este edificator; aici este reprezentat un semnal

video cu trepte egale ntre nivelul negru si alb. Din cauza neliniaritatii caracteristicii amplitudine-amplitudine, la iesire
semnalul este distorsionat afectnd calitatea imaginii prin faptul ca nuantele de la negru la alb sunt alterate.
Trebuie subliniat faptul ca, toate circuitele reale sunt ntr-o masura mai mare sau mai mica neliniare, chiar daca acest lucru
este dorit sau nu. Efectul consta n aparitia la iesire a tuturor categoriilor de distorsiuni descrise. Problema care se pune n
astfel de situatii consta n corectarea acestor distorsiuni, pentru ca semnalele purtatoare de informatii sa reproduca la
celalalt capat al liniei de transmisie semnalul initial.

Fig. 10. Distorsiunile neliniare exemplificate pentru un semnal treapta

Intermodulatia
Este acea distorsiune care se adauga la distorsiunile armonice produse de dispozitivul neliniar, daca semnalul de intrare nu
este sinusoidal sau atunci cnd avem mai multe intrari simultane diferite.
n aceste cazuri, n realitate, n afara armonicilor care se produc din cauza neliniaritatii componentelor, la iesire, apar si alte
componente numite produse deintermodulatie, a caror frecvente sunt combinatii lineare ale frecventelor prezente n semnal
sau n semnalul de intrare.
Asemenea distorsiuni sunt prezente, n particular, n amplificatoarele finale de putere care nu au caracteristica liniara si
unde la intrare se aplica semnale modulate ori compusi de diferite frecvente.
Aceasta caracteristica a elementelor active neliniare, care n mod normal constituie un defect (care trebuie eliminat), n
schimb, ntr-o anumita circumstanta, poate fi utila atunci cnd se cere sa se obtina noi frecvente care nu sunt prezente n
semnalul de intrare.
n modulatoare, n schimb, la intrare se aplica semnalul modulator si purtatoarea, iar la iesire obtinem semnalul modulator
translatat n frecventa si un alt spectru.
Diafonia

Diafonia este un fenomen de interferenta, cnd un semnal electric l provoaca ntr-un mediu de transmisie (de ex. un cablu)
sau ntr-un dispozitiv (cazul matricei unui coder stereofonic).
Acest inconvenient este produs n mediile de transmisie specificate mai sus, prin influenta reciproca a cailor. Diafonia este o
perturbatie care n cazul depasirii unei limite prestabilite fac inutilizabil mediul de transmisie.
Zgomotul
Zgomotul n telecomunicatii este considerat ca o forma de energie nedorita care se nsumeaza cu semnalul util, degradnd
continutul informatiei si care mpiedica astfel extragerea, la receptie, a ntregii informatii.
Zgomotul si are originea n fenomenele fizice microscopice care au loc n elementele de circuit.
Exista diferite tipuri de zgomot care intereseaza domeniul radiocomunicatii, cum sunt:

Zgomotul alb - o forma de zgomot al carui spectru cuprinde energia tuturor frecventelor din spectru si este
egal distribuit;

Zgomotul de intermodulatie - zgomoul produs de neliniaritatea dispozitivelor electronice si care consta n

prezenta n semnalul de la iesirea dispozitivului, a armonicelor nedorite care nu au existat n semnalul de la
intrare;

Zgomotul de mod comun, sau de mod normal - zgomotul prezent la intrarea unui instrument de masura,
mpreuna cu semnalul de masura si neseparabil de acesta;

Zgomotul de cuantizare - consta n pierderea informatiei care are loc n timpul transformarii unui semnal
analogic n digital, de exemplu n PCM;

Zgomotul termic - este determinat de miscarea fluctuanta a purtatorilor de sarcina care asigura fenomenul de
conductie n conductoare, semiconductoare etc. si care depinde de temperatura conductorului. Curentul
generat de zgomotul termic are un caracter fluctuant, cu valoare medie nula, dar cu valoare medie patratica
diferita de zero. Densitatea spectrala este constanta, deci zgomotul termic se ncadreaza n categoria
de zgomot alb.

Zgomotul de alice (Schottky) este determinat de caracterul fluctuant al emisiei de purtatori de sarcina sau al
trecerii lor prin jonctiunile tranzistoarelor. Este un zgomot ce se ncadreaza n categoria de zgomot alb.

Un amplificator fara semnal de intrare nu are iesirea zero. Semnalul de iesire, n

acest caz, are un caracter fluctuant, cu variatii aleatoare constituind semnalul de
zgomot cu caracter perturbator. La un amplificator de audiofrecventa ascultat n difuzor,
zgomotele apar sub forma unor fsituri, trosnituri.
Semnalul de zgomot la iesire poate fi oscilografiat sau masurat cu un voltmetru.
Semnalul util de la iesirea amplificatorului trebuie sa fie mai mare dect semnalul de
zgomot, impunndu-se un anumit raport semnal/zgomot.
Caracterizarea unui amplificator n privinta zgomotului propriu se face
prin factorul de zgomot F.
Consideram un amplificator cu amplificarea n putere A p. Factorul de zgomot
este:

unde: Pn,tot - este puterea totala de zgomot la iesire,

Pn - este puterea zgomotului la intrare.
Daca se conecteaza n cascada mai multe amplificatoare (etaje de amplificare), atunci zgomotul cel mai important din punctul de vedere
al ntregului amplificator este cel al primului bloc (etaj) de amplificare. Acest lucru se datoreaza faptului ca zgomotul primului etaj este
amplificat de toate celelalte etaje.
Interferenta
Este un fenomen fizic n baza caruia semnalele electromagnetice, acustice sau optice prezente n aceeasi zona se
nsumeaza sau se scad, potrivit fazei lor.
Interferentele electromagnetice - sunt cauzate de unde electromagnetice externe care afecteaza semnalul util si fac dificila
decodificarea (demodularea) corecta la receptie. Unele medii de transmisie sunt mai afectate de interferente dect altele.
Analiza semnalului dreptunghiular (rectangular)
Un semnal de interes deosebit n domeniul telecomunicatiilor este semnalul dreptunghiular (vezi pag. 16-17), pentru
numeroasele sale utilizari ca: semnale de baza n toate procesele digitale, putatoare numerice, semnale de testare a
circuitelor, ceas la toate computerele din lume, la toate orologiile digitale s.a.m.d.