Lab 4 – DETERMINAREA LUNGIMII DE UNDĂ A LUMINII CU

REŢEAUA DE DIFRACŢIE

1. Principiul lucrării

Se numesc fenomene de difracţie toate acele fenomene în care lumina ocoleşte obstacolele.
Undele difractate sunt coerente şi deci difracţia este însoţită de interferenţă. Aceasta se manifestă
prin franje luminoase şi întunecoase în locul umbrei geometrice a corpului, numite franje de
difracţie.
Difracţia poate fi observată în lumină divergentă (difracţia Fresnel) şi în lumină paralelă
(difracţia Fraunhofer).
O reţea de difracţie constă dintr-un număr mare de fante fine, paralele, echidistante, situate în
acelaşi plan şi separate între ele prin intervale opace. O reţea este caracterizată de mărimile:
- perioada reţelei, care reprezintă suma lăţimii unei fante şi a lăţimii spaţiului opac ce desparte
două fante vecine si este data de relatia: l  a  b ;
- constanta reţelei, reprezentând numărul de fante pe unitatea de lungime fiind data de relatia:
1 1
N 
l ab
În figura de mai jos este reprezentată schematic o fracţiune dintr-o reţea plană pe care cade
normal un fascicul de raze paralele. Fasciculul paralel de lumină se obţine cu ajutorul unei lentile
convergente. Franjele de difracţie se observă pe un ecran situat la o distanţă D de reţeaua de
difracţie.

Fig.1 Diagrama fenomenului de difracție

Între undele luminoase provenite de la două fante vecine apare o diferenţă de drum:
1
  (a  b) sin   l sin   sin  (1)
N
 Deoarece unghiul φ este foarte mic, putem scrie că:
d
sin   sin  '  tg '  (2)
D
Prin urmare
1 d
 (3)
N D
Condiţia de maxim pentru o anumită lungime de undă λ este:
  k  (4)
unde k  1,2,....
Poziţia maximelor principale este dată de relaţia:
1 d
 k  (5)
N D
Poziţiile acestor maxime depind de lungimea de undă λ . Utilizând lumină albă, pe ecran
apar franje colorate. Deci reţeaua de difracţie constituie un aparat spectral. Valoarea k  0
determină maximul central pentru toate valorile posibile ale lui λ . De aceea franja centrală va fi
de culoare albă.
Din relaţia (5) putem să exprimăm lungimea de undă λ în funcţie de distanţa d .
d
 (6)
kN D

2. Modul de lucru
In laborator
Se potriveşte fanta şi sursa luminoasă. Se aşează lentila astfel încât fasciculul emergent să fie
paralel. Modificând distanţa reţea - ecran se obţin franjele cât mai clar pe ecran.
Se măsoară:
- distanţa reţea - ecran D de-a lungul bancului optic;
- distanţa d dintre franja centrală şi linia spectrală a cărei lungime de undă vrem să o
determinăm, folosind şublerul;
Se repetă operaţiile de mai sus pentru culorile: albastru, verde, galben şi roşu pentru fiecare
ordin de difracţie (k =1,2).
Se calculează lungimea de undă după relaţia (6) şi se estimează erorile   şi   efectuate la
determinarea lungimii de undă pentru culoarea albastră.

Tabel 1. Date experimentale

Nr. crt. Culoarea D d d N k  Erori   ,  

(mm) (mm) (mm) (mm)-1 (m)
 Online
Se deschide pagina corespunzatoare laboratorului nr. 4 de pe platforma elearning.
Interfața de lucru este prezentată în Fig.2.
Distanța dintre rețeaua de difracție și ecran. D, se reglează cu ajutorul potențiometrului Lens
to Grating Distance care este exprimată în metri (inițial 10m).
Constata rețelei se fixează cu ajutorul potențiometrului Grating lines per mm (10-200).
Lungimea de undă a laserului se alege cu ajutorul potențiometrului Wavelength (400-700nm).
Pozițiile franjelor luminoase se citesc cu ajutorul riglei (este exprimată în metri).
Efectuarea experimentului:
1. Se plaseaza rețeaua de difracție în fața laserului prin bifarea butonului Grating in Place
2. Se fixeaza N=200 mm-1;
3. Se alege o lungime de undă corespunzătoare unei culori (de exemplu rosu);
4. Se fixează distanța D=10m;
5. Se citește de pe rigla poziția d a primei franje (de ordin k=1) și se trece în Table 2 (stanga
sau dreapta față de origine.
6. Se citește de pe rigla poziția d a franjei secundare (de ordin k=2) și se trece în Table 2
(stanga sau dreapta față de origine).
7. Se modifică D=8m și se repetă pașii 5-6.
8. Se schimba lungimea de unda și se repetă pașii 5-7.
9. Se au în vedere cel puțin patru culori (de exemplu: roșu, galben verde și albastru).

Fig.2 Interfața de lucru

Se calculează lungimea de undă după relaţia (6) şi se estimează erorile   şi   efectuate la

determinarea lungimii de undă pentru culoarea albastră.
 Tabel 2. Date experimentale obținute prin simulare

Nr. crt. Culoarea D d N k λ  Erori   ,  

3
(mm) 10 (mm) (mm)-1 (m) (m)
roșu 10 1
10 2
8 1
8 2
galben 10 1
10 2
8 1
8 2
…
…