REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

1. Noţiuni şi procedee de lucru în comunicaţiile celulare

¾ Reutilizarea frecvenţelor.
- principiul reutilizării frecvenţelor (canalelor radio)
- perturbaţiile care apar între staţiile care folosesc acest canal (interferenţa
cu acelaşi canal = interferenţă co-canal, Co-channel Interference, (CI) să
fie sub o valoare impusă.
¾ Împărţirea în celule.
- celula - zonă acoperită din punct de vedere radio de către o staţie de
bază (sau mai multe);
- fiecărei celule i se alocă un număr de canale radio (un set de canale
radio).
- Celule vecine folosesc seturi diferite.
Zona de acoperire Zone de acoperire

Figura 1

¾ Amplasament (site)

1
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

¾ Perturbaţii în sistemele celulare de comunicaţie.

- perturbaţii co-canal (CI);
- perturbaţii datorate interferenţei cu un canal vecin;
- perturbaţii datorate intermodulaţiilor (de ordinul trei).

¾ Zona de reutilizare (cluster).

- număr de celule, N.
- dimensiunile zonei de reutilizare - capacitatea de trafic;

¾ Transferul (Handover, Handoff) şi circulaţia liberă (roaming)

• Aspect specific comunicaţiilor mobile - mobilitatea .....
• Preluarea unui apel în desfăşurare de către o altă staţie de bază atunci când
este cazul;
• Variante:
- transfer între celule diferite;
- transfer intracelular,

Figura 2

¾ Strategii de transfer:

2
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
a. Transfer controlat de reţea.
- Staţiile de bază fac măsurători, centrala decide;
- staţiile mobile nu intervin; se pierde influenţa condiţiilor locale;
b. Transfer asistat de mobil.
- Staţia mobilă măsoară; centrala ia decizia;
- în acest caz reţeaua păstrează controlul legăturilor;
c. Transfer controlat de staţia mobilă.
- Măsurători - staţia mobilă şi staţia de bază,
- Decizia de transfer o ia staţia mobilă;
• Ultimele două strategii - transferul se face mai rapid.
¾ Circulaţia liberă sau roaming-ul extindere la reţele diferite;
¾ convenţie între operatori;
¾ existenţa unor baze de date unde se stochează informaţii cu privire la
activitatea staţiei mobile; etc.

¾ Alocarea canalelor radio către staţiile de bază.

• canal radio = frecvenţa purtătoare + banda alocată + echipamente;
• Alocarea canalelor radio = repartizarea canalelor radio disponibile către
staţiile de bază din reţea.
• Variante:
- Alocare fixă (statică)
- Alocare dinamică
- Alocare hibridă

3
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
2 Analiza geometrică a reţelelor celulare
2.1 Aspecte generale cu privire la abordarea reţelelor celulare
¾ Caracteristicile sistemelor celulare:
• teritoriul în care lucrează reţeaua de comunicaţie este integral acoperit
cu un număr oarecare de celule.
• o celulă reală nu trebuie să aibă o formă regulată.
• pentru proiectare se preferă o formă geometrică simplă.

¾ Proiectarea reţelelor celulare:

1. Conceperea unei reţele teoretice de bază;
2. Analiza factorilor care determină corecţii sau măsuri de protecţie;
3. Efectuarea unor corecţii în structura reţelei ca urmare a unor
măsurători şi observaţii efectuate asupra unei prime variante.

1. Conceperea reţelei teoretice de acoperire:

¾ Ipoteze:
- suprafaţa plană, fără forme de relief, construcţii, vegetaţie;
- celulele: de acelaşi tip şi cu dimensiuni identice;
- acoperire fără suprapuneri (suprapuneri minime);
- caracteristica de radiaţie a antenelor omnidirecţională;
- puterea aparent radiată = o constantă a reţelei.

¾ Pe reţeaua teoretică se atribuie canale (seturi de canale) radio către celule;

¾ în acest scop este necesară alegerea unor reguli de reutilizare a canalelor radio
(grupurilor de canale radio);
¾ Etapa 2 se desfăşoară pe baza unor hărţi ridicate la o scară adecvată şi a altor

4
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
observaţii şi măsurători;

¾ Etapa 3: se realizează o reţea de acoperire cât de aproape posibil de cea

teoretică;
¾ se efectuează măsurători şi apoi corecţiile care se impun;

¾ Forma celulei: cerc sau poligoane inscriptibile în cerc;

¾ cea mai convenabilă soluţie: hexagonul.

Figura 3
2.2 Zona de reutilizare (cluster); caracteristici
¾ În fiecare celulă se amplasează o staţie de bază;
¾ canalele se alocă pe principiul reutilizării frecvenţelor;
¾ perturbaţiile sunt minime dacă se asigură echidistanţa între amplasamentele
care folosesc acelaşi canal;
¾ Rezultă că centrele zonelor de reutilizare formează hexagoane.

5
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
¾ se va parcurge o primă fază de studiu: determinarea relaţiei existente între
distanţa de reutilizare, d şi numărul de celule pe cluster, N.
¾ reţeaua are caracteristicile puse în evidenţă în figurile 5 şi 6.

A6

A5 A1

Figura 5
A4
A2

A3

y
A6

h1

A1(m,n)

d
nh2

h2
x
A(0,0) mh1

A2

Figura 6
¾ Se observă că:
h1=r√3/2; h2=3r/2,

6
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

2 2
d 2 = (m h1 ) + (n h 2 ) (1)
¾ Aria unui hexagon elementar este:

6r h1 3 3 r 2
S1 = = (2)
2 2

3 2 N 3 3 r2
S AA1 A2 = d = (3)
4 4

d = r 3N (7)
¾ Înlocuind în relaţia (1) rezultă

3 m2 r 2 9 n2 r 2
3N r 2= + (8)
4 4
¾ de unde:

2
+ 3 n2
N=m (9)
4
¾ numerele N, m, n trebuie să fie întregi.
¾ deci m şi n sunt fie ambele pare, fie impare astfel că suma m+n este
întotdeauna un număr par.

m + n = 2υ (10)

7
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
¾ Se deduce:
Tabelul 2 Determinarea valorilor posibile pentru N

(2υ - n )2 + 3 n 2
N= = υ 2 - nυ + n 2
4
2
(11)
2
+ 3(2υ - m )
N=m = 3υ 2 - 3υm + m 2
4

m 1 3 2 5 4 3 6 2 7 5 4 1 8 7

n 1 1 2 1 2 3 2 4 1 3 4 5 2 3

q 1 2 2 3 3 3 4 3 4 4 4 3 5 5

N 1 3 4 7 7 9 12 13 13 13 16 19 19 19

Figura 8 Exemple de reţele hexagonale

8
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

3 Administrarea canalelor radio în reţelele celulare

3.1 Aspecte generale
¾ Trebuie concepuţi algoritmi pentru:
• repetarea în reţea a unui canal (grup de canale);
• distribuirea în reţea a canalelor radio disponibile;
• gruparea mai multor (canale) în vederea formării unui grup care va fi
utilizat în acelaşi amplasament.
¾ criteriu de bază: realizarea de perturbaţii minime în reţea.
¾ În prima etapă se determină numărul de celule, N, care formează o zonă de
reutilizare;

¾ Obiective:
• utilizarea eficientă a spectrului;
• minimizarea perturbaţiilor co-canal;

¾ Ipoteze simplificatoare:
• spectrul atribuit este o bandă continuă de frecvenţe.
• canalele au benzi alocate egale,
• canalul poate fi luat în evidenţă prin numărul de ordine (figura 9).
• δf = lărgimea de bandă a unui canal .

9
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
• M= numărul de canale radio care se pot constitui în banda alocată;

Fig. 4.9 Constituirea canalelor radio: a) simplex, b) duplex.

¾ compatibilitatea între canale = compatibilitatea între numerele de ordine

corespunzătoare.

3.2 Stabilirea numărului N de celule care formează o zonă de

reutilizare.
¾ Ipotezele simplificatoare menţionate la început:
• emiţătoare amplasate în centrele celulelor elementare;
• antene de emisie omnidirecţionale;
• puteri aparent radiate egale între ele;
• teritoriul perfect plan;
• toate celulele hexagonale au aceleaşi dimensiuni.

10
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
• staţia perturbată ... staţiile perturbatoare (figura 10).
• sunt analizate numai perturbaţiile co-canal.

1 1

1
1

Fig. 10 Perturbaţii co-canal

• se defineşte factorul de reutilizare Q=d/r.

S S
= K1 K2
(33)
I
∑ I k + ∑ I k +. . . . .
k =1 k =1

S S
= 6
(34)
I
∑ Ik
k =1

¾ Pentru calcul se aminteşte semnificaţia pantei atenuării de propagare pentru

11
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
reprezentarea logaritmică:

10(log P 2 - log P1)

γ ' = tg α = (35)
log d1 - log d 2

Fig. 11 Zone urbane, clădiri mici şi medii, banda 800-900MHz.

¾ în continuare cu notaţia γ = γ'/10, rezultă:

S ≅ rs−γ I ≅ rp−γ (37)

¾ Sunt interesante două cazuri:
1. antene omnidirecţionale atât la staţia de bază cât şi la staţia mobilă ;
2. antena de emisie directivă la staţia de bază şi omnidirecţională la staţia
mobilă.

1. Antene omnidirecţionale

S r -γ
Qγ
= = (38)
I 6 d -γ 6

12
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

1
I γ
Q = (6 ) (39)
S

¾ Raportul S/I se evaluează prin măsurători subiective;

• pentru sisteme analogice:
- S/I≥18 dB, canale Ba = 30 kHz;
- S/I≥24 dB, canale Ba = 15 kHz;
- S/I≥30 dB, canale Ba = 7,5 kHz.
• Pentru sisteme digitale
-
S/I≥13 dB, ;

¾
Pentru S/I=18dB rezultă:

S 1
= 63,1 deci Q = (6 • 63,1 ) 4 = 4,41 (40)
I

Q = 3N (42)

¾ Pentru cazul analizat se obţine N=7.

¾ Deci modelul cu 7 celule asigură un raport S/I de 18dB în centrul zonei utile.

¾ Situaţia cea mai dezavantajoasă apare la marginea celulei;

13
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

¾ Urmărind figura 12, se poate deduce relaţia:

S
= r -γ =
I 2(d - r )-γ + (d - r )-γ + -γ + (d + r )-γ + (d + r )-γ
d
2 2
1 (43)
=
1 γ 1 γ
γ γ (Q + ) + (Q - )
2(Q + 1 ) + (Q - 1 ) 2 2 + 1
γ
+
2
(Q -1 ) 1
( Q 2 - )γ Qγ
4
¾ Numeric se obţine un raport de 17 dB......
¾ Se va analiza cazul N=9.
¾ Aici d=3r√3, deci:

S r -γ (3 3 )γ
= = (46)
I 6(3r 3 )-γ 6

S
= r -γ (47)
I r 3 -γ r 3 -γ r 3 -γ r 3 -γ
(d - ) + (d + ) + (d + ) + (d - ) + 2 d -γ
2 2 4 4

¾ Numeric: S/I=20,8 dB şi S/I=20,4 dB.

¾ În concluzie, pentru reţelele analogice, cu lărgimea de bandă a canalului de

25-30 kHz, N ≥ 9;

14
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
¾ pentru reţele digitale, N poate fi mai mic decât 7.

3. Antene directive.
o o
¾ Uzual, lăţimea lobului principal de radiaţie de 120 sau 60 (figura 13, N=7).

d+r/2

d+0.7r

Figura 13
o
• 120 :

S
= r -γ (44)
I 2(d + r )-γ
2
o
• 60 :

S
= r -γ (45)
I (d + 0,7r )-γ

¾ Numeric:

15
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
o
• pentru 120 S/I=25,3 dB;
o
• pentru 60 S/I=29 dB .
¾ Deci se poate alege N=3;

3.3 Criterii pentru alocarea canalelor către celulele elementare

¾ Caracteristicile de selectivitate ale filtrelor utilizate la echipamentele de
recepţie duc la restricţii cu privire la:
• distanţa între canalele utilizate în celula analizată
• distanţa între canalele utilizate în celule vecine.
¾ Cea mai restrictivă condiţie este cea care se referă la canalele folosite în
aceeaşi celulă;
¾ cea mai defavorabilă situaţie (figura 15):

Figura 15
MSp

MSu

S
( ) = ( d 2 )− γ (48)
I d1
¾ d2/d1 = raport terminal apropiat/terminal depărtat.
¾ Se notează:

∆f = f o,i+1 - f oi pentru i = 1,2,... (49)

16
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

I d2
) 10γ log10 ( )
(
no = S = d1 (50)
p p

B
∆ f m =| f op - f oi |> no (51)
2

∆ fm B
D= = no (52)
δf 2δ f

¾ Pentru canale din celule vecine

SBu

SBp

Figura 16

S
= ( d 2 )−γ = 0 dB (53)
I d1

17
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

3.4 Analiza intermodulaţiilor de ordin 3

f i = n1 f 1 + n 2 f 2 + ...+ n K f K (54-a)

o =| n1 | + | n 2 | +...+ | n K | (54-b)

fu≈ fi (54-c)

¾ Intermodulaţii de ordin 3 apar dacă la intrarea sistemului analizat poate apărea

o combinaţie de forma:

f i - f j = f k - f m ; cu i ≠ j ≠ k ≠ m (55-a)
f i = 2 f m - f k ; cu i ≠ k ≠ m (55-b)
Ci - C j = C k - C m (46-a)
Ci = 2 C m - C k (56-b)

3.5 Atribuirea canalelor radio către celulele elementare

1. Minimizarea perturbaţiilor co-canal a dus la valoarea lui N;
2. Minimizarea perturbaţiilor produse de canalele adiacente folosite într-o celulă:
distanţa între două canale succesive, mai mare sau egală cu D=∆fm/δf canale;
3. Minimizarea intermodulaţiilor de ordinul 3;
4. Minimizarea interferenţelor între canale vecine folosite în celule vecine.

18
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

¾ Variante:
- alocarea fixă;
- alocarea dinamică;
- alocare hibridă.

¾ Se analizează alocarea fixă în ipoteza că se acceptă că:

1. traficul este uniform repartizat;
2. distribuţia de trafic este evaluată prin studii experimentale sau prin
predicţie;
¾ Funcţie de această opţiune:
1. celulele primesc acelaşi număr de canale
2. fiecărei celule i se repartizează un număr variabil de canale funcţie de
traficul specific.
¾ Se consideră primul caz;
¾ Se dispune de M canale:

M = Integer( Ba ) (57)
δf
¾ Deci fieccărei celule îi revin m/m+1 canale:
M M M
m = integer( ); M r = rest( ) m= + Mr
N N N

¾ Cel mai simplu algoritm: în prima fază se aplică relaţia:

19
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
C ij = i + Nj;
j ∈ [0, m - 1];
(59)
i ∈ [0, N- 1] pentru j < m- 1;
i ∈ [0, M r - 1] pentru j = m- 1,

Tabelul 3 Alocarea fixă a canalelor radio (faza I)

Celula (i) ⇒ 0 1 2 N-1
Nr. de ordine canal
în celulă (j) ⇓ 0 1 2 .... N-1
0 0 1 2 .... N-1
1 N N+1 N+2 .... 2N-1
2 2N 2N+1 2N+2 .... 3N-1
.... ..... ..... ..... .... .....
m-1 (m-1)N (m-1)N+1 (m-1)N+2 .... mN-1
m mN ..... ..... mN+Mr-1
¾ Analiza intermodulaţiilor

2 C i(j+1) = C i(j+2) + C ij ; 2f j+1 = f j+2 + f j (59)

¾ soluţie: permutarea circulară la una dintre linii;

Tabelul 4 Alocarea fixă a canalelor radio (faza a II-a)

Celula(i) ⇒ 0 1 2 .... N-1

Nr. ordine canal

în celulă(j)⇓
0 0 1 2 .... N-1
1 2N-1 N N+1 .... 2N-2
2 2N 2N+1 2N+2 .... 3N-1
..... ..... ..... ..... .... ....
¾ Concluzie: rezultat, continuare;
¾ Generalizare: sj = deplasarea efectuată în grupul j de canale.

20
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE
¾ Este evidentă relaţia:

0 ≤ s j ≤ N -1 (60)
¾ Cu aceasta numărul de ordine al canalului j din celula i poate fi scris:

C‘ ij = Nj + [(N - s j ) + i] modN (61)

¾ Pentru fI, fJ, fK, trei frecvenţe aparţinând aceleiaşi staţii de bază cu condiţia:

fI< fJ< fK (62)

¾ Procedeul de mai sus permite evitarea intermodulaţiilor de tipul 2fJ=fI+fK.

2 C iJ ≠ C iI + C iK (63)

2[NJ + [(N - s J ) + i] mod N] ≠ NI + [(N - s I ) + i] mod N -

(64)
- NK - [(N - s K ) + i] mod N

2NJ ≠ N(K + I) - 2(N - s J + i) mod N +

(65)
+ (N - s I + i) mod N + (N - s K + i) mod N

¾ vor rezulta valori diferite pentru deplasări;

¾ se va verifica de fiecare dată menţinerea distanţei minime D;
¾ Modul de lucru;

Tabelul 5 Exemplu de alocare a canalelor radio într-un sistem cu: M=72, D=6, N=9.

Celula(i) ⇒
0 1 2 3 4 5 6 7 8 sj

21
 REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

Nr. ordine canal în

celulă(j) ⇓
0 0 1 2 3 4 5 6 7 8 0
1 9 10 11 12 13 14 15 16 17 0
2 26 18 19 20 21 22 23 24 25 1
3 35 27 28 29 30 31 32 33 34 1
4 42 43 44 36 37 38 39 40 41 3
5 51 52 53 45 46 47 48 49 50 3
6 59 60 61 62 54 55 56 57 58 4
7 68 69 70 71 63 64 65 66 67 4

8 5

1 4 1

6 7

3 0 6

2 3

8 5 8

4 1

Fig. 17 Numerotarea celulelor într-o zonă de reutilizare radio cu 9 celule.

22