Sunteți pe pagina 1din 5

Curs 9 - Diagnoza prin folosirea transformatei timp-frecvență (M42 Wigner-Ville)

Cuprins
1. Introducere
2. Distributii patratice timp-frecventa
Concluzii

1. Introducere

Metodele bazate pe transformarile timp-frecventa reprezinta o solutie eficienta pentru detectia


schimbarilor in procese vibratorii, intrucat – in principal – se detecteaza atat schimbarea in
domeniul frecventa cat si momentul de timp cand au aparut (schimbarile). In plus, analiza
timp-frecventa acopera domenii de interes, des intalnite in practica, legate de semnalele
nestationare (inclusiv cele tranzitorii) precum si capacitatea de a detecta si localiza semnalele
tranzitorii.

2. Distributii patratice timp-frecventa

Pentru semnale nestationare, teorema Winer-Hincin arata ca densitatea spectrala de putere,


SXX(t,f), a unui semnal aleator X(t) este legata de functia sa de autocorelatie (varibila in timp),
RXX (t,τ ) , printr-o transformata Fourier:

𝑆𝑋𝑋 (𝑡, 𝑓) = 𝐸{𝑊𝑋 (𝑡, 𝑓)} = ∫ 𝑅𝑋𝑋 (𝑡, 𝜏)𝑒 −𝑗2𝜋𝑓𝜏 𝑑𝜏
−∞
(1)

Expresia anterioara este spectrul Wigner-Ville (WVS), care este valoarea medie a distributiei
Wigner (WD) WX(t,f). Se poate demonstra ca un estimat al SXX(t,f), poate fi obtinut din clasa
patratica a transformatelor Fourier discrete TFD, cu expresia

𝜌𝑋𝑋 (𝑡, 𝑓) = 𝑊𝑋 (𝑡, 𝑓) ⨂⨂ 𝛾(𝑡, 𝑓)


𝑡 𝑓
(2)
unde:
• (t,f ) este o fereastra nucleu bi-dimensionala, dependenta de aplicatie;
• WX (t,f ) este distributia Wigner-Ville (WVD);
•  indica dubla convolutie, dupa variabilele t si f.

Fereastra nucleu, (t,f ) , caracterizeaza o distributie particulara timp-frecventa si se alege in


general astfel incat sa se obtina cea mai buna rezolutie timp-frecventa. Utilizarea principala a
metodei timp-frecventa in studiul semnalelor nestationare este analiza variatiilor in timp a
cantitatilor spectrale.
Se obisnuieste sa se defineasca clasa generala a distributiilor timp-frecventa prin relatia
∞ ∞ ∞
𝜏 𝜏
𝑊𝑥 (𝑡, 𝑓) = ∫ ∫ ∫ 𝜑(𝜃, 𝜏) ∙ 𝑥 ∗ (𝑢 − ) ∙ 𝑥 (𝑢 + ) ⋅ 𝑒 −𝑗2𝜋(𝜃⋅𝑡+𝑓𝜏−𝜃⋅𝑢) 𝑑𝑢𝑑𝜏𝑑𝜃
−∞ −∞ −∞ 2 2
(3)
C9 – Diagnoza prin metode timp-frecventa (M42 – Wigner – Ville)

unde  ( , ) este o functie arbitrarar numita nucleu. Functia nucleu corespunde tipului de
fereastra utilizat in ditributiile bazate pe fereastra si determina anumite proprietati, in
particular modul in care energia este distribuita in domeniile timp si frecventa.

2.1. Distributia Wigner-Ville (WVD)

Distributia WVD urmareste sa elimine rezolutia limitata (de lungimea ferestrei de observatie)
a STFT prin ponderarea semnalului f(t) cu translari in timp si frecventa ale semnalului insusi,
in loc de o functie fereastra. Distributia este definita prin considerarea TF a functiei de
autocorelatie instantanee E{x*.x}:

1 ∞ ∗ 𝜏 𝜏
𝑊𝑉𝐷(𝑡, 𝜔) = ∫ 𝑥 (𝑡 − ) ⋅ 𝑥 ∗ (𝑡 + ) 𝑒 −𝑗𝜔𝜏 𝑑𝜏
2𝜋 −∞ 2 2
(4)

Distributia WVD este o masura a suprapunerii semnalului din momentele trecute cu cele
viitoare. Dezavantajul este ca genereaza interferente (termeni intermediari) ceea cedetermina
aparitia unor termeni de oscilatii mari rezultand din superpozitia componentelor spectrale
separate ale semnalului- ceea ce poate genera interpretari false. Aceste interferente pot fi
eliminate prin mediere, dar se reduce rezolutia. O solutie mai buna este ponderarea cu o
fereastra de observatie, obtinandu-se distributia pseudo Wigner-Ville:

1 ∞ 𝜏 𝜏
𝑃𝑊𝑉𝐷(𝑡, 𝜔) = ∫ ℎ(𝜏) ∙ 𝑥 ∗ (𝑡 − ) ⋅ 𝑥 ∗ (𝑡 + ) 𝑒 −𝑗𝜔𝜏 𝑑𝜏
2𝜋 −∞ 2 2
(5)

Alt dezavantaj este dat de faptul ca perirodicitatea este egala cu Fs/2, jumatate din aceea a
TF. Solutia consta in extragerea semnalului de interes cu ajutorul transformatei Hilbert a
semnalului analitic corespondent.

2.2. Distributia Choi-Williams

Daca functia nucleu din ecuatia (3) este


2
𝑒 −𝜃𝜏
𝜑(𝜃, 𝜏) =
𝜎2
(6)
se obtine distributia Choi-Williams (1989). Valoarea parametrului  specifica in ce masura
termenii intermediari vor fi atenuati. Cresterea lui va determina cresterea atenuarii dar va
descreste si rezolutia timp-frecventa a distributiei.

Exemplu: Semnalele de test sunt apropiate de mediile de timp măsurate experimental ale
vibrațiilor produse de angrenajele din echipamentele industriale. Înregistrarea de domeniu de
timp are N =1024 eșantioane. Semnalele posibile ar putea avea rafala (burst, in engleza)
sinusoidal pur, o undă de sinusoidala modulată de amplitudine și o undă sinusoidală modulată
in fază sau impulsuri gaussiene.
𝑘
𝑠1 [𝑘] = 𝐴1 ⋅ 𝑠𝑖𝑛 (2𝜋 ⋅ 𝑓1 ⋅ )
𝑁
(1)

2
C9 – Diagnoza prin metode timp-frecventa (M42 – Wigner – Ville)

𝑘 𝑘
𝑠2 [𝑘] = (1 + 𝐴2 𝑐𝑜𝑠 (2𝜋 ⋅ 𝑓2 ⋅ )) ⋅ 𝐴3 𝑠𝑖𝑛 (2𝜋 ⋅ 𝑓3 ⋅ )
𝑁 𝑁
(2)
𝑘 𝑘
𝑠3 [𝑘] = 𝐴4 𝑠𝑖𝑛 (2𝜋 ⋅ 𝑓4 ⋅ + 𝐴5 𝑠𝑖𝑛 (2𝜋 ⋅ 𝑓5 ⋅ ))
𝑁 𝑁
(3)
(𝑘 − 𝜏6 )2
𝑠4 [𝑘] = 𝐴6 𝑒𝑥𝑝 (−𝐵62 ⋅ )
𝑁2
(4)
cu k = 0, 1, 2,..., N-1. Patru semnale simple de bază sunt utilizate în această lucrare, care
sunt semnale sinusoidale modulate de impulsuri gaussiene, bazate pe ecuații

𝑥𝑖 [𝑘] = 𝐴𝑖 ⋅ 𝑒𝑥𝑝(−𝐵𝑖2 (𝑘 − 𝜏𝑖 )2 ⋅ 𝑠𝑖𝑛( 2 ⋅ 𝜋 ⋅ 𝑓𝑖 ⋅ 𝑘/𝑁)), i=1,2,3,4 (5)


unde
A = [1.5, 0.75, 1, 1.5, 2, 3, 1] (7.a)

f = [100, 350, 650, 1000, 0, 0, 0] (7.b)

B = [0, 0, 8, 16, 32, 64, 150] (7.c)

= [0, 0, 0, 100, 300, 600, 900] (7.d)

Valorile vectorilor de mai sus au fost alese pentru a prezenta clar semnalele și fenomenele,
dar, din fericire, ele corespund ca ordine de mărime valorilor fizice din câmpul mașinilor
electrice.

Figura 1: Imagini timp-frecventa prin distributia Wigner-Ville

3
C9 – Diagnoza prin metode timp-frecventa (M42 – Wigner – Ville)

Figura 2: Imagini timp-frecventa prin distributia Wigner-Ville

4
C9 – Diagnoza prin metode timp-frecventa (M42 – Wigner – Ville)

Concluzii

Analiza timp-frecventa prin transformata Wigner-Ville sau Choi-Williams este indicata


pentru defectele intermitente (aperiodice).

Principiul metodei este de a analiza imaginea timp-frecventa (spectrograma) fie direct fie prin
extragerea unor trasaturi relevante.

S-ar putea să vă placă și