Sunteți pe pagina 1din 310

~LIMPIEIGNEA EUGEN MARZA ALOO OE SABATA

ANTENE ~I PRORAGARE

.1
I


CUPRINS

Capitolull. Radialia 7
1.1. Legile electromagnetismului in regim armonic 7
1.2. Ecuatiile lui Helmholtz. Unde plane 16
1.3. Conditii de frontiera, Aplicatii la legile reflexiei ~i refractiei undelor plane 27
1.4. Dispersia, propagarea semnalelor si viteza de grup 35
1.5. Radiatia dipolului electric elementar 39
1.6. Dualitatea. radiatia dipolului magnetic elementar ..49
1.7. Interferenta dipolilor 54
1.8. Antene filare, vertic ale, cu un capat pe sol. Reciprocitatea 64
Capitolul2. Propagarea undelor radio 71
2.1. Fundamentele propagarii in gamele VHF ~i UHF 71
2.1.1. Propagarea in spatiul liber (71),2.1.2. Efectul atmosferei (74), 2.1.3.
Caracteristicile terenului si efectele sale (77), 2.1.4. Moduri de propagare (79), 2.1.5.
Propagarea peste 0 suprafata reflectoare (81), 2.1.6. Efectul deni velarilor de teren
(88),2.1.7. Elipsoizii Fresnel (88), 2.1.8. Calculul unei singure creste de difractie (92).
2.1.9. Calculul atenuarii de difractie (93), 2.1.10. Difractia peste obstacole rotunde
(94), 2.1.11. Difractia produsa de mai multe creste (95). !,
2.2. Formule empirice de propagare 98
2.2.1. Formulele Okumura-Hata ~i CCIR (98), 2.2.2. Modelul Lee (102), 2.2.3.
Modelul COST 221 Walfish-Ikegarni (105), 2.2.4. Modele pentru interiorul cladirilor
(109).
2.3. Canale radio in comunicatii mobile 111
2.3.1. Caracterizarea canale lor radio in comunicatii mobile (111), 2.3.2. Comportarea
dispersiva a canalului (112) 2.3.3. Fluctuatiile pe scara larga ~i fluctuatiile locale
(117),2.3.4. Fadingul pe scara larga: atenuarea medie ~i deviatia standard (120), 2.3.5.
Fadingullocal (121), 2.3.6. Efectul dispersiei in timp (122) 2.3.7. Caracterul variant
al canalului (128), 2.3.8. Concluzii (133). > , , "

Capitolul 3. Antene ~i sisteme radiante 139 ,


3.1. Parametrii antenelor 139
3.1.1. Notiuni introductive (139) 3.1.2. Directivitatea (141), 3.1.3. Ca~tigul (145),
3.1.4. Impedanta antenei (147),3.1.5. Inaltimea efectiva (149),3.1.6. Factorul de
antenli (150), 3.1.7. Banda de frecvente (152),3.1.8. Suprafata efectiva (152), 3.1.9.
Zgomotul antenelor (154)
3.2. Antene filare 155
3.2.1. Campul electric de radiatie produs de antena filara (155), 3.2.2. Rezistenta de
radiatie ~i inliltimea efectiva a antenelor filare (158), 3.2.3. Dipolul in ').)2 (159), 3.2.4.
Antene verticale (163),3.2.5. Dipolul vertical plimantat (164), 3.2.6. Antena cu
pamant artificial (166).
3.3. Sisteme radiante 167


3.3.1. Sistemul format din doi dipoli comandati in antifaza (167),3.3.2. Sistemul
format din doi dipoli comandati in faza (168),3.3.3. Sistemul format din doi dipoli
comandati in cuadratura (170),3.3.4. Antena unidirectional a cu reflector pasiv (171),
3.3.5. Antena Yagi (172), 3.3.6. Antena log-periodica (179), 3.3.7. Siruri de antene cu
radiatie transversala (180), 3.3.8. Siruri de antene cu radiatie longitudinala (181),
3.3.9. Reteaua dreptunghiulara (182).
3.4. Alte tipuri de antene : 183
3.4.1. Antene cu unde progresive (183), 3.4.2. Antene cadru (186), 3.4.3. Antena cu :
reflector parabolic (188).
3.5. Antene de emisie radio-TV 192
3.5.1. Dipolul elementar ca baza de constructie (193), 3.5.2. Sistemul format din doua
antene izotrope (194),3.5.3. Sistemul format din doi dipoli coliniari (196), 3.5.4.
Sistemul format din doi dipoli paraleli (197), 3.5.5. Sistemul format de un dipol si un
panou reflector (198),3.5.6. Antena panou cu doi dipoli (201), 3.5.7. Siruri de antene
panou cu doi dipoli (205), 3.5.8. Structura unei antene de ernisie radio-TV (207).
Capitolul 4. Masurarea parametrilor antenelor 209
4.1. Generalitati : 209
4.2. Calibrarea antenelor .' ~ ~ : 210
4.2.1. Calibrarea antenelor prin metoda comparatiei 212, 4.2.2. Calibrarea antenelor
prin metoda reciprocitatii (216), 4.2.3. Calibrarea antenelor prin metoda
autoreciprocitatii (221), 4.2.4. Masurarea directivitatii antenelor (224), 4.2.5.
Masurarea campului electromagnetic (226), 4.2.6. Masurarea impedantei antenelor
(229).
4.3. Spatii de calibrare : : 230
4.3.1. Spatiul de testare cu arie deschisa (230), 4.3.2. Deterrninarea atenuarii normate
a spatiului (233),4.3.3. Camere ecranate (240), 4.3.4. Camere ecranate anecoide
(241). r. ,

4.4. Echipamente de masurat specifice la calibrarea antenelor 244


4.4.1. Masurarea puterii si tensiunii (244), 4.4.2. Receptorul de masurare (246), 4.4.3.
Analizorul de spectru (252), 4.4.4. Schema bloc a analizorului de retea (258),4.4.5.
Sisteme de masurare programabile (263).
4.5. Erori care apar in procesul de calibrare a antenelor ~ 265
4.6. Metode adaptive in tehnica antenelor 270
4.6.1. Arii de senzori (270), 4.6.2. Filtre adaptive (277), 4.6.3. Antene adaptive (285).
Anexa 1. Diagrame de radiatie pentru dipolii elementari 289
Anexa 2. Diagrame de radiatie pentru antenele filare 295
Anexa 3. Diagrame de radiatie pentru grupurile de antene filare : : 303
Bibliografie ;: 311
J.
CAPITOLUL 1

RADIATIA

1.1 LEGILE ELECTROMAGNETISMULUI iN REGIM


.1

ARMONIC

o introducere coerenta in teoria antenelor este irnposibila fara formalismul


Electromagnetismului. Suntem de aceea obligati sa recurgem la operatorii matematici
ai analizei vectoriale: gradient, divergenta, rotor etc. Cititorul mai putin interesat de
aceste aspecte poate trece repede peste urmatoarele paragrafe, deoarece in practica
sunt semnificative configuratia liniilor campului electromagnetic emis de antena,
puterea radiata in diverse directii si impedantele pe care Ie prezinta mediile ~i
dispozitivele.
Semnalele sinusoidale scalare, cum sunt tensiunile ~i curentii, pot fi
reprezentate prin amplitudinile lor complexe. Daca toate aceste semnale au aceeasi
frecventa in cadrul unui sistem, atunci se poate renunta la variabila timp cand se scriu
ecuatiile sistemului. Acelasi lucru este valabil pentru campurile care variaza armonic.
Ca ~i circuitele, fenomenele electromagnetice sunt descrise prin ecuatii liniare, cu
derivate partiale si, daca nu intervin materiale neliniare, atunci frecventa semnalelor
nu se schimba.
Sa consideram 0 marirne fizica A(x,y,z,t), care depinde de spatiu intr-un mod
oarecare dar este armonica in timp si care poate fi scalara sau vectoriala. Vom nota cu
A(x, y, z) amplitudinea sa complexa, Daca marirnea este scalara, atunci, intr-un
sistem rectangular de coordonate, ea are expresia:

A(x, y, z.t) = A(x,y, z)cos(wt +¢(x, y,z». (1.1.1)

Amplitudinea sa complex a este, prin definitie:

A(x, y, z) = A(x, y, z) exp(j¢(x, y, z) . (1.1.2)

Marirnile vectoriale Ie vom nota cu litere grase. 0 astfel de marime este:


A(x, y, z.t) = Ax(x, y, Z)COS(lVt +¢x(X, y, Z»Ux +


+ Ay (x, y, z)cos(cvt + ¢)' (x, y, z»u y + Az (x, y, z)cos(CVt + ¢z (x, y, z»uz =
= I Aa(x, y, z)coS(CVt + ¢«(x, y, z»u«,
a=« •.\'.z
(1.1.3)
=
unde cu ua• a x, y, z s-au notat versorii axel or unui sistem rectangular de
l
coordonate. Amplitudinea complexa corespunzatoare este:

(1.1.4)
a=x,y,z aex.y.:

Se observa ca reprezentarea prin amplitudini complexe se face pe coordonate.


Un vector definit prin (1.1.3) are, in fiecare moment, 0 directie si un sens
determinate. Daca una dintre proiectii, de exemplu Az, este nula, atunci vfirful
vectorului descrie In timp 0 elipsa intr-un plan paralel cu planul xOy. Este absurd deci
sa incercam sa asociem in general 0 directie amplitudinii complexe a vectorului. Daca
I'nsa vectorul este tot timpul paralel cu un vector fix n, atunci directia sa este aceeasi in
fiecare moment si putem asocia aceasta directie amplitudinii complexe.
Este usor de verificat di au loe relatiile:

A(x, y, z) = A(x, y, z.O) - jA(x, y, z, T 14) ( 1.1.5)

A(x, y, z.r) = Re{A exp(jcvt)}, ( 1.1.6)

unde (()este pulsatia, iar Teste perioada corespunzatoare,


Fie L un operator Iiniar spatial (deci independent de timp). Sa notarn cu B
rezultatul aplicarii operatorului L campului A:

B=LA. ( 1.1.7)

De exemplu, daca A este un camp scalar iar L este operatorul gradient, atunci Beste un
camp vectorial; daca A este un camp vectorial iar L este operatorul divergenta, atunci
Beste un camp scalar; daca A este un camp vectorial iar L este operatorul rotor, atunci
Beste un camp vectorial etc. Pe baza ecuatiilor (1.1.5) si 0.1.6) se poate demonstra
usor ca (1.1.7) este echivalenta cu relatia analoga intre amplitudinile complexe ale
campurilor:

( 1.1.8)
Sa aratam, de exemplu, ea (1.1.8) implica (1.1.7). Avem:

A = Re{A exp(jmt) 1B = Re{B exp(jmt)}, B = LA.


Amplificam ultima ecuatie cu exp(jmt) ~i tinern cont de independenta de
timp a operatorului si de liniaritate. Rezulta

B exp(jmt) = LA exp(jmt) = L[A exp(jmt)].

Luand partile reale ale primului si ultimului membru, obtinern relatia cantata.
Implicatia inversa se bazeaza pe (1.1.5). Mai amintim ea derivarii in raport cu timpuJ
ii corespunde 0 inmultire cu jto a amplitudinii complexe.
Putem acum treee la exprimarea ecuatiilor lui Maxwell in regim armonic.
Vom folosi, conform uzantelor, operatorul nabla sau del:

( 1.1.9)

pentru a exprima operatorii diferentiali gradient. divergenta ~i rotor.


Legea circuitului magnetic

V'xH=J+-
aD (1.1.10)
at
leaga intensitatea ciimpului magnetic H [AIm] de densitatea curentului de conductie J
[Alm2] ~i de densitatea curentului de deplasare, exprirnata ca derivata partiala
ternporala a inductiei electrice D [C/m2]. Trecand la amplitudini complexe obtinem
, 1: ~ ... ,.; :.

(1.1.11)
I

Legea inductiei electromagnetice:

• I as
V'xE=-- (1.1.12)
at
leaga intensitatea ciimpului electric E [VIm]
• •
de inductia magneticd B [T; Wb/m2].
I
In
regirn armomc:


/
-~-

(1.1.13)

Mai exista doua legi fundamentale:

yo. D=pv (1.1.14)


~l

V·B=O (1.1.15)

care dau respectiv .i .i

(1.1.16)
),

Cu Pv [e/m3] se noteaza densitatea de volum a sarcinii electrice "adevarate" (in sensul


ea nu de polarizare).
Toate aceste legi, enuntate sub forma diferentiala, au ~i cate 0 forma integrala
corespunzatoare, pe care insa nu Ie vom folosi decat rar in ceea ce urmeaza,
in medii liniare, omogene si izotrope, vectorii E, B, D si H care definese
campul electromagnetic sunt legati prin relatiile:

D = EoE + P = EoE + P, + P p
(1.1.17)
B = .uo(H +M) = .uo(H + M, + Mp),

in care intervin polarizatiile temporarii P, ~i permanentii P, [e/m2] si permitivitatea

(dielectriea) a spatiului liber Eo == _1_10-9 [F/m], respectiv magnetizatiile temporara


36Jr
M, ~i permanenta M, [Aim] ~i permeabilitatea spatiului liber .uo = 4Jr10-7 [Him]. In
mediile anizotrope, relatiile de mai sus au 0 natura tensoriala, eeea ce implies
necoliniaritatea perechilor de vectori ai campului care apar in aceeasi relatie. Nu vom
trata acum acest caz, desi el este foarte important pentru dispozitivele de inalta
frecventa care folosesc materiale pe baza de exemplu de ferita.
Vom presupune in continuare ca materialele sunt lipsite de polarizatie si de
= =
magnetizatie permanente (P p 0; M p 0). in majoritatea materialelor de interes.
polarizatia si magnetizatia temporare se manifesta in asa fel lncat introduc 0 intarziere
intre campuri. Sa consideram, de exernplu, un material cu molecule polare, cum este
apa. Ne imaginam ca moleculele au 0 forma alungita ~i ca centrul sarcinilor pozitive
nu coincide cu centrul sarcinilor negative ale aceleiasi molecule (fiecare rnolecula

10
poate fi modelata ca un mic dipol electric). La 0 temperatura data, moleculele se afla
in agitatie termica si au, in fiecare moment, 0 orientare aleatoare. Daca aplicarn unui
astfel de material un camp electric, dipolii moleculari au tendinta sa se alinieze in
sensu I campului. Aceasta orientare dureaza insa un anumit timp, iar ciocnirile dintre
molecule In timpul miscarii de orientare genereaza caldura, asemenea unei frecari
mecanice. Ca urmare, materialul se incalzeste. In regim permanent, sinusoidal,
consecinta acestui fenomen este existenta unei Intarzieri intre vectorii E ~i D din cauza
polarizarii (relatia (1.1.17». Incalzirea unui material in camp de microunde are foarte
multe aplicatii practice (in alimentele introduse In cuptoarele casnice cu microunde.
principala cornponenta care duce la incalzirea lor este existenta apei; dupa ce aceasta
se evapora, de obicei incalzirea inceteaza). Exista bineinteles si consecinte negative
(de exemplu, imposibilitatea comunicatiei radio cu submarinele in lnalta frecventa).
Fie

E= LEacoS(lVt+¢a)Ua (1.1.18)
aex.y.z

(nu am mai pus in evidenta dependenta amplitudinilor si fazelor comp~nentelor de


coordonatele spatiale). Conform celor spuse, pentru fiecare frecventa exista 0 durata to
astfel lncat D sa fie intarziat fatii de E cu aceasta cantitate:

D=t'Ot'r LEacoS(lV(t-to)+¢a)ua, (1.1.19)


a=x,y,z

In ultima relatie am introdus 0 constants de proportionalitate e; care se numeste


permitivitate (dielectriciit relativa. La frecventa zero, in regim static, nu are sens sa
vorbim de vreo Intarziere; produsul ,I

( 1.1.20)

se nurneste permitivitate absoluta.


Daca in (1.1.19) trecem la amplitudini complexe obtinern (medii liniare,
omogene, izotrope, lipsite de polarizatie permanenta):
'I:

Legea legaturii dintre B si H se poate deduce In mod asemanator, prin


introducerea unui timp de intarziere 1) ~i a unei constante de proportionalitate 11,
numita permeabilitate relativa. Ea este:

11


(1.1.22)

'j .ru
Daca intarzierea este nula, produsul
'.,

(1.1.23)

este permeabilitatea absoluui a mediului. Uneori se folosesc reprezentarile

(1.1.24)

rnarimile astfel definite se numesc susceptivitate, respectiv susceptibilitate.


Sursele campului electromagnetic trebuie specificate in termeni de marirni
electrice, chiar daca el este produs prin alte mecanisme fizice. Exista doua posibilitati
de a face acest lucru, in medii liniare, omogene si izotrope: fie prin introducerea unui
U
camp electric exterior sau imprimat E ', fie prin introducerea unei densitati de curent
exterioare sau imprimate J~x'. care sunt legate de intensitatea carnpului electric si de
densitatea de curent prin:

J = O'(E + EeXf). ( 1.1.25)

respectiv

J=oE+J~X'. ( 1.1.26)

unde O'[S/m] este conductivitatea mediului. In teoria antenelor si in microunde se


utilizeaza mai des a doua reprezentare, deoarece in acest caz se poate lua ca densitate a
curentului exterior chiar densitatea de curent din antena care produce campul. In medii
anizotrope, ultimele doua relatii au un caracter tensorial (rr este un tensor. iar efectul
sau este de a schimba modulul si orientarea vectorului asupra caruia se aplica).
Pentru studiul sistemelor care functioneaza in inalta frecventa in regim
armonic, toate ecuatiile pe care Ie-am prezentat pot fi combinate pentru a fi reduse la
doua. In acest scop, sa eliminam din sistemul format de (1.1.11). (1.1.21) si (1.1.26)
trecuta in amplitudini complexe marimile D si J; rezulta:

(1.1.27)

unde am notal:

12
'I'

( 1.1.28)

Marirnea definita in ultima relatie este foarte importanta; ea se numeste permitivitate


(dielectrica) complexii. Partea care inrnulteste q, din membrul intermediar se numeste
constanta dielectrica.
o marirne foarte importanta pentru caracterizarea materialelor este tangenta
unghiului de pierderi electrice:

(J .
--- + SIn wto
tan f)/ :=_E" = _....:0::...,.:.,
CtJE E _
( 1.1.29)
E' cosWto

La numaratorul ultimului membru al relatiei de mai sus avem contributiile celor doua
mecanisme de pierderi: dielectrice, prin to ~i prin conductie, reprezentate de
conductivitatea a. Cu cat tangenta unghiului de pierderi electrice este mai mare, cu
atat materialul prezinta pierderi mai importante prin conversia energiei
electromagnetice in caldura. Dependenta de frecventa a unghiului de pierderi nu poate
fi dedusa din legile Electromagnetismului; in practica ea se determina pe cale
experimentala.
Relatia (1.1.29) permite c1asificarea materialelor in conductoare si izolatoare,
atunci cand acestea nu prezinta pierderi de natura dielectrica (to =
0); astfel, daca
tangenta unghiului de pierderi este mult mai mare decat I, materialul este un bun
conductor, iar daca ea este mult mai mica decat 1, atunci materialul este un bun
izolator. Caracterul unui material poate varia dramatic cu frecventa, De exemplu} apa
de mare conduce foarte bine curentul continuu, dar atenueaza foarte putemic campul
electromagnetic in inalta frecventa. Mai remarcarn ca pentru anumite materiale trebuie
considerata ~i conductivitatea ca avand un caracter de marime complexa. Acest fapt nu
introduce cornplicatii suplimentare; in practica se obisnuieste sa se specifice tangenta
unghiului de pierderi si constanta dielectrica pentru materialele la care acestea prezinta
interes in detrimentul specificarii separate a mecanismelor de pierderi, care de altfel
sunt dificil de pus in evidenta,
In general, nu se poate calcula amplitudinea cornplexa a inductiei electrice ca
produs dintre permitivitatea complexa si amplitudinea cornplexa a intensitatii
campului electric. Aceasta relatie este totusi adevarata pentru materialele care nu
prezinta pierderi prin conductie «(J = 0); putem atunci aplica (1.1.16) pentru a
determina densitatea de sarcina.

13

Pentru a deduce a doua lege a campului electromagnetic in regim armonic,


eliminarn inductia magnetica B Intre (1.1.12) ~i (1.1.22). Rezulta:

(1.1.30)

unde am notat

JLc:= JLo(JL'- jJL") = JLoJir exp(- jwtl)· (1.1.31)

Marimea definita in ultima relatie se numeste permeabilitate (magnetica) complexd,


Ca mai sus, putem defini tangenta unghiuLui de pierderi magnetice prin:

tan 11m = Ji" . (1.1.32)


JL'

Cu cat tangenta unghiului de pierderi magnetice este mai mare, cu atat pierderile Care
apar prin transformarea energiei campului electromagnetic in caldura sunt mai mari.
Putem retine cli partile imaginare ale permitivitatii ~i permeabilitatii sunt responsabile
pentru pierderi.
Amplitudinea complexa a inductiei magnetice este Intotdeauna egala cu
rodusul dintre ermeabilitatea complexa si amplitudinea complex a a intensitatii
H .. campului magnetic.
I De 0 importanta deosebita in problemele
de propagare este calculul puterii transportate de
campul electromagnetic. Imr-un punet oareeare
din spatiu, in care vectorii campului sunt E ~i H,
se defineste vectoruL Lui Poynting S prin

S=ExH. (1.1.33)

Fie 0 suprafata I care admite in fiecare punct al


uneia din cele doua fete ale sale normala n (fig.
1.1). In conformitate eu experienta, puterea
Fig. 1.1. Calculul puterii transportata in fiecare moment (instantanee) de
transportate de campul campul electromagnetic prin suprafata .E, in sensul
electromagnetic printr-o suprafata . normalei n, este data de

p= H~·nds. (1.1.34)

14
In regim armonic, E si H au 0 variatie sinusoidal ii, deei S nu va avea 0 astfel
de variatie, fiind un produs de sinusoide. Este de aceea indicat (ca in teoria circuitelor)
sa calculam puterea medie pe 0 perioada a puterii 0.1.34). Yom profita in acest seop
de urrnatoarea proprietate a amplitudinilor eomplexe, pe care 0 vom enunta in cazul
marimilor scalare, deoareee extensia pentru cazul vectorial este imediata, rationand pe
componente. Fie x(t) = Aeos(wt + ¢) si yet) = B cos«(t)l + (/J) doua marirni
sinusoidale scalare,de perioada T, si fie Aej;x= =
si y Bei'" amplitudinile lor
complexe. Atunci, media pe 0 perioada a produsului celor doua marimi satisface

T
_!_
T
r x(t)y(t)dt
Jo
=.!.ABcos(¢-(/J)
2
=.!.Re{xy*}
2
. ( 1.1.35)

Dernonstratia acestor egalitati este imediata si se face prin integrare directa.


Este, deci, eonvenabil sa introducem vectorul lui Poynting complex

S c =ExH*
,
(1.1.36)

(care nu trebuie interpretat ea "amplitudine complexa a vectorului lui Poynting real",


notiune rara sens, ci doar, ea 0 notiune introdusa eu scopul de a usura calculele).
Avand in vedere cele spuse, media pe 0 perioada a puterii transportate prin suprafata
I,in sensul normalei n, este

( 1.1.37)

Marimea

1 -- (1.1.38)
<S >=-Re{ExH*}
2

reprezinta desigur media temporals a vectorului lui Poynting. Ea este un vector a carui
directie indica sensul mediu de curgere a energiei printr-un ~unct si al carui modul
indica marimea fluxului mediu de energie (se mascara in W/m). .;

, ~,

15


1.2. ECUATIILE
, LUI HELMHOLTZ. UNDE PLANE
in paragraful anterior' am ararat ca, In regim armonk, campul electromagnetic
satisface urrnatoarele doua ecuatii: .-

v xE = - jW,licH. (1.2.1)
v x ii= jlOCcE -+- jexl.

Sursele campului sunt model ate prin vectorul densitate a curentului exterior sau
imprimat. Din cele doua ecuatii de ordinul intai se pot deduce doua ecuatii de ordinul
al doilea In care apare doar unul dintre vectorii campului electromagnetic. Pornim de
la identitatea vectoriala

(1.2.2)

valabila pentru orice camp vectorial V care admite derivate partiale pana la ordinul al
doilea continue. Aplicam operatorul rotor primei ecuatii din (1.2.1) si presupunem
mediul omogen, astfel incflt, in membrul drept, factorul care inmulteste intensitatea
carnpului magnetic iese de sub acest operator. In membrul stang al relatiei astfel
obtinute aplicam (1.2.2), iar In membrul drept tinem cont de a doua ecuatie din grupul
(1.2.1). Rezulta:

( 1.2.3)

Pentru a calcula divergenta amplitudinii complexe a intensitatii campului


electric, aplicarn operatorul respectiv celei de a doua ecuatii din (1.2.1) si avem In
vedere faptul ca divergenta unui rotor este intotdeauna nula, Se obtine, intr-un mediu
omogen:

v. E=_j_vjexl. (1.2.4)
ox;

Facem notatia

( 1.2.5)

Marimea k se numeste numar de undii. Din relatia de mai sus, prin extragerea
radicalului complex, se obtin doua valori distincte. Dupa cum vom vedea mai jos, din

16
considerente fizice. se alege pentru k acea valoare care are partea reala pozitiva si
partea reala negativa:

k = f3 - ja, f3 > O. a 2: O. ( 1.2.6)

Marimea f3 se numeste constanui de defazare sau de faza, iar marimea a se nurneste


constanui de atenuare ale mediului omogen caracterizat de parametrii complecsi s; si
/-4:. Originile acestor denumiri vor deveni clare mai jos.
in definitiv, se obtine ecuatia:

V2E+ k2E =_l-VV. JexI + j{J)l1)w. (1.2.7)


(J)£c

Aceasta ecuatie diferentiala liniara, cu derivate partiale de ordinul al doilea, se


numeste ecuatia lui Helmholtz pentru amplitudinea cornplexa a intensitatii campului
electric. Este un caz particular al ecuatiei vectoriale a undelor.
Pentru amplitudinea complex a a intensitatii campului magnetic se procedeaza
similar. Lucrurile se simplifies prin faptul ca divergenta intensitatii campului magnetic
este identic nula intr-un mediu omogen. Rezulta ecuatia lui Helmholtz pentru
amplitudinea complexa a intensitatii campului magnetic:

( 1.2.8)

Ecuatiile (1.2.7) si (1.2.8) sunt neomogene. Daca se dau sursele campului,


J
mode Iate prin ext , si conditiile de frontiera, se poate demostra ca aceste ecuatii au
solutii unice care satisfac legile (1.2.1).
Intr-o regiune lipsita de surse, amplitudinile complexe ale intensitatilor
carnpurilor electric ~i magnetic satisfac ecuatiile omogene ale lui Helmholtz:

V2E+k2E=O,
( 1.2.9)
V2H+k2H=O.

Solutiile acestor ecuatii reprezinta campuri posibile. Pentru 0 regiune data, din
multirnea solutiilor trebuie eliminate cele Tara sens fizic, precum ~i cele care nu
satisfac (1.2.1), pentru ca, In absenta surselor, legile implica ecuatiile omogene ale lui
Helmholtz, dar nu sunt implicate de catre acestea.
Aplicatia cea mai simpla a ultimelor relatii 0 constituie unda plana. Sa cautarn
solutia primei ecuatii din (1.2.9) intr-un mediu infinit, Iiniar, omogen ~i izotrop, In
ipoteza ca fenomenele depind doar de 0 coordonata pe care 0 alegem z. iar singura

17

cornponenta neidentic nula a intensitatii campului electric este dirijata dupa axa x.
A vand in vedere ca operatorullui Laplace are, in coordonate carteziene, expresia

(1.2.10)

ecuatia devine

2-
d Ex k2E- =0 ( 1.2.11 )
2 + x '
dx

a carei solutie este

E x = Ae- jkz
.
+ Beikz '
( 1.2.12)

A si B fiind constante complexe arbitrare. Sa retinem pentru inceput doar primul


termen din solutia de mai sus. Notand A = Eox, rezulta amplitudinea cornplexa a
intensitatii campului electric sub forma:

(1.2.13)

Amplitudinea complexa a intensitatii campului magnetic 0 putem deduce din


prima ecuatie a sistemului (1.2.1). Avem

.
Ux uy z

V'xE=
- a a a =' - JkEoxe
-
.... +jk:
u \' . (1.2.14)
ax ay az .
Ex 0 ~o

Dupa inlocuire ~i tinand cont de (1.2.5) obtinem

- E k
H=-.!!!..e-JZu =H- e"' kz
u (1.2.15)
Z .\' Oy y'

unde

18
( 1.2.16)

se numeste impedanta de undii a mediului (din considerente fizice, se alege valoarea


radicalului cu parte a reala pozitiva). Se poate usor arata ca solutiile (1.2.13) si (1.2.15)
satisfac ~i a doua lege din grupul (1.2.1), in absenta surselor a ext = 0) .
Vom studia structura campului electromagnetic astfel obtinut i'ntai in ipoteza
ca parametrii cornplecsi sunt reali. Rezulta ca numarul de unda k este pur imaginar si
egal cu fl, iar constanta aeste nula. Fie "

( 1.2.17)

Obtinem

E = Re{Eej(J)1 } = Eox cos(W( - fl z + ¢)u x'


E (1.2. J 8)
H = ~cos(W(
Z - fl = HoI' cos(wt - fl z + ¢)u .
z + ¢)u ..I' r

Se numeste faza a undei marirnea

qJ(z,t) = wt - flz + ¢. ( 1.2.19)


~
Se observa usor eli locurile geornetrice al punctelor in care faza undei este
aceeasi in fiecare moment sunt plane perpendiculare pe axa z. Din acest motiv, unda se
nurneste plana. In oricare din aceste plane, numite suprafete de unda, amplitudinile
campurilor electric si magnetic sunt aceleasi in fiecare punct: din acest motiv se spune
ca undaeste omogenii. Vom numi 0 suprafata de unda fixatajront de undd. Directia si
sensul de propagare ale undei sunt date de directia si sensul in care faza scade cel mai
mult cfmd ( este fixat, deci directia este data de cea a gradientului fazei, iar sensul este
opus acestuia. In cazul nostru, aceasta directie este axa z, iar sensu Ieste spre z > 0 .
. Se nurneste vitezii de jazii c a undei, viteza pe care trebuie sa 0 aiba un
observator astfel incat sa vada tot timpul 0 faza constanta. Anuland diferentiala lui
(1.2.19), dip = 0, rezulta

dz (I) 1
c=-=-= . ( 1.2.20)
dt fl ~Ec,uc

19

In vid (sau spatiul liber), daca pun em C.


<
=e« 1
::::--x
367l'
10-9 F/m,

= f.10 = 47l' X 10-7 Him, obtinern C = Co :::: 3 x 108 mls (istoric, acest rezultat a
f.1c
condus la ipoteza cli lumina este un amestec de unde electromagnetice). lmpedanta

vidului este 20 = f&:::: 1207l'::::377 n.


vC;;
in unda plana pe care am considerat-o, atat vectorul E, cat ~i H oscileaza dupa
niste directii fixe. 0 astfel de unda se numeste liniar polarizata, directia de oscilatie a
lui E se numeste directie de polarizare, iar planul determinat de directia de polarizare
~i de directia de propagare se numeste plan de polarizare. La distante mari de sursele
care Ie produc, undele electromagnetice pot fi considerate plane. In cazul receptiei
radio si TV, undele pot fi polarizate vertical sau orizontal, dupa cum vectorul E
oscileaza intr-o directie perpendiculara sau paralela cu solulla nivelul receptorului. Un
instantaneu al vectorilor E si H pe axa Oz este prezentat In fig. 1.2.
Unda plana, neamortizata are 0 variatie sinusoidala atat '1nraport cu timpul cat

Fig. 1.2. Instantaneu al vectorilor E (linie plina) si H (linie


tntrerupta) tntr-o unda plana. sinusoidala, neamortizata.

si cu spatiul. Perioada temporala T satisface evident

T = 27l' . (1.2.21 )
OJ

20
Perioada spatiala se numeste lungime de unda A. ~i satisface

( 1.2.22)

Din expresia (1.2.20) a vitezei de faza deducem di lntre cele doua perioade exists
relatia

A. = cT. (1.2.23 )

Fie ~ lungirnea de unda a unei unde electromagnetice In vid si A. lungimea de


unda a unei unde de aceeasi frecventa intr-un mediu cu parametri (reali) e; si III (toate
mediile sunt presupuse liniare, deci nu schimba frecventele fenomenelor). Din rclatiile
de mai sus se deduce usor

(1.2.24 )

Pentru medii nemagnetice avem I1c = 110 si, folosind perrnitivitatea relativa
E, = E, / Eo, obtinern A. = Ao /.JE: . Marimea .JE: se numeste factor de scurtare .
In cazul mediilor absorbante, pentru care parametrii au ~i componente
imaginare, nurnarul de unda este imaginar k = f3 - ja , ca si irnpedanta de unda a
mediului

(1.2.25)

Efectuand calculele de mai sus, obtinem urmatoarele expresu pentru unda liniar
polarizata in directia x, care se propaga in directia z:
I~

E = Eoxe-az cos(mt - f3z + ¢)u x'


E _ ( 1.2.26)
H =.......Q!..e az eos(mt - f3z + ¢ - ¢z)u y.
IZI

Se observa ca apare un defazaj fix intre eomponentele electrica si magnetica ~i ca


undele sunt atenuate in directia de propagare. Lungimea de unda A. nu mai poate fi
mterpretata ea 0 perioada spatiala: ea este distanta masurata in directia de propagare pe
care, cand timpul este fixat, faza variaza eu 21nadiani.
21

In sol uti a (1.2.12) mai exista termenul Bejk2.. Dad efectuam 0 analiza
asernanatoare, vom deduce di el reprezinta 0 unda plana, liniar polarizata care se
propaga In sensul negativ al axei z.
=
In medii neabsorbante, vectorii E, H ~i n U z formeaza In fiecare moment un
triedru drept:

E=ZHxn,
( 1.2.27)
H =Z-'nxE.

=
Vectorul lui Poynting S Ex H este intotdeauna indreptat in sensu I directiei de
propagare, dupa cum se poate usor verifica folosind (1.2.18). In medii absorbante
exista momente de timp cand vectorullui Poynting este dirijat In sens contrar directiei
de propagare, dar, dupa cum vorn vedea, media sa pe 0 perioada (1.1.38) indica '0
curgere neta de putere in sensul de propagare a undei. In plus, desi in medii absorbante
undele liniar polarizate au proprietatea ca intensitatile de camp si normala la frontul de
unda sunt reciproc perpendiculare, nu putem scrie 0 relatie de forma (1.2.27); relatia
are loc totusi, dupa cum vom vedea, pentru amplitudini complexe.
Plecand de la (1.2.9), putem concepe unde liniar polarizate in directia y.
Efectuand un rationament analog cu cel de mai sus vom obtine, intr-un mediu
neabsorbant:

E = Eo\ cos«(t}t - fJz + I{I)u y'


e; ( 1.2.28)
H = -Tcos«(t}t - fJ z + I{I)ux

(se verifies proprietatea de triedru drept).


Sa consideram, pe baza liniaritatii ecuatiilor (1.2.9), 0 solutie constand din
superpozitia a doua unde plane, care se propaga in aceeati directie si sunt polarizate in
directii perpendiculare. Intensitatea campului electric rezultant va fi

E = E,u" + E,u\ = Eox cos«(t}(- fJz + ¢)u" + Eo\ cos«(t}(- fJz + I{I)u,. (1.2.29)
.'
Ne plasarn intr-un plan perpendicular pe directia de propagare, de exernplu in z 0, si =
studiem locul geometric al varfului vectorului E in functie de timp. Avem imediat

22
--Ex = cos OJt cos ¢ - ..
SIn OJt SIn 'I'
At

e;
Er ..
-'- = cos OJt cos'll - SIn OJt SIn'll,
e;
de unde

Ex. E\.. At
-- SIn 'II - -'- SIn 'I'

COSOJt = Eox e.,'


sin('II-¢)
E Ey
_x_ cos'll - -- cos ¢
. Eox Eo)'
SIn OJt =-----_.:....--
sin('II - ¢)

Folosind faptul ca suma patratelor membrilor stangi este ~i rearanjand, obtinern


ecuatia locului geometric sub forma •

( 1.2.30)

Determinantul acestei forme patratice este

EXE\.
- 'cos(¢ - 'II)
EoxEoy E;E.; . 2 >
Ll=
E; = 2 2 SIn (¢ - 'II) - O. (1.2.31)
EoxEo.\..
E;y,

Rezulta ca ecuatia 0.2.30) defineste 0 elipsa (degenerata eventual intr-o dreapta daca
sin(¢ - 'II) = 0). Varful vectorului E parcurge, in orice punct, 0 elipsa aflata intr-un
plan perpendicular pe directia de polarizare, cu 0 viteza unghiulara egala cu pulsatia
undei (fig. 1.3). 0 unda plana care are 0 astfel de proprietate se numeste eliptic
polarizatii. Daca, privind in sens invers celui de propagare, varful vectorului E
parcurge elipsa in sens orar, unda se numeste eliptic polarizata spre dreapta. In caz
contrar se numeste eliptic polarizata spre sttinga (uneori se foloseste conventia
inversa).

23
Intensitatea campului magnetic Intr-o unda eliptic polarizata rezulta pnn
superpozitie:

~oy ~o
H = H xU x + H ,U .
\. = --cos(mt
Z - fJz + ¢)u x +_x cosion - fJz + II/)u .' (1.2.32)
Z \

Vectorii E. H si n = u . satisfac conditiile (1.2.27) de triedru drept.


Daca efectuarn calculele de polarizare intr-
un mediu absorbant. rezultatul va fi asernanator: va
exista 0 elipsa de polarizare, ale carei semiaxe
descresc in sensu I de propagare. Conditia de triedru
drept nu este satisfacuta; mai mult decat atat, vectorii
E ~i H nu sunt in general perpendiculari.
Am demonstrat ca superpozitia a doua unde
Iiniar polarizate in plane perpendiculare este 0 unda
Fig. 1.3. Elipsa de polarizare. eliptic polarizata. Se poate usor demonstra si
I

reciproca: 0 unda eliptic polarizata poate fi sensa ca


superpozitia a doua un de liniar polarizate, in plane perpendiculare.
Un caz particular important al undelor plane eliptic polarizate sunt undele
circular polarizate, in care elipsa degenereaza intr-un cere. Daca in (J .2.30) luarn
cos(¢ -'II) = 0 si = ~o.r = ~o' atunci ecuatia locului geometric devine
~tJ.I

E;2 + Lr
1:'2
= LO'
1:'2
( 1.2.33)

care este ecuatia unui cere. Exista desigur unde circular polarizate spre stanga si spre
dreapta. In caracterizarea mediilor anizotrope se foloseste urmatoarea proprietate:
orice unda liniar polarizata poate fi scrisa ca
superpozitia a doua unde circular polarizate, in
sensuri contrare, de amplitudini egale (fig. 1.4).
lntr-adevar, fie intensitatea campului
electric al undei liniar polarizate, in planul z=O

E[ =~cos(mt+¢)u), ( 1.2.34)

Fig. 1.4. Unda liniar polarizata ca si fie in acelasi plan


superpozitie a doua unde circular
polarizate.

24
E JC E
E"I =-COS(aJt+</J+-)Ux +-cos(aJt+AI)u.,
2 2 2 'f/ v
(1.2.35)
E JC E
Ec2 =-cos(aJt+</J--)ux +-cos(aJt+</J)u .
2 2 2 y

Se poate usor verifica faptul ca ECI + E"2 = E/ si ca cele doua componente sunt
circular polarizate in sensuri contrare. (Am efect~at toate rationamentele in planul z=O.
Ele sunt valabile in orice alt plan, deoarece in expresiile de mai sus intervine doar un
defazaj si eventual 0 atenuare in cazul mediilor cu absorbtie, daca Ie scriem In acest
plan.)
In relatiile (1.2.13) ~i (1.2.15) am exprimat amplitudinile complexe ale
vectorilor campului electromagnetic ce caracterizeaza 0 unda plana liniar polarizata,
Observarn ca formal avern

E=zHxn,
(1.2.36)
ii=Z-lnxE,

unde n = u z este normala la frontul de unda (sau versorul directiei de propagare).


Putem spune ca cele doua amplitudini complexe, impreuna cu normala forrneaza un
triedru drept (in medii neabsorbante acest lucru e valabil pentru vectorii insisi, dupa
cum am ararat). Pentru 0 unda eliptic polarizata, amplitudinile complexe sunt

(1.2.37)

Si aceste amplitudini complexe, impreuna cu normala n Indeplinesc conditia (1.2.36)


de triedru (formal) drept. Utilizarea numerelor complexe in studiul undelor perrnite
generalizarea rezultatelor din cazul mediilor rara absorbtie la medii cu absorbtie, Cll
anumite precautii insa in interpretarea rezultatelor.
Partea reala a vectorului lui Poynting complex asociat undei (1.2.37) este

( 1.2.38)

Se observa ca puterea este transportata in medie in sensul de propagare. Din (1.1.37)


deducem ca puterea medie ce traverseaza 0 suprafata de arie A perpendiculars pe
directia de propagare este

25
A -2 -2 1 -2az
P =-[1 Eox 1+1 Eo\' IJRe{-}e . ( 1.2.39)
2 . Z*
.,
{ntr-un mediu fara absorbtie (a = 0), puterea este constanta, indiferent de pozitia
suprafetei perpendiculara pe directia de propagare. rntr-un mediu cu absorbtie,
constanta de atenuare a puterii este dubla fata de constanta de atenuare a campurilor.
Punand In evidenta dependenta de Z, avem
!.
P(z) = P(0)e-2az . ( 1.2.40)

Daca aria suprafetei este infinita, atunci puterea transportata rezulta infinita.
Acest rezultat, evident absurd, indica faptul ca modelul de unda plana poate fi aplicat
doar In domenii restranse din vecinatatea receptoarelor.
Daca In (1.2.37) efectuam 0 rotatie a axelor de coordonate, vorn obtine
expresia unei unde plane eliptic polarizate care se propaga intr-o directie oarecare (fig.
1.5). Fara a intra In detalii, vorn scrie rezultatul final:

E- -- E-oe- jlm·r . (1.2.41)

In aceasta relatie

este vectorul de pozitie, n este versorul directiei de propagare, Jar Eo este


amplitudinea cornplexa a intensitatii campului electric In origine. Observarn ca daca
luarn n = uz• atunci kn· r = kz , ceea ce da variatia corecta a fazei din relatiile
anterioare. In (1.2.41) este obligatoriu ca vectorul geometric n sa fie perpendicular pe
planul in care variaza intensitatea campului electric. Pentru aceasta este necesar ~i
suficient ca

( 1.2.43)

in aceste conditii, amplitudinea complex! a intensitatii campului magnetic se poate


deduce din

H=ZnxE. ( 1.2.44)

26
Desigur di intreaga constructie se
poate face plecand de la
n
amplitudinea cornplexa a
intensitatii campului magnetic,
impunand ortogonalitatea formals
pe n si folosind a doua relatie din
(1.2.27) pentru a determina
z amplitudinea complexa a
intensitatii campului electric. Este
y interesant de verificat ca aceste
expresii satisfac ecuatiile omogene
ale lui Helmholtz.
Fig, 1.5. Vectorii care definesc 0 unda plana
ce se propaga lntr-o directie oarecare.

1.3. CONDITII
, DE FRONTIERA. APLICATII, LA
LEGILE REFLEXIEI SI REFRACTIEI UNDELOR PLANE
Scopul acestui paragraf este deducerea legilor reflexiei si refractiei undelor
electromagnet ice plane pe suprafata plana de frontiera a doua medii liniare. ornogene
~i izotrope. Yom deduce, de asemenea, structura campului electromagnetic in cele
doua medii. In acest scop avem nevoie de asa-numitele conditii de frontiera, sau fa
limita din Electromagnetism, precum si de 0 mica lema pregatitoare,
Sa consideram doua medii omogene, !iniare, izotrope ~i rara polarizatie si
magnetizatie permanente, caracterizate prin parametrii t;;I, f.lcl si respectiv £"2, 11("2,
separate printr-o suprafata de frontiera I, care admite in (aproape) fiecare punet
normala n indreptata dinspre mediul 2
inspre mediul I, fig. 1.6. Notam eu E ..
HI, D, ~i BI limitele vectorilor carnpului
electromagnetic atunci cand punctul
curent din mediul 1 tinde catre un punct
· 12 oarecare de pe suprafata de frontiera I~i
me d IU ,t"c2' f.lc2
cu aceleasi simboluri dar indexate cu 2
limitele vectorilor campului
electromagnetic atunci cand punctul
Fig. 1.6. Frontiera intre doua medii liniare, curent din mediul 2 tinde catre acelasi
omoaene si izotrope, punct de pe suprafata de frontiera. In
aceste conditii, se poate demonstra di

27
sunt adevarate, in oriee punet de pe suprafata L, urrnatoarele ecuatii, numite conditii
de [rontierd sau conditii la Iimita:

nx(EI -E2) = 0;
nx(HI-H2)=J,·;
(1.3.1)
n- (DI - D2) = p,;
n . (B I - B 2 ) = o.

Prima ecuatie din grupul (1.3.1) exprima continuitatea componentei tangente a


vectorului E la trecerea frontierei, a doua exprima faptul ca diferenta dintre
eomponentele tangente ale veetorului H de pe cele doua fete ale suprafetei este egala
ell densitatea superficiala de curent Js (care apare doar daca unul dintre medii este un
metal ideal, eu conductivitatea cr infinita, in caz contrar componenta tangenta a lui H
fiind si ea continua), a treia ecuatie exprirna faptul ca diferenta dintre componentele
normale ale lui D este egala cu densitatea superficiala de sarcina de pe suprafata p; iar
a patra ecuatie exprima continuitatea componentei norrnale pe suprafata a vectorului
B. Deoarece in fiecare dintre aceste ecuatii apar produse dintre vectori ai campului si
lin vector geometric. putem serie direct conditiile la limita folosind amplitudini
complexe, In ipoteza ea toate sernnalele care intervin au aceeasi frecventa:

nx(EI -E2)=0;
-
n x (H I -
- = J-s ;
H2 )
n.(ill -° 2)=,0 s;
( 1.3.2)

n (BI - B2) = O.

Pentru a simplifiea aplicarea conditiilor de mai sus in regim armonic, vorn


prezenta 0 proprietate a functiilor sinusoidale pe eare 0 vom numi lema frecventelor:

Daca 0 suma de sinusoide este identic nula, atunci toate sinusoidele au aceeasi
frecventa.

Demonstratie. Fie

LA; eos(w;t + (/J;) = 0, 'tit E I , (1.3.3)


" ;=1

28
unde 1este un interval oareeare. A vern de ararat ca:

( 1.3.4)

Vom apliea metoda inductiei complete. Pentru n =2 derivam de doua ori (1.3.3) in
raport eu t si impartirn rezultatul eu {t)12:

( 1.3.5)

Scadern (1.3.5) din (1.3.3) si, avand In vedere faptul ca pulsatiile sunt marimi fiziee
strict pozitive, rezulta (1.3.4) pentru n=2. l

Presupunem acum ca proprietatea este adevarata pentru n ~i 0 dernonstram


pentru n+ I. Deri yam de doua ori (1.3.3) scrisa pentru n+ I ~i impartim rezultatul cu
{t)2 .
n+l'

n+1 {t)2
~Aj -;-cos({t)jt +lJ'i) =0, "VIE I. (1.3.6)
1=1 (t)n+1

Dad scadern aeum 0.3.6) din (1.3.3) scrisa pentru n+ I, obtinem 0 egalitate analogs
eu (1.3.3) scrisa pentru 11. Rezulta ea primele n pulsatii sunt egale, pe baza ipotezei de
inductie, Putem acum repeta proeedeul eliminand de exemplu ~. Rezulta ca ultimele
n pulsatii sunt egale ~i demonstratia este incheiata.

Aceasta lema 0 vom apliea rnai jos sub urmatoarea forma. Dad:

I Ai eos({t);l + krix + k)"iY + kziz + lJ'i) = 0, "VtE I, "VXE 1 x' "VYE I,., "VZ E 1<,
.=1
( 1.3.7)

unde I, lx, I)" ~i Iz sunt intervale, atunei:

{t)1 ={t)2 =···={t)n' ka,l =ka,2 = ... =ka,n' a=x,y,z. (1.3.8)

Aceste egalitati rezulta imediat din lema frecventelor, daca in (1.3.8) tinern pe rand
cate trei variabile fixe si 0 lasarn pe a patra sa varieze in intervalul corespunzator.

29
,
Vom vedea acum modulln care se aplica aceste relatii pentru a deduce legile
reflexiei si refractiei, importante in
fenomenele de propagare. Consideram 0
unda plana incidenta pe planul (P) de
separatie a doua medii liniare, omogene,
izotrope ~i fara polarizatie si magnetizatie
permanente (fig 1.2), avand normala unitara
la suprafetele de unda n.. Stirn din
(P)
... experienta faptul ca ia nastere 0 unda
x~\ reflectatd, a carei directie de propagare este
\
£, .2. f.1c.2 \
\.
\
determinata prin normal a unitarii Or si 0
unda refractatd sau transmisa eu normala
~\ unitara 0/, Alegem un sistem de coordonate
Z." O/~ astfel lneat planul xOy sa coincida eu
suprafata de separatie a eelor doua medii.
Presupunem ca niei unul dintre medii nu
Fig. 1.7. Plan de separatie intre doua este un metal ideal.
medii, pc care este Incidents 0 unda . Fazele eelor trei unde sunt respectiv:

(/Ji(r,t)=wit-kIOi 'r+ai =
(1.3.9)
= WJ - k, (ni,J' Y + ni,z Z) + a.,

unde r este veetorul de pozitie si am presupus ca OJ este paralel cu planul yOz;

( 1.3.10)

(/Jr (r, t) = wrt - k2f1r . r + a, = w,t - k2 (nl..lx + nr.)'y + n,.z z) + a, . (1.3.11)

Campurile trebuie sa satisfaca conditiile de frontiera (1.3.1) in planul z=O, eeea ee ne


conduce la conditiile de aplieare a lemei frecventelor:

Wi = W r = wr := W
0=k1nr . =k2nr.x
.I (1.3.12)

k1ni,.\. =k1nr,y =k2n"y,

30
Din al doilea sir de egalitati din (1.3.] 2) deducem 0 prima concluzie: cele trei normale
se afla in acelasi plan (yOz in acest caz), care se nurneste plan de incidenta.
Sa presupunem pentru inceput ca mediile sunt lara pierderi, astfel indit
perrnitivitatile dielectrice ~i permeabilitatile magnet ice sunt marimi reale ~i pozitive.
Normalele sunt atunci vectori geometrici reali si, din geometria figurii, avem:

n, =sinqJuy +cosqJuz
n , = sin qJ'u)' - cos qJ'U z (1.3.13)
", =sin8u_v +cos e u ,;

Cornbinand (1.3.12) ~i(1.3.l3) obtinem:

sin qJ= sin tp'; (1.3.14)


~I

k, sin qJ= k2 sin 8 . (1.3.15)

Egalitatea (1.3.14) este prima lege a lui Snellius: in medii lara pierderi, unghiul de
incidents este ega I cu unghiul de reflexie. Egalitatea (1.3.15) este a doua lege a lui
Snellius. Pentru medii nemagnetice <.u';'l), marimea n =.JC: se numeste indice de
refractie al mediului. A doua lege a lui Snellius se mai scrie in acest caz:

=
nl sin qJ n2 sin 8 . (1.3.16)

Cu cat un mediu are indicele de refractie mai mare, cu atat se spune despre el ca este
mai dens din punct de vedere optic.
In continuare vom deduce expresiile intensitatilor campurilor electric ~i
magnetic in cele doua medii. Va trebui sa consideram doua cazuri: cand undele sunt
polarizate cu vectorul E in planul de incidents, apoi cu vectorul E perpendicular pe
planul de incidents. Cazul general este a superpozitie a acestora. In deducerea legilor
lui Snell ius am presupus ca mediile sunt lara pierderi. Relatiile (1.3.14) si (1.3.15)
raman valabile insa ~i pentru valori complexe ale numerelor de unda, ceea ce ne va
obliga sa lucrarn cu argumente complexe ale functiilor trigonometrice sau cu valori
supraunitare ale acestora. Chiar in medii lara pierderi, relatia (1.3.15) indica existenta
unui unghi de reflexie totalii, daca mediul 1 este mai dens din punct de vedere optic
decat mediul 2. Pentru valori ale unghiului de incidenta qJmai mari decat acest unghi
limita nu mai exista unda refractata, Aceasta nu insemna Insa eft nu exista camp
- electromagnetic in mediul al doilea, pentru ca atunci nu ar fi indeplinite conditiile de
frontiera. Se poate arata ca acest camp nu are caracterul unei unde pu-ie, ci este
31

amortizat dupa z. Fenomenul are diverse aplicatii tehnice, de exemplu in constructia


atenuatoarelor.
Sa presupunem eli cele trei unde sunt polarizate astfel incat vectorul E este
perpendicular pe planul de incidenta (fig. 1.3). Sensurile pentru vectorii campului din
H, figura respectiva sunt sensuri de referinta:
odata ales sensul de referinta pentru E, sensul
pentru H rezulta din conditia ca (E, H, n) sa
~-. H, /
formeze un triedru drept. In amplitudini
E, n.'
, "~'I(/)
cel,Il r. 1 "
" ~,
/
>~
(/) ......n,1f
E
r
complexe, cele trei un de sunt descrise prin
ecuatii de tipul:
" , (P)
...
x~\
~·.2. /1(.',2
\
'. (1.3.17)
\

~~H'
Z "E, n, unde k = (J)~cc/1c este numarul de unda, iar

Z = 1& este impedanta de unda a mediului


Fig, 1.8. Polarizare perpendiculara.
Ve:
respectiv. Vom afecta fiecarei marirni indicele
potrivit. Este suficient sa scriem conditiile de frontiera in origine. Ele vor fi indeplinite
in intreg planul z=O, datorita legilor lui Snellius. Avem:

Eo.; + EO.r = Eo., 0.3.18)


{ ii 0.; cos (/)- Ii 0., cos (/)= ii 0.1 cos ()

(densitatea superficiala de curent este nula deoarece am presupus ca nici unul dintre
- = -,E obtinern:
medii nu este un metal ideal). Tinand cont de faptul ca H
Z
Eo,; + Eo.r = Eo"
- - - cos() ZI
{ Eo;
-EOr =Eo,---·
, .' • COS(/) Z2

Din aceste relatii se poate deduce usor:

32
Eo = P1.Eo'
,r .t
(1.3.19)
{ Eo., =, 1.Eo.; ,

unde marimile:

Pi = Z. COSB-Z2
--!..
cos c: ....::....._..:....

Z. cos B + Z 2 COS rp
( 1.3.20)
2Z2 COSrp
'1. = -----'''-----'--
Z. COS B + Z 2 COS rp

se numesc coeficientii lui Fresnel In polarizare perpendiculard (pe planul de incienta).


Expresiile amplitudinilor complexe ale intensitatilor campurilor electrice in
cele doua medii sunt:
-in mediul 1 ( z < 0):

(1.3.21)

-in mediul 2 ( z > 0):

- = '1. E-o.;exp(-jk
E2 2D, ·r)ux• (1.3.22)

Intensitatile ciimpuri!or magnetice rezulta prin aplicarea regulii triedrului drept, iar
unghiurile rp ~i B sunt legate prin legile lui Snellius.
In polarizare paralela, vectorii intensitate a campului electric se gasesc in
planul de incidenta, ell sensurile de referinta ca in fig. 1.9. Impunem indeplinirea
conditiilor de frontiers la z 0: =
J.,! ,

{~o.; :o~
H 0.;
cos,! -

+ H O.r -
cos

H 0.1 •
rp = Eo., cos B
( 1.3.23)

Efectuand aceleasi transforrnari ca pentru (1.3.18), rezulta:

r Eo.r = PIEo.;
tEo. = 'IIEo.; ,
1
(1.3.24)

33

unde marimile:

,A
0\."-'--- E,. /
. ZI cos tp - Z2 cos B
Pu=~--~--~---
ZI cos qJ+ Z2 cos B
H; n·' qJ ~H ( 1.3.25)
, ",r.!p ", \.!J 2Z2 cos qJ
, }'
r
I'll = -----:.______;,---
Z 1 cos qJ+ Z 2 COS B
Ec.l.fic.1 "','/ (P) l
... se numesc coeficientii lui Fresnel in
xQ$\
~.'.2.j.I.('.2 \
\
polarizare paralelii (cu planul de incidenta).
\
\ Amplitudinile complexe ale.
'-8~EI intensitatilor campurilor rezulta usor tinand
~---B cont de sensurile de referinta din fig. 1.9.
Acestea sunt:
Z , .. HI nI
-pentru mediul 1 (z < 0):

Fig. 1.9. Polarizare paralela,

EI =(-Eo.;sinqJuz +Eo.;cosqJuy)exp(-jkID; ·r)+


( 1.3.26)
+PII(-Eo.;sinqJuz -Eo.;cosqJu\.)exp(-jkIDr -r);

-pentru mediul 2 ( z > 0) :

(1.3.27)

Amplitudinile complexe ale intensitatilor campurilor magnetice In cele doua medii


rezulta prin regula triedrului, iar unghiurile qJ~i B sunt guvernate de legile lui Snell ius.
Dupa cum am mai spus, desi deducerea noastra a fost bazata pe considerente
geometrice, toate relatiile raman valabile daca mediile sunt cu absorbtie, deoarece
conditiile la limita sunt indeplinite (dupa cum se poate usor verifica).
Pe baza modelului prezentat se pot explica destul de multe fenomene care apar
La propagarea undelor, de exemplu: tunelarea optica pe care se bazeaza o tehnica de
constructie a atenuatoarelor (de care am mai amintit), reflexia totala ~i unghiul lui
Brewster, polarizarea prin reflexie, ghidurile plane de unde ~i multe altele.

34
1.4. DISPERSIA,' PROPAGAREA SEMNALELOR SI
VITEZA DE GRUP ·,1

In paragraful 1.2 am introdus, in legatura cu undele plane, notiunea de viteza


de faza c. Undele respective sunt caracterizate printr-o frecventa data, ceea ce permite
folosirea metodei amplitudinilor complexe in studiul lor (ele se mai numesc si
monocromatice, pentru ca la frecvente luminoase dau senzatia unei culori pure). In
vid, viteza de propagare este Co independent de frecventa," dar in medii materiale,
absorbante sau nu, viteza de faza este dependenta de frecventa. Desigur, In teoria
macroscopica a Electromagnetismului. legea de dependenta respectiva este un fapt
experimental.
o unda pur sinusoidala are 0 extensie infinita in spatiu si timp, deci nu poate
sa transporte inforrnatie. Aceasta este transportata de semnalele de durata finita, care
nu sunt monocromatice, ci, in concordanta cu teorema lui Fourier. sunt 0 surna
continua (integrala) de semnale sinusoidale. deci monocromatice. Cand 0 sursa emite
un semnal catre un receptor, are loc fenomenul de propagare intr-un mediu pe care il
presupunem liniar. Sernnalul emis se poate descompune In componentele sale Fourier
~i fiecare dintre aces tea se propaga cu viteza de faza corespunzatoare frecventei sale
(si este atenuata corespunzator cu atenuarea pe care 0 introduce canalul de
comunicatie la frecventa respectiva, dar vorn neglija acum acest aspect). La receptie,
componentele armonice ale semnalului vor fi in cu totul alte relatii In ceea ce priveste
fazele decat la emisie. Insumand aceste componerue, forma de unda a semnalului
receptionat poate sa difere complet de cea a semnalului emis. Acest fenomen se
nurneste dispersie, iar dependenta vitezei de faza de frecventa se numeste /egea de
dispersie a mediului respectiv.
Influenta dispersiei asupra transmiterii ~i receptiei undelor este cu atiit mai
pronuntata cu cat banda semnalului este mai larga. Analiza in cazul general este destul
de delicata. Ne vorn rnargini in continuare sa studiem cazul in care banda semnalului
este ingusta.
Pentru dispersii nu prea mari se poate face 0 tratare aproximativa (de ordinul
intiii) a acestui fenomen. care prezinta 0 importanta deosebita in aplicatii, Sa
considerarn dependenta de frecventa a constantei de defazare /3«(1), precum si inversa
"
acestei functii w(/3) pe care 0 dezvoltam in serie Taylor in jurul unei pulsatii
"centrale" (1)0 = (1)(/30) :

(1.4.1)

35
Consideram acum un semnal real u(t), precum si reprezentarea sa sub forma
de integrala Fourier reala:

1 1llo+L1to
u(t) = JrRe{ fO(w)ejaldW}, ( 1.4.2)
1llo-L1to

unde limitele de integrare sunt determinate de banda semnalului. Pentru a fixa ideile,
presupunem ca acest semnal reprezinta marimea (cu semn) a intensitatii campului
electric intr-o unda liniar polarizata,
Daca are loc:

Llw
-«1, (1.4.3)
Wo

adica dad semnalul este de banda ingusta. atunci ne putem margini la prirnii doi
termeni din dezvoltarea ().4.), pe care 0 scriem sub forma:

[J) - Wo = s (/3 - /30) ,


V (1.4.4)

unde:

dw(/3o)
V =-__;_..::..._ ( 1.4.5)
g d/3

se numeste viteza de grup la pulsatia Wo care corespunde lui /30'


In urma propagarii prin mediu, de exemplu In directia x, ca urmare a liniaritatii
mediului, semnalul initial devine:

1 1llo+L1~. r 1 1llo+L1to _ j[ca-(Po+ "':"Illo )X]


u(x,t) = Jr Re{ fU(w)eJcca-PC(dlX)dW} == Jr Re{ f U(w)e 'dw}. (1.4.6)
"",-LIto Illo-Llto

Efectuand substitutia:

w-wo =ai, (1.4.7)

obtinern:

36
1 <1(1} j[(I}'I+IlIol-Pox~x)
u(x,t)=ll"Re{ fV(mo+m')e v'dm'}=

-<1(1}

1 . <1(1}_ j(l}'(17)
= ll"Re{eJ(IlIol-PoX) fU(mo +m')e • dm'}= ( 1.4.8)
-<1(1}

1 jl<1o(/-~) <1(1} j(l}'(I~)


= - Re{e VI fV (mo + m')e v, dm'),
ll" .
-<1(1}

unde am notat cu:


(L)o
v =- (1.4.9)
r Po
viteza de faza la pulsatia mo' Este interesanta interpretarea relatiei (1.4.8). In timp ce
jW·(I-....:...)

componentele sernnalului, de amplitudini complexe V (mo + m')e ", dm', se


propaga cu viteza de grup, purtatoarea, de pulsatie mo' se propaga cu viteza de faza.
Sa luam exemplul unui grup de unde, a carui transformata Fourier este
reprezentata In fig. 1.10. Prin integrare directa se obtine forma de variatie In timp a
grupului de unde la x = 0:

2£ sin(Llax)
u(O,t) = __ 0 cos(mot) (1.4.10)
ll" t

(fig. 1.11). Aplicand rezultatele analizei de mai sus rezulta, in prima aproxirnatie
(adica In conditiile 1'ncare am dedus (1.4.8»:

U(w)
Eo
~. ;

. Wo

Fig. 1.10. Transforrnata Fourier a unui grup de unde.

37

SIn
. ( .1cu(t - -)]
x
2£ .1cu v x
u(x,t)= 0 g cos(cuo(t--)]. ( 1.4. 1 1)
".1cu(t-~) vJ
Vg

0.2

0.15

0.1

0.05

::: 0

-0.05

-0.1 C·
J

-0.15

-0.2
-40 -30 -20 -10 0 10 20 30 40
I

Fig. 1.1 1. Grup de unde. Anvelopa se propaga cu viteza de grup, in timp


ce purtatoarea se propaga cu viteza de faza.

Se observa ca anvelopa grupului de unde se propaga eu viteza de grup, In timp ee


purtatoarea se propaga cu viteza de faza. In fig. 1.11 se prezinta un grup de unde la
x = O. eu parametrii, alesi cu scop de exemplifieare: Eo = I, (00 = 4" / 5, ..1(0 =" / 1O.
In eoncluzie, putem spune, cu buna aproximatie, ea semnalele de banda
ingusta se propaga eu viteza de grup egala eu derivata In raport eu numarul de unda a
pulsatiei, calculata la frecventa centrala a semnalului.
Analiza de mai sus poate fi rafinata pentru eazul cand nu este indeplinita
conditia de banda ingusta. prin luarea in eonsiderare a mai multor termeni din
dezvoltarea 'in serie Taylor a functiei P«(O).

38
1.5. RADIA TIA
, DIPOLULUI ELECTRIC
ELEMENTAR
Pana in acest moment am studiat solutia cea mai sirnpla a ecuatiei ornogene a
lui Helmholtz, si anume unda plana. Subiectul acestei teme este solutia ecuariei
neomogene a lui Helmholtz, atunci cand sursa campului este dipolul electric
elernentar, Yom introduce notiunea de dipol elernentar, de mare importanta in
electrodinamica (mai ales in domeniul antenelor), dupa care vorn studia solutia
ecuatiei amintite, fara sa abordam rnsa teoria maternatica a rezolvarii sale. Yom
incheia ell cateva aplicatii.
Incepem prin a aminti forma integrala a legii conservarii sarcinii, in regim
armonic. Forma locala se scrie:

(1.5.1)

Ea se deduce prin luarea divergentei legii (1.1.11). Cum divergenta unui rotor este
nula, rezulta V'. J = - j{tJV' . fi , dupa care in mernbrul drept se tine cont de (1.1.16).
Pentru forma integrala, sa consideram 0 suprafata inchisa I a~and normala
exterioara n si care delimiteaza un domeniu V (fig. 1.12). Aplicam in acest domeniu
teorema divergentei (Gauss-Ostrogradski) primului membru din
ecuatia (1.5.1):

() .5.2)

unde in ultimul membru este notata amplitudinea complex a a


Fig. 1.12. Suprafata curentului care iese prin suprafata, in directia normalei. Pe de alta
inchisa. parte, integrala de volum a membrului drept din (1.5.1) este
- ja.t]v , unde qv este amplitudinea complexa a sarcinii electrice
inchise de suprafata. Cornbinand aceste relatii obtinern forma integrala a legii
conservarii sarcinii:

( 1.5.3)

adica derivata in raport cu timpul a sarcinii din interiorul suprafetei este egala cu
minus curentul care iese din suprafata (dupa cum am mai arnintit, 0 inmultire cu j {tJ in
domeniul amplitudinilor complexe corespunde unei derivari in raport cu timpul).
Consideram 0 bara de forma unui cilindru circular drept, de lungime I si
sectiune de arie S, parcursa de un curent armonic de pulsatie ca astfel incdt lungimea

39

de unda corespunzatoare sa satisfaca A.» l.In aceste conditii putem concepe ca


densitatea de curent J este constanta in raport cu coordonatele spatiale in orice punct
al barei (fig. 1.13). Deoarece amplitudinea complex a a densitatii de curent este
constanta in domeniul determinat de bara, avem V· j =0 si, in baza lui (1.5.1),
rezulta Pv = 0 . Aceasta inseamna ca in domeniile de tipul VI (fig. 1.13), amplitudinea
cornplexa a sarcinii electrice este nula si unica posibilitate de sustinere a curentului
(adica de indeplinire a legii conservarii sarcinii electrice) este aparitia unor densitati de
sarcina superficiala pe suprafetele superioara si
inferioara ale barei cilindrice. Daca aplicarn
acum legea conservarii sarcinii sub forma
integrala (1.5.3) domeniilor V2 si V3, obtinern:

(1.5.4)
X
V2,172 -q un de q2 si q3 sunt sarcinile totale din domeniile
,------~ rnarginite de suprafete si care sunt repartizate
superficial pe bazele cilindrului. Alegem sensul
conventional al curentului / prin bara acelasi cu
Fig. 1.13. Dipol elementar. sensul densitatii de curent din fig. 1.13. A vand In
vedere orientarea densitatii de curent In raport cu
normalele exterioare la suprafete, obtinern:

- - -
/ :=JS = / I 2 = -/
- I
3
' ( 1.5.5)

de unde deducern ca sarcinile superficiale de pe bazele cilindrului stint egale in modul


si de semne contrare In fiecare moment (se vede usor ca de fapt curentii prin
suprafetele inchise respective sunt egali cu cei care tree prin bazele cilindrilor de
inaltimi elementare din fig. 4.2 care se gasesc in interiorul barei; trebuie avut in vedere
si sensul conventional pentru densitatea de curent, reprezentat 1n aceasta figura). In
felul acesta apare un dipol electric. Amintim definitia acestui
p obiect.
Fie doua sarcini egale in valoare absoluta cu q si de sernne

t
contrare si fie I un vector avfind lungimea egala cu distanta dintre
sarcini si sensul dinspre sarcina negativa spre sarcina pozitiva.
Ansamblul formeaza un dipol electric, iar marimea

p=qI ( 1.5.6)

Fig. 1.14 .Dipol


electric. se numeste momentul dipolului (fig. 1.14).

40
In (1.5.5) am definit amplitudinea complexa a curentului I. Sa presupunem ca
acest curent (direct proportional cu marimea densitatii de curent) este dat de:
,
1(1) = 10 cos(ax). (1.5.7)
).

Atunci, din (1.5.4) si (1.5.5) deducem, trecand de la amplitudini complexe la expresii


ale marimilor reale:

10 Jr 10.
q2 (r) =-cos(ax +-) =--Stn(ax). ( 1.5.8)
(J) 2 (J)

Avand in vedere pozitia axei z (fig. 1.13) ~i definitia (1.5.6), momentul dipolului
(variabil sinusoidal in timp) este:

( 1.5.9)

deci:

p =~sin(ax)/uz' (1.5.10)
(J)

sau, in amplitudini complexe:

_ _ II
p=pu. =-u .. (1.5.11)
4 j(J) <

Observam ca momentul electric este defazat cu rrJ2 fata de curent.


Am vazut ca 0 conditie a consistentei constructiei introduse mai sus a fost

I «A. ( 1.5.12)

Efectele dipolului sunt observate la 0 distanta r mare in raport cu dimensiunea sa:

r »1. (1.5.13)

Putem de aceea considera ca acesta este concentrat in origine si se numeste atunci


dipol electric elementar.
Yom prezenta acum solutia ecuatiilor lui Helmholtz pentru dipolul electric
elementar. Consideram un astfel de dipol, plasat in originea reperului xOyz, Cll

41

momentul electric dirijat dupa axa Oz. Atasam reperului un sistem de coordonate
sferice (fig. 1.15).
Notam cu e; si u; parametrii mediului si fie k = (J)~ccJ..lc numarul de unda
corespunzator. Pentru determinarea
campurilor produse de dipol se porneste de la
z ecuatia lui Helmholtz pentru amplitudinea
complexa a intensitatii campului magnetic:

(1.5.14)

unde amplitudinea cornplexa a densitatii de


curent imprimate este de forma:
x
-
JtXI
I
=-o(r)u .. ( 1.5.15)
S -
Fig. 1.15. Sistemul de coordonate
pentru dipolul electric elementar.
Marimile I ~i S au fost definite mai sus, iar
CXr) este "functia" (de fapt distributia) lui Dirac tridimensionala, care modeleaza 0
marirne fizica ce este concentrata intr-un punct din spatiu. Mai precis, daca f( r) este 0
functie continua, atunci HL j(r)o(r)dV este egala cu flO,O,O) daca originea se

gaseste in interiorul domeniului V, este egala cu 0 dad originea se gaseste in


exteriorul domeniului V ~i nu are sens dad! originea se gaseste pe frontiera
domeniului. In felul acesta se generalizeaza distributia lui Dirac unidirnensionala la
trei dimensiuni. Forma aleasa pentru (1.5.15) rezulta in mod evident din necesitatea ca
sa fie indeplinite (1.5.12) ~i (1.5.13).
Dupa cum am mai spus, rezolvarea ecuatiei lui Helrnhotz iese din cadrul
acestei lucrari, Ne vom margini sa ii prezentam solutia. Dad este indeplinita asa-
numita conditie de radiatie:

lim
r-+oo
r[dHdr + jkH] = 0 (1.5.16)

(care asigura 0 descrestere suficient de rapida spre infinit a campurilor), atunci solutia
este:

H = II (_!__+ jk)exp(-jkr)SinBU ( 1.5.17)


4" r2 r , 'P

42
(reamintim cli I este lungimea dipolului; ea po ate fi neglijata la distante rnari, dar nu la
constructia acestuia). Pentru a gasi amplitudinea cornplexa a lui E se foloseste legea
V' x H = jaJE)t, adevarata in afara originii <lexl = 0), cu rotorul exprimat in
coordonate sferice. Dupa efectuarea calculelor se obtine:

(se poate inlocui II = j{t)p).


Solutiile de mai sus pentru amplitudinile complexe ale intensitatilor
campurilor admit 0 interpretare interesanta in functie de distanta r de observatie. Se
disting trei zone.
(a) Zona apropiata r « A. (practic r < A. 110), in care putem neglija termenii
care contin I/r fata de termenii care contin IIr2 si u-',
precum si pe cei care contin
Jlr2 fata de cei care contin I/r3. Deoarece exp(-jkr) == I, nu exista propagare si
campul este cuasistationar, Rezulta:

E=
II (2'
-tcos8ur +-*sin8ue
. )-
= p 3 (2cos8ur +sin8ue) (1.5.19)
4:rrE r: {t) r r: . 4:rrE r '
c
~I

- II ( 1.5.20)
H =--2-sin8u9"
4nr

Campul electric are, in fiecare moment, structura campului produs de catre


dipolul electrostatic, iar campul magnetic poate fi determinat prin legea Biot-Savart.
Sa calculam media pe 0 perioada a vectorului lui Poynting, tinand cont de faptul ca In
electrostatics ~. este real: \ , .

1 - - 1 1 I 12 12
< S >=- Re{Ex H*} = - 2 5 Re{-j(2cos8ur + sin 8ue) x sin 8utp} = O.
2 216:rrErm c '
(1.5.21)

Acest rezultat este in concordanta cu faptul ca In regim cuasistationar nu exista


radiatie,

43

(b) Zona intermediara (practic _i < r < 10.,1.),In care nu se poate negJija nici
10
unul din termenii care intervin In (1.5.17) ~i (1.5.18).
(c) Zona indepartata r» A. (practic r > 10.,1.),In care putem neglija termenii
care con tin l/"'~ ~i II/"2 fata de termenii care contin llr. Rezulta:

if = II
4lrEJo
[1. Uk
r
2 )sin Buo]eXp(-jkr) =-_L~eXp(-jkr)Sin
4lrEc r
Buo ( 1.5.22)

~I

1/ jk
H-=--exp(-J 'k'r)sm Bu pm k
=----exp(-J 'k'r)sm Buq>' ( 1.5.23)
4Jr r q> 4Jr r

Din aceste formule se deduc imediat cateva proprietati importante. Astfel, In fiecare
punet E si H au directii fixe. Apoi:

E k
~=--=
H OJEc
Jfc -=
G,.
Z, (1.5.24)

un de Z este irnpedanta de unda a mediului. In sfarsit, se poate veri fica usor cii
amplitudinile complexe ale vectorilor E si H, impreuna cu vectorul u, forrneaza un
triedru (formal) drept:

~=ZfIxur _
H=Z-Iur xE ( 1.5.25)
{
t,.
E· fI =0.
,
Zona indepartata se mai numeste si zona undelor.
Pentru antene este importanta asa-numita diagrama de directivitate, pe care 0
yom defini-o in continuare. Sa presupunem, pentru simplitate, ca mediul este fara

absorb tie, deci e, =G, /.l~ =/.l si Z = H sunt marimi reale si pozitive. Fie

I = I oeill',
deci I(t) = 10 cos(ox + 1//). Aplicand procedura uzuala de trecere de la
amplitudini complexe la sernnale armonice obtinern:

44
[ lk I2 " .
E = _O_--COS(ax - kr + '1/ + -) sin Bu 0
41r£lV r 2
( l.5.26)
t.u? 1 " .
H= °
41r£lVZ r
cos(ax - kr + 'I/+-)smOu9l•
2

Se observa ca vectorii E. H si u, formeaza in fiecare moment un triedru drept, deci


satisfac relatii de tipul (l.5.24); ca urmare, vectorul lui Poynting este, in fiecare
moment, indreptat in sensul lui u, (aceste fapte nu sunt in general adevarate in medii
absorbante, ca la undele plane).
Liniile de camp ale lui H sunt cercuri paralele. In lungul acestor linii de camp
H are. in fiecare moment, acelasi modul. Modulullui H creste dinspre poli ( B = 0 sau
7t) inspre ecuator (B =" 12). Situatia este rezumata in fig. 1.16. Liniile de camp ale lui
E sunt cercuri meridiane, iar modulul sau scade dinspre ecuator inspre poli, unde este
nul. dar este constant in lungul fiecarei paralele (fig. 1.17). _.

z
H=O

x x

Fig. 1.16. Linii de camp Fig. 1.17. Linii de camp


magnetic. electric.

In aceeasi ipoteza a mediului neabsorbant vom calcula media ternporala


(1.1.38) a vectorului lui Poynting (adica a densitatii fluxului de energie):

1 - 1. l.Jk 2 1 -kr+a?
<S >=-Re{ExH*}=-Re{-o---e 2 sinBuo x
2 2 41r£lV r
( 1.5.27)
X
1o Ik 2 1 kr-a-"2
e
1C
.
smBu9l}-
_ [2l2k4
2 2 2
° 1
2 SIn
2
OUr
.
41r£lVZ r 32" E lV Z r

Radicalul modulului raportului dintre densitatea fluxului de energie intr-o directie


determinata de unghiurile rp si B si densitatea maxima de flux ale unui element care
radiaza se numeste coeficient de directivitate F( rp ,8). In cazu1 nostru se obtine usor:

45
F(rp,8) =,1 <S> =lsin81 ( 1.5.28)
V<S >max

(independent de '1'). Reprezentarea grafica a intersectiei suprafetei:

r = F(rp,8) (1.5.29)

cu un plan meridian oarecare tp=constant se numeste diagrama de directivitate. In


cazul dipolului electric elementar,
diagrama de directivitate consta din doua
cercuri tangente In origine, oricare ar fi
planul meridian determinat de rp1'ncare se
reprezinta (fig. 1.18). Intersectia diagramei
de directivitate cu orice directie radiala
fixata prin 'I' si 8 determina, impreuna cu
originea, un segment a carui lungime este
F(rp,8) proportionala cu amplitudinea £0 a
intensitatii campului electric tn directia
respectiva, Cunoscand aceasta valoare,
Fig. l.J8. Diagararna de directivitate. putem scrie campul radiat in acea directie:

£
E = _0 cos( cot - kr + 'I')u 8
r
£
H = _0 cos(cot - kr + 'I')u9' ( 1.5.30)
rZ
£2
<S>=-_O-u
2r2Z r

('I' nu este univoc detenninat in aceasta constructie),


Exarninand figura 1.18, remarcam ca radiatia este maxima in directiile

ecuatoriale (8 = ") ~i minima in directia axiala (8 = 0 sau 1C). Faza undei este
2 .
constanta pe orice suprafata r=constant, deci pe orice sfera cu centrul in origine.
Deoarece E ~i H variaza pe 0 astfel de sfera, rezulta ca unda este sferica si
neornogena,
Vom calcula acum puterea activa P radiata de catre dipolul electric elementar.
In acest scop, trebuie sa facem integral a mediei temporale a vectorului lui Poynting pe
o suprafata oarecare ce contine dipolul in interiorul domeniului pe care il margineste.
46
Desigur, este eel mai simplu sa luam 0 sfera }; (fig. 1.19). Atunei. avand in vedere
( 1.5.27):

p = J.f
'tJx < S »-u r ds =

,,,",,'
,
I
I
I
I
I
• Inloeuind in relatia de mai sus elementul de
I
I
\
\
, I
I
I
suprafata al sferei ds = r2 sin Od(/JdO si
, ,,
I
rearanjand obtinem:
x ............ _---_ ..'," ,};

Fig. 1.19. Sfera care tnconjoara un


dinol elementar.

Avem:

r sin ' OdO= r sinO(I-cos2 O)dO= r sinOdO- r sinOcos2 OdO=

= sin 0llfo + c~~_!r


310 --3'~
l deei:

(1.5.31)

Pentru a obtine 0 expresie convenabila, in functie de lungimea de unda, inlocuim

k = 2" , OJ
A.
= 2"!:_,A. c 2 = _1_
£j.J
Z = V-;-
fJi. Rezulta in final:
-

(1.5.32)

Aceasta expresie se pune uneori sub forma:


47

( 1.5.33)

iar marirnea:

R = 2"
r 3
Z(!...)2
A.
(1.5.34)

se numeste rezistenui de radiatie a antenei formate din dipolul electric elementar.


Mai putem introduce 0 notiune din teoria antenelor, ~i anume ciistigul de
directivitate G( (/J, 8), definit ca raportul dintre densitatea f1uxului de energie k S >1
intr-o directie determinata de (/J si () si valoarea < So > pe care ar avea-o acest flux de
energie daca radiatia ar fi izotropii, adica uniforma In toate directiile (0 astfel de
radiatie nu poate fi realizata cu sernnale electromagnetice care au toate aceeasi
frecventa). Evident ca < So > rezulta impartind puterea P la aria suprafetei sferei de
raza r. Avand In vedere (1.5.27) ~i (1.5.31), rezulta:

( 1.5.35)

Castigul nu depinde de (/J si este maxim pentru e =" :


2

3
Gmax =-, (1.5.36)
2

adica, aproximativ 1,76 dB.

48
1.6. DUALITATEA. RADIATIA
, DIPOLULUI MAGNETIC
ELEMENTAR
In paragraful anterior am prezentat structura campului electromagnetic produs
de un dipol electric elementar prin care este fortata circulatia unui curent sinusoidal.
Departe de a fi un concept pur teoretic, 0 constructie experirnentala bazata pe acesta a
fost folosita de Heinrich Hertz In 1887. cand a pus pentru prima data in evidenta
existenta undelor electromagnetice. '
Vom arata in acest paragraf ca vectorii intensitate a campurilor electric si
magnetic se bucura de 0 rernarcabila proprietate de dualitate, in sensul ca, in anumite
conditii, unei configuratii de camp date ii corespunde 0 alta configuratie in care liniile
de camp ale lui E devin ale lui H si invers, iar noua configuratie satisface legile
Electrornagnetismului. Desigur ca toate carnpurile posibile pot fi deduse in mod
riguros prin rezolvarea ecuatiilor lui Helmholtz; principiul de dualitate este doar un
instrument uti! pentru a scurta calculele.
Am vazut ca. in regim armonic, am folosit doua Iegi; in paragraful anterior
ne-am bazat si pe "legea" conservarii sarcinii (care este de fapt 0 consecinta),
Repetarn aici cele trei ecuatii:

v x H = jCt~)j: + j~xl
VxE = - jm'ucH (1.6.1)
V· j =-jmpv.

Legea conservarii sarcinii am aplicat-o intr-o regiune in care j = jexl .


Sa presupunem ca intr-o regiune a spatiului nu exista curenti electrici ~i sarcini
electrice, dar exista sarcini magnetice ~i curenti magnetici (desigur marimi fictive).
Atunci sistemul (1.6.1) devine, dupa inversarea ordinii primelor doua ecuatii:

V x E = - jm'ucH - j m
V x H = jCtJecE ( 1.6.2)
V·j=-jCtJpm.

unde Jm este densitatea curentului de conductie magnetic. iar Pm este densitatea de


volum a sarcinilor magnetice. Observarn ca trecerea de la (1.6.1) la 0.6.2) se poate
efectua prin inlocuirile formale

E- H.H- J- ~XI L...>.


...-r
-r., ( 1.6.3)

49
Prin integrari convenabile rezulta cli intensitatea curentului electric I trebuie inlocuita
cu minus intensitatea curentului magnetic (-1m), iar sarcina electrica q trebuie inlocuita
cu minus sarcina magnetica (-qm).
Prin analogie cu dipolul electric prezentat in fig. 1.14. putem acum introduce
notiunea de dipol magnetic, fig. 1.20. EI este format din doua sarcini
m magnetice de semne contrare. dar egale in valoare absoluta cu qm,
aflate la distanta I una de alta. Daca I este un vector de rnarime I,
orientat dinspre sarcina magnetica negativa spre cea pozitiva, atunci,
prin definitie, momentul magnetic al dipolului este:

(1.6.4)

Putem acum construi un dipol magnetic elementar radiant, analog cu


Fig. 1.20.
Dipol
eel reprezentat in fig, 1.13, dar in care marimile electrice sunt
magnetic. inlocuite cu cele magnetice corespunzatoare. Refacand rationamentul
respectiv, vom obtine relatia analogs lui (1.5.11):

(1.6.5)

Prin rezolvarea ecuatiilor neomogene ale lui Helmholtz intr-un mediu liniar,
omogen, izotrop si flra polarizatie ~i magnetizare permanente, cu sursa data de dipolul
magnetic radiant si cu respectarea unei conditii de radiatie, vom obtine solutiile
(1.5.17) si (1.5.18) in care sunt efectuate substitutiile (1.6.3). Aceste solutii sunt
,
(J)m ( ----
E-=--- j . k) exp ('k)'
-J r Sin 0U (1.6.6)
4Jl' r2 r tp

~I

Ii =~[4(jk
4Jl'j.l,. r
+!)CoSOU,
r
+!(-;-+ jk
r r r
-k2)sinoue]exP(- jkr). (1.6.7)

Inainre de a trece la analiza acestor formule, trebuie sa aratam care este


realizarea fizica a unui dipol electric elementar. Sa consideram 0 mica spira plana, de
arie A, prin care circula un curent I, ca in fig. 1.21. tn magnetostatica se defineste
momentul magnetic m al spirei ca fiind vectorul perpendicular pe suprafata plana ce
se sprijina pe spira, avand sensul asociat curentului prin regula burghiului drept si
marimea:

50
m = fl.ofl.,IA . ( 1.6.8)

In relatia de mai sus u; esre permeabilitatea relativa a


mediului in care se aflA spira.
z In regim armonic, utilizand amplitudini
complexe. vom defini momentul magnetic al spirei din
fig. 1.21 prin

y
(1.6.9)

Daca frecventa este astfel lncat circumferinta spirei este


mult mai mica decat lungimea de unda si deci curentul
poate fi considerat acelasi in orice sectiune a spirei ~i
Fig. 1.21. Spira plana de arie daca observarea campului electromagnetic se efectueaza
A. prin care circula un curent I la 0 distants mare de spira, astfel incat aceasta poate fi
I., ~i care produce un moment considerata concentrata in ongme, atunci, prin
magnetic m.
rezolvarea ecuatiei lui Helmholtz, se obtin solutiile
( 1.6.6) si (I .6.7). Nimic nu justifies a priori ca momentul magnetic dat de ( I .6.4) este
acelasi cu cel dat de (1.6.9). Aplicata direct. dualitatea are caracterul unui principiu.
Retinern, deci, ca solutiile pentru camp scrise mai sus sunt valabile daca:

.fA « A; r » .fA . (1.6.10)

Analiza campului electromagnetic se poate efectua si in acest caz in functie de distanta


de observatie (distanta fata de sursa campului).
a) In zona de camp apropiat, r « A, putem neglija termenii de ordin inferior
in 1/ r si exp(- jkr)::::: 1. Rezulta

- - jmm 1 .
E= 2 smOulP
4Jl" r
(1.6.11 )
- m
0=--·---31 (2cosOu, +sinOulP} \
4Jl"fl., r i' ;.~

Aceste formule pot fi deduse direct in ipoteza campului cuasistationar.


b) In zona intermediara nu se pot face neglijari.
c) In zona indepartata. nurnita si zona undelor, r > A, se pot neglija puterile
superioare ale lui 1/ r . Obtinem:

51

E-= mmk ('k)'


4;zr exp =) r SIn
()
uq:>'
_ mk2 f' .
( 1.6.12)
H =---exp(- jkr) sin ()uo'
41rpcr

Observam ea

(1.6.13)

iar vectorii (E. ii. u.) forrneaza un triedru formal drept, definit prin (1.5.25). Mai
observam e~ (1.6.12) pot fi scrise direct din (1.5.2) si (1.5.23) prin dualitate (Ii
trebuie inlocuit cu - in In conformitate cu (1.6.3) si (1.6.4».
: Liniile de camp ale vectorilor E si H, intr-un mediu neabsorbant, sunt
reprezentate In fig. 1.22 ~i 1.23. Prin comparatie cu fig. 1.16 si 1.17. observam ea

z
E=O
-- ....... ,
,

"'y
x x

Fig. 1.22. Linii de camp Fig. 1.23. Lini~ de camp


electric. magnetic.
liniile de camp ale intensitatii campului electric din cazul dipolului electric radiant
devin linii ale intensitatii campului magnetic pentru campul, produs de dipolul
magnetic si 0 observatie asemanatoare se poate face in legatura cu intensitatea
campului magnetic. tn medii neabsorbante, vectorii (E. H. U r) forrneaza In fieeare
punet si in fiecare moment un triedru drept (nu doar amplitudinile lor complexe).
In ceea ce priveste media temporal a a vectorului lui Poynting. ea este nula in
zona de camp apropiat, pentru un mediu neabsorbant, dupa cum se poate usor verifica.
In zona de camp indepartat, tot intr-un mediu neabsorbant, avem:

1 - -
<S>=-Re{ExH*}=
1 m 1222mk32 SIn. 2
()u (1.6.14)
T•
2 321r r u;

52
A vand in vedere expresiile k = (J)~ Ecllc = 2IC / A si Z = ~ u, /e, ,obtinem:

(1.6.15)

Coeficientul de directivitate si diagrama de directivitate sunt identice cu cele ale


dipolului electric radiant (1.5.28) si (1.5.29).
Puterea radiata printr-o suprafata sferica de raza r care inconjoara sursa se
obtine prin integrare, ca In paragraful precedent. Efectuand calculele rezulta:
. "

(1.6.16)

Si In cazul acesta este importanta notiunea de rezistenta de radiatie, pe care


este normal sa 0 punem in legatura cu intensitatea curentului care strabate spira - sursa
a campului. Fie acesta:

I (t) = 10 cos({J)( + ¢) . ( 1.6.17)


r.lt;: .
Vom scrie, prin definitie: . J,

. 1 ·1:

( 1.6.18)

care da, pe baza relatiilor (1.6.9) si (1.6.15):

8IC3 A2
R =-Z-. .. , (1.6.19)
r 3 ,14

Notiunea de rezistenta de radiatie poate fi folosita si pentru a evalua rezistenta


suplimentara care se manifesta intr-un circuit oarecare, analizat altfel in regim
cuasistationar, datorita radiatiei (desigur ca In regim cuasistationar lungimea de unda
este prin definitie mult mai mare decat orice dimensiune geometries a circuitului).

53

1.7. INTERFERENTA DIPOLILOR


Ecuatiile Electromagnetismului sunt liniare in medii liniare, omogene,
izotrope si lipsite de polarizare si magnetizatie permanente, asa cum sunt cele pe care
Ie consideram in acest capitol. in consecinta, se aplica principiul superpozitiei:
campurile electrice si magnetiee produse de mai multe surse intr-un punct se scriu ea
sume ale carnpurilor pe care fiecare sursa Ie produce in acel punct, atunci cand
actioneaza in absenta celorlalte. Daca toate sursele au aceeasi frecventa, atunei
proprietatea de superpozitie se extinde ~i asupra amplitudinilor complexe. Din punet
de vedere practic, faptul ca mai multe surse au aceeasi frecventa insearnna ca sunt
comandate de acelasi oscilator. Doua surse diferite nu pot niciodata avea aceeasi
frecventa, din cauza zgomotului de faza,
Fenomenul de superpozitie a mai multor campuri avand aceeasi frecventa se
numeste interferentd. Deoarece to ate marimile de camp produse de fiecare sursa in
parte variaza sinusoidal in timp. prin interferenta intr-un punct oarecare rezulta tot
oscilatii sinusoidale ale acestor marirni (suma mai multor sinusoide de aceeasi
frecventa este 0 sinusoida avand frecventa respectiva). Pentru 0 rnarime data.
amplitudinea sinusoidei rezultante po ate fi mai mare sau mai mica decat amplitudinile
sinusoidelor componente. De aceea, in anumite puncte, campul rezultant este lntarit
sau slabit in urma interferentei.
Fenomenul de interferenta este foarte important In tehnica. In cazul luminii el
furnizeaza 0 metoda relativ simpla de masurare a lungimii de unda si implicit a
frecventei (interferometrele Young, Michelson ... ). Metode asemanatoare se aplica si
in tehnica microundelor. Pentru radialia mai multor dipoli comandati de aceeasi sursa,
dupa cum vom vedea, interferenta face ca radiatia in anumite directii sa fie mult mai
irnportanta dedit in celelalte. Se obtine astfel 0 directivitate a antenelor. care da
posibilitatea radiatiei energiei spre anumite puncte de interes in aplicatia in cauza, fara
pierdere de energie in directii neimportante.
Nu intotdeauna Insa efectele interferentei sunt pozitive. De exemplu, receptia
a doua statii de radio apropiate care emit pe free vente aproximativ egale este
caracterizata printr-o alternanta a intensitatii intre cele doua semnale (batai). Desi
acest fenomen nu se incadreaza stricto sensu in definitia noastra a interferentei
(semnale de aceeasi frecventa), cauzele aparitiei sale sunt in esenta aceleasi, 0 solutie
a problemei consta In polarizarea celor doua sernnale in plane ortogonale: se spune ca
doua unde ortogonal polarizate nu interfera.' Aceasta nu insemna desigur eli nu se
aplica superpozitia, ci explicatia este legata de modul in care functioneaza
dernodulatoarele de semnal. (; ,
. in studiul antenelor suntem interesati de campul produs de acestea la distanta,
in zona undelor. Putern de aeeea eonsidera ca antena este concentrata intr-un punet,
care se ia ea origine a eoordonatelor. Mai precis, folosim cateva aproxirnatii
geometrice de ordinul intfli, pe care Ie prezentam in continuare. Mai intai amintim ce

54
inseamna 0 aproxinratie de ordinul intai. Sa considerarn 0 functie care poate fi
dezvolrata in serie MacLaurin:

lex) = f<O) +~ 1'(0) + ~!


2
1"(0) + ...+ :! n
l(n)(O) + .... (1.7.1)

Yom spune ca facem c aproximare de ordinul zero daca punern:

I(x) = 1(0) (1.7.2)

si ca faeem 0 aproximare de ordinul intai daca punem:

I(x) = 1(0) + xl'(O} . ( 1.7.Y I

Desigur, aeeste actiuni au sens, din punet de vedere fizic, dad I x k< I .
Cateva bine eunoscute aproxirnatii de ordinul intai sum:

sinO=O, tgO=O, cose a l . ( 1.7.4)

C
.\

I I-x
--=--~ =I-x; (1.7.5)
1+ x 1- x~

sau:

~= .
RFF = (1--)
x
2
2
=1--
X
2
(1.7.6)

etc.
Sa considerarn configuratia geometrica din fig. 1.24. Scopul nostru este sa
exprimam r' in functie de r, t5 si de unghiul a in aproxirnatia de ordinul intai,
considerand ca r » t5 . Aplicam teorema eosinusului in triunghiul ABP:

(1.7.7)

55
de unde:

r'
-= ( 1.7.8)
r

deci:

r':: r - c:5cos a . (1.7.9)

Avern de asemenea

r + c:5cosa 1 c:5 I
r'
-----
r - c:5cosa
---;:---=-+-cosa::-
r2 r r2 r
.

(1.7.10)
Fig. 1.24. Configuratie geometrica.
in ultima relatie am tinut cont de faptul ca. in
calculul carnpului radiat de un dipol, am neglijat termenii in II r2 fata de cei in 11r.
In aceeasi ipoteza c:5« r, sa evaluam unghiul fJ sub care se vede segmentul
AB din punctul P. Avem

2 2
cosfJ= r2 +r'2_c:5 =.!..(~+~_ 8 )::.!..(1 + c:5cosa+l- c:5cosa)::I. (1.7.11)
2rr' 2 r' r rr' 2 r' r

Ca atare fJ:: 0, deci, in aproximatia de ordinul intai, segmentul AB se vede din P ca


un punct.
Consideram acum situatia din fig. 1.25, in care un dipol electric elementar este
situat la 0 mica distants c:5de originea unui sistem de coordonate Oxyz, iar directia
momentului sau electric este paralela cu axa Oz. Atasam punctului in care se afla
dipolul un sistem de referinta O'x'y'z', cu axele paralele cu ale primului. Vom nota cu
e.
(r, cp) coordonatele sferice ale unui punct P, aflat la 0 distanta r > c:5 de 0, in raport
cu primul sistem ~i cu (r ', 8', cp') coordonatele sale in raport cu al doilea sistem. Fie de
asemenea (r" = c:5,8", cp,,) coordonatele sferice ale punctului in care se afla dipolul in
raport cu sistemul Oxyz: Scopul nostru este sa exprimam amplitudinea cornplexa a
intensitatii campului electric produs de dipol in raport cu sistemul Oxyz: in
aproxirnatia geornetrica de ordinul intai, Vom presupune di mediul este fara pierderi,
deci nurnarul de unda k este real ~i atenuarea aeste nula.
In rapon eu sistemu\ O'x'y'z", amp\itudinea cornplexa a intensita\ii campu\ui
electric este
56
-
E =-exp(-
Eo jkr') sin O'ue., (1.7.12)
r'

unde constanta Eo are, in conformitate cu (1.5.22), expresia

(1.7.13)

z'

Fig. 1.25. Dipol plasat in apropierea originii unui sistem


de coordonate.

incepem prin a evalua unghiul X dintre vectorii unitari Ug si Ug· din punctul P. Sa
observam ca

u , =sinOcosqJux +sinOsinqJuy +cos e'u ,


(1.7.14)
ur' =sinO'cosqJ'ux +sinO'sinqJ'uy +cosO'uz

irnplica, tinand cont de (1.7.11)

cos f3 = U r • U r' = sin 0 sin 0' cos( qJ - qJ') + cos 0 cos 0' = 1, (1.7.15)

57

relatie posibila doar daca

qJ=qi, 0=0' (1.7.16)

(nu am mai pus in evidenta faptul ca unele egalitati sunt aproximatii de ordinul intai).
Cum

Uo =-cosOcosqJux -cosOsinqJu). +sin e'u ,


(1.7.17)
uo' =-cosO'cosqJ'ux -cosO'sinqJ'u\. +sinO'uz'

avem

cos X = Uo . uo' = cos OcosO'cos(qJ - qJ') + sin Osin 0'= 1 (1.7.18)

deci X =0 sau

(1.7.19)

Putern deci afirma ca directia intensitatii campului electric in Peste idenrica


(bineinteles in aproxirnatia de ordinul intai) cu cea creata de un dipol plasat in originea
O.
Este util sa exprirnam ~i unghiul a in functie de coordonatele sferice ale
punctelor de interes. Avem, din fig. 1.25:

0= 8 sin Op cosqJp lit + 8 sin Op sin qJp lI,. + 8cosOp u~


(1.7.20)
r = rsin OcosqJ lIf + rsinOcosqJ u ,. + rcosO u:,

de unde

cosa = 0; = sin Osin Op cos(qJ- qJp) + cosOcosOp. (1.7.21)

In final, tinand cont de (1.7.9), (1.7.10) si (1.7.19), (1.7.12) devine

E = Eo exp(- jkr)exp(jk8cosa)sin OU o' (1.7.22)


r

unde cosa este dat de (1.7.21).

58
Niste aplicatii ale acestor formule se gasesc in Anexa I, iar in Anexele 2 si 3
sunt tratate in acelasi context antenele Ware.
Radiatia dipolilor electrici elementari poate fi folosita pentru a studia in mod
aproximativ fenomenul de difractie. In studiul majoritatii fenomenelor optice se poate
considera ca, intr-un mediu liniar si omogen, lumina, care este 0 unda
electrornagnetica, se propaga in linie dreapta, sub forma de raze. Insa~i notiunea de
linie dreapta se pare ca deriva din aceasta proprietate a luminii. In realitate, ca orice
unda, lumina ocoleste obstaeolele. Pentru ca acest fenomen sa poata fi observat este
insa necesar ea dimensiunile obstacolelor sa fie eomparabile cu lungirnea de uuda,
deci foarte mici la scara proportiilor obisnuite, Aceleasi considerente sunt valabile
pentru undele electromagnetice de frecventa mai mica.
Studiul analitic al fenomenului de difractie se poate face in mod riguros pe
baza ecuatiilor lui Maxwell. Exista multe rezultate in domeniu, dar acestea presupun 0
tratare analitica elaborata, subtila si complicata; in majoritatea cazurilor solutiile
problemelor nu se pot exprima analitic.
Pentru a evita aceste complicatii, in multe situatii de interes practic se prefera
aplicarea unui principiu de natura euristica, numit principiul ltd Huygens. Conform
acestuia, daca se cunoaste un front al unei unde, se pot inlocui toate punctele sale cu
surse de unde sferice, iar noul front de unda se obtine prin interferenta undelor
produse de aceste surse secundare. Rezultatele care se obtin in acest fel sunt
aproximative, dar cu un grad bun de aproximatie.
Sa consideram n dipoli electrici, uniform raspanditi pe 0 distanta d, care
radiaza cu aceeasi frecventa si care sum alirnentati in faza (fig. 7.2). Pe baza
aproximarilor de ordinul intai, putem scrie, cu notatiile din Figura respectiva:

(i -l)d .
rj =r + S1l1 (j), i = 1 •.. n . ( 1.7.23)
n

Notam cu
E amplitudinea cornplexa
tp a campului electric la
nivelul dipolilor in
I
aproximatia de camp
---------~/!.---------.: 1 indepartat si care este
L c: cornuna pentru toti
11 dipolii. Deoarece ne
marginim la calcularea
campului in planul
Fig. 1.26. Dipoli electrici alirnentati in faza care interfera. Figura perpendicular pe
de interferenta este sugerata de Iiniile ingro~ate din dreapta .. mijlocul dipolilor,

59
toate undele sunt la fel polarizate si putem renunta la notatia vectoriala, Amplitudinea
cornplexa a intensitatii campului electric in punctul P din fig. 7.1 este data de:

- /I E
- -
E n
E= L_Q_exp(-jkrj) = _Q_exp(-jkr) Lexp[-jk(rj -r)]. ( 1.7.24)
i~ ~ r ~I

Introducand (1.7.23) in (1.7.24) rezulta:

Eo
E- =-exp ('k )~
-J r -,-exp -J
['k (i-I)dsinqJ] Eo
=-exp
('k
-J r
)1-exp(-jkdsinqJ)
.,
r j=1 n r 1 (. kdsIn qJ)
-exp -J
n
(1.7.25)

unde am folosit formula sumei unei progresii geometrice cu n termeni. Relatia


obtinuta poate fi pusa intr-o forma convenabila in urmatorul mod:

- jkd sin qJ) (jkd sin qJ) (- jkd sin qJ)


exp (
E-o'k exp - exp
E- ---exp(-J r) 'kd' x
2
'kd' 'kd .
2 2 =
r exp ( - J S1OqJ) exp (J SInqJ) - exp (J- .;:__-~
SInqJ)
, 2n 2n 2n
(1.7.26)
. (- jkdsinqJ) .. (kdsinqJ)
E exp Sin
=_0 exp(-jkr) . 2. x ~.
r (JkdsInqJ). (kdsInqJ)
exp - sIn
2n .' 2n

Amplitudinea intensitatii campului electric se poate obtine din modulul lui E:

. (kdsin.qJ) kd sin qJ . (kdsinqJ)


- Sin - S10 ---'-
A =1 E 1= 1Eo 1 x 2 = n 1Eo 1 x 2n X 2 (1.7.27)
r . (kdsinqJ) r . (kdsinqJ) kdsinqJ
Sin Sin -----'~
2n 2n 2

Forma in care am pus relatia precedents se explica prin necesitatea de a trata cazul
cand numarul dipolilor tinde la infinit ~i amplitudinea Eo tinde la zero, astfel incat
produsul lor sa raman a constant:

lim (n 1Eo I) := EI . (1.7.28)


n-+oo

60
Avand in vedere ca:

· sinx 1
IIm--= , (1.7.29)
x--tO X

rezulta:

. (kd sin cp) sin(kdcp )


Sin
E1 2 E1 2
A:::::- :::: i (1.7.30)
r kdsincp r kdcp
2 2

unde a doua aproximatie are loc in cazul unghiurilor mici. Pentru unghiuri cp mici, in
jurul punctului de observatie putem neglija dependenta de r, adica putem aproxima
portiunea de cere de r constant din jurul lui cp = 0 cu tangenta la acesta. In acest caz

amplitudinea depinde esentialmente de 0 functie de forma

f(x) = sinx, (1.7.31)


x

al carei grafic este reprezentat in figura 1.27. Zerourile functiei sunt multiplii nenuli ai
lui 11:. Putem defini un unghi de divergentd al fasciculului generat de dipoli. In acest
scop trebuie sa alegem un domeniu pentru x tn care functia fix) are valori
semnificative, in acelasi mod in care se defineste, de exemplu, banda de trecere a unui
fiItru sau banda echivalenta de zgornot a unui amplificator, sau banda ocupata de un
semnal oarecare. Cea mai simpla estimare este sa considerarn valori ale lui x in

intervalul [- " ,1l') (v. fig. 1.27), care corespunde unui unghi CP=CPmax' Rezulta usor
2 2
atunci expresia unghiului de divergenta:
A
a = 2CPmax:::::d . (1.7.32)

o aplicatie a acestor consideratii este difractia Fraunhofer, sau difractia in


camp indepartat. Sa consideram 0 unda plana produsa de 0 sursa S care intalneste un
ecran opac E, prevazut cu un orificiu (fig. 1.28). Conform principiului lui Huygens

61
1.5 ,..---..,.-----,.-------,..-----,r---..,.-----,

0.5

-0.5

-1~--~--~---.----~----~--~
-15 -10 -5 o 5 10 15
x

Fig. 1.27. Graficul functiei (sin xix) .

. ,

.E
c,»


S
))
Fig. 1.28. Difractia Ftaunhofer.

62
~ putem inlocui orificiul din ecran cu 0 infinitate de dipoli elementari care oscileaza in
~ faza, si, aplicand teoria din paragraful precedent. deducem existenta unui unghi de
divergenta, dat de formula (1.7.29), care nu este prevazut, de exemplu, de teoria
t geornetrica a opticii. Rezultatul este valabilla 0 departare corespunzatoare de fanta, in
zona undeJor. Daca privim spre 0 fanta ingusta in spatele careia se afla 0 sursa
It punctiforma (de dimensiuni foarte mici) de lumina, atunci vorn vedea ra~ii altemativ
luminoase si intunecate (fig. 1.7.29), a caror intensitate este proportionala cu patratul
modulului functiei fix) definite in paragraful precedent. in figura respectiva, fasiile
mai intunecate sugereaza 0 intensitate mai mare. Aceste consideratii pot fi aplicate
undelor electromagnetice de orice frecventa daca sunt respectate conditiile geometrice
pe care le-arn admis prin ipoteza .
.------------------------------------,

Fig. 1.29. Figura de difractie Fraunhofer a luminii.

In concluzie la acest paragraf ~i la grupul de anexe care il insotesc, putem


afirma ca, atunci cand studiem de la mare distanta radiatia unui grup de dipoli, care
impreuna pot forma 0 antena, putem neglija influenta asupra amplitudinii campului
radiat a raspandirii dipolilor in spatiu, dar trebuie sa tinem cont de aceasta raspandire
cand calculam faza campului. In cazul dispozitivelor de dimensiuni mari in raport cu
Jungimea de unda se poate, de asemenea, neglija fenomenul de difractie, De indata
tnsa ce dimensiunile -dispozitivelor devin comparabile cu lungimea de unda,
fenornenul de difractie }lU mai poate fi neglijat. El are 0 importanta deosebita in
studiul propagarii undelor radio.

63

1.8. ANTENE FILARE, VERTICALE, CU UN CAPAT PE


SOL. RECIPROCITATEA
In prima parte a acestui paragraf vom arata de ce 0 antena subtire si inalta,
plasata pe sol si alimentata la baza poate fi considerata echivalata cu 0 antena de doua
ori mai lunga, care radiaza in spatiul liber. Constructia logic a prin care se justifica
aceasta proprietate este similara metodei imaginilor electrice din Electrostatica.
Incepem prin a introduce notiunea de conductor ideal, care este un material
fietiv avand eonduetivitatea a infinita. Aceasta idealizare este bine aproximata de
unele metale ale carer conductivitati sunt foarte mari, cum ar fi cuprul, argintul si
aluminiul, iar in inalta frecventa, in anumite conditii, de sol. Motivul pentru care a fost
introdusa notiunea de conductor ideal este ea prin utilizarea sa aparatul matematie se
sirnplifica si pentru multe ecuatii care apar in electrodinamica se pot gasi solutii
analitice exacte ce constituie aproximari foarte bune ale situatilor reale.
Intr-un conductor ideal, campul electromagnetic este nul. In caz contrar, de
=
exernplu, din legea J uE ar rezulta 0 densitate de curent infinita, ceea ce este
inadmisibil din punct de vedere energetic. Rezulta ca si conditiile de la frontiera de
separatie dintre un material oarecare ~i un metal ideal au forme speciale. Sa
presupunem ca in fig. 1.6 mediul 2 este un metal ideal. Din prima ecuatie a grupului
(1.3.1) cu E2 = 0 rezulta

n x E, =0. (1.8.1)

Componenta tangenta a intensitatii campului electric fiind nul a, rezulta ca aceasta este
intotdeauna normal a pe suprafata de separatie. Din ultima ecuatie (1.3.1) rezulta
similar
'1'-

(1.8.2)

deci inductia magnetica este paralela cu suprafata de separatie, Dad in mediul 1 este
valabila 0 relatie de forma B =,uD. atunci si intensitatea campului magnetic are
aceeasi proprietate ca ~i B. In aceste conditii, din a doua ecuatie (1.3.1) rezulta

( 1.8.3)

Cei trei vectori care intervin in ultima relatie formeaza un triedru drept. Panza de
curent J., de pe suprafata de separatie este 0 idealizare a efeetului pelicular.

64
Relatiile (1.8.1), (1.8.2) ~i (1.8.3) sunt valabile si pentru amplitudinile
complexe ale rnarimilor electromagnetice daca regimul este armonic, deoarece n este
un vector geometric.
Consideram acum doi dipoli electrici elementari coliniari, cu momentele
electrice p ega Ie. ca In fig. 1.30.

Uq>'= U¢2
h Ur2
in, j

Uri
It

Fig. 1.30. Dipoli elementari coliniari, cu momentele electrice egale.

Presupunem regimul armonic, astfel Incat toate marirnile de camp pot fi


reprezentate prin amplitudinile lor complexe. Atasam celor doi dipoli cate un sistem
rectangular. cu axele paralele (axa z comuna) si originile in punctele in care sunt
concentrati dipolii si reperam punctele din spatiu In raport cu cele doua sisteme in
coordonate sferice, afectate de indicii 1 si respectiv 2. Notam cu (ll) planul
perpendicular pe segmentul ce uneste cei doi dipoli la mijlocul acestuia si cu h distanta
de la oricare dintre dipoli la acest plan.
Amplitudinile complexe ale intensitatilor campunlor electric ~i magnetic
datorate dipolului 1 sunt date de (1.5.17) si (1.5.18). pe care le reproducem aici
inlocuind 11= jmp:

- =---
E, )p --')
--k
4JZ"Gc
[2r.- (jr. ) cos 8.u rl +- 1 (j-2
r. r.
--- k
rl
2
]·k ). Sin 8 ]
.uo• exp ('k)
-;-J r. '
(1.8.4)

H- jmp
1=--
4JZ"
(Ir: +-jk)
--,
rl
exp(-J 'k'i ) sm
. 8
IU"I'

Schimbfind indicele I cu indicele 2 se obtin amplitudinile complexe ale intensitatilor


campurilor electric si magnetic emise de dipolul 2. Mediul fiind liniar, carnpul total
este superpozitia celor doua. Ne intereseaza orientarile acestor camp uri in planul (ll),
unde, din considerente geometrice simple, avem: I

65
r, = r2, .

8, =tr-82, ( 1.8.5)
(/),= (/)2'
Rezulta sin (), = sin (}2' cos 8, = - cos 82, Dupa inlocuire si adunare, obtinern ca
intensitatea campului electric E = E, + E2 are 0 componenta In directia u,., - ur2 si 0

components ln directia UOI - U02 • Dupa cum se poate vedea din fig. 1.30. ambele sunt
perpendiculare pe planul (17). tn
ceea ce priveste intensitatea carnpului magnetic total
H = H, + H2 ' ea are directia lui ufJ' + UfJ2' care este paralela cu planul (17). Rezulta

ca In acest plan se poate pIasa 0 foaie de conductor ideal tara a perturba campurile,
deoarece conditiile de frontiers sunt indeplinite. Cum campul electromagnetic nu
poate patrunde printr-un conductor ideal, rezulta ca cei doi dipoli nu mai
interactioneaza ~i putem renunta la dipolul 2 tara a se schimba configuratia campului
din semispatiul superior. In final putem umple semispatiul inferior cu un material
oarecare, tn particular cu un conductor ideal (fig. 1.31). in concluzie, ecuatiile lui
Helmholtz au aceleasi solutii In semispatiile de deasupra planului (17) din fig. 1.30 si
1.31. -
.j

Fig. 1.31. Semispatiul de sub planul (fl) din fig. 1.30 po ate fi umplut cu
un conductor ideal BrA a perturba campul electromagnetic din
semispatiul superior.

Putem acum explica usor faptul ca 0 antena lunga ~i subtire plasata pe pamant
(care poate fi considerat ca un bun conductor In lnalta frecventa) radiaza ca 0 antena
de lungime dubla In spatiul liber: antena poate fi descompusa intr-o succesiune de
dipoli elementari, iar fiecare dintre acestia are propria sa imagine In raport eu
suprafata pamantului, Este interesant de remarcat ca, In conformitate cu (1.8.3), la
suprafata pamantului ia nastere 0 panza de curent.

66
,: AI doilea subiect al acestui paragraf n constituie fundamentarea teoretica a
reciprocitatii, prin care se explica, de exemplu, faptul ca proprietatile de emisie si

' receptie ale unei antene sunt asernanatoare.


Sa presupunem ca intr-o regiune a spatiului, eventual continand un material
omogen, izotrop, liniar ~i lipsit de polarizatie si magnetizatie permanente, sunt

t
prezente doua surse de camp avand aceeasi frecventa ~i amplitudinile complexe ale
densitatilor de curent imprimat J~xt si J;xt. Sursele produc campurile de amplitudini
complexe E" II" respectiv E2, II 2 si, pe baza liniaritatii, campul total este suma
celor doua, Putem scrie urmatoarele patru ecuatii ale Electromagnetismului, pe care Ie
grupam in mod convenabil pentru ceea ce vom face In continuare:
,

V' x~, = jCtJ£cEI_ + Jfxt V'X~2 = j~cE~ + J;xt


( 1.8.6)
{ {
V'xE2 = - jcvJl(.H2 V'xE1 =-}cvJlcH1•

~
in primul grup din (1.8.6) inmultim scalar prima ecuatie cu E2, iar a doua cu II, si

I
scadern rezultatele:

(1.8.7)

I in mod analog obtinem

Recunoastern in membrii stangi ai ultimelor doua relatii divergentele produselor


vectoriale ale marimilor care intervin. In sfarsit, prin scaderea lor ajungem la ecuatia:

( 1.8.9)

Aceasta ecuatie se nurneste forma diferentiala a lemei lui Lorentz. Pentru a obtine
forma integrala a lemei, integram (1.8.9) pe un domeniu V rnarginit de 0 suprafata I
care contine sursele si aplicam teorema divergentei (Gauss-Ostrogradski):

Facem suprafata Isa tinda la infinit. Sursele J~xt ~j Jr l


pot fi descompuse in dipoli
elementari si, pe masura ce punctele de pe suprafata sunt tot mai indepartate, campul

67

corespunzator unui dipol elementar se apropie de forma data de (1.5.22) si ( 1.5.23). Ca


urmare. vom avea relatiile de tip triedru drept:

E. =zH x n'
_' .' , i = 1..2. ( 1.8.11 )
{ H., ·n'=O .

Atunci

E2 xHI -EI xH2 =Z(H2 xn')xii -z(ii xn')xH2 =


l l
(1.8.12)
=Z[-(HI .n')H2 +(HI .H'2~'+(HI .n')H2 -(HI 'H2~']=0
(am folosit regula de dezvoltare a dublului produs vectorial si am tinut cont de
(1.8.11 ».
Cum contributia fiecarui dipol elementar este nula, rezulta ca integral a din
membrul stang al relatiei (1.8.10) este si ea nula ~i deci la fel este si integrala de
volurn. Dar aceasta se intinde doar pe volumul surselor (pe care J = 0);
e." vom ave a
deci:

(1.8.13)

unde V este domeniul surselor.


Pentru antene este important cazul in care sursele sunt separate. Sa
presupunem ca In domeniul VI avem J r' :;t 0, J ;x, = 0, iar In domeniul V2 avem

Jrx, =O,J~x' :;to. Atunci(1.8.13),implica (V=VI uV2):

(1.8.14)

Pentru circuite filiforme (fig. 1.32), prin procedee matematice obisnuite,


integralele de volum se reduc la integrale de linie:

JIi
TIu'E 2 . dl = f
Ii
T2eX'E I . dl . (1.8.15)

!'
Cand lungimile curbelor r.
si 12 tind la zero, iar sarcinile superficiale de la
capete cresc In mod corespunzator, obtinern doi dipoli elementari; prin integrare
rezulta "
'-. "

68
( 1.8.16)

IV
Ir. I{XI I
121
Fig. 1.32. Antene filare.

Spre deosebire de (1.8.15), In (1.8.16) curentii sunt concentrati In punctele In


care se afla dipolii. Avand in vedere ca II = j{J)p (v. (1.5.11», rezulia relatia de
~ reciprocitate

( 1.8.17)

Pe de alta parte, produsele de forma

U :=E·I (1.8.18)

~,. pot fi interpretate ca tensiuni electrice (cu observatia irnportanta lnsa ca IlU se poate
i, considera campul electric ca provenit din gradientul unui potential, cum se procedeaza
in regim cuasistationar). Vorn avea atunci din (1.8.16), cu notatii evidente:

( 1.8.19)

Accentuam ca U21 este "tensiunea" indusa In dipolul de curentul 11 care circula III
dipolul 2, iar Un are 0 interpretare analoga, in tehnica se folosesc notatiile
V
21 _ Ul2
Z'I =-=-, ZI2 --=-, iar relatia de reciprocitate se traduce prin egalitatea
- '2 II
impedantelor mutuale Zll = Z21 . Se pot deduce astfel de relatii pentru diverse tipuri
de antene, nu numai pentru dipolii elementari.
Sa revenim la cazul general (1.8.10) al lemei lui Lorentz. Prin cresterea spre
infinit a volumului V rnarginit de I am ararat ca integrala de volum este nula
(integrandul este nenul doar in regiunea care cuprinde sursele). Rezulta cu 0
consecinta a lemei lui Lorentz ca si integrala de suprafata este nula, oricarc ar fi
suprafata Icare include sursele campului, deci:

69
..

( 1.8.20)

Amintim ca E" H, sunt amplitudinile complexe ale intensitatilor campurilor electric


si magnetic produse de sursa j ~(I , iar E2, H 2 corespund sursei j ~XI •

. ,

f;

;: " ) I ., .{

,
.r/·
·.f

.r.:
"

r , J ; " ( •~

I,

,; II'
CAPITOLUL2

PROPAGAREA UNDELOR RADIO

2.1. FUNDAMENTELE PROPAGA.RII


iN GAMELE VHF ~I UHF
Sistemele de radiocomunicatii terestre, fixe sau mobile. utilizeaza aproape
exclusiv frecvente din benzile FIF (VHF) ~i UIF (UHF), adica intre 30 si 300 MHz,
respectiv intre 300 MHz ~i 3 GHz. Acest fapt se datoreaza in mare parte cerintelor
~ privind distantele ce trebuie acoperite de 0 legatura radio unilaterala de la un emitator
• radio sau TV pana la un receptor fix sau mobil, sau de 0 legatura bilaterala intre 0
statie de baza fixa ~i un terminal mobil. Aceste distante depasesc rareori cateva zeci de
km. Largimea de banda necesara unui canal variaza de la zeci sau sute de kHz pana la
cativa MHz. Aceste cerinte sunt indeplinite pe deplin de frecventele din gamele
mentionate anterior. Propagarea undelor radio in benzile alocate prezinta 0 serie de
aspecte specifice, mai ales in conditiile unei legaturi radio mobile, aspecte ce sunt
prezentate in cele ce urmeaza.

2.1.1. PROPAGAREA iN SPATIUL LIBER

Propagarea undelor electromagnetice in spatiul liber reprezinta cazul ideal


~ pentru 0 legatura radio. In aceste conditii, se considera di intre antena de emisie ~i cea
de receptie exista vizibilitate directa, mediul de propagare are proprietatile electrice
ale vidului, iar traiectul de propagare este afectat doar de distanta dintre antene.
Daca se considera 0 astfel de legatura radio, in care antenele de emisie si
receptie sunt departe de suprafata pamantului, iar traiectul este degajat de orice
obstacol, raportul dintre puterea la receptie PR ~i puterea la emisie PT este dat de
ecuatia lui Friis. numita si formula propagarii in spatiul liber.
o unda sinusoidala emisa de 0 sursa punctiforma se propaga radial in spatiul
liber si din aceasta cauza putem considera sursa ca fiind un radiator izotropic. Daca
puterea radiata de antena izotropa este P'tuI [W] la 0 distanta d [m] de sursa,
amplitudinea vectorului de unda Poynting (putere pe unitate de suprafata) este:

(2.1.1 )

71


..
In formula (2.1.1), indicele "fs" reprezinta spatiul liber (free space). Pentru 0
antena (radiator) care nu este izotropica, la 0 distanta mare In compararie cu marimea
antenei, puterea radiala F:cu/ poate fi lnlocuita cu PTGT, unde: PTeste puterea furnizata
de antena, iar GT este castigul antenei.
Pentru inlaturarea efectelor Parnantului In propagarea undelor radio, uneori
este mai convenabil sa se foloseasca termeni cum ar fi valoarea efectiva a intensitatii
campului electric:
(2.1.2)

unde 2}.,este irnpedanta de unda a spatiului liber si este data de:

Z,., =Zf) = Jf1u/cn = 120Jl'= 377Q, (2.1.3)


in care:

~1

eu = 10-'1/36" [F/m] = IO-~136" [A. slV . m]

sunt permeabilitatea ~i permitivitatea (constanta dielectrica) a spatiului liber. La 0


distanta mare de un radiator neizotropic, intensitatea campului electric in spatiul liber
este:
E .= 120,,· PrGr = .,f3OP;G; [VIm]. (2.1.4)
f· 4mJ2 d

Fie cii exista sau nu spatiu liber, daca intensitatea campului electric si puterea
care ajung la antena sunt Erec' si Prec' puterea utila care poate fi interceptata de un
receptor, folosind 0 antena izotropa, este data de:

(2.1.5)

Pentru 0 antena directiva (cu un castig GR ) ~i un receptor adaptat, puterea


receptata este (folosind Ere c = ~Z [ « . Prec ):

(2.1.6)

72
Daca se rezolva relatia (2.1.4) pentru puterea transmisa, raportul dintre puterea
receptionata si puterea ernisa este:

P
_!i_=

P 2"
'A)2
(E_,,_c_ G
._R.

120'
(E I' .. d)2
30·G
=
{(~)2GTGR(~)2.
4"d
(A)2
Ell
in general (2.1.7)

r -
T T
--4"d
GTG R . in spatiu liber.

~
Relatia generala (2.1.7) arata cum se iau in considerare efectele propagarii in
termeni de camp electric receptionat in raport cu valoarea data in spatiul Iiber. in dB.

aceasta atenuare notata cu L[dB]= -10 10glO(~; ) este:

L=2010g,o (4trd
-_.
A.
__
GTGR
1) +20Iog,o --E .,
Em
j ( )
=Lfs+L",s (2.1.8)

unde indicele "nfs" este folosit pentru spatiul nevidat (non-free-space). Atenuarea de
propagare (free space loss) exprimata in dB corespunzand acestei ecuatii este:
- -

Ljs = -10·lg- PR = 20-lgj + 20·Igd -IO·IgGr -IO·lgGR -k. (2.1.9)


PT
8
unde constanta k are valoarea: k = 20-lg 3-10 = 147.56dB.
4·7l'

Uneori este util sa se compare atenuarea de propagare Lf.' cu atenuarea de baza


LBce apare intre antene izotrope (cu GT= GR= 1). Aceasta este data de:

LB[dB]= 20·lgj + 20 ·Igd -147.56, (2.1.10)

sau de: LB [dB] = 20 -Ig j[MHz]+ 20 -Ig d[km]+ 32.44. (2.1.11)


J'

Se observa eli panta caracteristicii de atenuare cu distanta este de 6 db/octave


sau 20dB/decada (corespunzator dublarii distantei ~irespectiv multiplicarii cu 10).
in fig. 2.1 sunt aratate pierderile in spatiul liber in raport cu frecventa si
distanta.

73
4s [dB]
120 r_---------r--------~r_~~----,

90

80

70
f=I00MHz
60
f=IOMHz
50

40
IO-I IOI
Distanta [km]

Fig. 2.1. Pierderi de semnal in spatiul liber.

2.1.2. EFECTUL ATMOSFEREI

Pentru comunicatiile terestre in domeniul VHF si UHF, scaderea valorii


intensitatii campului electric receptionat, Erm fata de valoarea sa in spatiul liber la
aceeasi distanta, este influentata de efectele interactiunii undelor radio cu Pamantul.
Astfel, apar efecte semnificative datorate proprietatilor spatiului, care nu mai este
spatiu liber, propagarea avand loc in troposfera, portiune din atmosfera care se ext inde
pana la 12 km deasupra Pamantului,
..Datorita prezentei diferitelor gaze din atmosfera, inclusiv a vaporilor de apa,
constanta dielectrics E,. a aerului in troposfera este supraunitara, Deoarece, in general,
densitatea acestor gaze descreste cu altitudinea, permitivitatea relativa, e; , si indicele
de refractie al aerului, n·=::./E:, descresc cu altitudinea. Aceasta variatie a indicelui de
refractie ridica unele probleme in modul de propagare al undelor radio. datorita unor
fenomene ca: refractia, reflexia, imprastierea undelor, transrnisia ghidata intre straturi
si fluctuatiile de nivel ale semnalelor.
Traiectul undei radio prin atmosfera poate fi descris in termeni de variatie a
dependentei indicelui de refractie n in functie de altitudine, rnasurata de la suprafata
solului.

74
Rezultatele ce prezinta interes sunt legate de derivata indicelui de refractie,
care, tipic, are valori negative in troposfera fata de 0 valoare pentru "atmosfera
• standard". asa i'ndit panta pentru n este de aproximativ - O,039/m. Din cauza scaderii
indicelui de refractie cu cresterea altitudinii. viteza de propagare creste cu inaltimea in
asa fel indit caile de propagare in spatiile acoperite de comunicatiile mobile terestre
sunt aproape arce de cere eu raza rw" 4r. in atmosfera standard, unde r. = 6370 km
. este raza Pamantului. /'
~
o radiatie ernisa orizontal este curbata spre Pamant in loc sa fie 0 linie
dreapta, orizontala si nu se intersecteaza cu Pamantul (presupus sferic), asa cum se
arata in fig. 2.2.

Unda radio
refractata

Fig. 2.2. Curbura canalului radio in atmosfera.

Pentru eli unda radio are 0 traiectorie curb a, distanta pana la orizont a
semnalelor radio este mai mare dec at distanta in linie dreapta, Geometria problemei in
care traiectoria curbata a unei unde, ce provine de la antena i ~i care are inaltimea he; ,
este tangents la Pam ant, este ilustrata in fig. 2.3, pentru un "Pamant neted", fara
denivelari de teren.
Deoarece pentru analiza cailor de comunicatii este mai convenabil sa se
accepte linia dreapta, este preferabil sa se schimbe sistemul de coordonate astfel in cat
undele refractate sa apara ca linii drepte. in acest scop trebuie acceptata 0 geometrie
tangentiala modificata pentru un Pamant fict_iv, avand raza a =s: > re, si care este
definita asa cum rezulta din desenul din partea dreapta a figurii 2.3. Pentru echivalarea
rezultatelor, solutia pentru constanta k este constransa de cerinta ca distanta la care se
afla radiatia deasupra Pamantului sa raman a aceeasi pentru orice model, orice distanta
de-a lungul tangentei la suprafata, Sub aceasta constrangere, se poate arata eli raza
fictiva a Pamantului ar trebui sa fie a=4r.13 = 8493 km. Folosind pentru raza efectiva
a Pamantului formula a=4r.J3, se poate considers eli traseele de propagare sunt linii
drepte.

75
Orizontul
geometric Orizontul
Traseu Orizontul

I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\ I
\
\
,
I
\ I
\
\ ,
I raza
\: echivalenta
\: a Pamantului
\\ I"
\

Fig. 2.3. Geometria undelor radio tangente la Pamant.

Distanta radio pe orizontala pentru un Pamant neted, ca functie de inaltimea


antenei, este calculata folosind geometria desenului din dreapta al figurii 2.3. Notand
eu dLH distanta de la antena la orizontul radio, aceasta este 0 latura (cateta) a
triunghiului dreptunghic, cealalta latura (cateta) este raza Pamantului fietiv, a, Jar
ipotenuza este a + hei• Valoarea distantei dL• se poate ealcula eu relatia:
j

(2.1.12)
"

unde raza Pamantului si inaltirnea antenei sunt exprimate in aceleasi unitati, Pentru
unitati tipiee:
(2.1.13)

Se spune ca un emitator si un receptor se afla in vizibilitate directa sau conditii


LOS, (LOS = "line-of-sight"), daca distanta d este:

(2.1.14)

Distanta radio orizontala actuala, raportata la valoarea ideal a data de (2.1.14)


este de obicei mai mica din eauza efectelor produse de teren si constructii.

76
2.1.3. CARACTERISTICILE TERENULUI SI EFECTELE SALE

Este evident di daca un deal sau 0 constructie este "in calea" liniei tangente
prezentata in modelul "Pamant neted" din fig. 2.3. distanta orizontala actuala este
distanta la 0 tangenta dusa la acel obiect. Deci, cu cat sunt mai multe deal uri sau zone
populate. distanta pe orizontala este mai mica decat in cazul ideal al modelului de
Pamftnt neted (2.1.12). Prezenta terenului sau a cladirilor afecteaza de asemenea LOS
pan a la inaltimea efectiva a antenei: daca antena este plasata pe varful unui deal sau al
unei cladiri, orizontul radio este mult mai departe.
In mod uzual, altitudinea deasupra nivelului marii a terenului din vecinatatea
unei antene de emisie sau de receptie, variaza fata de un asa-numit "plan de referinta",
Astfel, altitudinea la distanta x de-a lungul unei cai de la ernitator la receptor po ate fi
exprimata prin:
(2.1.15)

unde x ia valori de la 0 ( la ernitator) pana la d (la receptor). In relatie, marirnea hrejxJ


reprezinta inaltimea medie a terenului de-a lungul caii de propagare, iar hlx)
reprezinta variatiile in inaltime ale suprafetei,
Pentru scopul modelarii efectelor terenului pe traiectoria de propagare, planul
~ de referinta poate fi raportat la punctele hu(x) dad exista date disponibile. Deviatiile
inaltimii suprafetelor, descrise ca esantioane hs(x). sunt folosite ca 0 distributie cu
valoarea medie zero. Gradul de variatie a terenului poate fi evaluata prin "parametrul
de iregularitate al terenului" Sh, calculat pe 0 anumita distanta (de ex. 10 km), ca
diferenta dintre valorile lui hs(x) care depasesc cu 90 % esantioanele si valorile care nu
depasesc 10 %. dupa cum rezulta din fig. 2.4.

90%

!
.......................................................... :- .
10%
10km ,

Fig. 2.4. Parametrul de iregularitate a terenului.

Din studii de profil al terenului s-a determinat ca media inaltimii ca functie de


lungimea caii de propagare este data de relatia:

77
.1h(d) ~ .11{ I - 0,8 ' /:-; ) (2.1.16)
1
Cand un profil de teren nu este disponibil, analistul poate specifica 0 valoare
tlh pentru 0 descriere cat mai potrivita a terenului ca In tabelul 2. t .
Tabelul2 I
..
Descrierea terenului MIn metri
Apa sau campii foarte netede 0-5
Campii netede 5-20
Campii cu u~oare denivelari 20-40
Carnpii cu multe denivelari 40-80
Dealuri 80-150
Munti 150-300
Munti cu altitudini diferite 300-700
Munti cu diferente marl de altitudine >700

Fie hg; Inliltimea unei antene (i = t pentru emitator, i =r pentru receptor).


Atunci, inaltimea efectiva a antenei poate fi formulatli astfel:

Fie h, inaltimea unei suprafete de teren pentru 0 locatie de antena, relativ la


inaltimea medie a terenului. Dad antena este pe un deal (h, > 0), relatia (2.1.17)
indica inaltimea terenului ce trebuie adaugata pentru a obtine inaltimea efectiva a
antenei; altfeI Inaltimea efectiva coincide cu Inaltimea proprie a antenei. Aceasta
definitie a inaltimii efective a antenei este ilustrata In fig. 2.5.

---l"'~Spre R.

i ..!~~~J~.~~~.
~.~f.=
I medie a
terenului
3 km "! 15 kIn

Fig. 2.5. in!!.ltimea efectiva a antenei.

78
In absenta datelor specifice pentru teren. parametrul /)Jz poate fi exprimat
statistic. Daca 0 antena este amplasata In mod intamplator, asa cum se IntampHi de
obicei la 0 statie radio mobila. se poate folosi in mod rezonabil faptul ca. in medie,
altitudinea hafx) a antenei egaleaza valoarea de referinta hUf' Este de asteptat ca 0
antena sa fie plasata pe un deal. Pe baza analizarii mai multor profile. a fost dezvoltata
urmatoarea formula ernpirica, pentru inaltimea efectiva a antenei, folosita pentru
calculele de propagare computerizate, atunci cand inaltimea structural a a antenei este
de 10m sau sub aceasta valoare:

hili' pentru amplasamente intamplatoare,

h . = hili + [ I + c . max {(I, sin 10:


7th )}] . e _ 2h,i
,dh pt. amplasamente selectate,
(2.1.18)
el
{

4 pt. amplasamente bune,


un d e c= { (2.1.19)
9 pt. amplasamente foarte bune.

De retinut este faptul cli practicile de amplasare nu fac diferente cand /)Jz 0; =
*"
pentru All 0, de indata ce hg; creste, el creste rapid, dar apoi se apropie asimptotic
de valoarea hei = hili'
In absenta unor date privind profilul terenului, formula empirica pentru
inaltimea efectiva a antenei (2.1.18) poate fi folosita pentru a estima distanta pe
orizontala dintre emitator si receptor, precum si distanta LOS:

Valoarea medie a orizontului radio ~i distanta LOS: dL = dLl + DL2 pentru un


teren cu neregularitati poate fi estimata din formula empirica:

d Li -- d Lsi X
e
-O.07~tJr/max(h'i .s".) (2.1.20)

2.1.4. MODURI DE PROPAGARE

Efectele prezentei Pamantului in propagarea sol-sol a undelor radio VHF si


UHF depind de lungimea canalului. Pe scurt, pentru canalul LOS, inffuenta principala
a Pamantului este cauza undelor reflectate care sosesc la receptor ~i care se suprapun
peste undele directe, producand interferente constructive sau distructive.

79

Pentru linia de sub orizont, BLOS (Beyond Line of Sight), propagarea


semnalului este posibila fie din cauza difractiei, fie a dispersiei semnalului in
troposfera, sau din cauza ambelor fenomene. Fata de situatia ilustrata in fig. 2.6, in
realitate, exista 0 tranzitie gradata intre un mod de propagare si altul.
,. Figura 2.6 sugereaza ca modul dominant de propagare este determinat de
distanta d. Dad d este mai mica decat distanta pana la orizont a antenelor de emisie ~i
receptie, numita "distanta LOS" (LOS distance), modul dominant de propagare este
LOS.

Orizont radio

Fig. 2.6. Moduri de propagare.

Pentru unitatile mobile dintr-un sistem celular, cu antene avand inaltimea


hgm = hem = 2m, avind in vedere amplasarea aleatoare, pe un Pamant neted, orizontul
=
radio este dLsm 5 km.
In zonele rurale, probabilitatea ca sa existe un teren cu obstacole reduce
distanta in concordanta cu formula ernpirica (2.1.20). De exemplu, daca terenul poate
fi caracterizat ca fiind deluros, cu 0 valoarea a parametrului ce caracterizeaza
neregularitatea terenului llh = 100 m, distanta pana la orizont pentru mobil este:

-5
d Un - ·e -O.07~100/maJl(2.5)_5- ·e -o.o7..fiO-37k
-, m. (2.1.21)

o statie de baza in acelasi sistem celular poate avea 0 antena de inaltime


I1gh = 30 + 60 m. =
Pentru exemplificare, sa luam hgb 50 m. Pe un Parnant neted,
folosind (2.1.12), se poate vedea ca inaltimea antenei corespunde unei distante avand
valoarea numerica d Lsh = ~16,99hgb = 29,1 km.
In cazul terenului real, statia de baza va fi plasata pe un deal sau pe un pilon,
iar distanta, Tara obstacole, pan a la orizont este chiar mai mare, in conformitate cu
formula ernpirica (2.1.18). Inaltimea efectiva a antenei unei statii de baza, avand
hgb = 50 m , este:
'-~;/ t. I

80
= 50+ [1+4· max{l , sin (5Jr)}]. e-2,50/100 = 51,8 m. (2.l.22)

',,' Aceasta inaltime efectiva a antenei conduce la obtinerea distantei pana la


t orizont pe un Parnant neted de dLtb = 29,7 krn, care se reduce la distanta reala fata de
orizont:

dLsb = 29,7 x e-O•07..jlOO/SI.8 = 27km . (2.1.23)

Astfel, distanta total a LOS baza-mobil sau mobil-baza este de ordinul:

dL =dlb +du.. = 27 +3,7 = 30,7 km. (2.1.24)


,'j' .

Pentru comunicatii celulare, distanta indica ca modul de propagare eel mai des
utilizat este LOS. Oricum, in mediul urban. cladirile se comporta adesea ca niste
obstacole de teren care reflectii ~i blocheaza calea directs LOS dintre antene. De aceea,
modul de propagare este aproape intotdeauna 0 combinatie cornplexa dintre canalele
t reflectate care i~i forrneaza drumul in jurul cladirilor si canalele difractate care sunt
curbate dupa cum interactioneaza cu varfurile cladirilor. Din aceasta cauza este foarte
dificil sa se precizeze pierderile in timpul propagarii in medii urbane folosind un
model teoretic ~i un numiir de formule empirice.

2.1.5. PROPAGAREA PESTE 0 SUPRAFATA REFLECTOARE


''i''

Ecuatia propagarii in spatiul liber se poate aplica numai in conditii foarte


restrictive. In practica, pe traseul de propagare sau in apropierea acestuia intervin
intotdeauna obstacole (obstructii) sau suprafete pe care undeleradio se pot reflecta.
Marimea campului receptionat va depinde nu numai de distanta pe care se
realizeaza legatura radio, dar si de inaltimile antenelor folosite la emitator si respectiv
la receptor (notate cu h, si hr). In functie de distanta si de aceste inaltimi, reflexia undei
radio pe suprafata solului se produce sub un anumit unghi de incidenta. 0 Iegatura
radio, in care intervine si reflexia la sol. este prezentata in fig. 2.7. '

81
Unda directa

Suprafata reflectoare a pamtntutu!


d !

Fig. 2.7. Legatura radio cu reflexie la sol.

Amplitudinea ~i faza undei reflectate de suprafata solului depind de


coeficientul de reflexie al solului in punctul de incidenta, precum si de polarizarea
verticala sau orizontala a undei incidente.
Pentru polarizare verticala, coeficientul de reflexie la sol este:

(e, - jx)sinlf' - f(E, - jx)-cos2lf'


Pv=~~~--~~~=========
2
(2.1.25)
(s, - jx)sinlf' +~(E, - jx)-cos lf'

Pentru polarizare orizontala, coeficientul are 0 expresie asemanatoare:

(2.1.26)

Trebuie observat faptul ca, pentru unghiuri de incidenta foarte mici, daca se
trece la limita, rezuta eli:
lim Ph =-1 .
..,-+0

In aceste relatii IJ'reprezintli unghiul de incidenta, 8, este constanta dielectrica


relativa a solului, iar parametrul x este:

9
x = -- (J
= 18· 10 . (J
, unde (J este conductivitatea solului.
(f). Eo f

82
I Se observa ca p, si Ph sunt marimi complexe de forma Ipl· e j8 • Valorile pe
care Ie pot lua eonstantele a si e, pentru diferite tipuri de sol sunt date in tabelul 2.2.

Tabelul22
Tipul de sol Conduetivitatea Constanta dielectrica
(J [S1 e,
Sol uscat 10-3 4+7
Sol mediu 5xlO-3 15
Sol umed 2xlO-2 25+30
Apa de mare 5 81
Apa dulce 10-2 81

Daca permitivitatea electric a a solului e, este necunoscuta, ea se poate evalua


in functie de conduetivitatea solului a, folosind relatia de ealcul empirica:

(2.1.27)

La undele eu polarizare orizontala, faza undei reflectate este decalata eu


aproximativ 1800 in raport eu faza undei ,ineidente, indiferent de frecventa sau de
eonduetivitatea solului (p = 1· ej1r = -1 ).
Pentru unghiuri de incidenta foarte miei (tp == 0° ), unda reflectata este egala
in rnarime eu unda incidents, iar eele doua unde sunt defazate cu 1800• Aceasta
situatie survine in practica daca h, si h,« d, caz in care propagarea are loc tangential
eu suprafata solului.
Pentru undele eu polarizare verticala, comportamentul este diferit intr-o
anumita masura. Daca situatia este similara la unghiuri de incidenta foarte mici, ea se
schimba pentru valori mari ale unghiului If/. Pe masura ce unghiul de incidents creste,
rnarimea undei reflectate seade rapid, iar defazajul relativ se reduce substantial.
Pentru 0 valoare critica a unghiului de incidenta ('1'=150 pentruf~100MHz),
denumit unghi pseudo-Brewster, amplitudinea undei reflectate atinge un minim, iar
defazajul relativ devine 90°. Pentru unghiuri mai marl dedit aceasta valoare, marimea
undei refleetate creste din nou, iar faza relativa seade catre valoarea 00•
tn figurile 2.8 si, respectiv, 2.9 sunt prezentate variatia modulului si variatia
fazei eoefieientului de reflexie la sol, pentru unde eu polarizare verticala, la 0
= =
frecventa f 100 MHz, pentru a 12x 10-3 .e, = 15 ~i x 2,16. =

83


1,0

0,8

0,6

0,4

0,2

Fig. 2.8. Dependenta de unghiul de incident! a modulului coeficientului de reflexie la sol.

e

-20·

-40·

_60·

_80·

_100·

-120· •I

-140·

-160·

-180·

Fig. 2.9. Dependenta de unghiul de incident! a fazei coeficientului de reflexie la sol.

84
Puterea totala a semnalului care soseste la receptie prin unda directa insumata
cu unda reflectata la sol poate fi exprimat astfel:

(2.1.28)

unde cu /1rp s-a notat defazajul dintre cele doua unde care interfereaza la receptie.Daca
se ia in considerare cazul in care unghiul de incidenta la sol este foarte mic,
coeficientul de reflexie la sol devine p =: -1 .
Expresia puterii reception ate devine: ---

=PT.( A )2.2.(1-COSLlrp)=PT.(. A )2'4sin2Llrp. (2.1.29)


4·1(·d 4·1(·d 2

Defazajul dintre cele doua unde /1rp depinde de diferenta de drum parcurs &J
prin relatia: '
21(
Llrp = p. Ad = --;:. Lid .

La randul ei. acesta diferenta de drum depinde de distanta d dintre ernitator si


receptor. precum si de inaltimile celor doua antene h, si h, prin relatia:
\ '.j".

(2.1.30)

relatie care mai poate fi scrisa si in forma:

I (2.1.31)

Evaluarea diferentei de drum se poate face tinand seama de figura 2.10.

85
iI Suprafata retlectoare a pamantului

- -----~------------------------------~~~~~------------R'x
Antena
d imagine

Fig. 2.10. Evaluarea diferentei de drum dintre unda directa ~icea reflectata.

Avand In vedere ca diferenta de drum M. este mult mai mica In cornparatie cu


distanta d, se poate face urmatoarea aproximare:

(2.1.32)

In aceste conditii, defazajul ~tpdevine: Litp = p. Lid = 2tr. 2h,hr •


A d

Dad valoarea acestui unghi de defazaj este apropiata de zero, atunci se poate
. . Litp Litp 2" h,hr
face urmatoarea aproxlmare: Sin - == - = _. -- .
2 2 A d

Efectuand inlocuirea In expresia puterii receptionate prin unda directa si unda


reflectata se obtine urmatorul rezultat:

p =p
R T
(~)2d2
(2.1.33)

86
Daca se extrage raportul puterilor, tinand seama ~i de castigul antenelor,
rezulta in final ecuatia propagarii peste 0 suprafata plana reflectorizanta:

(2.1.34)

0;'"

Atenuarea de propagare corespunzatoare poate fi scrisa sub forma:

LAdB] = lO·lgGT + lO·lgGR + 20·lgh, +20·lghr -40·1gd . (2.1.35)

tn cazul antenelor izotrope, aceasta devine 0 atenuare de baza:

LpB[dB]= 20·lgh, +20·lghr -40·lgd . (2.1.36)

Influenta inaltimii antenei receptorului intervine eu numai 10 -Ig hr. daca h,« h, .
Se observa ea atenuarea rezultata nu depinde de frecventa ~i este caracterizata
de 0 panta de 12 dB/oetava sau 40 dll/decada, in functie de distanta.
Daca se considers suprafata de reflexie ca fiind curbata, ceea ce se Intampla
daca distanta d depaseste cateva zeci de km, apare ~i 0 divergenta a undelor refleetate
pe suprafata, astfel ea unda reflectata este mai midi decat unda incidenta. Pentru a
tine seama si de acest fenomen, eoeficientul de reflexie p trebuie multiplieat cu un
factor de divergenta D < 1 si care poate ajunge pana la valoarea de 0.5. Influenta
suprafetei sferice este prezentata in fig. 2. t I.

Fig. 2.11. Divergenta produsa de retlexia pe 0 suprafata sferica.


,,'

87

~ •
2.1.6. EFECTUL DENIVELARILOR DE TEREN

In realitate, suprafata terestra este departe de a fi 0 suprafata neteda ~i plana.


Conturul terenului poate prezenta diferite denivelari, mai mici sau mai rnari, In functie
de zona de campie, deluroasa sau muntoasa, la care se adauga alte obstacole generate
de vegetatie sau de cladiri, Chiar daca traiectul nu este complet obstructionat, prezenta
obstacolelor genereaza 0 atenuare suplimentara de difractie, ce se adauga atenuarii de
propagare In spatiu liber, producand 0 reducere mai pronuntata a semnalului la
receptie. Pierderea suplirnentara poate fi explicata cu ajutorul teoriei zonelor Fresnel.
Aceasta teorie explica fenomenul de ocolire al unor obstacole de catre undele radio.

2.1.7. ELIPSOIZII FRESNEL v ,

Conform principiului Huygens-Fresnel, fiecare punct al unei suprafete de


unda trebuie sa fie considerat ca 0 sursa radianta de unde sferice. Insumand aceste
unde dupa un interval t1t se obtine noua pozitie a frontului de unda, ca 0 infasuratoare
a fronturilor individuale.
o sursa izotropa de un de radio, Tx, va produce suprafete de unda sferice, dupa
cum se arata In Figura 2.12.

1:'(I+dl) rrtr:
1:(1)
'h '
,,
, ,,
I
I
I
I
II Tx RX
,,
I I I
I I

,.
I
I ~------------
. d----------~
I
I
;

Fig. 2.12. Frontul de unda $i efectul sau la receptie.

In punctul de receptie se prirneste radiatia tuturor punctelor de pe suprafata


sferica E. Este evident ca TP = TPo (raza suprafetei de unda L). Campul receptionat In
punctul R este suma vectoriala a componentelor generate de punctele de pe suprafata
E. Intre cele doua trasee din Figura din dreapta exista 0 diferenta de drum:

Sd = PR - PoR. care determina la receptie 0 diferenta de faza : ,dip = 21£ . Lid .


A

88 I'
Exista pozitii ale punctului P pe suprafata 1: pentru care TP + PR d + !1d ==
= d + kJJ2 , deci in care diferenta de drum este multiplu de AI2. Intr-un plan ce contine
emitatorul ~i receptorul, punctele pentru care diferenta de drum este constanta
forrneaza 0 elipsa prezentata in fig. 2.13, avand focarele in T, si Rx.

c a

Fig. 2.13. Elipsa ce asigura 0 diferenta de drum constanta.

Parametrii elipsei sunt:

d A d
a=-+k-
2 4'
b=2...JkdA ~i C=-.
2
(2.1.37)
2

Rotind aceasta elipsa in jurul axei ER se obtine un elipsoid. Dad se dau lui k
diferite valori intregi se obtine 0 familie de elipsoizi ale carer focare coincid. Prin
urmare, elipsoizii Fresnel sunt 0 familie de elipsoizi confocali ce inconjoara traiectul
de propagare ~i pentru care antena de emisie si cea de receptie reprezinta focarele.
Primul elipsoid este locul geometric al punctelor pentru care suma distantelor care Ie
separa de focare difera cu iiI2 de distanta directa Tx-Rx. Elipsoizii Fresnel sunt
prezentati in fig. 2.14. Intersectiile acestor elipsoizi cu 0 suprafata de unda 1: sunt niste
=
suprafete inelare. Se poate observa ca pentru elipsoidul central (k 1). suprafata e un
disc.
Considerand un punct P, situat pe primul elipsoid, 0 unda care se propaga pe
traseul Tx-P-Rx soseste la receptie in antifaza cu unda directa. Urmatorul elipsoid
introduce 0 diferenta de drum de iiI2 fata de primul si, deci, prin insumare, 0 diferenta
egala cu A. fata de traseul direct. Prima zona Fresnel. limitata in interiorul primului
elipsoid, contine cea mai mare parte a energiei care soseste la receptie. Defazajul se
calculeaza cu: L1(/J=k7!.

89
Fig. 2.14. Elipsoizu h . 'snl'! ';>1 intcrsccti.i Inr cu (l <urv .fatl'l de unda,

Dcourecc dl~I'.lIl!aIIHIt: T, si R. este foarte mare ill npurt III I,. -upratuta :..
poate fi considerata plana. Campul la receptie se obtine prin insumareu contributiei
discului si a tuturor inelelor.
Campul total este Eo = E/ - E2 + EJ - E4 + E5 + ... pentru ca E2, E4 ... sunt in
antifaza cu E/ , iar EJ, E5 ... sunt in faza cu E/. Amplitudinile inelelor scad lent 0 data
cu cresterea lui k.

(2.1.38)

In conditii ideale de propagare, se considers ca toti elipsoizii sunt complet


degajati, Campul total obtinut in acest caz este jumatate din contributia primului
elipsoid. in conditii reale, prezenta unor obstacole poate duce la obturarea partiala sau
totala a un or elipsoizi. Legatura radio este posibila ~i in acest caz, dar se produce 0
diminuare a energiei transportate de undele radio spre receptor. Cazurile de
obstruction are posibile sunt prezentate in figura 2.15.

e-
Primii 4-5 elipsoizi
I

Primul elipsoid
sunt degajati este degajat
(caz ideal)

Fig.2.I5. Cazuri de obstructionare posibile.

90
Pentru a se putea determina influenta unor obstacole asupra propagarii este
irnportanta cunoasterea deschiderii elipsoizilor Fresnel. Acest parametru, notat cu H,
depinde de distanta T x-Rx si de pozitia obstacolului, asa cum se arata in figura 2.16.

Fig. 2.16. Deschiderea primului elipsoid.

Oeschiderea primului elipsoid se calculeaza cu relatia:

(2.1.39)

unde distantele d., dz ~i d sunt date in em] iar frecventa f in [Hz].

Observatie: Pentru d, = d2 = ~ ,H devine H max = hi = LJdX . (2.1.40)


2 2

In tabelul2.3 se prezinta variatia parametrului Hmax in functie de distanta, la


frecventa f = 900 MHz O. = 0,33 m).
Tabelul2.3
d [km] 10 20 30 40 50
Hmaxem] 28,72 40.62 49.75 57,44 64,22

In tabelul 2.4 se prezinta variatia deschiderii primului elipsoid, H. in functie


=
de d, pentru distanta d 30 km si I= 900 MHz (A. 0,33 m). =
Tabelu124
01 [km] 5 10 15 20 25
H em] 37,08 46,90 .49,75 46,90 37,08

91
o alta relatie ce se poate utiliza pentru calculullui H este urmatoarea:

H=5477 ~.I·d2 (2.1.41)


'VN'
unde distantele d., d2 ~i d sunt exprimate in [km], iar frecventa f in [MHz].

2.1.8. CAZUL UNEI SINGURE CRESTE DE DIFRACTIE

Pentru difractia produsa de un obstacol. se disting doua situatii diferite In


functie de faptul ca linia de vizibilitate directa este sau nu obstructionata, ca In figura
2.17.
,-"
",
"
linia de vizibilitate directA ,""
" "
.......
K" ..........
,
"" "~
" "',
Th ,/ " ~
: linie de
: vizibilitate
: directa
!
J
obstructionata
J
J
J
J
J
J
J
J
1-----=-d,---+Io.__-----:d- ----+I
1

a) caz de propagare neclara b) caz de difractie propriu-zisa

Fig. 2.17. Tipuri de difractie. 0

Pentru calculul atenuarii de difractie 'se utilizeaza un parametru de difractie


Fresnel- Kirchoff:

(2.1.42)

in cazul de propagare neclara (2.17.a), valorile lui h si v sunt negative, iar In


cazul de difractie propriu-zisa (2.17.b), h si v sunt pozitive. Nivelul semnalului la
receptie este determinat ca 0 suma a tuturor surselor secundare Huygens din planul de
deasupra obstructiei si poate fi exprimat prin relatia:

92
E (1 + j) oof e -I~,22 -dt
-=-_.
Eo 2 . (2.1.43)

Aceasta expresie este cunoscuta sub denumirea de integrala complexa Fresnel.

2.1.9. CALCULUL ATENUARII DE DIFRACTIE

Atenuarea de difractie depinde de parametrul v ~l valoarea ei relativa la


atenuarea in spatiul liber este reprezentata in figura 2.18.

II.
L(v)
in dB "

+4

-4

-6

-8

-12

-16
..... .'
"

-20

-24
-3 -2 -I 0 2 3 v

Fig. 2.18. Variatia atenuarii de difractie in functie de parametrul v.

Pentru h < 0, valoarea oscileaza in juru1 atenuarii in spatiul liber.

l
IJ
Amplitudinea oscilatiilor scade 0 data cu cresterea degajarii.

Pentru h = 0, atenuarea este ~e 6 dB, iar intensitatea campului este ~.

Pentru h > 0, atenuarea creste neted si progresiv cu gradul de obturare.


e;

o valoare a atenuarii in functie de 0 valoare anumita a parametrului se poate


obtine fie cu ajutorul unor nomograme, fie cu ajutorul unor functii care aproximeaza
pe portiuni valoarea integralei Fresnel.
Un exemplu sunt formulele lui Lee:

93

0, pentru : v~-O,8

L(v)=
20·lg
.,t.s.,-0.9>,),
20 ·lg(O,5 - 0,62· v),
20
0,4-~O,1184-(O,38-0,I.v)2 J.
pentru : -0,8<
pentru :
pentru :
v

0< v s 1
l<v~2,4
so
(2.1.44)

20 -Ig 0,225 . pentru : 2,4<v.


v

2.1.10. DIFRACTIA PESTE OBSTA COLE ROTUNDE

De multe ori, obstacolele care produc pierderi prin difractie au dimensiuni


mult mai mari decat A. si nu pot fi considerate creste ascutite, Dealurile au ereste
rotunjite, producand 0 umbrire mai accentuata. 0 modalitate de ealcul se obtine
aproximand ereasta eu un eilindru de raza r, egala eu eea a obstaeolului, asa cum se
arata in figura 2.19.

Tx

Fig. 2.19. Difractia peste un obstacol cilindric.

Pentru ealcule se evalueaza un parametru adimensional:

(2.1.45)

Atenuarea de difractie depinde de parametrii v si p si se calculeaza eu relatia:

A(v,p)= A(v,O)+ A(O,p )+U(vp) [dB], (2.1.46)

94
unde termenii care intervin au urmatoarele sernnificatii:
- A(v,O) este atenuarea de difractie produsa de creasta considerata ca fiind ascutita,
-A(O,p) este influenta suprafetei cilindrice, r" I

- U(vp) este un factor de corectie,


Ultimii doi termeni se pot calcula din grafice (nomograme) sau formulele de
aproximare:

A(O,p)= 6 + 7.19· P - 2,02· p2 + 3,63. p3 -0,75· p", pentru p < 1,4 (2.1.47)
.'-

(43,6+23.5'VP).lg(1+VP)-6-6,7.VP, pentru vp « 2 I
U (vp ) ={ (2.1.48)
22·vp-20·lg(vp)-14,13, ' pentru vp ~ 2.

Raza de curbura a crestei de difractie poate fi estimata cu relatia:

(2.] .49)

2.1.11. DIFRACTIA PRODUSA DE MAl MULTE CRESTE

Extensia teoriei difractiei de la 0 singura creasta la mai multe creste


obstructive este complicata din punct de vedere matematic ~i a fost rezolvata cu
ajutorul mai multor solutii aproximative, fiecare avand avantaje ~i dezavantaje. In
continuare se prezinta cateva din metodele cele mai utilizate.
Metoda Bullington sau metoda crestei echivalente a fost prima metoda
propusa pentru rezolvarea problemei prin solutii aproximative. Principiul este
prezentat tn figura 2.20.

--, /\ i\
,It:

II -----T
TCreasta
echivalenta

Fig. 2.20. Calculul unei creste echivalente prin metoda Bullington.

95

\
Efectul a dona creste reale este evaluat calculand atenuarea de difractie
produsa de 0 singura creasta echivalenta, al carei varf se obtine prin intersectia celor
doua linii de orizont pornite de la ernitator (Tx) spre prima creasta (01) si respectiv de
la receptor (Rx) spre a doua creasta (02).
Atenuarea de difractie se calculeaza dupa metoda unei singure creste, in care
parametrul h se evalueaza pentru obstacolul echivalent (devine he). Rezultatul este
L(h e, dJ,d2). Metoda este simpla, dar produce 0 atenuare mai mica decat cea reala. In
plus. exista riscul ca anumite obstacole importante sa fie ignorate.
Metoda Epstein-Petersen este prezentata in figura 2.21. ~i in cadrul acestei
metode se calculeaza separat pierderile produse de fiecare obstacol, urmand ca in final
ele sa fie insumate, dar modul de calcul este diferit. Contributia primului obstacol se
calculeaza din triunghiul T-01-02. Rezulta 0 pierdere Lolhl.dJ,d2). Se trece la
triunghiul 0 1-02-03 ~i se obtine Lolf h2.dbd3). apoi la triunghiul 02-03-R. din care
rezulta Lolh.~.d3,d4)' In principiu, procedura poate fi aplicata la un numar oricat de
mare de creste de difractie. In final, aceste pierderi se cumuleaza pentru a se aprecia
efectul global al obstacolelor.
Metoda poate genera erori mari de calcul daca doua obstacole consecutive
sunt relativ apropiate. i

02

Fig. 2.21. Calculul atenuarii de difractie prin metoda Epstein-Petersen.

Metoda Picquenard este prezentata in figura 2.22. In acest caz, atenuarea


produsa de primul obstacol se calculeaza ignorand prezenta celui de-al doilea obstacol
(sau al urmatoarelor obstacole). folosind triunghiul T-OI-R pentru determinarea
lnaltimii h, a crestei. Se obtine atenuarea Lolhl dJ,d2+d3).
In continuare, se considera prima creasta ca fiind sursa de semnal radio. Se
evalueaza contributia urmatoarei creste, determinand inaltimea h2 a crestei din
triunghiul 01-02-R. Daca sunt mai multe obstacole, procedura se repeta pan a la
calculul contributiei ultimului obstacol. Atenuarea total a este suma atenuarilor produse
de fiecare creasta in parte: Ldlhl.dJ,d2+d3)+ L02(h2.db d3)+ ....

96
02

, ,

Fig. 2.22. Calculul atenuarii de difractie prin metoda Picquenard.

Metoda Piequenard da rezultate mai bune in cornparatie eu eele doua metode


mterioare, .,
Metoda Giovaneli este prezentata in figura 2.23. Se considera un plan de
observare RR' trecand prin pozitia reeeptorului R. Pentru prima creasta se considera
triunghiul T-OI-R" (construit eu linia 01-02 pana la intersectia eu RR'). if'

,
. 01 ' rt (
,,R'
I :

,
I
0
----_
I'
I
I R"
I
,,
I .. - ------:::;:-+--+---
I 1------------- ;
I
,
I
--
,,
I

,
Tx ---------- -- -~------
I
h2 :
:h
I
l
'Rx HI

,,
I

,, 'U"

.,
"

dl d2 ,

Fig. 2.23. Calculul atenuarii de difractie prin metoda Giovaneli.

Pentru a obtine parametrul v, se considera inaltimea efectiva a obstructiei:


' = h"1-
h1 dj . H j (2 ..1 50)
dj+d2+d3
97
Pentru a doua creasta se utilizeaza triunghiul 01-02-R cu 0 inaltirne efectiva:

(2.1.5 ])

Cele doua atenuari corespunzatoare Lol ~i Len. da~ 0 atenuarea total a:

(2.1.52)

Formulele de calcul pentru hI' ~i h2' sunt aplicabile in forma de mai sus numai
dad lnaltimile emitatorului ~i receptorului sunt neglijabiJe in raport cu celelalte
elemente. in caz contrar, ele trebuie ajustate pentru a lua in calcul si inaltimile
antenelor.

2.2. FORMULE EMPIRICE DE PROPAGARE

Predictia atenuarii de propagare reprezinta 0 etapa importanta in


planificarea unui sistem radio. In acest scop sunt necesare metode de cal cui ~i
predictie precise, pentru a putea estima eficient acoperirea cu semnal radio a
unei zone de serviciu. Cele mai simple metode se bazeaza pe formule empirice.
Metodele de predictie existente se deosebesc prin conditiile de teren si
de mediu ambiant In care sunt aplicate. Nu exista un model care sa aiba 0
aplicabilitate universala, Majoritatea modelelor I~i propun sa prezica 0 valoare
cat mai precisa a atenuarii medii in functie de distanta, la anumite frecvente.

2.2.1. FORMULELE OKUMURA - HAT A SI CCIR

Metoda Okumura
Pe baza unei serii extensive de masuratori in zona Tokio. Okumura a definit 0
metoda ernpirica de predictie, aplicabila intr-un ~~meniu de frecvente cuprins intre
100 MHz ~i 3 GHz.
Metoda consta in evaluarea atenuarii de propagare medii, L50 • in conditii de
spatiu liber, intre punctele de interes, ~i la care se adauga un factor de corectie, ce
reprezinta atenuarea medie suplimentara produsa de ciadiri, relativa la cea in spatiu
liber, pentru 0 zona urbana, caracterizata de un teren .cvasi-neted (cu denivelari pe
verticala llh < 20 m), pentru 0 inaltime efectiva a antenei BS de 200 m si 0 inaltime a
antenei MS.de 3 m. Distantadintre BS si MS este d S 100 km. Penjru alte lnaltimi ale
BS ~iMS se introduc factori de corectie .suplimentari.

98
Pentru calculul atenuarii de propagare medii se aplica formula:

(2.2.1 )
unde:
LF{f.d) reprezinta atenuarea in spatiul liber si se calculeaza cu formula lui
Friis. Cei trei factori de corectie sunt evaluati pe baza unor nomograme.
Amu(f.d) este atenuarea suplimentara, data in [dB], ~i care ia valori cuprinse
intre 16 dB laf= 100 MHz si d = 1 krn, ~i 70 dB laf= 3 GHz si d = 100 km.
Hi; este factorul de castig al antenei BS; el depinde de inaltimea efectiva a
antenei BS ~i distanta, Dependenta de inaltimea antenei h., are 0 panta de
aproximativ 20 dB/decada (intre -25 dB si +21 dB).
Hru este factorul de castig al antenei mobilului si are 0 panta de 20 dB/dec.
pentru hre > 3 m ~i de numai IOdB/dec pentru hu < 3 m. EI are 0 variatie
cuprinsa intre -4 dB ~i 19 dB.
10 functie de orientare drumurilor. zonele urba~e si rurale, precum ~i terenuri
denivelate se adauga corectii grafice ~i suplimentare. .
Parametrii, in relatie cu conditiile de teren, ce trebuie determinati in vederea
, evaluarii corectiilor suplimentare sunt: .
1) Inaltimea efectiva a statiei de baza (h,e)' Aceasta reprezinta lnaltimea antenei
in raport cu altitudinea medie a terenului calculata in domeniul 3+ 15 km de la BS

t spre MS.
2) Inaltimea ondulatiilor terenului (.1.h). Aceasta reprezinta un parametru al
neregularitatilor terenului si se determina ca diferenta de nivel intre 10% si 90%
din neregularitatile terenului pe 0 distanta de 10 km de la punctul de receptie spre
BS.
3) Inaltimea unei creste obstructive izolate (h). Daca traseul de izolare include 0
singura creasta, inaltimea acesteia se mascara relativ la nivelul mediu al altitudinii
terenului intre BS si MS.
4) Panta medie a inclinatiei terenului (8). In caz de terenuri in panta, se
determina unghiul de inclinatie al terenului (pozitiv sau negativ) intre 5 ~i 10 km.
5) Procentul de suprafata acoperit cu apa (jJ)%. Se determina pe toata lungimea
. . traiectului de propagare dintre BS si MS.
,
Utilizarea practica a modelului Okumura este destul de greoaie ~i presupune
introducerea pe computer a graficelor prin puncte ~i efectuarea un or calcule de
~
u
interpolare pentru a obtine valori in puncte intermediare.
"
Formulele lui Hata
In vederea aplicarii mai simple a metodei Okumura, Hata a stabilit pe cale
ernpirica relatii matematice care descriu informatiile grafice din nomogramele date de
Okumura. Formulele lui Hata sunt limitate ·Ia un domeniu mai restrans pentru
parametrii de intrare ~i aplicabile numai pentru terenuri quasi-netede.

99
Datele initiale de calcul sunt:
- frecventa purtatoare.j'{Mliz] 150 MHz ~.fc ~ 1,5 GHz
-Tnaltimea antenei BS, h,[m] 30 s h, s 200 m (h,re(nepreeizat)
-inaltimea antenei MS, h,.[m] I ~h, ~ 10 m (hrrel= 1.501)
- distanta Tj-R, d[km] 1 s d s 20 km.

Formula lui Hata pentru zone urbane este:

L50(urban) = -69,55 -26,16Igfc+ 13,S2Igh,- (44,9 - 6,SSlgh,)lgd + a(hr)[dB], (2.2.2)

unde a(hr) este factorul de corectie (castig) pentru inaltimea antenei mobilului hr.
Daca:
h, = I,Sm, atunci a( h.) = OdB;
*
h, 1,5m, valoarea lui ath.) se calculeaza in functie de dimensiunea zonei
urbane eu una din formulele urmatoare:
a) Pentru un oras de dimensiuni mari (zona urbana):

a(h )= {8,29[lg(I,S4hr)f -1,1 [dB] pentru r, s 200 MHz, (2.2.3)


r 3,2[lg(II,7Shr )]2 - 4,97 [dB] pentru r, ;?: 400 MHz.

b) Pentru un ora~ de dimensiuni medii (zona suburban a) sau mici:


" .~
a(hr) = (1,1 Igt;.- 0,7)hr- 1,561gt;.+ 0,8 [dB]. (2.2.4)

Observatie: Pentru zona rurala se foloseste aceeasi formula.

Formula lui Hata pentru zone suburbane:


Se obtine din formula atenuarii in mediu urban ~i unfactor de corectie:

L50 (suburban) = L50 (urban) + 2[lg !sJ2 + S,4 [dB1· (2.2.S)

Observatie. ILso [suburban] < ILso (urban~ .


Formula lui Hata pentru zone rurale:
a) pentru zone rurale putin degajate (quasi-open):

Lso (rural) = Lso (urban) + 4,7S{lg t: Y -18,33Ig Ie + 35,94 [dB]. (2.2.6)

100
.) pentru zone rurale degajate (open area):

Lso (rural) = L~o(urhnll) + 4. 78(lg f,)2 -18,331g I, + 40,94 [dB]. (2.2.7)

formula Hata pentru teren ondulat:


Se utililizeaza inaltirnea ondulatiilor terenului, Sh, pentru urrnatoarea formula
de corectie, valabila lar =
450 MHz:

L~n(ol1dlllat) = c; (IIt'Ofzdu/at) + 3 + 12Ig(.Jh / 31.6) =+= 8[lg(.Jh / 31.6)]2 [dB]. (2.2.8)

(- in vale. + pe deal). ' ~h ~ 31.6m.

Un exemplu de aplicare a formulelor lui Hata pentru GSM. la frecventa de


900MHz. este dat in tabelul 2.5:
'. "
Tabelul2 S
Zona
I
Rural (open) Rural (quasi-open) Urban
h,lml i 100 100 • 50
.
!
h,lmJ ; 1.5 1,5 I.S
i L;oldB] -QO.7-31.8Igd -9S. 7-31,81gd -123.35-33,7Igd

Formula CCI R
() formula emprrica pentru combinarea efectelor pierderilor in spatiu liber si
pierderilor indu ....
c de ieren a fost publicata de catre CCIR (Cornite Consultatif
International des Radio-Communication. acum ITU-R) si este data de:

L(dB)= 6Y5S + 26.161oglo fMH.- -: Il821oglo hi -:-a(hz)+

(2.2.9)
unde:
hi este inaltimea antenei statiei de baza exprimata tn m;
h: - inaltimea antenei mobile cxprimata in m:
dt'" - distanta In km;
fWI: - frecventa central a exprimata in MHz;
si
a{hz)= (1,1loglo fMII: -0.7 )h2 - (1.56IoglO fMHz - 0.8), (2.2.10)

B = 30- 251oglo (% din aria acoperira de cladiri). (2.2.11 )

101


Aceasta formula este recunoscuta ca fiind modelul Hata pentru conditii de
propagare in erase mici si medii, suplimentata cu un factor de corectie, B.
B = 0 se aplica pentru zone urbane unde gradul de acoperire cu cladiri este de
15 %.
Daca 20 % din zona este acoperita cu cladiri, atunci:

B = 30- 251oglo 20 = -2.5 dB (2.2.12)

Formula CCIR creeaza ecuatia pierderilor pe canal pentru valorile tipice


parametrilor celulari./= 850 MHz ~i h2 = 2 m:

L(dB) = 144,9 -13.82Ioglo hI + (44.9 - 6,551oglO hI )log'lOdiem - B =


= a+ PloglO diem - B ,

in care a si P descriu 0 curba denumita "legea puterii" ("power law") pentru


=
L a x efY. Marimile sunt exprimate in unitati absolute, nu in dB. In tabelul 2.6 sunt
date cateva exemple de valori pentru ~ P ~i ria diferite inaltimi ale antenei statiei de
baza,
Tabelul2.6
hI a /3 r
10m 131,09 38,35 3,84
20m 126,93 36,38 3,64
30m 124,50 35,22 3,52

Facfind 0 comparatie intre pierderile prin propagare date de formulele Hata si


CCIR, este evident faptul ca simpla corectie introdusa de factorul B in formula CCIR
are acelasi efect ca si factorul de corectie K, mai complicat, din modelul Hata, care
este, de fapt, realizarea unei dependente de densitatea de cladiri.
S-a ajuns la concluzia ea datele provenite din mediul urban japonez au valori
cam cu 10 dB mai putin decat cele masurate in medii urbane din Anglia, Canada,
Statele Unite, dar rezultatele din mediile suburbane japoneze coincid cu masuratorile
din aceste zone.

2.2.2. MODELUL LEE

Modelul de propagare descris de Lee este conceput pentru banda de 900 MHz
si poate fi utilizat in doua variante: modelul zonal (area-to-area), mai simplu dar mai
putin precis. si modelul punctual (point-to-point). mai laborios dar si mai precis.
Spre deosebire de alte modele de predictie statistice cu caracter empiric,
modelul Lee se bazeaza pe un numar redus de masuratori ce trebuie efectuate chiar In
102
zona de servici a viitorului sistem. Acest aspect confera modelului un nivel foarte
redus al erorilor de predictie, prin raportare la rezultatele obtinute ulterior in teren prin
masuratori.
Aplicarea modelului Lee presupune trei faze consecutive:
~ I. fixarea conditiilor standard (sau de referinta),
~ 2. obtinerea modelului de predictie zonal,
3. obtinerea modelului puncual pe baza modelului zonal.
Conditia standard stabileste valorile unor parametri de baza utilizati la
efectuarea masuratorilor preliminare din teren. Acesti parametri se refera la 0 statie de
baza standard, precum ~i la 0 statie mobila standard si sunt urrnatorii:
- puterea emitatorului statiei de baza,
- lnaltimea antenei statiei de baza,
- castigul antenei statiei de baza in raport cu un dipol elementar in Al2,
- lnaltimea antenei statiei mobile,
- castigul antenei statiei mobile in raport cu un dipol elementar in lJ2.
Pentru fiecare din acesti parametri sunt prevazuti factori de corectie
corespunzatori pentru cazurile in care valorile reale ale unor parametri (notate cu
prim) difera de cele din conditia standard. Valorile parametrilor din conditia standard
I~ impreuna cu factorii de corectie corespunzatori sunt prezentate in tabelul 2.7.

Tabelul2.7
Echipament Parametru Valoare standard '. Factor de corectie
Puterea PI = lOW (40 dBm) ,-}' P.'
Statia emitatorului a, =lOlg-'-
lOW
de baza Inaltirnea antenei hl = 30 m
f'
a,
, -
= 201g_!L
30m
Castigul antenei g. = 6dBd a3 = g;[dB]-6dB
Inaltimea antenei hm=3 m h'
Statia a4 = 10 19-"-'
3m
Mobila Cfistigul antenei s-: = 0 dBd as = g~[dB]

Modelul zonal este curacterizat de doua marimi:


II, - puterea Po receptionata la distanta de 1km de emitator,
- punta curbei de atenuare r5. masurata in dB/decada.
Aceste marimi reprezinta valori medii determinate prin masuratori
experimenrale in zonele de teren respective. Se fac circa 5 + 6 masuratori de camp pe
directii diferite la distanta de 1 krn si tot atalea la 10 km de statia de baza. Se
calculeaza valoarea medic a nivelului de camp pentru cele doua distante. Media

10"
valorilor masurate la ] km reprezinta puterea de interceptie Po. iar diferenta dintre celt
doua medii reprezinta panta medie a atenuarii de propagare pe 0 decada.
Exemple de valori pentru P" si J, calculate din date experimentale, sun
prezentate in tabelul 2.8. "
Tabelul28
Tipul zonei Po [dBmJ J[dB/decada]
Spatiu liber (mediu ideal) -45 ' 20
Zona deschisa (rurala) - 49 43,5
Zona suburbans - 54 38,5 "

t
Zona urbana (oras mic) - 55,4 43,1
Zona urbana (oras mare) - 62,6 36,8
Zona metropolitana - 67,4 48
t,

Puterea semnalului receptionat intr-un punct aflat la distanta r de ernitator este


conform mode IIIlui zonal data de relatia:

r
Pr = Po -JIg - +a , (2.2.14)
'0

unde P, este puterea receptionata conform predictiei, Po este puterea de interceptie, iar
ro este distanta de interceptie egala cu I km.
- In realizarea estimarilor trebuie sa se selecteze factorii de corectie din tabel
prin compararea mediului luat in considerare cu mediul de referinta cel mai apropiat.
Este interesant de notat ca, exceptind zona metropolitana, valoarea lui J pentru zone
urbane ~i suburbane este intotdeauna apropiata de 40 dB/decada.
Factorul de corectie a este menit sa compenseze diferentele ce apar in cazu
utilizarii altor valori ale parametrilor sistemului dedit cele considerate standard si s
calculeaza astfel:

sau Q'[dB] = a, + a] + a, + fXJ + a5. pentru calcul in dB.

Valorile acestor factori se calculeaza dupa relatiile (in dB):


=
al I Olg(P,1l OW),
=
a, 20Ig(h,"20m),
a,= g,'[dB] - 6dB, ,M ~.~~.
~ = 10Ig(hon·/3m).
as = gon'[dB].

104
in acest caz, puterea receptionata se calculeaza pe baza urrnatoarelor ipoteze:
- propagare in conditii neobstructive:

P,[dBm ]= P" - t5' Ig _r_+ 20 Jg ~+ a; (2.2.15)


lkm h,

- propagare in conditii obstructive (difractie):

P,[dBm ]=P,,-t5'lg_r_+L+a; (2.2.16)


lkm
- propagare peste apa:

P, [dBm ]= P" - 20 19 _r_+ a, (2.2.17)


.lkm
unde:
r este distanta dintre emitator si receptorul mobil;
h, - inaltimea efectiva a antenei mobiluJui;
L - atenuarea suplirnentara datorata difractiei,
Aceste forrnule se pot aplica, dupa caz, si la calculul atenuarii medii L50:
"
r ....,.
Lso = Lo - t5' Ig - + a , (2.2.18)
ro

unde Lo este atenuarea obtinuta la distanta r = 1krn, in conditii standard, iar restul
parametrilor au sernnificatiile prezentate mai sus.

2.2.3. MODELUL COST 231 WALFISH-IKEGAMI

Modelul propus de proiectul COST 231 este 0 cornbinatie Intre modelul


Walfish - Bertoni si modelul Ikegami, eompletat de catre COST 231 eu faetori de
corectie pentru eazul cand antena statiei de baza este mult mai mica dedit inaltimea
cladirilor. Utilizarea acestui model este foarte raspandita pentru predictia In zone
urbane, deoarece tine seama de influenta cladirilor asupra traiectelor de propagate.
Pe baza unei descried detaliate a structurii cladirilor, modelul COST 231
presupune 0 configuratie de strazi perpendiculare cu cladiri echidistante, interpretate
ca jumatati de ecrane avand aceeasi inaltime.
Modelul se poate aplica pentru urmatoarea gama de parametrii (fig. 2.24):
• frecventa.j" = 800 + 2000 MHz;
• inaltimea antenei statiei de baza, h, = 4 + 50 m:

105
• lnaltimea antenei statiei mobile. h.; t + 3 m; =
• distanta dintre statia de baza si statia mobila, d = 0.02 + 5 km;
Parametrii cladirii folositi de model sunt:
• distanta dintre cladirile adiacente, b;
• latimea strazii, w:
• inaltimea cladirii, h"Hif;
• unghiul de orientare a strazii, f/J.

BS
...... d ..MS
r

- ---
~IL ~~
- "
.... '...........
" "

hb
~hb
"
'"
"
" "
" "
"
"
" "
'"
-
_j L
~
~
~ ~ - .... "
"
\ "
~ ....
~IL
<Ily
,,
,:"h
\

I
\
\ m
hroof \'
/.

U , ,. hm BS

. II"" J~ w
b rl

Fig. 2.24. Parametrii modelului COST 231.

Modelul COST 231 ne ofera atenuarea de barn 4in trei tenneni:

(2.2.19)

unde:
Lo reprezinta atenuarea in spatiul liber;
Lm este atenuarea prin imprastiere si difractie produsa de ansamblul acoperis-strada;
L",sd este atenuarea multi - ecran.
Atenuarea in spatiul liber este data de formula:

4 = 32.4+ 20Igd[km] + 201g f[MHz]. (2.2.20)

Atenuarea prin difractie acoperis-strada si prin imprastiere este:

106
Lrts = -16,9 -lOlgw[m] + 10Ig/[MHz] + 20lgLihm[m]+ Lori' (2.2.21 )

unde pierderile datorate orientarii strazilor se calculeaza eu relatia:


, ,

-10 +,0,354, ¢>, pentru 0° s ¢> s 35°,


Lori = 2,5 + 0,075· (¢> - 35"), pentru 35 0
~ ¢> ~ 55°, (2.2.22)
{
4 - 0,114· (¢> - 55 55" ~ ¢> ~ 90",
(1

), pentru

Atenuarea prin difractie multi-ecran este:

Lmsd = L{JslJ +ka +kd Igd[kmJ+kj Ig/[MHz]-9Igb[m], (2.2.23)


unde:
pentru hb :* hmllJ '
(2.2.24)
pentru hb :* -.; :

54 pentru hb > hmof,


ka = 54-0,8·.1hb[m] pentru d ~ 0,5 km si s hroof'
hb (2.2.25)
54-08 ..1h [rn]- d[km] pentru d < 0,5 km si hb s hroof'
, b 0,5

pentru lzt, > hmo!


pentru ~ s hmoj (2.2.26)

~i

O.7(f[MHZ] -I) pentruor~dedimensiu. nimedii


9~ _
k f = -4 + eu 0 densitaternoderaa de arbori (2.2.27)

1.5(f[MHZ] -I)pentruor~dedimensiunimari.
925

107
In cazul cand informatia despre structura cladirii nu este disponibila, se
propune utilizarea urmatoarei game de valori implicite:
11-"= btl:

h'<I<lr = 3m x( nurnarul de etaje) + roof; (roof = acoperisul)


b = 20+50m;
3 m, ascutit,
roof = {
Om, plat,
¢'= 90°.
Termenul Lnrsd dat de ecuatia (2.2.23) provine din modelul Walfish si Bertoni.
Modelul considera cladirile echidistante ca niste jumatati de ecrane cu aceeasi inaltime
~i ne da atenuarea suplimentara de propagare pe traseu, care se va adauga atenuarii in
spatiul liber. Dupa cum se stie, modelul ignora propagarea dintre cladiri ~i prin
acoperisurile cladirilor.
Cum termenul al doilea al modelului Walfish si Bertoni nu ne ofera foarte
precis atenuarea datorata cladirilor din apropierea statiei mobile. el a fost inlocuit in
mode lui COST 231 Walfish-Ikegami cu termenul Lm dat de ecuatia (2.2.21). rezultata
din modelul Ikegami.
Modelul se bazeaza pe optic a geometries ~i determina atenuarea suplimentara
care se va adauga atenuarii din spatiul liber, presupunand ca exista vizibilitate directa
intre ernitator si cladirile din jurul statiei mobile. Se considera ca. cladirile care
cauzeaza difractia sunt creste infinit de lungi, transversale pe directia de propagare si
se considera doua unde dorninante, ca in figura 2.25.

Fig. 2.25. Geometria a doua raze principale.

108
Cu presupunerile facute mai sus si considerand w = W12, adica faptul ca statia
mobila este situata in mijlocul strazii, se obtine termenul LrIS din modelul COST 231.
Singura diferenta este ca efectul orientarii strazilor a fost inlocuit de grupul COST 231
cu un termen empiric mult mai precis. Trebuie mentionat faptul ca. cornparatia dintre
masuratorile ~ipredictiile facute de modelul Ikegami in multe locuri este redundanta,
Dupa cum reiese din ecuatia modelului. acesta reprezinta tranzitia dintre
modelele empirice si cele deterministe. Pe baza lui se poate deterrnina, cu un numar
relativ mic de erori, atenuarea de popagare in mediile urbane. Modelul nu tine cont de
atenuarea undelor prin penetrarea cladirilor, dar aceasta este neglijabila in cazul cand
antena de receptie este situata intre cladiri.

2.2.4. MODELE PENTRU INTERIORUL CLADIRILOR

Atunci cand ernitatorul si receprorul se afla in interiorul unei cladiri (mediu


indoor), mecanismele propagarii difera substantial de cele din exterior (mediu
outdoor). In principal, propagarea poate avea loc prin unda directs, daca nu este
obstructionata, precum ~i prin unde reflectate de pereti sau care strabat peretii sau
tavanele. In medii indoor, propagarea prin difractie este dominanta numai In unele
cazuri speciale, in care propagarea prin celelalte mecanisme nu poate ave a loco
Propagarea in interiorul cladirilor este puternic conditionata de structura
arhitecturala si de caracteristicile materialelor din care sunt construite cladirile.
Modelarea propagarii radio in interiorul cladirilor line cont de aceste aspecte, si astfel
s-au dezvoltat 0 serie de modele specifice mediului indoor. Caracteristicile de baza ale
acestor modele trebuie sa fie precizia si flexibilitatea in utilizare.
Un prim model tipic, numit LOS, este utilizat in zone precum coridoarele,
unde nu sunt obstacole pe traseul de propagare si, datorita efectului de ghidare a undei
radio, sernnalul este mai putin atenuat cu distanta decat in spatiul tiber. Modelele sunt
date prin formule de calcul al atenuarii, cu cativa parametri, ~i unde depedenta de
distants este de exprimata, ca in ecuatia:

L[dB] = Lo + 10 . n . 19d , (2.2.28)

unde: n este indicele de atenuare al puterii cu distanta;


d - distanta intre emitator ~i receptor;
La - atenuarea la distanta de 1m.
Ecuatia (2.2.28) permite evaluarea atenuarii de propagare in situatii diferite,
prin clasificarea cladirilor in birouri, locuinte, spatii comerciale, fabrici etc. Daca in
spatiul liber indicele de atenuare al puterii cu distanta este n = 2, in mediul indo~r
valoarea lui este alta si ea poate fi cunoscuta numai prin masuratori la fata locului. In
cazul LOS, datorita fenomenului de ghidare, e de asteptat 0 valoare n < 2.

109

AI do ilea model, numit NLOS (Non Line Of Sight), se aplica atunci cand
traseul de propagare intalneste obstacole ca pereti, stalpi, usi si mobilier. Au fost
considerate mai multe categorii de obstacole ca avind de pierderi de transmisie
asociate. Decizia privind numarul categoriilor reprezinta un compromis intre precizia
si complexitatea metodei. Atenuarea de propagare este urmatoarea:
.t, ;

(2.2.29)

unde: Lwj este atenuarea in dB la trecerea printr-un perete de tip j;


Wj - numarul de ordine al peretelui din categoriaj;

j - numarul tipurilor de pereti.


In situatii NLOS sunt de asteptat pentru n valori mai mari ca 2, mai ales dad
intre emitator si receptor se interpun unul sau mai multi pereti.
In tabelul 2.9 sunt prezentate cateva exemple de valori ale atenuarii la
penetrarea unui perete, precum ~i de valori ale indicelui de atenuare al puterii.
Tabelul29
Primul perete Al doilea perete
Tipul de material si Lw pentru n Lw pentru n
Grosimea peretelui K=1 K=1
Beton, 10 cm 16 dB 2,57 14 dB 2,97
Beton, 20cm 29 dB 3,00 24 dB 3,68

In final, al treilea model, numit OLOS (Obstructed LOS), include si pierderile


prin difractie, Acest fenomen apare atunci cind ernitatorul si receptorul se afla in
aceeasi incapere sau coridor, dar intre ele nu exista vizibilitate directa. Nivelul puterii
in aceste zone este mai ridicat decat eel prezis de modelul al doilea. Atenuarea pe
traseul de propagare, din punctul de difractie, este data de:

L[dB] = Ld + 10 . n . Ig d p , (2.2.30)
unde:
LJ este atenuarea la distanta de 1m de punctul de difractie:
dp - distanta de la punctul de difractie la receptor.

In cladirile cu mai multe etaje, nivelul statiei de baza poate ajunge pana la doua
etaje in sus ~i doua in jos, relativ la etajul amplasamentului. Acest efect poate fi inclus
in predictia calcului acoperirii. Modelul aplicabil in aceste situatii este modelul NLOS
modificat, astfel incat sa includa pierderile de penetrare ale etajelor: T

(2.2.31)

110
unde:
LJi este atenuarea pentru etajul de tip i:
kfi - numarul etajelor de tip i, )
Lwj - atenuarea in dB la trecerea printr-un perete de tip j;
Wj - numarul peretelui din categoriaj;

i si j -sunt numarul tipurilor de etaje si, respectiv, de pereti.

In fiecare din aceste modele l-o si n iau valori diferite. Dependenta de


frecventa este afectata direct de La. de n ~i de pierderile prin penetrare. Limitarile
acestor modele sunt date de variatia foarte mare a materialelor cladirilor ~i mediilor,
care pot cauza erori semnificative. Numarul mare de pereti constituie de asemenea
cauza unor mari erori, dar modelul poate fi folosit cu usurinta pentru predictii, daca se
bazeaza pe valori ale coeficientilor obtinute pe baza de masuratori riguroase.

2.3. CANALELE RADIO iN COMUNICATII


, MOBILE
2.3.1. CARACTERIZAREA CANALELOR RADIO
iN COMUNICATII MOBILE

In studiul sistemelor de comunicatii, canalul clasic (ideal) cu zgomot alb


gaussian aditiv (AWGN) constituie de obicei punctul de plecare in intelegerea
fenomenelor ce afecteaza performantele unui sistem radio. Sursa prirnara de degradare
a peformantelor este zgomotul termic, generat in receptor. Deseori insa, interferenta
externa receptionata de antena este mult mai importanta decat zgomotul termic.
Aceasta interferenta poate fi uneori caracterizata ca avand un spectru de banda larga,
rnasurandu-se printr-un parametru numit temperatura de zgomot a antenei. Zgomotul
termic are, de obicei, 0 densitate spectrala de putere uniforma in toata banda
semnalului ~i 0 functie densitate de probabilitate de valoare medie nula,
Atunci cand nu sint specificate caracteristicile de propagare ale canalului
radio, de obicei se considera ca atenuarea semnalului functie de distanta este similara
cazului propagarii in spatiu liber. Modelul spatiului liber presupune ca zona situata
intre antena de emisie ~i receptie este complet degajata de orice obiect ce ar putea
absorbi sau reflecta undele radio. De asemenea, se considers ca in interiorul acestei
zone atmosfera este perfect uniforma ~i se comporta ca un mediu neabsorbant. In plus,
se considera ca Pamantul este situat la 0 distanta infinita de directia de propagare a
semnalului. In principiu, in acest model de propagare idealizat, atenuarea undelor
radio Intre emisie si receptie respects 0 lege de proportionalitate patratica, Puterea
receptionata functie de puterea emisa este atenuata cu un factor, 4l d), numit pierderea
pe traseu sau atenuarea in spatiu liber (free space loss), vezi relatia (2.1.9). Pentru
acest caz de propagare ideal a, puterea semnalului receptionat la 0 anumita distanta
poate fi prezisa.
111

In cazul canalelor reale, unde semnalul se propaga prin atmosfera la 0 distanta


mica de pamant, modelul de propagare in spatiu tiber este inadecvat. Intr-un sistem de
comunicatii mobile, un semnal poate strabate distanta intre emisie si receptie pe mai
multe cai datorita reflexiei pe diverse suprafete (sol, cladiri, vehicule. forme de relief
etc.). Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de propagare pe trasee multiple sau
multicale tmultipath propagation). Atenuarea de propagare nu mai depinde de patratul
distantei, ca in cazul propagarii in spatiu liber, fiind mai aprope de cazul propagarii
peste 0 suprafata plana reflectoare. Fenomenul poate cauza fluctuatii ale amplitudinii,
fazei ~i unghiului de sosire a semnalului reception at. numite fading de propagare pe
trasee multiple (multipath fading). Fadingul se refera la fluctuatii aleatoare ale
semnalului sau fluctuatii datorate propagarii multitraseu.

2.3.2. COMPORTAREA DISPERSIV A A CANALULUI


In mediuJ in care se realizeaza 0 cornunicatie mobila, 0 parte a energiei
electromagnetice radiate de catre statia emitatoare ajunge la statia receptoare pe
diferite trasee. De-a lungul acestor trasee, interactiunile care se realizeaza intre campul
electromagnetic ~i diverse obiecte sunt in general cunoscute, ca si mecanismul de
propagare. Interactiunile posibile sunt: reflexii pe suprafete plane, impra~tieri datorate
difuziei pe suprafete prezentand neregularitati sau datorita obiectelor de mici
dimensiuni, transmisii prin materiale dense, cum ar fi vegetatia in exterior sau peretii
si plafoanele cladirilor in interior, precum ~i umbriri datorate unor obstacole. 0
situatie de propagare pe trasee multiple este cea din figura 2.26.

Statie rnobila
Statie
de
baza

Fig. 2.26. Un scenariu posibil de propagare pe trasee multiple.


1L

112
Prin urmare, exista trei mecanisme de baza ce influenteaza propagarea intr-un
sistem de cornunicatii mobile: reflexia. difractia si dispersia ..
Reflexia are loc atunci cand 0 unda electrornagnetica ajunge in contact cu 0
suprafata neteda de dimensiuni mult mai mari dedit lungimea de unda A. a
semnalului radio; 'I

Difractia se produce atunci cand traseul de propagare intre ernitator si receptor


este obstructionat de obiecte cu dimensiuni mult mai mari ca A., cauzand unde
secundare ce se forrneaza dupa obstacol. Difractia este un fenomen ce justifies
energia radio ce ajunge la receptor tara a exista vizibilitate directa;
Dispersia se produce atunci cand 0 unda radio ajunge in contact cu 0 suprafata
denivelata larga sau orice suprafata ale carei dimensiuni sint comparabile cu A. sau
mai mici ca aceasta. cauzand imprastierea (dis persia) energiei reflectate in toate
directiile. Intr-un mediu urban. obstacolele tip ice pentru sernnale ce produc
dispersia sint stalpii de electricitate, indicatoarele rutiere si frunzisul pomilor.
La acestea se mai adauga fenomenul de penetrare a undelor radio prin anumite
obstacole, fenomen care este asociat cu 0 anumita diminuare a puterii prin absorbtie,
In cazul legaturilor radio mobile. unitatea mobila (MS) fie ca este portabila,
fie ca este instalata pe un vehicul, se afla in apropierea solului, la 0 lnaltime de circa
1.5 + 3m. Din acest rnotiv, antena MS primeste intotdeauna contributia unui ansamblu
de reflectoare si obstacole difractoare, unda directa fiind obstructionata de cladiri din
apropierea MS si eventual de conturul terenului. Diversele obstacole: pereti,
acoperisuri, vehicule. vegetatie etc. creeaza pentru fiecare frecventa purtatoare 0

,
"
structura geometrica spatiala de unde stationare a carer noduri sunt distantate cu
aproximativ AJ2 (figura 2.27).

SB

1\. cladire <

obstructionata
cladire

Fig. 2.27. Principalele mecanisme de propagare.

113

Timpul de propagare al unei inforrnatii pe diferite traiecte de propagare este


variabil, depinzand de lungimea fiecarui traiect in parte. ceea ce poate genera
distorsiuni periculoase pentru recunoasterea mesajului transmis.
Considerand ca se efectueaza transmisia unui semnal radio sub forma unei
unde armonice, valoarea campului electric este:

E = A cos (2JifJ + 9'). (2.3.1 )

Propagarea pe trasee multiple afecteaza toti cei trei pararnetri, astfel:


frecventa purtatoare j, prin efect Doppler,
amplitudinea A prin fluctuatii de nivel sau fading Rayleigh.
faza (/J prin dispersia timpilor de propagare pe trasee si prin modulatia parazita de
frecventa.
Din moment ceo in mod normal. lungimea drumului de propagare si directia de
incidents a undelor radio influentate de mediu difera, carnpul electric rezultat este
imprastiat atat in timp, cat si in spatiu. Caracterizarea unui canal radio cu propagare pe
trasee multiple se poate face daca se asociaza fiecare versiune intarziata a semnalului
transmis cu un anumit traseu fizic de propagare.
Daca, pentru simplificare. se considera ca pe un traseu de propagare undele
radio sufera 0 singura schimbare de directie prin reflexie sau difractie, atunci toate
obstacolele ce corespund unor trasee avand 0 anumita lungime pot fi localizate pe 0
elipsa (elipsa lui Kassini), care are in focarele sale emitatorul (Tx) si respectiv
receptorul (Rx).
Pe toate traseele reprezentate in figura 2.28, semnalele radio, cu exceptia
undei directe, sosesc eu aceeasi intarziere, dar din directii diferite.

Reflectori

Fig. 2.28. Dispersia spatiala.

114
Pentru a pune In evidenta dispersia temporal a, trebuie luate In considerare mai
multe elipse confocale, ca In figura 2.29. Prima elipsa corespunde unei intarzieri T,
relativa la unda directa, iar a doua elipsa unei intarzieri 1"+Llr.

Fig. 2.29. Dispersia temporala.

Presupunand existenta a trei obstacole reflectoare in punctele A, B ~i C, se pot


deosebi urmatoarele situatii: ," I'
obstacolele din A si B conduc la receptionarea a doua unde care sosesc din aceeasi
directie, dar sunt decal ate cu tJ,T,
obstacolele din B $i C produc receptia simultana a doua unde din directii diferite
(intarzierea dintre ele este nula, dar pot genera efecte Doppler distincte);
obstacolele din A si C produc unde care sosesc la receptie din directii diferite si
sunt decalate ln timp cu tJ,r.
Natura dispersiva a mediului este caracterizata de functia de dispersare a
campului in spatiu si timp FDST (FDDSF = Field Direction-Delay-Spread Function),
asa cum se prezinta in figura 2.30. FDST este fermata din suprapunerea mai multor
'cornponente, fiecare contribuind printr-o anumita unda. Depinzand de tipul de
interactiune de-a lungul traseelor de propagare, aceste componente pot include 0 parte
coerenta si/sau una difuza. Pe suprafete nu mai mari decat cateva zeci de lungimi de
unda, acestea prezinta fluctuatii rapide, in principal datorita schimbarilor de faza a
undelor implicate. Pe suprafete extinse, structura undelor incidente se po ate schimba.
Lungimea traseului de propagare si directia de incidents a undelor pot varia astfel
tncat componenta lor in FDST va fi in domeniul directie-intarziere, In plus, anumite
trasee pot fi partial obstructionate sau pot disparea, in timp ce altele noi pot rezulta, ca
de exernplu in cazul tranzitiei din situatia de vizibilitate directs LOS (line-of-sight), in
situatia de obstructie total a NLOS (non line-of-sight) si invers.

115
Astfel, anumite componente din FDST pot sa fie atenuate sau sa dispara, in ~
timp ce altele noi pot aparea, 1
Amplitudine Amplitudine

2
2

Directie de 3
deplasare

Intarztere

a) FDST b) raspunsul canalului

Fig. 2.30. Caracterizarea naturii dispersive a canalului radio.

Canalul radio cuprinde atat mediul de propagare, cat ~i antenele de emisie si


de receptie. Raspunsul sau, eu exceptia unei con stante de proportionalitate, este dat
prin integrarea FDST ponderata de modelul de camp al antenei, cu respectarea
directiei de propagare. Raspunsul canalului RC (CR = Channel Respons) pastreaza in
general principalele trasaturi ale FDST. cum ar fi descompunerea in componente in
functie de un dele incidente si comportarea spatiala.
Cand receptorul se afla in miscare, RC variaza in timp in acord cu
comportarea in spatiu a FDST de-a lungul traiectoriei receptorului. Raspunsul
canalului radio poate deveni variant in timp si din alte motive, in afara de deplasarea
receptorului, cum ar fi modificarea pozitiei obstacolelor care cauzeaza dispersii ale
undelor radio (autovehicule in microcelule, respectiv oamenii in interiorul cladirilor),
Variatii in timp mai pot. de asemenea. sa apara si datorita schimbarii orientarii antenei
de receptie datorita faptului ca de obicei aceasta este anizotropa, cat ~i datorita
fluctuatiilor in timp ale proprietatilor electrice ale unor obstacole. Termenul "RC" este
utilizat fie in sens strict. referindu-se la raspunsul canalului la un moment de timp, fie
in sens larg, referindu-se la raspunsul variant in timp sau in spatiu al canalului.
Mediile radio pot fi extrem de diferite unele de altele, cum ar fi mediul din
interiorul cladirilor (indoor), sau mediul din exteriorul lor (outdoor). De aceea,
scenariul dupa care se realizeaza propagarea este fundamental diferit de la un caz la
altul. Din acest motiv, au fost identificate mai multe categorii, intr-o categorie aceste
seenarii de propagare fiind presupuse similare.

116
J Aceste categorii, prezentate in tabelul 2.10. sunt caracterizate de tipul
, celulelor folosite pentru acoperirea teritoriului ~i de tipul zone lor (urbane, suburbane,
rurale), in cazul macrocelulelor.
Tabelul210
Tipul celulei Localizarea antenei statiei de Dimensiunea celulei
baza in km
Macrocelula Deasupra nivelului 1-30
acoperisuri lor
Celula mare Deasupra nivelului 3 - 30
(mediu urban) acoperisurilor
Celula mica Deasupra nivelului I -3
(mediu urban) acoperisurilor
Microcelula Sub nivelul acoperisurilor sau 0, I - I
la acelasi nivel
Picocelula Sub nivelul acoperisurilor sau 0,01 - 0,1
in interiorul cladirilor '"

1ntr-o categorie data exista diferente intre mediile de propagare, cum ar fi


amplasarea, tnaltimea medie, cat si prorietatile electrice ale cladirilor dintr-o zona
urbana. care pot fi privite ca un element aleator. Aceste trasaturi specifice ale unui
,
anumit mediu de propagare dintr-o categorie data, in general. nu pot fi descrise
complet. In particular, proprietatile electrice si geometriee ale obiectelor care
interactioneaza cu campul electric pot fi specificate cu acuratete pana la un anumit
nivel. Aceasta nedeterminare existenta poate fi, de asemenea, vazuta ca 0 sursa de
comportament aleator. 0 a treia sursa 0 reprezinta nedeterminarea in ceea ce priveste
parametrii importanti ai variantei in tirnp. Nici chiar deplasarile receptorului cu viteza
constanta nu sunt determinate in intregime. in general. vitcza este cunoscuta, dar
punctul de plecare si directia de deplasare sunt nedeterrninate. Datorita celor trei surse
prezentate mai sus, FDST ~i RC au un caracter aleator.
In conformitate eu practica uzuala. orice caractenzare sau descriere a mediului
de propagare sau a canalului care prezinta rezultate legate de dispersia temporals va fi
numita de banda larga: In rest se va vorbi de banda ingusta. Aceeasi terminologie este
l utilizata pentru modelele de canale radio. De ohicei, termenul "rnediu" se refera
Ir implicit la intreaga categorie de medii de propagate. in afara cazului unei mentiuni
explicite.

," 2.3.3. FLUCTUA TIlLE PE SCARA LARGA


SI FLUCTUATIILE LOCALE
Doua tipuri de fluctuatii sau fading caracterizeaza comunicatiile mobile:
fadingul pe scara larga si fadingul local. Fadingul pe scara larga reprezinta atenuarea
117
medie a puterii semnalului sau pierderea pe traseu datorita propagarii intr-o zoni
larga. Acest fenomen este afectat de contururile proeminente ale terenului (deal uri.
paduri, grupuri de cladiri etc.) dintre emitator ~i receptor. Statistica fadingului pe searl
larga ofera un mod de estimare a pierderii pe traseu ca 0 functie de distanta. Aceasta
este prezentata sub forma a doi termeni: pierderea medie pe traseu ~i 0 variatie norma)
distribuita (gaussiana) a mediei. ....J'

Fadingul local se refera la schimbari importante In amplitudinea si faza


semnalului ce pot fi cunoscute ca rezultat al unor schimbari minore (comparabile cu
}J2) in spatiul dintre ernitator si receptor. Fadingul local se manifesta prin doua
mecanisme numite: lrnprastierea sernnalului in timp (dispersia sernnalului) ~i
caracterul variant in timp al canalului.
In cazul aplicatiilor radio mobile. canalul este variant In timp deoarece
conditiile de propagare intre ernitator ~i receptor sufera modificari, Fadingul local se
mai nume~tefading Rayleigh, deoarece, daca reflexiile pe traseu sint In numar mare ~i
nu exista cornponenta a semnalului pe linia de vizibilitate directa (NLOS). anvelopa
semnalului reception at este descrisa din punct de vedere statistic de densitatea de
probabilitate Rayleigh.
Daca componenta de semnal non fading este dominanta, adica exista
vizibilitate directa (LOS), anvelopa fadingului superficial este descrisa de 0 densitate
de probabilitate de tip Rician.
In cazul dispersiei In timp a semnalului, tipurile de degradare datorita
fadingului se clasifica ca fiind selective sau neselective in frecventa (fading plat). In
ceea ce priveste caracterul variant In timp al canalului, tipurile de degradare datorate
fadingului se manifesta prin fading rapid sau fading lent.
Semnalul receptionat, r(t). este in general exprimat functie de semnalul
transmis, s(t). in convolutie eu raspunsul la impuls al canalului, hc(t). Neglijand efectul
. I
zgomotu IUI, avem:
r{t) = s{t) * he (t) , (2.3.2)

unde prin * s-a notat convolutia eelor doua semnale.


In eazul sistemelor radio mobile. r(t) po ate fi exprimat functie de doua
componente variabile aleatoare, dupa cum urmeaza:

r{t} = m{t }x ro (t) , (2.3.3)

unde met) este numita eomponenta de fading pe scars larga, iar ro(t) este numita
componenta de fading local. Uneori met) mai este intalnit sub denumirea de medie
[ocala sau fading Gaussian, pentru cli amplitudinea lui met} este descrisa de 0
densitate de probabititate Gaussiana (sau echivalent, amplitudinea masurata In dB are
o densitate de probabilitate Gaussiana).

118
Media locala poate fi obtinuta prin medierea semnalului receptionat in timpul
deplasarii pe 0 distanta cuprinsa intre 20A si 40A., interval pentru care ea se mentine
practic constanta (figura 2.31).

Zona in care m(t) se modi fica •.


I 'q.

~ (
Zona in care mtt) estc constant
baza

.,."
..~ Fig. 2.31. Variabilitatea medici locale .

Component a de fading local rn(t) este denurnita in mod curent fading


Rayleigh. Aceasta components este influentata de structurile de pe terenul din
imediata apropiere a receptorului mobil (0 zona cu diametrul de aprox. 100A). Un
model de legatura radio SB ~ SM care pune in evidenta zona de influenta a mediului
asupra statiei mobile este prezentat in figura 2.~2.

SB

Fig. 2.32. Modelul unci legaturi de la baza la mobil.

Pentru traiectul MS ~ BS. inversand modelul care conduce la crcarea


fadingului Rayleigh. transrnisia presupune existenta unei aglomerari de surse radio ce
inconjoara mobilul si se deplaseaza cu viteia acestuia.
Cele doua componente ale semnalului radio reception at sunt puse in evidenta
in figura 2.33. FadinguJ local, suprapus peste fadingul pe scara larga, poate fi

119

identificat cu usurinta. Distanta tipica intre valori nule consecutive ale sernnalului este
aproximatix Al2. .

Pr[dB] Pr[dB]

..w.
Al2

Deplasarea receptorului Deplasarea receptorului

Fig. 2.33. Fadingul pe scara larga si fadingullocal.

2.3.4. FADINGUL PE SCARA LARGA:


ATENUAREA MEDIE ~I DEVIA TIA STANDARD

Pentru un sistem radio mobil, pierderea medie pe traseu sau atenuarea medie
Lid), ca functie de distanta d, intre emitator si receptor. este proportionala cu raportul
la puterea n intre distanta d si 0 distanta de referinta do :

(2.3.4)

Aceasta lege de dependenta corespunde propagarii peste 0 suprafata plana


reflectoare. Atenuarea medie L(d) este deseori exprimata in dB, in forma:

L(d)[dB]= L.,(do)+ 10nlg( :0). (2.3.5)

Distanta de referinta, do, corespunde unui punct localizat intr-un camp


indepartat de antena. Tipic, valoarea lui do este considerata ) km in cazul celulelor
mari, 100 m pentru celule mici, si I m pentru propagare in interiorul cladirilor
(indoor). :.

120
L(d) reprezinta pierderea medie pe traseu pentru 0 valoare data a lui d.
Variatia lui L(d) functie de distants reprezentata pe 0 scara logaritmica (pentru distante
mai mari ca do) urmareste 0 dreapta cu 0 panta descendenta de l Ox» dls/decada.
Valoarea exponentului n depinde de frecventa, iniiltimea antenei si mediul de
=
propagare. In spatiu liber, n 2. In prezenta unei unde ghidate foarte centrat (strazi
urbane), n poate lua valori mai mici decat 2. Daca exista obstructii, n poate fi mai
mare dedit 2 (in jur de 4). Atenuarea medie L..(do) intr-un punct de referinta situat la
distanta do de emitator este obtinuta in mod curent prin masuratori de camp sau calcule
utilizand formula atenuiirii in spatiu tiber.
Atenuarea cu distanta L(d) este 0 valoare medie si de aceea nu este adecvata
pentru descrierea oricaror trasee de semnal. Sunt de asteptat variatii in jurul valorii
mediei atata timp cat mediul de propagare pentru amplasamente distincte poate fi
diferit la aceeasi distanta ce separa emitatorul de receptor.
Masuratorile au ararat cii pentru orice valoare a lui d, atenuarea L(d) este 0
variabila aleatoare avand 0 distributie log-normala in jurul mediei L(d), dependente de
distanta. Astfel, atenuarea L(d) poate fi exprimata in functie de Ls(d) si 0 variabila
aleatoare Xm dupa cum urrneaza:

(2.3.6)

unde Xu reprezinta 0 variabila aleatoare gaussiana de valoare medie nula (in dB), cu
deviatia standard eT(tot in dB). Alegerea unei valori pentru Xueste deseori bazata pe
rnasuratori, Xu poate sii ia valori cuprinse intre 6-10 dB sau chiar mai mario Astfel,
parametrii necesari pentru descrierea statistica a atenuarii datorate fadingului pe scara
larga, pentru 0 localizare arbitrara eu 0 anumita distants de separare intre ernitator si
> f
• J
receptor sunt: . '~';"
distanta de referinta do ;
exponentul atenuarii de propagare n;
deviatia standard o a lui Xu.
In literatura exista un numar mare de referinte care trateaza modul de
determinare si de utilizare a acestor parametri la predictia atenuarii de propagare
pentru un traseu particularizat. ;(

2.3.5. FADINGUL LOCAL

In cazul unui canal radio eu propagare pe trasee multiple, de obicei semnalul


reception at consta in mai multe componente multicale, denumite uneori "degete"
(fingers), ~i care so sese in momente diferite la receptie, Acest fenomen poate eauza
semnalului receptionat fluctuatii rapide ale amplitudinii, fazei si ale unghiului de

121
sosire. Atunci cand semnalul reception at este alcatuit din mai multe componente
reflectate plus 0 componenta importanta pe linia de vizibilitate directa (conditii LOS),
datorita fadingului. anvelopa amplitudinii are 0 densitate de probabilitate de tip
Rician. Daca vizibilitatea directa este obstructionata (conditii NLOS), atunci anvelopa
amplitudinii are 0 densitate de probabiJitate de tip Rayleigh. Daca amplitudinea
componentei LOS tinde spre zero, densitatea de probabilitate de tip Rician
aproximeaza 0 densitate de probabilitate de tip Rayleigh, avand expresia:

r
-exp [r2]
-:--- pentru r ~ 0
(2.3.7)
p(r) = { ~2 :2a2
In rest,

unde r reprezinta nivelul sau anvelopa amplitudinii semnalului receptionat, iar 2d


reprezinta puterea medie a semnalului multicale.
Fadingul local se manifesta prin doua mecanisme:
dispersia In timp a impulsurilor digitale ce compun sernnalul:
caracterul variant in timp al canalului datorita miscarii (ex: antena de receptie
aflata pe 0 platforrna miscatoare).
Un canal cu fading produce 0 dispersie in timp si in frecventa a semnalului
care 11strabate. De remarcat ca orice mecanism caracterizat in domeniul timp po ate fi
la fel de bine descris in domeniul frecventa. Mecanismul de dispersie in timp poate fi
descris in domeniul frecventa prin banda de coerenta a unui canal. In mod similar,
caracterul variant in timp poate fi caracterizat in domeniul timp prin timpul de
coerenta al canalului, iar in domeniul frecventa prin deplasarea de frecventa sau
imprastierea Doppler.
, :)~. (

2.3.6. EFECTUL DISPERSIEI iN TIMP

In figura 2.34 este reprezentat raspunsul unui canal la un impuls ingust in


functie de lntirzierea "in trei situatii, care difera prin pozitia antenei (sau in timp,
considerindu-se 0 viteza constanta de deplasare). In figura se disting doua referinte de
timp diferite: intirzierea qi timpul de transmisie sau observatie t. Intirzierea se refera
la dispersia in timp care rezulta ca unnare a raspunsului la impuls al canalului afectat
de fading.
Timpul de transmisie este in stransa legatura cu deplasarea antenei sau
modificarile spatiale, justificand modificarile traseului de propagare ce sunt percepute
prin caracterul variant in timp al canalului. Pentru viteza constanta, cum s-a presupus,
atat pozitia antenei cat ~i timpul de transmisie pot fi utilizate pentru a ilustra caracterul
variant in timp al canalului. In figura se reprezinta puterea impulsurilor reception ate

122
atunci cand antena trece prin pozitii situate la distante egale. Doua pozitii consecutive
ale antenei sunt distantate cu mai putin de )j2.

Puterea Puterea Puterea


receptionata receptionata receptionata

Pozitia antenei Pozitia antenei Pozitia antenei


in momentul tl in momentul t2 in momentul tJ

Intarziere Intarziere Intarziere


t 't r

Fig. 2.34. Raspunsul la impuls al canalului dispersiv si variant in limp.

Dispersia in domeniul timp acopera un anumit interval intre sosirea la receptie


a primei componente ~i sosirea ultimei componente. Intarzierea relativa sau intarzierea
excedenta r (excess delay) a unei componente reprezinta intarzierea de propagare a
semnalului pe 0 numita cale, relativa la momentul sosirii la receptor a prirnului
semnal.
Graficul intensitate-lntarziere relativa sau profilul putere-intarziere relativa
(power-delay profile) constituie reprezentari utile ale comportarii canalului cu
propagare pe trasee multiple. ln figura 2.35 este dat un exemplu complex de
reprezentare a intensitatii raspunsului S( r) in functie de intarzierea excedenta To
Pentru efectuarea masuratorilor cerute de determinarea profilului putere-
intarziere relativa, este necesara utilizarea unor semnale de banda larga (impulsuri sau
semnale cu spectru imprastiat). Pentru un singur impuls transmis, durata Tm, intre
prima ~i ultima components receptionata, reprezinta intarzierea excedenta maxima in
timpul careia puterea semnalului la receptie scade pan a la un nivel de prag relativ la
nivelul maxim. Nivelul de prag poate fi ales la 10 sau 20 dB sub nivelul celei mai mari
componente.
In cazul unui canal cu fading, legatura intre intarzierea excedenta maxima Tm
~i durata de simbol T, poate fi estimata in functie de doua categorii de degradare a
semnalului,fading selectiv in frecventa ~ifading nonselectiv saufading plat. Un canal
manifesta fading selectiv in frecventa daca Tm > T; Aceasta conditie este adevarata
atunci cand componentele multicale receptionate ale unui simbol se extind dincolo de
durata simbolului. Astfel, dispersia multicale a unui semnal produce acelasi tip de

123
interferenta intersimbol (lSI) ca si distorsiunea cauzata de un filtru electronic. In cazul
fadingului selectiv in frecventa, reducerea distorsiunilor este posibila deoarece multe
din componentele multicale sint rejectate de receptor.

Intensitate
S(tl

o
~------~In-tiin:--~-re-a-m-a~-'~--------~ intan:iere
t
T..

Fig.2. 35. Profilul intensitatii raspunsului In functie de intarzierea excedenta 'to

Se spune eli un canal manifesta un fading nonselectiv sau un fading plat daca
Tm < T; In acest caz, toate componentele multicale reception ate ale unui simbol sosesc
pe durata simbolului si, deci, componentele nu pot fi rejectate. Aici, nu apar
distorsiuni lSI produse de canal atata timp cat imprastierea in timp a sernnalului nu
conduce la 0 acoperire semnificativa a simbolurilor vecine receptionate.
Performantele sunt inca degradate atata timp cat componentele fazoriale
nerejectabile se pot insuma destructibil pentru ada 0 reducere substantiala a raportului
sernnal-zgomot (SNR). De asemenea, semnalele ce sunt c1asificate ca manifestand un
fading plat pot uneori cauza distorsiuni selective in frecventa, In cazul sistemelor
digitale, introducerea unei forme de diversitate si utilizarea unei codari corectoare de
erori constituie calea cea mai eficienta pentru a combate efectele destructive. Dispersia
in timp poate fi vazuta ca si cum ar fi rezultatul unui proces de filtrare.
Banda de coerentaji, este 0 masura statistica a domeniului de frecventa pentru
care canalul trece toate componentele spectrale cu un ca~tig aproximativ egal ~i 0 faza
liniara. Banda de coerenta constituie un domeniu de frecventa in interiorul caruia
componentele spectrale ale sernnalului permit 0 corelatie in amplitudine. De aceea,
componentele semnalului in acest domeniu sunt afectate de canal intr-un mod
asernanator, prezentand fading sau nonfading. Se consiata cajo ~i Tm sunt irur-o stransa
legatura, fiind valabila urmatoarea relatie:
ill

(2.3.8)
Intiirzierea excedenta maxima Tm nu este in mod necesar cel mai bun indicator
al modului in care un sistem dat se va comporta pe un anumit canal, pentru ca, la
aceeasi valoare a lui T'; , canale diferite pot manifesta caracteristici diferite ale
profilului putere-intarziere relativa, pentru acelasi domeniu de dispersie in timp. 0
masura mai potrivita a imprastirii intirzierii este de cele mai multe ori caracterizata
prin radacina pat rata a mediei (rms value) a irnprastierii Intarzierii, ar:

(2.3.9)

unde Teste intarzierea medie in exees, ( T)2 este media patratica, ? este momentul
de ordinul doi.
Nu exista 0 relatie exacta intre banda de coerenta si dispersia Intarzierii,
aceasta derivand din analizarea masuratorilor dispersiei semnalului (utilizand in
general tehnici Fourier) pentru anumite tip uri de canale. Daca banda de coerenta este
definita ea un interval de frecventa in afara caruia functia de transfer cornplexa in
frecventa a canalului prezinta 0 corelatie eel putin de 0,9, atunci banda de coerenta
este aproximata prin:
(2.3.10)

In eazul unui sistem radio mobil, 0 formatie de obstacole distribuite uniform si


~ radial, toate eu coeficienti de reflexie egali dar independenti, eu unghiuri de reflexie
aleatoare este in general acceptata ca model de referinta pentru zonele urbane. Acest
model este denumit model al canalului cu obstacole refleetorizante. Prin utilizarea
unui astfel de model, banda de coerenta a fost definita ca fiind un interval de frecventa
in afara caruia functia de transfer complexa in frecventa a eanalului are 0 corelatie de
eel putin 0,5 . Valoarea ei de ealcul este:

10=0,276Iar . (2.3.11)

. 0 aproximare mai freevent folosita pentru fo, corespunzand unui interval al


benzii avand 0 corelatie de eel putin 0,5, este : .

(2.3.12)

Se spune ca un canal este selectiv in frecventa daca fo < l/T, , unde rata de
simbol l/T, se ia aproximativ egala eu banda semnalului w. In practica, W poate sa
difere de lrrs datorita filtrarii si tipului de modulatie discreta folosit (QPSK, MSK
etc.). Distorsiunile generate de fadingul selectiv in frecventa apar atunei cand unele
componente spectrale ale unui semnal sunt afectate de canal in mod diferit fata de
celelalte componente ale aceluiasi semnal. eu alte euvinte, cateva din componetele

1~5
spectrale ale semnalului. care se gasesc in afara benzii de coerenta, vor fi afectate
diferit (independent) in cornparatie cu acele componente care se gasesc in interiorul
benzii de coerenta. Un caz tipic de fluctuatii selective este ilustrat in figura 2.36.

Densitate
spectra Iii

~----------------~ I'
frecventa
w

Fig. 2.36. Fading selectiv in frecventa (W > fo).

Fluctuatiile neselective (plate) in frecventa apar atunci cand [o > W. Deci,


toate componentele spectrale ale semnalului vor fi afectate de canal in mod similar.
Acesta este ilustrat in figura 2.37.a. Fluctuatiile neselective nu introduc distorsiuni de
interferenta intersimbol. dar totusi are loc 0 scadere a performantei datorita scaderii
raportului semnal-zgomot. Pentru a elimina interferenta intersimbol, canalul trebuie sa
prezinte fluctuatii neselective in frecventa si aceasta se obtine prin indeplinirea
conditiei j, > W =:: }/ 1"". ,
Deci, banda de coerenta fo reprezinta 0 limita superioara a ratei de transmisie
care poate fi folosita rara a folosi egalizoare incorporate in receptor. Pentru cazul
fluctuatiilor neselective in frecventa, unde [o > W (sau daca Tm < 1",,), figura 2.37.a
reprezinta cazul tipic al fluctuatiei neselective. Totusi, dad! receptorul i~i modifica
pozitia, vor aparea situatii in care semnalul va prezenta distorsiuni selective in
frecventa, chiar daca fo > W. Aceasta se poate vedea in figura 2.37.b, unde minimul
functiei de transfer a canalului se gaseste chiar la mijlocul benzii semnalului. In acest
caz, impulsul din banda de baza va fi distorsionat prin eliminarea componentei
continue, aparand probleme de sincronizare.
Deci, chiar daca un canal este considerat ca fiind caracterizat de fluctuatii
neselective in frecventa, vor exista momente cand va manifesta fluctuatii selective.
Prin comparatie, este evident ca, in figura 2.36, fluctuatiile sunt independente de
pozitie, iar fluctuatiile selective de frecventa apar neintrerupt, nu doar in anumite
momente.

126
Densitate
spectrala

frecventa
fo
a) cazul tipic .

W
Densitate
spectrala

11
. j
frecventa
fo
a) cazul atipic

Fig. 2.37. Fading neselectiv in frecventa (W < fo).

Figura 2.38 prezinta cateva exemple de fluctuatii neselective ~i selective In


frecventa pentru un sistem de transmisie cu spectru imprastiat prin secventa directa
(05-55). Se prezinta trei grafiee ale iesirii unui eorelator pentru sec vente de cod PN in
functie de intdrziere.
Fiecare grafie al variatiei de amplitudine in functie de intarziere este analog cu
variatia lui S('t) in functie de 1: Diferenta consta in faptul ca aceste amplitudini
reprezinta iesirea unui corelator, deci forma undei este functie nu doar de raspunsul la
impuls al eanalului. dar si functie de raspunsul corelatorului. Timpul de tntarziere este
reprezentat in unitati de chip, unde chipul este definit ea fiind durata minima a unui
element din eodul pseudo-aleator cu care se realizeaza imprastierea spectrului. .
In figura 2.38.a, dispersia sernnalului este de ordinul duratei unui chip Te. Intr-
un sistem tipic 05-55, banda sernnalului eu speetrul lmprastiat este aproximativ egala
eu liTe, deci banda de coerenta normalizata foXfc aproximativ unitara implies
egalitatea intre banda de coerenta si banda sernnalului cu speetru Irnprastiat, Aceasta
127

descrie un canal care se poate numi neselectiv sau putin selectiv in frecventa. In figura
2.38.b (unde /oxl>0,25), dispersia sernnalului este mai pronuntata, Acesta este caz
clar de interferenta interchip ~i banda de coerenta este aproximativ 25% din banda
semnalului cu spectrul lmprastiat.
Amplitudine Amplitudine Amplitudine

·2 ·1 0 1 2 3 4 S 6 1 8 9 ·2·1 0 I 2 3 4 S 6 1 8 9 ·2·1 0 1 2 3 4 S 6 1 8 9
fntarziere Intarziere Intarziere
tffc vr, tlTc

Fig. 2.38. Iesirea unui receptor cu corelator in functie de trei tipuri de canale.

In figura 2.38.c (unde toXIc = 0,1), dispersia semnalului este mult mai
pronuntata, cu 0 interferenta interchip mult mai mare, iar banda de coerenta este
aproximativ egala cu 10% din banda semnalului cu spectrul imprastiat. Canalele din
figurile 2.38.b si c pot fi categorisite ca moderat, respectiv pronuntat selective in
frecventa, facand observatia ca elementul de baza al semnalului este chip-ul,

2.3.7. CARACTERUL VARIANT AL CANALULUI

Pana in acest punct a fost descrisa dispersia sernnalului si banda de coerenta,


parametrii care caracterizeaza dispersia in timp introdusa de un canal Intr-o zona
locala. Ele insii nu ofera inforrnatii despre variatia in timp a canalului datorita rniscarii
relative dintre emitator si receptor, precum si datorita miscarii obstacolelor
reflectorizante de-a lungul traseului de propagare. In cazul radiocornunicatiilor mobile,
aceasta variatie apare datorita miscarii dintre emitator si receptor, care modifica calea
de propagare a undei radio. Deci, daca se transmite un sernnal continuu, vor aparea
variatii ale amplitudinii ~i fazei sernnalului reception at. Considerand ea to ate obiectele
de reflexie de pe calea de propagare (scatterers) a undei sunt stationare, ori de cate ori
miscarea dintre emitator si receptor inceteaza, amplitudinea si faza semnalului raman
eonstante. In aeest caz, canalul este invariant in timp. Cand se reia miscarea, eanalul
va fi din nou variant in timp. Cum caraeteristicile eanalului sunt dependente de
pozitiile emitatorului si reeeptorului, in aeest caz variatia tn timp a eanalului este
echivalenta eu variatia lui in spatiu,

128
Timpul de coerenta To este 0 masura a duratei de timp in care raspunsul
canalului este practic invariant. Anterior, dispersia canalului si banda de coerenta s-au
rnasurat utilizand semnale de banda larga. Acum, pentru a masura variatia in timp a
canalului se utilizeaza semnale de banda ingusta. Pentru a masura corelatia se poate
transmite 0 singura sinusoida ~i determina functia de autocorelatie a semnalului
receptionat. Autocorelatia si parametrul To ofera informatii des pre rapiditatea
fluctuatiilor in canal. De notat ca, in cazul unui canal invariant in timp ideal.
raspunsurile canalului vor fi foarte putemic corel ate pentru orice valoare a lui ~t, iar
functia de corelatie va fi 0 functie constanta.
Timpul de coerenta poate fi masurat atat in functie de timp, cat si in functie de
distanta parcursa (considerand cateva viteze de deplasare fixate). Amoroso a descris 0
metoda de masurare utilizand modelul canalului cu obstacole reflectorizante dense
(dense scatterer channel model) si un semnal constant. EI a masurat corelatia statistica
intre combinatii ale amplitudinii si fazei semnalului reception at intr-o pozitie
particulara a antenei Xo ~i combinatiile corespunzatoare in pozitiile xo+; , unde ; este
deplasarea si se exprima in functie de lungimea de unda A.. Pentru 0 deplasare de
O,38A, amplitudinile si fazele semnalelor de ,unda continua reception ate sunt
necorelate. Cu alte cuvinte, starea semnalului in pozitia Xo nu spune nimic despre
starea semnalului in pozitia xo+;. Pentru 0 viteza constanta, variatia distantei se poate
transforma direct in unitati de timp.
tn functie de viteza de variatie a unui canal, putem deosebi doua tipuri de
fluctuatii: fading rapid si fading lent.
Termenul de fading (slow fading) este folosit pentru a descrie canale radio in
care To > Ts , unde To este timpul de coerenta al canalului, iar T, este durata unui
simbol transmis. Aici durata de timp in care canalul se comports intr-un mod corelat
este mare in comparatie cu durata simbolului transmis. Deci, starea canalului ramane
neschimbata pe durata unui simbol. In acest caz, degradarea principala, ca ~i In cazul
fluctuatiilor neselective in frecventa, este scaderea raportului semnal-zgomot.
Termenul de fading rapid (fast fading) este folosit pentru a descrie canale in
care To < T,. Deci, in acest caz, durata de timp In care canalul se mai comporta intr-un
mod corelat este scurta in comparatie cu durata simbolului. De aceea. starea canalului
se va schimba de mai multe ori pe durata unui simbol, conducand la distorsionarea
impulsului in banda de baza, Apare si aici 0 distorsionare asemanatoare cu
distorsionarea cauzata de interferenta intersimbol. descrisa anterior, deoarece
componentele semnalului receptionat nu sunt total corelate pe durata intregului timp.
Deci, fluctuatiile rapide pot cauza distorsiuni ale impulsului in banda de baza,
rezultand scaderea raportului semnal-zgomot, care produce de cele mai multe ori 0
; rata a erorii ireductibila. Astfel de impulsuri distorsionate provoaca probleme de
sincronizare (in circuitul PLL al receptorului), care se adauga la dificuItatea de a
~
proiecta adecvat fiItre adaptate. Efectul timpului de coerenta asupra unui impuls
transmis prin canal este prezentat in figura 2.39.

129
Emisie Receptie
Inpu Is
scurt
Tl<To c:=::>
0 0
Tl Tl

~ f[
Modulatie
Emisie Receptie
...-- de amp litudine
Impuls a anvelopei
lung
TJ>To c:::=>
, 0
..... 0
Tl t TJ

Fig.2.39. Efectul canalului asupra unui impuls scurt sau lung in raport cu To.

o caracterizare similara a naturii variatiei in timp a canalului poate fi


Iacutli ~i in domeniul deviatiei de frecventa Doppler. In figura 2.40 se prezinta
densitatea spectrala de putere Doppler Stv), in functie de deviatia de frecventa produsa
prin efect Doppler.

~ , I

S(v) I I

\_ )
Limitare spectra III

fc-td fc , fc+fd V

Fig. 2.40. Spectrul Doppler.

130
In cazul modelului canalului cu obstacole, avand 0 antena de receptie cu castig
azimutal constant si considerand 0 distributie uniforma a semnalului receptionat
pentru to ate unghiurile de incidenta lntre 0 ~i 21t, pentru emisia unui semnal constant
nemodulat, la receptie se obtine un semnal cu urmatorul spectru de putere:

s(v) = , (2.3.13)

~J~l-(V/') ,'If; .'. i~j:)lr:(


I

·;:.~nJ' .:

.unde id este deviatia de frecventa Doppler.


Egalitatea este valabila pentru deviatii de frecventa care se gasesc in domeniul
l Ic:t/d, unde.fc este frecventa purtatoare. Spectrul Siv) este nul in afara domeniului. De
f remarcat faptul ca aplicatii diferite produc forme spectrale diferite. Astfel, modelul
canalului cu obstacole nu mai este valabil pentru canalele radio dintr-un spatiu inchis
(indoor), unde spectrul S(v) va avea 0 "forma plata.

t Cea mai mare valoare (teoretie infinitaja lui Siv) apare atunci cand .obiectul
de pe care se reflecta unda incidenta este pozitionat chiar in fata antenei mobile sau
exact in spatele ei. In acest caz, valoarea deviatiei de frecventa (deviatie maxima) este

data de relatia: t, = ~ , unde V e~te viteza relativa de miscare, iar A este lungimea

de unda a semnalului. Frecventa /', este pozitiva daca distanta dintre ernitator si
receptor seade si negativa in eaz contrar. Daca antena se misca paralel eu obieetul de
pe eare se retlecta unda incidenta, atunci deviatia de frecventa Doppler va fi O. Faptul
~
ca undele sosite la exaet 00 ~i 1800 au 0 densitate spectral a de putere Doppler teoretie
infinita, nu este 0 problema din moment ee unghiul de incidents este distribuit in mod
uniform si probabilitatea ca 0 components sa soseasca exact la aceste unghiuri este
nula.
' Densitatea de putere S(v) arata dispersia prod usa de canal in domeniul deviatiei
Doppler. unei sinusoide transmise (impuls in frecventa), Cunoasterea ei ne permite
eunoasterea latimii spectrului de putere Doppler (sau a dispersiei Doppler). in functie
de rata de sehimbare ce survine In starea canalului. In cazul tipic, semnalul receptionat
~ soseste pe mai multe trasee de diferite lungimi si sub diferite unghiuri de incidenta, iar
deviatiile de frecventa Doppler pentru 0 cale sunt in general diferite fata de celelalte
cai. Efectul asupra semnalului receptionat esre mai mult 0 dispersie Doppler si nu 0
deviatie de frecventa,
Dispersia Doppler /', ~i timpul de coerenta T; se gasesc intr-o relatie
aproximativa de invers proportionalitate:

(2.3.14)
Deci, dispersia Doppler fd sau liT" caracterizeaza rata de fluctuatie a
canalului. Anterior, To a fost descris ca durata timpului in care raspunsul canalului la 0
sinusoida este in esenta invariant. Daca T" este definit mult mai precis, ca fiind durata
de timp in care raspunsul canalului la 0 sinusoida are 0 corelatie mai mare de 0,5 ,
relatia dintre To ~ifd este aproximata prin:

(2.3.15)

De obicei, pentru calculul lui T" se foloseste 0 metoda grosiera, si anume se


calculeaza media geometrica a celor doua relatii precedente. Acesta va fi deci:

(2.3.16)

Efectul tipic al fluctuatiilor Rayleigh asupra amplitudinii unui semnal, in functie


de timpul si, respectiv, de spatiul parcurs de un receptor mobil consta in aparitia
periodica a unor caderi de nivel sau minime profunde. Distanta parcursa de mobil in
intervalul de timp corespunzator pentru doua minime consecutive este aproximativ
Al2. Folosind relatiafd= VI A., timpul necesar pentru a travers a distanta .Y2la 0 viteza
de miscare a mobilului constants V, aproximativ timpul de coerenta, este:

(2.3.17)

Deci, daca intervalul intre fluctuatii este luat ca fiind Al2, expresia care rezulta
pentru To este foarte aproape de expresia grosiera dedusa anterior. Folosind ultima
relatie ~i urmatorii parametri: viteza de miscare V = 120 kmlh si frecventa purtatoare
900MHz, se obtine un timp de coerenta To "" 5 ms si 0 dispersie Doppler de
aproximativ 100 Hz. Astfel, daca se transmite un sernnal vocal cu 0 rata de transmisie
tipica de 104 simboluri/secunda tT, = 0,1 ms), rata fluctuatiei este considerabil mai
mica decat rata simbolurilor. In aceste conditii, canalul va manifesta fluctuatie lenta.
Se spune ca un canal prezinta fading rapid daca rata simbolurilor IITs
(aproximativ egala cu latimea de banda W) este mai mica decat rata fadingului liT"
(aproximativa egala CUfd). Prin urmare, acesta este definit prin urmatoarele inegalitati:

W < fd sau T, > To . (2.3.18)

Prin contrast. se spune ca un canal prezinta fading lent dad! rata sernnalului este
mai mare dec at rata fadingului. Astfel, pentru a elimina distorsiunile introduse de

132
fadingul rapid, canalul trebuie fortat sa prezinte fluctuatii lente prin alegerea unei rate
a semnalului care sa fie mai mare decat rata fluctuatiilor in canal. Acesta conditie este
echivalenta cu:
(2.3.19)

Anterior s-a aratat ca datorita dispersiei semnalului, banda de coerenta fo


reprezinta 0 limita superioara a ratei semnalului, care poate fi folosita lara ca acesta sa
sufere distorsiuni selective In frecventa. Similar. conditiile de mai sus arata ca, datorita
dispersiei Doppler. rata de fluctuatie a canalului reprezinta 0 limita inferioara a ratei
semnalului care poate fi folosita fara a suferi distorsiuni cauzate de fadingul rapid al
canalului. In aplicatiile curente, cele mai multe canale de radiocomunicatii mobile pot
fi caracterizate prin fading lent.
In practica, pentru a reduce efectele fluctuatiilor rapide, nu sunt suficiente
inegalitatile de mai sus. In locul acestora se foloseste conditia:
~
'.; :

w > > fa sau T, < < To , (2.3.20)

care dad nu este indeplinita, modulatia parazita in frecventa introdusa de variatia


deviatiei de frecventa Doppler va limita serios perforrnantele sistemului. Efectul
Doppler produce 0 rata de eroare ireductibila care nu se po ate reduce prin simpla
crestere a raportului semnal-zgomot. Daca se receptioneaza doar unda directa, se
produce 0 deplasare frecventiala instantanee. c1asic calculata cu relatia jj > VIA.. Dad
tnsa, semnalul receptionat este cornbinatia undei directe si a celor indirecte. se
produce 0 variatie complex a in timp a deplasarii frecventei Doppler, care, dad se
detecteaza cu un detector de frecventa (un sistem neliniar), va avea 0 oscilatie mai
mare decat ±VI2. Ideal, demodulatoarele coerente care au capacitatea de a urmari
semnalul de inforrnatie pot suprima efectul acestei modulatii parazite in frecventa si,
deci, pot elimina impactul efectului Doppler. Totusi, pentru valori mari ale lui ill.
refacerea purtatoarei devine 0 problema pentru ca este necesar proiectarea unor
circuite de urmarire a fazei cu 0 banda foarte larga in comparatie cu rata de date.
Pentru transmiterea unei ciii vocale la 0 rata a erorii intre 10,3~i 10"\ deviatia Doppler
nu are voie sa depaseasca 0,01 x W. De aceea, pentru a elimina efectul fadingului
rapid si efectul Doppler, rata semnalului trebuie sa depaseasca rata fluctuatiilor cu un
factor de 100 + 200. Valoarea exacta depinde de tipul modulatiei semnalului,
proiectarea receptorului si de rata erorii.

2.3.8. CONCLUZII

In paragrafele anterioare a fost descris un model al canalului cu fluctuatii,


constituit din patru functii. Aceste functii apar in figura 2.41, Caracteristica multicale-
intensitate functie de intarzierea in timp, S( T). este reprezentata in fig. 2.41.a.

133
Set) S(v)

Functii duale

<.---- - -..--)l.

~o-----'~~1:
v
~
Intirzierea maxima Deviatia maxima de frecventa
" Tm

a) Profilul imensitatii d) Spectrul de putere Doppler


pe cai multiple

1 I
Transformate Transformate
Fourier Fourier

IR(.1t)1
R(L\t)

Functii duale

«..-.....
--._ .-.....
-_.)l.

.1t
d-,

Banda de coerenta Timpul de coerenta


fo:::: lrrm To:::: ]/fd

b) Functia de corelatie c) Functia de corelatie


in frecventa in timp

Fig. 2.41. Relatii Intre functia de corelatie a canalului ~i functia densitate de puterc.

134
Cunoasterea lui S( r) permite ca. pentru un impuls transmis. sa se evalueze
modul in care variaza puterea medie receptionata in functie de lntarzierea in timp, t .
Pentru un singur impuls transmis, timpul, T;.. intre prima ~i ultima cornponenta
receptionata reprezinta intdrzierea excedenta maxima in timpul careia puterea
sernnalului multicale scade la un nivel de prag mai mic decat cea mai mare
componenta. Figura 2.41.b prezinta functia /R( LJj)/, desernnand functia de corelatie
spatiu-frecventa; aceasta este transformata Fourier a lui S( r). R( L1f) reprezinta corelatia
dintre raspunsul canalului la doua semnale ca 0 functie a diferentei in frecventa dintre
cele doua semnale. Cunoasterea lui R( L1f) permite evaluarea corelatiei dintre semnalele
reception ate, decalate in frecventa cu 4f = I, -[z . Banda de coerenta.fs; este 0 masura
statistica a domeniului de frecvente peste care prin canal tree toate componentele
spectrale cu un castig aproximativ egal si faza lineara. Astfel, banda de coerenta
reprezinta un domeniu de frecventa peste care componentele de frecventa au un
potential puternic pentru corelatia in amplitudine. Este de notat calo ~i Tm sunt lntr-o
relatie reciproca (cu 0 constanta multiplicativa). Ca 0 aproximatie, se poate scrie ca:

(2.3.21 )

o masura mai utila _a intarzierii imprastiate este deseori caracterizata in


termenii radacinii medii patratice (rms) a intarzierii imprastiate. a., 0 aproximare
frecvent utilizata a lui 10. corespunzatoare unei latimi de banda avand corelatia de cel
putin 0.5. este:
10:=J/5ar• (2.3.22)

Figura 2.4l.c prezinta functia R( LJt), desernnand functia de corelatie spatiu-


timp; aceasta este functia de autocorelatie a raspunsului canalului la un semnal
sinusoidal. Aceasta functie specifica care este gradul de corelare dintre raspunsul
canalului la un sernnal sinusoidal trimis la momentuI I, ~i raspunsul la un sernnal
sinusoidal asemanator trimis la momentul t i. unde LJt = tz - l ], Timpul de coerenta, To.
este 0 masura a duratei de timp sperate peste care raspunsul canalului este in esenta
invariant.
Figura 2.4I.d prezinta densitatea spectrald de putere Doppler. S( v),
reprezentata ca 0 functie a deplasarii in frecventa Doppler. v. S( v) este transformata
Fourier a lui R( LJt). Marginile ascutite si abrupte ale spectrului Doppler se datoreaza
limitei superioare ascutite a deplasarii Doppler produsa de antena vehiculului care
traverseaza populatii dense de obstacole stationare, Amplitudinea maxima a lui St v)
apare atunci cand obstacolul este direct in fata sau direct in spatele platformei in

, miscare a antenei. Latimea spectrului de putere Doppler se refera la ldrgirea spectralii


sau lmprdstierea Doppler, notata CUld si uneori numita banda lading a canalului. Este

135
l
de notat ca imprastierea Doppler, fd, ~i timpul de coerenta, To, sunt in relatie reciproca
(cu 0 constants multiplicativa), Anterior s-a aratat ca timpul (aproximativ timpul de
coerenta) necesar pentru a parcurge 0 distanta »2, cu viteza constanta, V, este:

T _' A/2 _ 0,5


10 _ - • (2.3.23)
V fd

In continuare,
in figura 2.42, se prezinta mecanismele fading-ului mai putin
pronuntat, categoriile de degradare a sernnalului si efectele lor. ;"':"

Mecanismul dispersiei in timp Mecanismul variant In timp


datorita propagarii multicale datorita miscarii

Fading selectiv tn frecventa Fading rapid (efect Doppler


(distorsiuni lSI, deformarea mare, dereglari PLL, BER
impusurilor, BER ireductibil) ireductibil)

Domeniul
Dispersia intarzierii multicale
> durata simbolului \ /
Mecanisme
Rata fading-ului din canal
> rata de simbol
Domeniul
intirziere deplasarii
, duale
in limp Fading plat (pierderi in SNR) Fading lent (efect Doppler mic, Doppler

/ -,
pierderi tn SNR)
Dispersia intarzierii multicale Rata fading-ului din canal
< durata simbolului < rata de simbol

Fading selectiv in frecventa Fading rapid (efect Doppler


(distorsiuni lSI. deformarea mare, dereglari PLL,
impulsurilor, BER ireductibil) BER ireductibil)
/
'/" \
Banda de coerenta a canalului Timpul de coerenta al canalului
< rata de simbol < rata de simbol
Domeniul Mecanisme Domeniul
frecventa duale limp
Fading plat (pierderi in SNR) Fading lent (efect Doppler mic,
pierderi in SNR)
Banda de coerenta a canalului Timpul de coerenta al canalului
> rata de simbol > rata de simbol

Fig. 2.42, Fading-ul mai putin profund: mecanisme, categorii de degradare ~i efecte.

136
. Atunci cand este privit in domeniul timp-intarziere, canalul manifesHiJading

t selectiv Enfrecventa daca Tm > T, (timpul de intarziere este mai mare decat timpul de
simbol). Aceasta conditie este adevarata totdeauna cand componentele multicale
receptionate ale unui simbol se extind dincolo de durata timpului de simbol, cauzand
astfel interferenta intersimbol indusa in canal (IS1).
Privit in domeniul tirnp-intarziere, canalul manifesta un Jading neselectiv In
frecventii saufading plat daca T« < T; In acest caz, toate componentele multicale
. receptionate ale unui simbol sosesc in durata timpului de simbol; deci, componentele
I" nu pot fi rezolvate. Aici, nu apar distorsiuni lSI prod use de canal atata timp cat
imprastierea in timp a semnalului nu conduce la 0 acoperire semnificativa a
simbolurilor vecine receptionate, Degradarea este inca performanta atata timp cat
componentele fazoriale nerezolvabile se pot insuma destructibil pentru ada 0 reducere
substantiala a raportului semnal-zgomot (SNR).
Privit in domeniul frecventa, un canal radio este selectiv in frecventa dacaJo <
< lIT, == W, unde rata de simbol, II T, este considerata egala cu latimea de banda a
semnalului W. Aici, toate componentele spectrale ale semnalului vor fi afectate de
canal in acelasi mod (de exemplu, cu fading sau fara fading). Pentru evitarea
distorsiunilor lSI cauzate de fading-ul selectiv in frecventa, canalul trebuie facut sa
manifeste un fading plat prin asigurarea eli banda de coerenta excede rata de
cornunicatie,
Privit in domeniul timp, un canal este considerat ca fiind cu fluctuatii rapide
atunci cand To < Tn unde To este coerenta in timp a canalului si T, este timpul de
simbol. Fading-ul rapid descrie 0 conditie unde durata in timp pentru care canalul se
comporta intr-un mod corelat este comparata scurt cu durata in timp a simbolului.
Deci, este de asteptat ca caracterul fluctuant al canalului sa se schimbe de cateva ori in
timpul propagarii unui simbol. Aceasta conduce la distorsionarea formei impulsurilor
din banda de baza, deoarece componentele semnalului receptionat nu sunt toate
puternic corel ate in timp.
Prin urmare, fading-ul rapid poate fi cauza pentru ca impulsul din banda de
baza sa fie distorsionat, conducand la 0 micsorare a SNR, care deseori da 0 rata a
erorii ireductibila, Impulsurile astfel distorsionate, in mod tipic, genereaza probleme
de sincronizare, ca in cazul receptoarelor cu bucla cu calare de faza (PLL).
Privit in domeniul timp, un canal este, in general, considerat ca introducand
fluctuatii Lente atunci cand To > T; Aici, durata de timp pentru care canalul se
cornporta intr-un mod corelat este cornparata lung cu durata in timp a simbolului.
Astfel, este de asteptat ca starea canalului sa ramana nernodificata in timpul
transmisiei unui simbol.
Privit in domeniul deplasarii Doppler, un canal este considerat ca fiind cu
fluctuatii rapide daca rata de simbol, liT., sau banda semnalului, W, este mai mica
decat rata de fluctuatie, Ino sau!d. In schimb, un canal este considerat ca fiind cu
fading lent daca rata de comunicatie este mai mare decat rata de fluctuatie.

137
Pentru a evita distorsionarea semnalului cauzata de fluctuatiile rapide, eanalul
trebuie facut sa manifeste un fading lent prin asigurarea ea rata de comunicatie exeede
rata de fluctuatie a eanalului.

",

"

.. 0",~,

'.. ',;
, ,.
i'
...,'
"

, r •~

.,
i: ". ',0

ri

"

"

I\tt

".I' .
, r'
~
, .'

"
CAPITOLUL3

ANTENE SI SISTEME RADIANTE

3.1. PARAMETRII ANTENELOR

3.1.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Dupa modul in care sunt realizate, antenele se pot clasifica in antene pasive,
daca in compunerea lor nu intra dispozitive active, caz in care pot fi considerate ca
sisteme reciproce, si active, in caz contrar.
Datorita proprietatilor de reversibilitate ale antenelor pasive, aceeasi antena
poate fi utilizata altemativ sau simultan atat pentru emisie, cat si pentru receptie. Pe
baza acestei constatari, studiul antenelor se face, in general. prin tratarea antenelor ca
sisteme radiante, calitatile constatate in procesul de radiatie putand fi transpuse apoi
pentru procesul de receptie sau invers. .
Considerand 0 antena de emisie, puterea generata de sursa de radiofrecventa,
PE• transmisa antenei, este partial radiata in spatiu, PI si partial disipata, PD, in
rezistenta de pierderi a antenei. RD:

(3.1.1 )

Pentru a putea compara puterea radiata cu puterea disipata, se introduce 0


rezistenta echivalenta, numita rezistenta de radiatie, RI. Puterea transmisa de
generator se poate exprima in functie de curentul injectat in antena, lA, astfel:

Randamentul antenei se exprima prin raportul dintre puterea radiata si puterea


totala:
(3.1.2)

139
Un loe important In studiul antenelor 11ocupa antena izotropa si antena dipol.
Antena izotropa este un model ideal si reprezinta un radiator ipotetic punctiform, care
genereaza unde electromagnetice cu 0 distributie uniforms In spatiu. Dad se
presupune ca 0 antena izotropa este plasata in centrul unei sfere de raza r, ca in fig.
3.1, puterea PI radiata de antena izotropa strabate suprafata sferica de arie A = 4 .n:r2.

GRF

J! .

Fig. 3.1. Antena izotropa ~i densitatea de putere radiata,

Densitatea de putere radiata prin unitatea de suprafata va fi:

_ PI _ PI
P izo --A -4 2
(3.1.3)
-st- r

Dad raza sferei este mull mai mare fata de lungimea de unda (r » A.). intr-un
punct aflat la distanta r de antena, unda devine plana si densitatea de putere radiata se
poate reprezenta prin vectorul Poynting, S, a carui modul are valoarea:

CI PI E~
ISI=Piz(1=4 -n: r
2 =-z 0 . (3.1.4)

in acest caz, intensitea campului electric produs de 0antena izotropa intr-un


punct aflat la distanta r fata de sursa de camp electromagnetic este:

140
Eel = ~ Zo . p~ = 120·Jl"·
I---=-=
r. ~30. r, <=5,5--.
.[P; (3.1.5)
4·Jl"· r 4·Jl"· r2 r r

Se constata cii intensitatea campului electric este direct proportionala cu ..[p;


si invers proportionala cu distanta si, deci, apare 0 atenuare de propagare.

3.1.2. DIRECTIVITATEA

Una dintre principalele caracteristici ale antenelor reale este directivitatea,


care reprezinta neuniformitatea distributiei puterii radiate in diferite directii, fapt ce
reprezinta un avantaj fatii de antena izotropa in multe aplicatii, 0 antena reala,
anizotropa, prezinta, de obieei, 0 axii pe directia careia densitatea de putere radiata este
maxima. Aceasta axa se numeste axa principala de radiatie si este utilizata ca axa de
referintii rntr-un sistem de coordonate polare pentru apreeierea directivitiitii (fig. 3.2).

z
£(rp.O)
S(rp.O)

-
Ell
So
r \ y
\
i J
axa
\ /110
! /
principals
i ~
x i/
p'

Fig. 3.2. Axa principala de radiatie ~i directivitatea antenei.

Caracteristica de directivitate a unei antene se defineste ca fiind raportul


dintre intensitatea campului electric intr-un punct P situat la 0 distanta r de antena pe 0
anumita directie, caracterizata prin unghiurile rp si 8 ~i intensitatea campului electric
intr-un punet pOI situat la aceeasi distanta fata de antena pe axa principal a de radiatie:

141

0)= £(rp,o)
P (tp, E (3.1.6)
o

Se observa ca functia p (rp,O) caracterizeaza distributia campului electric


radiat de antena dupa oricare directie din spatiu. In mod analog se defineste si
caracteristica de radiatie, ca fiind raportul puterilor radiate pentru cele doua directii
considerate:

F(rp,O) = p(rp,O). (3.1.7)


Po

Spre deosebire de caracteristica de directivitate, caracteristica de radiatie,


functia F(rp,O), are caracter energetic deoarece exprima distributia puterii radiate de
antena.: Daca se tine seama de relatia (3.1.4), intre p(rp,O) ~i F(rp,O) exista
urmatoarea dependenta: _
- £2 (rp,O)
P ((/), 0) - Z ' (3.1.8)
o

de unde se obtine urrnatoarea relatie: !

F(rp,O)= p2 (rp,O) . (3.1.9)

Evident ca pentru 0 antena izotropa, cele doua caracteristici sunt functii constante:

p(rp,O)=1 si F((/),O)=l.

Tinand cont de relatiile (3.1.7) si (3.1.9). densitatea de putere radiata de 0


antena reala dupa 0 anumita directie se poate exprima in urmatoarele moduri:

P (rp,O)= Po . F(rp,O),
(3.1.10)
p((/),O)= Po' p2 (rp,O).
:(

Prin integrarea densitatii de putere p( qJ, 0) pe suprafata sferica A, de raza r. se


obtine puterea totala radiata de antena in spatiu:

PI ~ fJ p(~, 0)dA = Po' Hp2 ((/), O)dA. (3.1.11)


A 4nrz

142
Valoarea medie a densitatii de putere radiata este egala cu densitatea de putere
a antenei izotrope ce radiaza aceasi putere, PI:

_ PI
Pmed--P ilIJ:'"4
. .Jr. r 2

si, tinand cont de relatia (3.1.11). se obtine:

(3.1.12)

Daca In relatia (3.1.12) se introduce unghiul solid dn


.
= d~
r
, atunci valoarea

medie a densitatii de putere va fi:

(3.1.13)

Pe baza densitatilor de putere: Po ~i pmed. se defineste factorul de directivitate


al unei antene:

D =....f!.2_ = 4·Jr = 4·Jr


Pmed . Hp2(qJ,o)dn B'
(3.1.14)

4x

unde B = Hp2(qJ,o)dn reprezinta deschiderea echivalenta a antenei. 0 antena cu


411'

deschidere echivalenta mica are un factor de directivitate mare si invers. in cazul


particular al unei antenei izotrope: Po = Pmtd ~i B = 4·K.
De asemenea, din relatiile (3.1.11) ~i (3.1.14) se obtine 0 expresie care arata
modul In care se distribuie puterea unei antene directive in comparatie eu antena
izotropa:
PI (3.1.15)
-2 =4·Jr·Pmed =B·po·
r

Deoarece Po > Pmed, pentru orice antena directive, rezulta ea B < 4Jr ~i D > 1
(fig. 3.3); pentru antena izotropa exista relatia D 1. =
143
p

Po

Pmed
p------ ------ ------- ------,
I I
I I
I I
I I
I I
I I

. a
-27r -B12 0 BI2 -27r

Fig. 3.3. Deschiderea echivalenta a antenei.

Caracteristica de directivitate a unei antene reale poate fi dedusa matematic


sau poate fi ridicata experimental prin masurari, De obicei, aceasta caracteristica se
reprezinta In doua planuri ortogonale, a carer intersectie este axa principala de
radiatie. Planul in care oscileaza vectorul camp electric If se numeste planul E, iar
planul in care oscileaza campul magnetic - planul H.
In fig. 3.4 sunt exemplificate caracteristicile de directivitate ale unei antene in
planul E si, respectiv, In planul H. In ambele plane se defineste unghiul de deschidere
al lobului principal pentru care puterea radiata scade la jurnatate din valoarea
corespunzatoare maximului de pe axa principala de radiatie (scade cu 3 dB). De
exemplu, pentru planul E, unghiul de deschidere al lobului principal, aEO.7, este
unghiul in limitele caruia raportul E(8)/ Eo ~ 0,707.
Raportul dintre valoarea campului Eo si valoarea campului din directia
diametral opusa se numeste raport fa (a - spate al antenei (eng!. - front to back ratio).
Considerand ca referinta pentru unghiul de deschidere al lobului principal axa
principals de radiatie, pentru raportul fata - spate se pot utiliza rapoartele:

RFS=~
E18O-
(3.1.16)
Eo
RFSdB =20·lg--·
£180-

144
Planul H tE(/PJIEo
, 9()0

271)0 271)0

Fig. 3.4. a) Caracteristica de directivitate in planul E: b) Caracteristica de directivitate in


planul H.

3.1.3. CA~TIGUL
i

1 Prin ciistigul unei antene, G (eng!. - gain), se intelege raportul dintre puterea
care trebuie introdusa intr-o antena izotropa, considerata ca etalon si puterea ce trebuie
introdusa in antena reala, pentru a obtine 0 aceeasi intensitate a campului electric lntr-
un punet situat pe axa principals a aeesteia:

G = Pizo ,

Pdir
(3.1.17)
Gi[dBi]=lO.lg Pizo [dBi].
Pdir

Similar se poate defini castigul prin raportare la un dipol elementar eu l = AI2.


o,[dBd] = IO·lg Pizt> [dBd]. (3.1.18)
Pdir

Intre eele doua moduri diferite de definire a castigului exista relatia:

(3.1.19)

145
Daca ambele antene, antena reala si antena izotropa, sunt excitate cu aceeasi
putere, atunci castigul se poate exprima sub forma:

G= E5 =~
«: Pmed
(3.1.20)
Eo P
GdB =20.Ig--=lO.Ig 0
Emed Pmed

Castigul este un parametru adimensional; pentru 0 antena rara pierderi,


castigul coincide cu factorul de directivitate: G = D. In cazul antenelor cu pierderi se i
aplica relatia: G = 7].0. 1
Pentru alte directii diferite de axa principala de radiatie, valoarea castigului G
va fi mai redus. Pentru un plan dat, castigul poate fi exprimat ca 0 functie dependenta
de unghiul ape care-l face 0 directie oarecare cu axa principala:
,).

g(a}= p(a} = p(a} sau g(a}dB = 10 -Ig p(a}. (3.1.21) ~


Pmed Pizo Pizu

Variatia castigului unei antene pentru un plan dat poate f reprezentata in


planul respectiv (fig.3.5). Dad reprezentarea se face in planul E, atunci unghiul de
deschidere allobului principal este: If/3dB = a EO, 7 •
'in cazul unei antene directive cu un castig G, care radiaza 0 putere PI, campul
produs la distanta r pe axa principal a, conform relatiilor (3.1.5) ~i (3.1.17), are
expresia:

EeJ
~30. G· P£
= ....:......
__ ____;:;_
- 5,5·
~ G .r, (3.1.22)
r r

Dad antena nu este adaptata la cablul de conectare, apare 0 diminuare a


castigului determinat experimental; in acest caz, castigul antenei devine:

1
c-o; ---2 (3.1.23)
l-1r1
unde r reprezinta coeficientul de reflexie.

146
!i

lobi secundari principal

Fig. 3.5. Functia castig a antenei.

3.1.4. IMPEDANTA ANTENEI

Din punct de vedere electric, antenele se cornporta similar circuitelor eu


constante distribuite. Prin urrnare. la borne le de racordare a antenei eu "fiderul"
(cablul de alimentare) apare 0 impendanta echivalenta acesteia, a carei valoare este
dependenta de frecventa. Ca ~i la liniile lungi, in antene pot sa apara unde stationare
ale tensiunii si curentului, noduri si ventre. Defazajul dintre tensiune si curent este
datorat comportarii reactive a antenei, in timp ce consumuI de putere activa se
realizeaza prin rezistenta de pierderi ~i rezistenta de radiatie.
lmpedanta antenei se defineste ea fiind raportul dintre tensiunea ~i curentuI de
la borne le de conectare ale antenei: '.
.I.:"

Z in A = -_-
VillA
=R A + J. . X inA' (3.1.24)
lillA "

unde: RA = Rr+ RD reprezinta rezistenta antenei, iar Xi" A - reactanta acesteia.


De exernplu, pentru un dipol, daca lungimea acestuia este un multiplu impar
de AI2. la intrarea In antena apare un ventru de curent si un nod de tensiune. Curentul
la borne va ave a ampJitudinea maxima Ii" = Ima.t. deci antena prezinta 0 rezonanta de
tip serie ~i regirnul ei de functionare este nurnit - alimentare in curent. In acest caz,
impedanta de intrare devine pur rezistiva, valoarea rezistentei echivalente fiind de
ordinul ohmilor sau zecilor de ohmi.
147


Daca lungimea dipolului este un multiplu par de .Y2, la bomele de alimentare


se formeaza un nod de curent ~i un ventru de tensiune. Tensiunea de intrare va ave a
=
amplitudinea maxima Ui~ Umax si, deci, antena prezinta 0 rezonanta de tip derivatie ~i
regimul ei de functionare este nurnit: alimentare in tensiune. Deoarece impedanta
caracteristica este de circa 1 kn, antena va prezenta la rezonanta derivatie 0 rezistenta
de intrare de ordinul kiloohrnilor sau zecilor de kiIoohrni. In figura 3.6 sunt prezentate
variatiile rezistentei de intrare RiM si, respectiv, ale reactantei XiII A pentru un dipol in
functie de raportul 1IA..Trebuie mention at faptul ca, in cazul antenelor, curbele de
selectivitate in jurul punctelor de rezonanta sunt mai plate dedit ale circuitelor LC
rezonante, datorita rezistentei de radiatie Rxcare se adauga rezistentei de pierderi RD.

RnA [kQ] Ai..4 [kQ) ~d


3 1,5 ;'
i

I
1 I

0
~5
a5 1 ,.1,5 2 25 1IA.
-1
:,;.. .~ i ~
" .k
:.

a) b)

Fig. 3.6. a) Variatia rezistentei de intrare; b) Variatia reactantei de intrare.

o problema importanta legata de impedanta antenei 0 reprezinta adaptarea,


care se realizeaza ca si In cazul liniiIor de transrnisiune. Adaptarea unei antene de
emisie cu linia de alimentare urmareste obtinerea unui transfer maxim de putere catre
antena ~i evitarea aparitiei undelor stationare pe linia de alimentare. Pentru antenele de
receptie se urmareste transferul maxim de putere catre receptor.
Problema adaptarii antenelor este deosebit de importanta la antenele de
masurare de banda larga. De exemplu, la 30 MHz, raportul de unda stationara (VSWR)
pentru asemenea antene este de circa 20: I, de unde rezulta ca 80% din puterea undei
directe este reflectata spre sursa, Prin introducerea unor sarcini capacitive se
imbunatateste adaptarea, ceea ce conduce la cresterea sensibilitatii la frecvente joase,
Insa in acest caz antenele cupleaza putemic cu pamantul cand sunt polarizate vertical,
erorile putand depasi 5 dB.

148
3.1.5. INAL TIMEA EFECTIV A
[naltimea efectiva, he!. a unei antene reprezinta inaltimea unei antene ipotetice
care asigura aceeasi arie sub curba de distributie a curentului, insa cu 0 distributie
constanta de curent. Spre exemplificare, in fig. 3.7 este prezentata tnaltimea efectiva a
unui dipol cu lungimea 1= A.12.

antena antena
reala ipotetica

i.:

Fig. 3.7. Inliltimea efectiva a dipolului.

Astfel, pentru 0 antena de tip dipol, inaltimea efectiva va ave a valoarea:

(3.1.25)

unde hg este inaltirnea geometrica a antenei (lungimea dipolului).


Cu ajutorul inaltimii efective se poate aprecia nivelul campului produs de 0
antena intr-un punct situat la distanta r fata de aceasta:

:u·
(3.1.26)
r

unde A este un coeficient de proportionalitate dependent de conditiile de propagare, de


directivitate si de unitatile de masura folosite.

149

De asemenea, cu ajutorul inaltimii efective se poate evalua tensiunea


electromotoare. e, care apare la bomele unei antene de receptie aflata in campul E
produs de 0 alta antena, daca prima este orientata corect in raport cu liniile de camp:

e = E . he! • (3.1.27)

relatie ce permite 0 alta definitie pentru inaltimea efectiva a antenei in regim de


receptie, ~i anume, ca raport dintre tensiunea receptionata la bomele antenei ~i campul
electric care 0 produce.
'\

3.1.6. FACTORUL DE ANT:t:NA.

Cei mai multi dintre producatorii de antene, precum si laboratoarele de


calibrare a antenelor ofera factorul de antena calibrat, Intrucat acesta reprezinta un
descriptor standard in metrologia antenelor. Factorul de antenii este definit ca fiind
raportul dintre campul electric incident si tensiunea receptionata de antena pe 0 sarcina
de 50 n.cu alte cuvinte, tensiunea obtinuta la bomele receptorului:
!

E •
AF=-
U

AF[dB] = 20 .lgl~. (3.1.28)

Definitia factorului de antena este valabila numai in camp depart at. Factorul
de antena se poate defini pentru spatiul liber, atunci cand antena este plasata in spatiul
liber ~i campul electromagnetic incident este 0 unda plana si. respectiv, pentru conditii
ambientale date. cand pot sa intervina 0 serie de reflexii. Factorul de antena al
spatiului Iiber este 0 proprietate intrinseca a antenei si el nu variaza prea mult in
timpul calibrarii, lnsa, asa cum umiditatea sau cal dura poate modifica lungimea fizica
a antenei, tot asa ~i mediul in care este plasata antena are un impact asupra factorului
de antena, Diferitele tipuri de antene pot interactiona in mod diferit cu 0 suprafata
plana sau obstacolele din zona, racand ca factorul de antena sa fie un parametru
specific antenei respective pentru conditii exteme date. Studiile au ararat ca
performantele antenei se pot schimba cu cativa decibeli daca antena este plasata
deasupra unei suprafete conductoare, aceasta fiind specifica fiecarui tip de antena, In
fig. 3.8 se prezinta variatia factorului de antena cu frecventa pentru 0 antena de
masurare de banda larga. Din aceasta diagrams rezulta ca factorul de antena are
variatii mari, ceea ce impune cunoasterea acestuia pentru a putea fi folosit in rnasurari.

150
30
G
[dB)
25

20~

, ,~ i

15

, -'.£ t I, \

10

5
~; L ". (.

!i

~~--200~--400~--600~--600~--1000~~1~~--1400~--1600~--1600~~2000
f[MHz]

Fig. 3.8. Dependenta factorului de antena de frecventa.

Pentru a stabili legatura dintre castigul antenei ~i factorul de antena, se


exprirna intensitatea campului electric reception at in functie de densitatea de putere ~i
tensiunea refeptionata in functie de puterea electrica:

AF =E_= r;:z;,
U ~PrRo

unde: 20 reprezinta impedanta spatiului liber, iar Ro - impedanta de intrare in


receptorul de masurare, Daca se exprima puterea electrica receptionata in functie de
castigul antenei, rezulta:

AF= (3.1.29.a)

Pentru: 20= 377 n si Ro= 50 n, se obtine:

151
AF = 9,73 = 9,73 /[MHz] = 324 /[GHz]
:irc 300 rc ' rc ' (3.1.29.b)

de unde se constata ca factorul de antena creste cu frecventa, in timp ce la cresterea


castigului. factorul de antena scade.

3.1.7. BANDA DE FRECVENTE

Banda de frecvente a unei antene se poate defini in doua moduri:


Pomind de la curba de selectivitate ce reprezinta variatia modulului
impedantei Zin A in jurul frecventei centrale de acord, /0. banda de frecvente se
defineste la 0 variatie cu 3 dB a acesteia. Pentru cazul rezonantei serie, banda de
frecvente 11/este data de intervalul in care Zin A creste cu eel mult 3dB fata de valoarea
minima de la/o, in timp ce, in cazul rezonantei derivatie, 11/este intervalul in care ZinA
scade cu eel mult 3 dB fata de valoarea maxima corespunzatoare rezonantei.
Pentru cea de-a doua varianta, banda de frecvente se defineste ca intervalul de
frecvente 6.f, in care dezadaptarea produsa de modificarea lui ZinA conduce la un factor
de unda stationara egal cu 0,5 pe linia de alimentare. •

3.1.8. SUPRAFATA EFECTIVA

Un sistem de radiocomunicatii se compune dintr-un ernitator si un receptor ale


carer antene se afla la 0 distants r. Daca emitatorul emite 0 putere Pe, printr-o antena,
AE, avand castigul Ge, receptorul primeste printr-o antena, AR, cu castigul G" 0
putere P, (fig. 3.9).
Considerand ca antenele sunt orientate una spre cealalta pe directia axelor
principale de radiatie, la distanta r de emitator se va obtine densitatea de putere:

(3.1.30)

Supra/ala efectiva sau apertura antenei de receptie, A" se defineste ca fiind


raportul dintre puterea total a receptionata ~i densitatea de putere in punctul de
receptie:

A, = P, . (3.1.31)
p

152
AE AR

I I;~:. . I
I
!

--4
i
~~ ~Z,
i P, P, ,

i
l.. I
! LJ
~F •.,I I'.
i,
! r !

Fig. 3.9. Componentele unei legaturi radio.

Cu alte cuvinte, suprafata efectiva a unei antene reprezinta 0 arie echivalenta


cu care se inmulteste densitatea de putere transmisa din centrul fasciculului, pentru a
se obtine puterea receptionata. Inlocuind in aceasta relatie valoarea densitatii de
putere, se obtine:

P_:.,_ •.4 2
A 1(. r . (3.1.32)
r G. 'Pt

• Din relatia (3.1.32) rezulta ca raportul dintre puterea de emisie ~i puterea


receptionata va fi:

(3.1.33)

Daca se inverseaza sensul de transmisie, conform teoremei reciprocitatii


antenelor, sistemul de emisie - receptie poate fi folosit cu performate similare. In acest
caz, in raportul dintre puterea ernisa si cea receptionata dat de relatia (3.1.33) va
interveni suprafata efectiva a antenei din stanga, At' si castigul antenei din dreapta. G,:

P = 4·7r·r2 _
_t
(3.1.34)
P, .: At' G,

Din egalarea relatiilor (3.1.33) cu (3.1.34) se obtine G.·A, = GrAt, adica:


153
G, G~
-=-= et. (3.1.35)
A, A~

Acest raport are valoarea 4·1fIA, unde A este lungimea de unda. Prin urmare,
suprafata efectiva a antenei are expresia:

--
(3.1.36)

Pentru antena izotropa, care are castigul unitar, suprafata efectiva este:

(3.1.37)
, .
jl ,J

Daca se tine seama ~i de pierderile datorate imprastierii fasciculului se obtine


suprafata geometricii a antenei, Sg, mai mica decat suprafata efectiva, Se defineste
eficienJa an!!:_nei, 17,prin raportul: p.d. (f.: ~ ~ j~ G:.r- :5)~
s,
1]=-~-$I,
~ :: '10t) ~~ ~:=;,go
(3.1.38)
11.,

Sg O
~ ~)K ~_; ti_;Sr

un de 1]are valori cuprinse intre 0,5 ~i 0,8.


S~::. ~ ,_ S'~-
.:»
~

3.1.9. ZGOMOTUL ANTENELOR

Zgomotul produs In antena de receptie si etajul de intrare al receptorului au 0


pondere esentiala In nivelul total al zgomotului de la iesirea receptorului, deoarece
aceste zgomote sunt amplificate de catre lntregul lant de amplificare. Pentru ca la
iesirea receptorului sa se poata distinge sernnalul din zgomot, este necesar ca nivelul
zgomotului de la intrare sa fie mai mic decat nivelul sernnalului util.
Pentru estimarea nivelului de zgomot se porneste de la expresia zgomotului
termie al unui dispozitiv: ."
.1IV1t .~
/ P =k·T·Af (3.1.39)
~~, q ,
"/C\';,t\~
unde: k = 1,38 . 1O-23J/K este constanta lui Boltzmann, Teste temperatura absoluta a
dispozitivului, iar ..,1f este banda de free vente In care se mascara zgomotul.

154
Temperatura echivalenta de zgomot se defineste ca fiind temperatura la care
trebuie adusa 0 sursa care are initial 0° K, astfel incat la iesirea unui receptor ideal cu
antena orientata catre aceasta sursa, puterea zgomotului sa se dubleze. Puterea
zgomotului de la intrarea unui receptor cu banda de trecere B si 0 temperatura de
zgomot T, va ave a expresia: .

Pzgin «i.r..«. (3.1.40)

Dad receptorul are 0 amplificare G, puterea zgomotului la iesire va fi:

PZgOUI = k -T, . B· G. (3.1.41 )

Temperatura echivalenta de zgomot se utilizeaza pentru aprecierea antenelor


~i receptoarelor cu zgomot redus ~i sensibilitate mare. Acestea pot avea pentru T,
valori cuprinse intre 10 K si 100 K. In cazul sistemelor cu zgomot mare se utilizeaza
factorul de zgomot, NF (eng!. - noise figure), definit prin relatia:

NF=-+l,
t,
(3.1.42)
290

unde T,este temperatura echivalenta de zgomot.


Factorul de zgomot se po ate exprima in valoari absolute sau in dB.

3.2. ANTENE FILARE


3.2.1. CAMPUL ELECTRIC DE RADIATIE PRODUS DE ANTENA
FILARA

o larga categorie de antene contine structuri de radiatoare realizate din


materiale conductoare a carer grosime este neglijabila in raport cu lungimea. Astfel de
antene poarta denurnirea de antene filare si sunt utilizate in game Ie de unde lungi,
=
medii, scurte si ultrascurte (A. n X lOOm ... n x 10 ern).
Antenele pot fi considerate ca sisteme liniare, ceea ce permite aplicarea
principiului superpozitiei la determinarea campului electric total intr-un punct P plasat
la 0 distanta r » A. in acest scop, se sectioneaza antena in elemente de lungime d~,
apoi se determine expresia campului electric dE produs de un element de curent l- d~,
ca in fig. 3.10. Campul electric total E, produs in punctul P, este dat de suma
campurilor elementare produse de fiecare element de curent aflat de-a lungul antenei
filare:

155
(3.2.1 )

Daca se considers eazul particular al unei antene filare rectilinii si simetrice de


lungime I, pe care se plaseaza simetrie fata de mijloc doua elemente de curent, calculul
campului electric total poate fi simplificat (fig. 3.10.
p

dE 0

~I
2
Fig. 3.10. Campul electric produs de un
Fig.3.11. Campul electric de radiatie at
element de curent.
antenei rectilinii.
I

Considerand punctul P plasat la 0 distanta foarte mare in raport eu lungimea I


a antenei, intrucat efectul diferentelor de drum asupra amplitudinii campului electric
. poate fi neglijat, cele trei distante r), ro si rz pot fi considerate aproximativ egale, ~i
deci:

111
-=-=-. (3.2.2)

Nu acelasi lucru se poate spune despre efectul diferentelor de drum asupra


fazei campului, deoarece aeestea pot fi importante in raport cu A. Din acest motiv,
pentru a pune in evidenta efectele distantei asupra fazei, se fac aproximarile:

rl = ro-, ·coso
(3.2.3)
r2 =ro+~·cosO.
156
Pentru campul creat de elementul de curent "1", aflat in punctul ~, tinand cont
de relatia (3.2.3), se poate scrie:

- j-kr, _ - j-k·ro j-k·~·cos 8


e '-e -e , (3.2.4)

iar pentru elementul de curent "2", aflat in punctul ~ se obtine:

e- i+r. = e - j·k·ro • e - j-k·~·cos8 •


(3.2.5)

Aplicand metoda superpozitiei, carnpul creat de cele doua elemente de curent


simetrice se obtine prin insumare: ,;

dE = dEl +dE = 2

(3.2.6)
= - J.120· x- /. d~ . () . cos (k):.... cos (}) . e j(w,,-k·ro) .
. SIn
A.. ro

Intrucat antena este simetrica in raport cu originea, campul total se poate


obtine pe baza integralei:

(3.2.7)

Daca se tine seama de faptul di in antena filara rectilinie, unda stationara de


curent prezinta la capetele antenei noduri, amplitudinea curentului ca functie de se e
poate scrie sub forma:

/ =/
max
. -'2'7r
. SIn
A.
(I) -
2
- ~ = / max . k·.: (l)
- - ~ .
2
(3.2.8)

Inlocuind valoarea lui l in (3.2.7) si aplicand relatia (3.2.8), campul total


produs de antena rectilinie simetrica este:

E to = - J. . 120· 7r -I max j(w,,-k.r. )


. eO.
. ()
Sill X
A.. ro
(3.2.9)
x fsink.
V2 (l2-~) ·cos(k·~·cos(})d~.
o

157
Efectuand calculul integralei ~i normarea expresiei, se obtine caracteristica de
directivitate a antenei rectilinii simetrice:

(3.2.10)

Din expresia (3.10) se observa ca 0 asemenea caracteristica de directivitate prezinta 0


simetrie circulara, intrucat nu depinde de variabila rp.
Relatia (3.10) poate fi utilizata in forme simplificate in urmatoarele cazuri
particulare:

a) Daca lungimea antenei este muItiplu impar de Af2. adica 1= (2 . n + 1)· ~ .


2
unde n = 0, 1, 2, 3, ...• atunci caracteristica de directivitate devine:

COS(7C'!_ cos 0)
p(O)= ' A (3.2.11)
sin 0

b) Daca lungimea antenei este multiplu de A., adica 1= n- A. n = 1, 2, 3, ...•


atunci:

p(O)
sin( ±.
7C.COSO)
= ____;"----~ (3.2.12)
sin 0

3.2.2. REZISTENT A DE RADIATIE ~I INALTIMEA EFECTIV AA


ANTENELOR FILARE

Estimarea rezistentei de radiatie RE a antenelor filare simetrice utilizeaza


expresia puterii radiate ca functie de caracteristica de directivitate:

1C

P;; =30·1!u_· Jp2(O).sinOdO . (3.2.13)


o

1
P;; = _. I max . R;;.
2
Deoarece rezulta ca rezistenta de radiatie se poate
2
determina cu relatia:
158
If

s, =60· Jp2(8),sin8d8. ,I (3.2.14)


o

inaltimea efectiva a unei antene este 0 functie ee depinde de distributia


eurentului de-a lungul antenei ~i are expresia;

V2
he! =_1_ Jl(,). ej·k.,. cos(J d, . (3.2.15)
I max' -V2

In cazul antenelor reetilinii simetriee, intre cei doi parametrii este valabila
relatia:
2
/ 2 h~
Rr =80'7r .( T )
(3.2.16)

in cazul particular al unui dipol de lungime I = Al2, rezulta urmatoarele valori:


he! = AlJ!~i R£ = 80 il.

3.2.3. DIPOLUL iN ')J2

Antena dipol avand 0 lungime I = Al2 se numeste dipol in IJ2 sau dipol
elementar si poate fi considerata ea 0 antena de referinta pentru celelalte tipuri de
• antene. Fata de antena izotropa, eu castig unitar, dipolul in IJ2 prezinta un castig G =
= 1,64 in valoare absoluta sau GdIF 2,15 dB, eu observatia ea, in situatiile in care
dipolul in IJ2 este luat ea referinta, se considera ea are un ca~tig de 0 dB.
in fig. 3.12 este prezentat un dipol in IJ2 si un dele stationare de curent ~i
tensiune care se formeaza de-a lungullui.

. )

Fig. 3.12. Dipolul in IJ2.

159
Rezistenta de radiatie, RI, ~i impedanta de intrare, ZinA ,depind de constructia
dipolului prin parametrii IIA si lid ~i sunt prezentate in fig. 3.13.

Rt [ilj
ZnA [ilj

70

/IA.
5OL..._-+--_--+--+---+--+---++
0.42 0.44 0.46 0.48 0.5 0.52 0.4 0.42 0.44 0.46 0.48 0.5 0.52

Fig. 3.13. Rezistenta de radiatie ~i impedanta de intrare a dipolului in Al2.

Rezistenta de radiatie pentru dipolul in Al2 deschis se considera, de obicei,


R.r= 75 n. Din figura 3.13 se observa ca rninimul impedantei dipolului este plasat la 0
valoare l < )J2, fenomen datorat vitezei finite de propagare in dipol (v < c) ~i care se
manifesta printr-un coeficient de scurtare a lungimii dipolului (fenomen similar
segmentelor de linii de transrnisiune).
Conform relatiei (3.2.11), caraeteristica de directivitate a dipolului in Al2 are
expresla:

,• cos(!:_ .fos0)
p(O) = 2 ! (3.2.17)
sinO

si este reprezentata in fig.3.14.


Se observa di dipolul in Al2 prezinta 0 caracteristica de directivitate simetrica
in raport eu axa sa.
Unghiul de deschidere allobului principal este aEO.7 = 800 si raportul fata -
spate este RFS = 0 dB. In planul H, dipolul prezinta 0 caracteristica omnidirectionala,
intrucdt unghiul de desehidere este aH 0,7 = 3600• Vazuta in spatiu, caracteristica de
direetivitate a dipolului are 0 forma toroidala, asa cum este reprezentata in fig. 3.15.

160
E(6)/Eo

270·

Fig. 3.14. Caracteristica de directivitate a dipolului in IJ2 in planul E.

Planul E

axa
dipohrlui

Fig. 3.15. Caracteristica de directivitate spatiala a


dipolului in IJ2.

161


Utilizarea unui dipol de 0 anurnita lungirne, la alte frecvente dedit cea
corespunzatoare unui raport IIA = 0,5, conduce la obtinerea unor caracteristici de
directivitate diferite.
In fig. 3.16 sunt prezentate caracteristicile de directivitate ale unui dipol
pentru diferite valori ale raportului II A. calculate conform relatiilor (3.2.11) ~i (3.2.12),
de unde rezulta modificari importante ale acestora.

Vii = I Vii = 312 Vii = 2


1!

Fig. 3.16. Alte caracteristici de directivitate.


, ., .,:

Pentru reducerea componente1or de intermodulatie este necesar ca antenele sa


fie de banda lngusta; pe de alta parte, in tehnica masurarilor, se doreste ca antenele sa
fie de banda larga, pentru a putea acoperi 0 gama de frecvente cat mai mare. De
exemplu, pentru antena dipol deschis, daca se mareste grosimea conductoarelor (fig.
3.17 .a), creste banda de frecvente, seade rezistenta de intrare si, respectiv, frecventa
proprie de rezonanta, tnsa creste ~i eapacitatea parazita care ia nastere intre cele doua
conductoare, suntand astfel antena.

c, c
,--~~---.
I I t - -
I~, --.
Discuri

q~~f® a) b) c)

Fig. 3.17. Variante constructive pentru antena dipol deschis.

162
Eliminarea acestui neajuns se realizeaza la antena biconica (fig. 3.17.b), la
care cele doua conductoare masive au fost inlocuite cu 0 retea conica de conductoare
subtiri; banda de frecvente pentru aceste antene -fmax !fmin este de circa 10.
Daca se doreste micsorarea dimensiunilor geometrice ale dipolului, se poate
folosi varianta constructiva prezentata in fig. 3.17.c. unde la capetele celor doi
~ electrozi ce formeaza dipolul sunt Iipite doua discuri conductoare. Aceste discuri
conductoare cresc capacitatea antenei fata de mediul exterior. ceea ce este echivalent
cu cresterea lungimii antenei si deci, scaderea frecventei proprii de rezonanta.
, Cresterea benzii de frecvente la antenele monopol, catre frecventele
superioare, se poate realiza prin plasarea pe antena a unor inele din ferita, care
modifica distributia de curent si, prin aceasta, lungimea antenei (fig. 3.18).

4fo
lnele
ferita fo
fo

f'

!i

Fig. 3.18. Distributia curentului la antenele monopol.

3.2.4. ANTENE VERTICALE

Comportarea unei antene plasate in apropierea pamantului este influentata de


conductivitatea si permitivitatea solului. Pentru a studia efectul pamantului asupra
antenelor, se creeaza 0 imagine virtuala a acesteia, ca in fig. 3.19.
Aparitia acestei imagini se explica prin fenomenul de reflexie care se produce
la suprafata unui conductor ideal. Imr-un punct P din spatiu se insumeaza unda directs
~i unda reflectata de suprafata conductoare. Unda reflectata poate fi considerate 0 unda
directs produsa de imaginea virtuala a antenei. Acest fen omen. defavorabil in anumite
cazuri, este, dimpotriva, favorabil ~i utilizat in cazul antenelor verticale.
o antena dipol plasata vertical deasupra unei suprafete conductoare ideale
formeaza lmpreuna cu antena imagine un sistem de dipoli sinfazici, plasati unul in
prelungirea celuilalt. Sistemul de antene care rezulta, precum ~i caracteristicile de
directivitate ale acestuia sunt prezentate in fig. 3. I9.

163


h=AJ4

C\,C\
. .. .. .... '..•..
•...
........... ..........•...
h=Al2

ante;_]
~g;~ .......'..:
'.

Fig. 3.19. Efectul pamantului asupra unei antene aflate in apropierea solului.

3.2.5. DIPOLUL VERTICAL PAMANTAT

Daca antena vertical a este plasata chiar la nivelul solului, aceasta, impreuna cu
imaginea sa reflectata, formeaza un dipol complet in }J2. 0 astfel de antena se
numeste antena in sfert de unda sau antena Marconi (fig. 3.20).

v :
semidipol . , ,
I

plirmntat ,
I 1=')J4

,
I

I
I
,~
:•
+

% imagine

:•
+•

Fig. 3.20. Antena verticala in sfert de unda (Marconi).

Asemenea antene sunt utilizate in domeniul frecventelor joase (gamele de


unde lungi si medii). Rezistenta de radiatie a unei astfel de antene este mai redusa
164
t decat cea a dipolului intreg in Al2 (R.E= 37.0, aproximativ jumatate din cea a dipolului
iDtreg).
Caracteristica de directivitate este influentata de conductivitatea finita a
: solului. In fig.3.21 sunt prezentate cateva situatii reprezentative. In plan orizontal,
~ antenele Marconi sunt omnidirectionale. "i

'.: f·

la:rdmr
rl3
... ", 1-'·" ...... ,
,
I 2<¢
...... _---_ -............
",'
.. _ -
.. ... _"
• I

3sdumrl
4sdUial

Fig. 3.21. Caracteristica de directivitate a antenei verticale Marconi.

Imbunatatirea eficientei antenelor vertieale se realizeaza prin manrea


artificiala a conductivitatii solului din apropierea antenei cu ajutorul un or conductoare
ingropate In sol sau plasate chiar la suprafata aeestuia. in jurul antenei. In practica,
astfel de antene pot fi eonstruite cu tnaltimi de eel mult 300 m. deci sunt utilizabile
pentru lungimi de unda IL :s: 1200 m. Pentru frecvente mai joase (IL > 1200 m) se
utilizeaza proeedeullungirii artificiale a antenelor prin Inseriere eu 0 induetivitate, ea

l in fig.3.22. Necesitatea lnserierii unei inductivitati este justificata de eomportarea


capacitiva a dipolului utilizat la IL > 4/. Utilizand bobine cu induetivitate variabila,
numite varactoare, se poate asigura un acord variabil al antenei.

1J4 --

Fig. 3.22. Lungirea artificiala a unei antene verticale.

165

3.2.6. ANTENA CU PAMANT ARTIFICIAL

o perfectionare a antenei Marconi 0 reprezinta antena co pam ant artificial


("ground plane"), destinata utilizarii in gama de unde ultrascurte, pentru radio-legaturi
profesionale. 0 astfel de antena este plasata pe un pilon in varful caruia se gaseste 0
antena verticals (In Al4), precum ~i patru contragreutati (de asemenea. In Al4). care
creeaza un plan de masa artificial ea in fig. 3.23.a.
Antena
verticala

..__ Contragreutati
AJ4 a
/ 1J4

Reglaj
adaptare

Pilon de
sustinere
a) b)

Fig. 3.23. Realizarea unei antene "ground plane".


,
In fig. 3.23.b se evidentiaza modalitatea concreta de realizare a antenei cu
pamant artificial. Segmentul "a" este antena verticala, iar segmentul "b", care sustine
segmentul "a", reprezinta, impreuna cu invelisul metalic, un segment de linie in Al4 in
scurtcircuit, care prezinta in punctul "c" 0 impedanta foarte mare. Impedanta antenei
are 0 valoare Rx = 30 .... 40 n. Caracteristica de directivitate este cea din fig. 3.24.

Fig. 3.24. Caraeteristica de directivitate a antenei "ground plane".

166
Prin manrea unghiului dintre antena ~i contragreutati se poate creste
irnpedanta antenei si. eventual, micsora unghiul de elevatie, p. Astfel, pentru un unghi
a = 1350• rezulta RE = 60 n.

3.3. SISTEME RADIANTE


Realizarea unor antene eu 0 anumita forma a earaeteristicii de direetivitate,
preeum si eu un castig ridicat este posibila prin utilizarea un or combinatii formate
dintr-un numar oarecare de radiatoare identice sau diferite. Cele mai simple structuri
de sisteme radiante se obtin cu ajutorul dipolilor, dar concluziile rezultate din studiul
acestora au caracter de generalitate.

3.3.1. SISTEMUL FORMAT DIN DOl DIPOLI


COMANDATI iN ANTIFAZA

Daca se realizeaza un sistem radiant format din doi dipoli identici, plasati
paralel, la 0 distanta d unul fata de celalalt ~i alimentati cu un defazaj de 1800• ca In
fig. 3.25.a. In fiecare punct din spatiul inconjurator. carnpurile radiate de cele doua
antene se insumeaza, valoarea rezultanta fiind determinata de defazajul initial dintre
cele doua campuri, precum si de diferenta de drum dintre cele doua unde care
~ interfera. Din punct de vedere practic, un caz de maxim interes este eel in care distanta
dintre cei doi dipoli este d = }J2.

......
.

~ .!-L----------l-·l--~x~-.
-, dipolilor

Axa
dipolilor

I d I

!~ ~
a) b)
""'.
Fig. 3.25. Sistem format din doi dipoli cornandati in antifaza.

167
In fig.3.17 se reprezinta campul produs de cei doi dipoli pe axa principala de
radiatie care uneste mijloacele dipolilor (£1 produs de dipolul DAJ, respectiv £2
produs de dipolul DA2)' Datorita eomenzii in antifaza ~j a distantei egale eu )j2 dintre
eei doi dipoli, pe axa principala de radiatie, cele doua campuri se insumeaza in faza in
fiecare punet, rezultanta interferentei reprezentand dublarea campului produs de unul
dintre cei doi dipoli .
.---------------------------------------------~

Fig. 3.26. Campul prod us de cei doi dipoli pe axa principala.

Caraeteristica de directivitate a sistemului format de catre cei doi dipoli,


pentru planul H, este reprezentata in fig.3.25.b. Pentru un unghi (/J = 0° sau (/J = 180°,
diferenta de drum este )j2 ~i radiatia este maxima. Pentru (/J = 90°, diferenta de drum
este nula si campurile se insumeaza in antifaza, radiatia rezultanta fiind nula. Acest
sistem intra in eategoria radiatorilor eu mod axial ~i cu 0 directivitate bidirectionalii.
Observatie: un dipol orizontal, plasat in apropierea solului conductor,
formeaza Impreuna eu imaginea sa un sistem de doi dipoli in antifaza; in functie de
inaltimea h la care se gaseste deasupra solului, se modifica atat earacteristica de
directivitate, cat si rezistenta de radiatie; astfel, Rr creste rapid de la 0 n la
aproximativ 80 n atunci cand h creste de la 0 la )j4, dupa care oscileaza in jurul
acestei valori. /'

3.3.2. SISTEMUL FORMAT DIN DOl DIPOLI COMANDATI iN FAZA

In fig. 3.27.a este prezentat un sistem format din doi dipoli identici, plasati
paralel, aflati la distanta d = »2 unul fata de celalalt, comandati in faza, iar in fig.
3.28, campul electric generat de acest sistem de-a lungul axei dipolilor.
168
Diferenta
de drum
.•.. ,'

Axa
dipolilor dipolilor

I d=N'2 I

I~ .!
a) b)

Fig. 3.27. Sistem format din doi dipoli comandati in faza,


i'
A ' ~\

In acest eaz, pe axa comuna a dipolilor eele doua campuri create se anuleaza
reciproc. Caracteristica de directivitate in planul H este reprezentata in fig. 3.27.h.
Pentru rp::;; 90°. diferenta de drum este nula, iar campurile generate de catre
cei doi dipoli sunt in faza, Radiatia maxima are loe dupa 0 directie perpendiculara pe
axa ee uneste mijloaeele dipolilor. Pentru un unghi rp::;; 0° sau rp::;; 1800, radialia este
nula, Si aeest sistem prezinta 0 caracteristica de directivitate bidirectionala, dar in
mod transversal.

Fig. 3.28. Cfimpul prod us de cei doi dipoli pe axa principala.

169

3.3.3. SISTEMUL FORMAT DIN DOl DIPOLI


COMANDATI iN CUADRATURA

o situatie diferita de eele prezentate anterior se obtine daca eei doi dipoli sunt
=
plasati la distanta d Al4 si sunt comandati in cuadratura, ea in fig.3.29.
Se consrata ell pentru un sens al axei dipolilor (spre stanga), cele doua campuri
se insurneaza in faza si are loc 0 dublare a campului produs de unul din dipoli. Pe
celalalt sens al axei dipolilor (spre dreapta), campurile se afla in antifaza si se anuleaza
reciproc (fig.3.30).

axa
----------------d~on~r
J ;'

d = )./4

Fig. 3.29. Sistem format din doi Fig. 3.30. Campul prod us de eei doi dipoli pe axa
dipoli comandati in cuadratura. principala.

Planul E PlanulH

,,
\

direclia.__+- .......:::.,_~IE-___:=_-
principala
de radiatie

')J4
...
I t
DA2 comandat cu un defazaj
DAI- antena suphrrentar de 180"
DA2 - reflector activ

Fig. 3.31. Direetivitatea obtinuta pentru doi dipoli comandati in cuadratura.

170
Caracteristicile de directivitate ale sistemului format din doi dipoli comandati
in cuadratura, reprezentate in planul E ~i respectiv, in planul H, sunt indicate in
fig.3.31. ,
Pentru cazul prezentat, DA 1 este antena propriu-zisa, numita vibrator, iar
DA2 reprezinta un reflector activo Daca faza unuia dintre cei doi dipoli este schimbata
eu 180°, sistemul unidirectional i~i inverseaza caracteristica de directivitate, iar dipolii
i~i schimba rolurile - in sensul ca dipolul DAl devine reflector activ, iar dipolul DA2
I devine vibrator.

• 3.3.4. ANTENA UNIDIRECTIONALA CU REFLECTOR PASIV

In cazu! in care al doilea dipol nu este comandat (deci este un element pasiv).
sistemul i~i pastreaza caracteristica unidirectionala datorita curentului indus de carnpul
dipolului activ in dipolul pas iv, dad defazaju! dintre curenti este de 90°. Caracteristica
de directivitate a unui astfel de sistern, in planul H, este cea din fig. 3.32.

Planul H

Directia
principala
de radiatie

DAI Vibrator A.14


DA2 Reflector pasiv

Fig. 3.32. Directivitatea sistemului vibrator - reflector pasiv.

Prezenta campului in spatele reflectorului este mai pronuntata in acest caz


decat in cel anterior, intrucflt valoarea curentului indus in reflector este mai mica decat
curentul generator din dipolul activo Caracteristica de directivitate a sistemului poate fi
schirnbata prin modificarea defazajului dintre curentu! si tensiunea induse in dipolul
pasiv. Aceasta "acordare" a dipolului pasiv se realizeaza prin scurtarea sau lungirea
acestuia ~i are ca efect secundar modificarea rezistentei de radiatie a sistemului.
Daca se noteaza cu LlqJ defazajul suplimentar dintre curentul si tensiunea prin
reflector. realizat prin scurtare sau lungire, pentru 0 valoare constanta a distantei d
dintre vibrator ~i reflector, atunci se constata ca. in functie de valoarea lui .dcp.
reflectorul indreapta campul spre vibrator sau, dimpotriva, il indreapta catre reflector.

171
in acest ultim caz, dipolul pasiv joaca rolul de "director". De asemenea, se
poate constata cii pentru 0 valoare fixata a defazajului, modificarea distantei dintre cei
doi dipoli poate, de asemenea. sa transforme reflectorul pasiv in director sau,
dimpotriva, directorul in reflector.
in fig.3.33 sunt prezentate cateva exemple de caracteristici de directivitate ale
sistemului vibrator - reflector pasiv pentru diferite valori ale lui () ~i d, precum ~i
valoarea impedantei de radiatie rezultata in fiecare caz in parte.

I
I I
I

:
I
I
." I
I I I

Rl:=ll,iO ~
I , Rl:=70.'ll
i...O,29. ...:
I ,

I I
I I
I I
I I
I I

Rl:=14.'ll ~ Rl:=58.!ll
1... °,29. ...:
I , I I

~<p=-20"

I
I
I I

Rl:=49.!D i...
I
O.29. ...:
I

Fig. 3.33. Caracteristici de directivitate ale sistemului vibrator -


reflector pasiv.

3.3.5. ANTENA YAGI

Antena Yagi reprezinta un sistem de antene filare format dintr-un sir de dipoli
cu un singur element excitat (un singur vibrator) ~i un numar variabil de reflectori si
directori, a carer contributie la formarea caracteristicii de directivitate a antenei se
datoreaza curentului indus de vibrator,

172
Daca vibratorul are lungimea l = AI2. reflectorul trebuie sa fie de lungime
ceva mai mare dedit l, astfel incflt faza curentului indus sa fie intiirziata fata de faza
curentului prin vibrator. iar directorii trebuie sa fie de lungime mai mica decat I,
pentru a avea curentii defazati in avans fata de vibrator. Calculele de proiectare pentru
un asemenea sistem fiind foarte complexe, in practica se utilizeaza anumite
simplificari, Pentru exernplificare, in cele ce urmeaza se trateaza cazul antenei Yagi cu
doua elemente (vibrator + director), avand struetura prezentata in fig. 3.34.

21
V1
.. I] , Vibrator

~ ••.. ~
--~~~]~~
~
~ 12 Director

-
Fig. 3.34. Antena Yagi cu doua elemente.

Tinand cont de faptul ca vibratorul este 0 antena dipol in AI2, el va prezenta la


bomele de alimentare 0 impedanta:

V i
2 =-=82+ j ·52 [0],
I

daca l = 0,5·tt Aceasta impedanta scade la valoarea:

2=72+ t-o,

daca 1 = 0,467'A si diametrul barei din care este realizat dipolul este f/J ~ IJ200.
" In cazul general, impedanta dipolului in }J2 este data de relatia:

2 = 72 +(~ -0,467)- (300+ j .1600)[0]. (3.3.1)

Aceasta impedanta are caracter inductiv pentru 0 lungime I > 0,467'A si


caracter capacitiv, pentru 1< 0,467·A.
In continuare, se presupune ea vibratorul din fig. 3.34 este alimentat cu
tensiunea Vt si are 0 impedanta 21• parcursa de un curent It. Daca in apropierea sa se
afla un dipol pasiv (director), cu 0 impedanta Zs, in acesta va apare un curent indus, 12•
Acest curent poate fi considerat ca rezultat al alimentarii direetorului cu 0 tensiune V2

173
..

in punctul sau median. Aceasta tensiune, raportata la curentul prin vibrator, va


conduce la definirea impedantei reciproce: Z12= V21[1.
Considerand intregul ansamblu ca un sistem format din doua ochiuri de
circuit, cuplate prin impedanta reciproca, se poate scrie sistemul de relatii:

ZI '[1 +ZI2
{ Z21 '/1 +Z2
'[2 :VI
(3.3.2)
'/2 -0.

Intrucat sistemul este reciproc, se poate scrie: Zl2 = Z21. Valoarea acestei
irnpedante de transfer este determinata, in principal. de distanta dintre cele doua
antene elementare. Modificarea cu putin a lungimii celor doua antene influenteaza in
mod nesemnificativ cuplajul. Astfel, pentru un raport 0,45 ~ IIA ~ 0,55, valoarea lui
ZI2 po ate fi considerata aproximativ constanta, '
In fig. 3.35 se reprezinta modulul ~i faza impedantei de transfer, Z12, in functie
de raportul d1l. Se observa eli faza creste aproximativ liniar cu 2·!r·d1A.

~--------------------------~ 2800
[Q]

80

60 , 160 0

i
I
I
t
I
1000

20

o
o 0,4 0,6 0,8 I 2 4

Fig. 3.35. Variatia rnodulului ~i fazei lui Z12.

In privinta caracteristicii de directivitate, aceasta depinde numai de raportul


curentilor:

. (3.3.3)

174
VaJoarea lui ZI2 rezulta din fig. 3.35. iar pentru ~ din relatia (3.3.1).
Irnpedanta sistemului este egala cu valoarea impedantei prezentata de vibrator la
bornele de alimentare si din sistemul (3.3.2) rezulta:
'1 I

(3.3.4)

Pentru exemplificare, se considera cazul in care distanta dintre vibrator si


director este d = 0.1 .A.. 0 directivitate buna se poate obtine daca faza lui ~ este -20°.
Din relatia (3.3.1) rezulta pentru impedanta ~ conditia:

1600· (1I-l-0.467) =-t 20· =-0364.


72+ 300· (1I-l-0,467) g ,

Din relatia anterioara se obtine valoarea raportului 1IA. = 0,452, de unde rezulta
d'i Z2 va avea valoarea:

~ = 64 -j '24.67 >= 68,6· e 01'20".

Pe baza fig. 3.35, pentru impedanta de transfer. Z12. corespunde valoarea:


z
1 I21 = 70 ~i (/J = J 4°. Raportul dintre curentii care circula prin cele doua elemente ale
antenei este:

'·14'
12 70· eJ 70 - j-180'
-= =--·e·e·e j.J4' j-20'
=1 02 'e - j-146' .
II 68,6· «!" 68,6 '

In functie de acest raport, se poate determina caracteristica de directivitate a


sistemului, care in planul E are expresia: .

.211li
I -J-
E(O)=....l.+e A ·cosO. (3.3.5)
II

in care 0 este unghiul fata de axa principala de radiatie. tn cazul considerat, dupa
efectuarea transformarilor, se obtine:
IE(O~ = 2· cos{73· -1~· . cosO). (3.3.6)

Impedanta antenei. definita conform relatiei (3.3.4). poate deveni reala prin
reglarea lungirnii vibratorului. Inlocuind in relatie valorile lui 212 si ~ se obdne:
175
, 4900. ej·28 .
Zd =Z. - ·20 =ZI -47,5- J·52,6.
68,6· e"

Dad se pune conditia ca partea irnaginara sa fie nula, dupa inlccuirea lui Z.
cu valoarea data de expresia (3.3.1). rezulta:

(/ / .:t - 0,467)·1600 = 52,6,

de unde se obtine: l = 0,5·.:t.


Astfel, pentru irnpedanta vibratorului se obtine valoarea Z. 82 + j-52, iar =
pentru impedanta Intregii antene, valoarea Zd= 82 - 47,5 34,5 Q. =
Pentru antenele Yagi de acest tip. caracteristica de directivitate rezultanta
depinde de distanta d si are expresia:

(3.3.7)

tn mod uzual, antenele Yagi se realizeaza cu un nurnar mai mare de elemente,


fiind compuse din unul sau mai multi reflectori, un vibrator ~i mai multi directori, ca
In figura 3.36.

R V DDDDDD D D

1
----r --..
axa prmcipala
-----------------
de radiatie
....

2 3 4 S 6 7 8 n-I n

Fig. 3.36. Antena Yagi cu mai multe elemente.


i~

Pentru 0 astfel de antena, care contine un singur vibrator ~i mai multi dipoli
pasivi, se construieste un sistem de ecuatii analog sistemului (3.3.2), In care intervin
curentii prin fiecare element, impedantele elementelor, precum si impedantele de
transfer dintre elementele antenei:

176
ZI '/1 + ZI2 '/2 + ZI3 '/3 + - =0
ZI2 '/1 +Z2 '/2 +Z23 '/3 + =V2
(3.3.8)
ZI3 '/1 +Z23 '/2 +Z3 '/3 + =0
ZI4 '/1 + Z24 '/2 + Z34 '/3 + . = O.
Din ecuatiile egale cu zero se pot detennina rapoartele dintre curenti, iar din
ecuatia a doua rezulta impedanta Zd. Caracteristica de directivitate se poate construi
folosind rapoartele dintre curenti ~i distantele dintre elemente.
Antenele Yagi sunt antene de banda ingusta si se utilizeaza preponderent in
domeniile de televiziune FIF si VIF. asigurand ca~tiguri de valori ridicate (se mai
numesc antene "canal de unda"), In tabelul 3.1 se prezinta valorile parametrilor care
caracterizeaza directivitatea acestor antene in functie de numarul de elemente care Ie
compune.
Tabelul3 I
Numar Castig fata de dipolul
de elemente Tip elementar aE07 aH07 RFS
2 RV 3,5 dB 75° 130° 8dB
3 RVD 5 dB 68° 110° 14 dB
4 RVDD 6dB 63° 95° 14 dB
5 RV3D 7 dB 58° 80° 14 dB
7 RV5D 8,5 dB 51° 65° 16 dB
10 RV8D 10,2 dB 44° 52° 20 dB
14 3RVI0D 12dB 38° 42° 23 dB
22 4RV17D 16 dB 25° 25° 28 dB

Trebuie precizat faptul eli rezistenta de radiatie scade 0 data cu cresterea


numarului de elemente. Pentru 0 rezistenta de radiatie mare. se practica solutia
utilizarii ca vibrator a unui dipol indoit, Solutia dipolului indoir inchis este corelata cu
proprietatea unui conductor radiant de a-si mari rezistenta de radiatie concomitent cu
cresterea lungimii, pentru 0 valoare A. impusa. In figura 3.37 se prezinta modul in care
se ajunge la constructia dipolului indoit.
Inchiderea dipolului se face pentru reducerea pierderilor. Antena cu dipolul
indoit are 0 rezistenta de radiatie cuprinsa intre 240 n si 300 n. in functie de
rapoartele L1A.,LId si LIs. Dipolul indoit este un exemplu de antena sinfazica ale carei
caracteristici de directivitate ~i castig sunt identice cu cele ale dipolului deschis in }J2.

177


Il.·

~
- . dipol prelungit

dipol tndoit deschis


dipol indoit inchis
..
Fig. 3.37. Obtinerea dipolului indoit inchis.
,.,

Pentru conectarea dipolilor si, respectiv, a antenelor Yagi, ell cablurile de


alimentare / coborare, de tip: bifilare sau coaxiale, in scopul adaptarii ~i simetrizarii
conexiunilor, se utilizeaza solutiile prezentate in fig.3.38.

7A=75n ZA=300n ZA=300n

In scurt
Cablu coaxial
Cablu bifilar ZC=300fl
ZC=75fl
ZC=300n
Zr:;=75fl

Fig. 3.38. Adaptarea ~i simetrizarea conexiunilor dipol- fider.

178
3.3.6. ANTENA LOG - PERIODIC.~

Antena fermata dintr-un sir de dipoli cu lungimi logaritmic - period ice


prezinta caracteristici deosebite care-i confers 0 serie de aplicatii, mai ales in tehnica
masurarilor. In principiu, este vorba de faptul ea proprietatile acestei antene se repeta
periodic eu logaritmul frecventei, Daca diferenta dintre doi dipoli consecutivi este
mica, se poate considera ca antena are un castig constant intr-o anumita banda de
frecvente. Spre deosebire de antena Yagi, care este 0 antena de banda ingusta, antena
log - periodica, prezentata in fig. 3.39, este 0 antena de banda larga,
Alimentarea antenei se face in punctele notate cu F. Parametrii antenei sum
deterrninati de unghiul a, precum si de raportul: '

In Xn
r=-=--<1. (3.3.9)
In+1 Xn+1

Valori uzuale ale raportului sunt: r=0,9 ... 0,5.


Acest tip de antena nu realizeaza castiguri prea ridicate, motiv pentru care se
foloseste, de obicei, In combinatie cu un reflector parabolic, jucand in acest caz rolul
de excitator, sau cu antena biconica, pentru scaderea limitei inferioare a benzii de
free vente.

Xn+1

I
max
= Amu2 .,

I . = Amill
m," 2

Fig. 3.39. Antena log - periodica,

179
3.3.7. SIRUL DE ANTENE CU RADIATIE TRANSVERSALA

Sistemul de antene compus dintr-un numar oarecare de elemente radiante


identice, asezate la distante egale de-a lungul unei singure axe, prin care circula
curenti cu aceeasi faza, formeaza un sir de antene, alimentate in faza. Acest sistern de
antene realizeaza 0 radiatie transversala ("sistem broad side"). Sirul este prezentat
in figura 3.40, cele n elernente care iI compun fiind plasate de-a lungul axei Ox ~i
distantate intre centre cu pasul adimensional a = d/A., .

Fig. 3.40. Sir de antene cu radiatie transversala.

Caracteristica de directivitate -,a sirului depinde de caracteristica de


directivitate p a celor n elemente identice, de pasul a, precum si de unghiurile de
azimut, rp, si elevatie, (), ~i este data de relatia:

R(rp,8)=p. sin[n.n-.(a.cosq>'CosO)]. (3.3.10)


n . sin[n-· (a· cos q>. cosO)]

In figura 3.41 sunt prezentate caracteristicile de directivitate ale unui sir de


dipoli in semiunda, cu lungimea totala a sirului de 3 -A., (intre mijloacele elementelor
extreme). in functie de distanta dintre doua elemente consecutive.
Maximul de radiatie al acestor sisteme este situat perpendicular pe linia de
asezare a antenelor, de unde ~i denumirea de "sir de antene cu radiatie transversala".

180
d/A = I d/A = I d/A = 1.5

Fig. 3.41. Caracteristici de directivitate pentru siruri cu radiatie transversala.

3.3.8.~IRUL DE ANTENE CU RADIATIE LONGITUDINALA

Sistemul de antene cu radiatie longitudinala este format dintr-un numar


oareeare de antene identice, asezate de-a lungul unei axe. avand curentii egali si astfel
defazati incat sa se asigure 0 diferenta de faza crescatoare eu fractiuni de perioada
intre antenele vecine, proportionala eu distanta dintre aceste antene. exprirnata in
lungimi de unda. Sistemul de antene eu radiatie longitudinala realizeaza 0 radiatie de-a
lungul axei de asezare (longitudinala) si este prezentat in fig.3 ..42.

Fig. 3.42. Sir de antene cu radiatie longitudinala.

Caraeteristica de directivitate corespunzatoare acestui sistem eompus din n


elemente identice. avand fiecare 0 caracteristica de directivitate p. este data de relatia:

181
R(rp, ()) = p . sin[n . n-. a(cosqJ. cos () ± 1)]
(3.3.11)
, n· sin[n-. a(cosqJ· cos() ± I)]·

Semnul "+" sau "_,, din relatie corespunde unui defazaj pozitiv, respectiv
negativ, intre doua radiatoare consecutive, ceea ce modifies directivitatea de-a lungul
axei Ox spre stanga sau spre dreapta.
Sistemul concentreaza campul radiat In directia capatului sistemului unde
exista cea mai mare lntlrziere a fazei. Aceasta concentrare este proportionala cu
lungimea sistemului ~i este prezentata In fig.3.43.

Linia de asezare
a sis tenului L:::: lungirrea ~iru1ui

)
L:::: 2)" L:::: 4).. L:::: 6)..

Fig. 3.43. Caracteristici de directivitate pentru siruri cu radiatie transversala.

Directivitatea unidirectionala nu depinde de distanta dintre doua elemente


consecutive, daca acesta nu depaseste valoare critica de aproximativ 3· A/8: Peste
aceasta valoare, sistemul poate deveni bidirectional.

3.3.9. RETEAUA DREPTUNGHIULARA


'.,'

Cele doua siruri prezentate anterior reprezinta cazuri particulare ale unui
sistem de antene ce consta dintr-un numar oarecare de elemente radiante identice,
asezate uniform de-a lungul axelor x si z ~i alimentate cu curenti identici, pastrand 0
diferenta de faza constanta lntre elemente invecinate pe directia unei axe. Reteaua
poate fi considerata ca fiind compusa din N siruri paralele, In care fiecare sir consta
din 11 elemente radiante separate.
Caracteristica de directivitate a retelei are expresia:

182
R( 0)= . sin[nll'(a.costp.cosO+b)]. sin[Nll'(A'sinO+B)]
(3.3.12)
tp. P n sin[ll'(a· costp· cosO + b)] N sin[ll'(A. sinO + B)]'

unde: n si N reprezinta numarul elementelor radiante de-a lungul axelor x si, respectiv,
z: a ~i A sunt distantele dintre elementele radiante de-a lungul axelor x si, respeetiv, z.
exprimate in fractiuni de lungime de unda, A... iar b ~i B sunt defazajele dintre
elementele invecinate de-a lungul axelor x si, respectiv, z, exprimate in fractiuni de
perioada,
Astfel, sirul de radiatie transversal a se poate obtine din reteaua
dreptunghiulara pentru cazul: N 1 si b = =
0, iar sirul cu radiatie longitudinala se
obtine pentru: n = ] si a b. =
Prin modificarea defazajelor dintre elemente, separat pentru eele doua axe, se
poate obtine 0 caracteristica de directivitate orientabila intre anurnite limite, fara a fi
necesara modificarea geometrica sau constructive a pozitiei retelei,
, .\'

3.4. ALTE TIPURI DE ANTENE

3.4.1. ANTENE CU UN DE PROGRESIVE

Un conductor nerezonant, plasat in spatiul liber. avand lungimea l » A. si


terminat pe 0 impedanta egala eu impedanta sa caracteristica devine 0 antena cu unde
~ progresive. .
~ Distributia curentului in lungul antenei ~icaracteristica de direetivitate pentru
antena eu unde progresive sunt prezentate in fig. 3.44. Caraeteristiea de direetivitate
I este simetrica fata de eonduetorul antenei, iar rezistenta de radiatie creste 0 data eu
raportulllA, ca in fig. 3.45. '

,
I
<,

<,
Distributia curentului
II
----------------------------------
I> A.
conductorul
antenei

Fig. 3.44. Distributia de curent ~i caracteristica de directivitate.

183
'-i

, .i

o I 2 3 4 5 6 7 I fA.

Fig. 3.45. Rezistenta de radiatie a conductorului.

o aplicatie tipica pentru antenele cu un de progresive 0 constiture antena


rombicd. Aceasta este fermata din patru eonduetoare cu unde progresive, dispuse in
forma de romb si terminata pe 0 rezistenta de sarcina. Antena rombica este 0 antena de
banda larga. utilizata in domeniul un del or medii si scurte, planul antenei fiind, de
obicei, paralel cu suprafata pamantului.
in fig. 3.46 este reprezentata 0 antena rornbica, precum ~i modul in care se

I
lnsumeaza campurile produse de laturile acesteia pentru a se obtine un maxim de
radiatie in directia rezistentei de sarcin,a de valoare Zo.

directia
lobului

alimentare
n principal
U Zo~

Fig. 3.46. Antena rombica.

Unghiul de deschidere optim al rombului nu este critic in raport Cll lungimea


laturilor, daca aceasta lungime este de eel putin doua ori mai mare decat A !?i se
situeaza intre 60° si 75° (fig. 3.47).

184
(/J opnm
. !
::f
400+

o 2 4 6 8 10 lIA.
Fig. 3.47. Unghiul de deschidere optim al antenei

Un alt tip de antena eu unde progresive este antena retea cu radiatie


longitudinala, realizata eu 0 linie eu unde progresive si un anumit numar de
eonduetoare suplimentare numite colectori, asezati in perechi coliniare si cuplati slab
cu linia de transmisiune prin capacitati de valoare mica, produse de izolatorii antenei
(fig. 3.48).

colectori

1 1 1 1 1 1~.., ,
:0
I I T T
I
T T I
0
alimentare
Zo
0 I I I I 0
.i,
I

...L j_ I - j_
\ L_ ~
T T T

I
I
T I
I
.-
"
'.,
I
I
linie cu unde
progresive

Fig. 3.48. Antena cu linie de unde progresive.

Defazajul dintre curentii ee apar prin doua conduetoare consecutive se obtine


datorita fapului ca. daca linia se termina pe 0 impedanta egala eu impedanta
caracteristica a acesteia, variatia fazei de-a lungulliniei este proportionala eu lungimea
liniei, fiind egala cu 3600 pentru 0 lungime egala eu A..

185
In constructiile obisnuite, eolectorii au fiecare 0 lungime de aproximativ O,3·A_
~i sunt asezati la 0 distanta de eel mult Al12 intre ei. Lungimea totala a unei antene de
tip retea eu radiatie longitudinala este cuprinsa intre 3·)" si 5·)...

3.4.2. ANTENE CADRU

Antena cadru ("Ioop antenna ") este 0 antena fermata din una sau mai multe
spire asezate intr-un plan - planul cadrului si permite receptionarea semnalelor cu
lungimi de unda mult mai mari decat dimensiunile constructive ale cadrului.
Principalele variante constructive de antene cadru sunt prezentate in fig. 3.49.

cadru cadru
patrat circular

cadru
cadru
ecranat
triunghiular

Fig. 3.49. Variante constructive de antene cadru.

Caraeteristica de directivitate, cu referire la planul H, a unui eadru plasat in


planul vertical (yoz), reprezentata in planul orizontal (xoy), ca in fig. 3.50, are forma
de "8", orientat pe axa oy. Antena cadru se comports practic identic eu un dipol in IJ2,
avand pozitia perpendiculars pe planul eadrului si care trece prin centrul acestuia,
pozitia echivalenta mijlocului dipolului coincizand cu centrul cadrului. Antena cadru
este sensibila la Iiniile de camp magnetic ~i trebuie orientata perpendicular pe acesta.
Antenele cadru mai poarta denumirea si de antene magnetice; datorita rezistentei de
radiatie scazute, ele sunt utilizate preponderent ca antene de receptie la frecvente nu
prea inalte.

186
• z

,I

x
~'.

, ,
Fig. 3.50. Caracteristica de directivitate a unui cadru dreptunghiular.

Inaltimea efectiva a unei antene eadru este data de relatia:

A
h eJ =2·J(·n·- A, , (3.4.1)

unde: n este numarul de spire ce alcatuiesc cadrul. iar A este suprafata cadrului. Pentru
rnarirea inaltimii efective a antenelor cadru de receptie, aeestea se eonstruiese pe
miezuri de ferita eu permeabilitatea magnetic a, JLr. mare si pierderi mici in
radiofrecventa, caz in care inaltimea efectiva devine:

heJ = 2 .J(. n . fl, .-A . (3.4.2)


A

in fig. 3.51 este reprezentata 0 antena cadru realizata pe 0 bara de ferita cu


sectiunea circulara de raza R, pentru care inatimea efectiva este:

(3.4.3)

cu conditia ca lungimea antenei, L = 2·J(·nR, sa fie mult mai mica decat lungimea de
unda, A. "
Rezistenta de radiatie a antenelor eadru se poate ealcula cu relatia:

187
(3.4.4)

La constructia antenelor cadru trebuie sa se foloseasca conductoare de foarte


bun a ealitate pentru a avea pierderi minime. lntrucat antenele eadru sunt de banda
larga si au caracter inductiv, de obicei, se utilizeaza aeordul capaeitiv al aeestora pe
frecventa de receptie.

2R

Fig. 3.51. Antena cadru pe bara de ferita,

3.4.3. ANTENA CU REFLECTOR PARABOLIC

Pentru frecvente ridicate" r-------------------,


incepand cu domeniul undelor
ultrascurte si continuand cu domeniul
mieroundelor, 0 larga utilizare 0 au
antenele de mare directivitate realizate
cu reflectori parabolici. Reflectorul
parabolic, prezentat in fig. 3.52, are
proprietatea de a eoneentra un fascicul
de unde paralele intr-un singur punet, o
numit focar. Reciproe, radiatiile
ornnidirectionale ale unei surse plasata
intr-un foear sunt transformate in
faseicul de unde paralele.
Reflectorul, avand forma unui
paraboloid de rotatie, trebuie realizat cu
o desehidere, D, mult mai mare in
comparatie eu lungimea de unda la care
se utilizeaza, Fig. 3.52. Reflector parabolic.

188
In fig. 3.53 se prezinta un dipol utilizat ca sursa de camp si ansamblul dipol -
reflector parabolic.

dipol in AI2
L I

dispozitiv
¥ de adaptare
dipol
activ

cablu coaxial
rigid

Fig. 3.53. Sistemul dipol - reflector parabolic.

Unghiul de deschidere al unei asemenea antene poate fi aproximat cu relatia:


,

;.
a3dB =60·- (3.4.5)
D

Astfel, pentru un reflector cu diametrul D =


20·A, se obtine un unghi de
deschidere a3dB = 3°. '
In cazul antenelor de rnicrounde, elementul radiant plasat in focar se numeste
iluminator. Acesta trebuie sa fie 0 sursa punctiforma in raport cu dimensiunile
reflectorului. In acest scop se utilizeaza antenele horn, care realizeaza trecerea undelor
electromagnetrce din spatiul inchis al ghidurilor de unda, in spatiul liber. In fig. 3.54
se prezinta doua tipuri de antene hom utilizate ca ilurninator.

horn

ghid de unda (
ghid de unda ( circular \.
dreptunghiular

Fig. 3.54. Antene horn pentru iluminarea reflectorului.

189

Reflectorul transforms unda sferica produsa de iluminator Intr-o unda plana.


In functie de modul In care se face iluminarea si In functie de forma reflectorului,
exista diferite tipuri de antene parabolice. In fig. 3.55 sunt prezentate doua tipuri de
antene cu reflector parabolic simetric: antena cu iluminare directa si antena cu
reflector secundar hiperbolic ("cassegrain").

a) b)

Fig. 3.55.a) Antena cu iluminare directa; b) Antena cu reflector secundar.

Ambele tipuri de antene utilizeaza reflectoare cu deschidere circulara, planul


deschiderii fiind perpendicular pe axa care uneste centrul reflectorului parabolic cu
focarul acestuia.
Alte tipuri de antene folosesc reflectoare asimetrice. Astfel, In fig. 3.56 sunt
prezentate: antena offset cu deschidere circulara, respectiv antena horn-reflector cu
deschidere (apertura) trapezoidala. '
Suprafata reflectorizanta a reflectoarelor parabolice poate fi realizata fie ca 0
suprafata continua acoperita cu un strat de material cu conductivitate foarte buna, fie
sub forma unei grile conductoare. Suprafata efectiva, A~f' a antenelor parabolice este
mai mica sau eel mult egala eu suprafata geometric a, Ag, a aperturii.
Pentru reflectoare cu deschidere circulara se obtine:

7r·D2
A =-- (3.4.6)
R 4'

190
unde D este diametrul deschiderii. Raportul dintre cele doua suprafete reprezinta
eficienta antenei:

(3.4.7)

'I:

a) antena offset b) antena horn - reflector

Fig. 3.56. Aile tipuri de antene.

Eficienta antenei este dependenta de modul in care se face i1urninarea


reflectorului, de rezistentele pe care le prezinta suprafetele conductoare reflectorizante,
de umbra pe care 0 fac suportii i1urninatorului sau ai reflectorului secundar. Orice

I
pierdere de putere, de exemplu, prin revarsare, conduce la reducerea suprafetei
efective a antenei si implicit la reducerea eficientei.
Castigul antenelor parabolice se poate evalua pomind de la relatia dintre castig
si suprafata efectiva, de un de rezulta:

4·" (3.4.8)
G=-·A
II? ef

utilizand relatia (3.36), se obtine:

4·" (3.4.9)
G=-2-·,,·Ag•
II,

Pentru antenele cu deschidere circulara:

191
tr·D2
A =--
g 4'

de unde rezulta:

2
tr·D
G=1]· ( ~ )
(3.4.10)

in eontinuare sunt prezentate doua exemple:


a) pentru D = 2,25 m: 1] = 0,5; pentru Ii, = 5 em se obtine un castig G = 104
sau G = 40 dB;
b) pentru D = 33,3 m: 1] = 0,5; pentru Ii, =7,5 em rezulta un castig G = 106 sau
G = 60 dB.
Unghiul de desehidere al un or antene paraboliee eu apertura circulara este
praetic acelasi in planurile E ~i H ~i se poate estima eu relatia:

Ii,
aEO•7 =aHO.7 =k . D [rad], (3.4.11)

unde k este un eoefieient ee depinde de modul de iluminare ~i ia valori intre k = 2,04


... 2,32. Astflel, pentru iluminare uniforms, k = 2,04. De exemplu, pentru D = 30 m,
A,: 7,5 em, (deci f = 4 GHz), rezulta ea a 3dB =
0,51· 10-2 rad sau in grade, a 3dB =
=0,51.10-2. 180l1t = 0,30•
intre castigul antenei si unghiul de desehidere se poate utiliza si relatia de
ealcul simplifieat:

G=~ 2 • (3.4.12)
aEO•7

3.5. ANTENE DE EMISIE RADIO - TV


Pentru emitatoarele radio si TV, de eele mai multe ori sunt neeesare sisteme
radiante de putere mare si eu radiatie omnidirectionala in plan orizontal. in aeest
paragraf, pomind de la elementele componente, se explica constructia, functionarea ~i
performantele unui sistem radiant de tip tum. destinat emisiei radio - TV.

192
3.5.1. DIPOLUL ELEMENTAR CA BAZA DE CONSTRUCTIE

I'lParagraful 3.2.3 este prezentat dipolul in ')J2 ~i caraeteristica de direetivitate


a acestuia. Avand in vedere faptul ca dipolul realizeaza 0 radiatie simetrica in raport
cu axa pentru care i se mascara lungimea ~i ca un sistem radiant poate fi format din
dipoli aflati in diferite pozitii, este eonvenabil sa se exprime caraeteristica de
directivitate In functie de un parametru independent de pozitie. Din aceste motive,
relatia (3.2.17) devine:

co{~.cosa )
p(a) = ____;:,.__-~ (3.5.1)
sina

unde unghiul aeste, In acest caz, unghiul facut de 0 directie oarecare din spatiu cu axa
dipolului, dupa cum se arata in fig. 3.57.
" ,

z z

x ..., .........--0 x
Pxoy

Fig, 3.57. Dipolul elementar orizontal sau vertical ~i masurarea unghiului a

Caracteristica de direetivitate a dipolului in planurile E si H este reprezentata


in fig. 3.58. Pentru dipolul orizontal oriental dupa axa y. planul E este planul xay (sau
YO'Z), iar planul H este planul xoz. Pentru dipolul vertical, planul E este planul XO'Z (sau
yoz), iar planul H este planul xoy.
Deoarece tn planul H dipolul este omnidirectional, caraeteristica de
directivitate este independents de a si deci, pentru prima pozitie, ea are forma unui
cere in planul XO'Z.
)

193
y
, . z
PlanulE PlanulH

Fig. 3.58. Caracteristica de directivitate a dipolului elementar,


pentru pozitionarea in lungul axei y .
.,

3.5.2. SISTEMUL FORMAT DIN DOUA ANTENE IZOTROPE

Pentru a analiza comportarea unui sistem radiant, se poate considera un sistem


compus din doua antene izotrope, aflate la 0 distanta d una fata de cealalta, pe axa z;
asa cum se arata in fig. 3.59. Considerand unghiul () facut de 0 directie oarecare in
spatiu cu axa z, intre cele doua antene ~i punctul de receptie apare 0 diferenta de drum
d~os(}. Se poate arata ca radialia sistemului
depinde de raportul d/ A. si de unghiul (), conform
z
relatiei: \

AF((}) = cos( ~ . cos ())- (3.5.2)

Aceasta relatie se poate obtine din


-1--- relatia (3.3.10) pentru cazul particular in care
n=2 si rp =0. Caracteristica de directivitate a
d sistemului este simetrica in raport cu axa z.
---- Functia notata cu AF ("Array Factor") defineste
comportarea sistemului radiant si poate fi
utilizata si in cazul in care antenele izotrope sunt
Fig. 3.59. Sistemul format din doua inlocuite cu antene reale, motiv ~entru care mai '1'
antene izotrope. este numita ~i factor de sistem. In fig.3.60 sunt
reprezentate formele acestei functii pentru
cateva valori reprezentative ale raportului d/A. , precum ~i comportarea in planul xoy,
in care sistemul radiant este omnidirectional.

194
Castigul teoretic al sistemului In plan orizontal este de 3dB (puterea
receptionata se dubleaza). Se poate constata ca pentru cazul in care d ),)2, radiatia =
sistemului In directia axei z este nula. Acest caz prezinta 0 importanta deosebita pentru
sistemele ce vor fi prezentate in cele ce urmeaza. . I' .~;

'1 z
d = ').)4 d = ').)2

xsauy

y
d=A.

x sau y x

Fig. 3.60. Comportarea sistemului format din doua antene izotrope.

In cazul general, al unui sistem (sir) format din n antene izotrope, asezate
echidistant in lungul unei axe, factorul de sistem, AF, are expresia:

. \ x-d )
sin ( n'T'cosO
AF(O) = . (3.5.3)
n-sin (lrod
T'cosO ) :

Caracteristica de directivitate a sirului ramane simetrica in raport ell axa z, iar


castigul creste 0 data cu numarul de elemente n din care este format. Castigul sirului
=
poate fi calculat cu relatia G 100g n. Astfel, pentru n = 2 se obtine castigul G 3 =
dB, pentru n = 4 ca~tigul G = 6 dB, pentru n = 8 castigul G = 9 dB, iar pentru n = 16
=
castigul G 12 dB.

195
3.5.3. SISTEMUL FORMAT DIN DOl DIPOLI COLINIARI

Daca eele doua antene izotrope se inlocuiesc eu doi dipoli asezati in lungtl
axei z, unul in prelungirea celuilalt, iar d este distata dintre mijloacele lor, atunci ~
obtine un sistem radiant a carui caracteristica de directivitate va depinde atat dr
directivitatea dipolilor, cat ~i de factorul de sistem, AF. Structura de sistem radiarr
rezultatli este prezentata in fig. 3.61.
Se poate observa ca in acest caz, unghiul
a pentru dipol coincide cu unghiul 0 pentru
sistemul de doua antene. Daca se considera cli cei
doi ! dipoli sunt identici ~i comandati in fazi
(dipoli simfazici), atunci caraeteristiea de
direetivitate a sistemului rezultat depinde numai
de unghiul 0 si are urmatoarea expresie:

cos( ; . cos 0 ) (7C . d )


_--'- '-. cos -_. cos 0 . (3.5.4)
sin 0 A.
Fig. 3.61.Sistemul format din doi
dipoli coliniari.

Comportarea sistemului depinde evident de valoarea raportului d/A.. Pentru 0


distanta d = O,5·A. se obtine un ca~tig suplimentar de 1,9 dB, relativ la castigul unui
dipol. Castigul maxim apare in planul xoy (planul H al sistemului radiant), originea
sistemului de axe fiind considerata la mijlocul distantei dintre cei doi dipoli. Acest
lucru rezulta din faptul cli pentru 0 =90°. Pdipol = 1 si AF =
1. Radiatia sistemului este ~
nul a in lungul axei z. Trebuie observat cli sistemul este si ramane omnidirectional in
planul H.
In fig. 3.62 se prezinta cele doua caracteristici de directivitate reprezentate in
=
planul H si rezultatul multiplicarii acestora in cazul d 0,5 .A.. Cresterea de castig a
sistemului este echivalenta cu 0 ingustare a lobului principal, orientat transversal in
raport cu axa dipolilor.
Daca d = 0,7·A., atunci castigul sistemului este de 2.61 dB fata de dipol si deci
de 4,77 dB fata de 0 antena izotropa. Castigul real G este mai mic de 3 dBd datorita
cuplajelor parazite dintre dipoli. Radialia sistemului ramane nula in lungul axei z,
ehiar daca AF este diferit de zero, datorita dipolilor care au Pdipol = 0 pentru unghiul
0=0°.

196
z PDipol z AF z pSistcm

x,y

Fig. 3.62.Directivitatea sisternuluicompus din doi dipoli coliniari .

..
3.5.4. SISTEMUL FORMAT DIN DOl DIPOLI PARALELI·

Dad! eei doi dipoli sunt


asezati paralel unul eu celalalt, la z
I distata d ~i perpendieulari pe axa z,
atunci se obtine un nou sistem
radiant, ca in fig. 3.63. Se poate
observa ca in aeest eaz, deoareee
axa sirului de antene este
perpendiculars pe axa dipolilor,
unghiul a pentru dipol nu mai
coincide eu unghiul 8 pentru x
sistemul de doua antene.
Considerand ea cei doi dipoli sunt
identici (dipoli elementari cu l =
=N'2) si cornandati in faza
(simfazici), atunci earaeteristiea de
directivitate a sistemului rezultat Fig. 3.63. Sistemul format din doi dipoli
depinde de unghiuri\e a~i 8ca si de paraleli.
distanta d dintre dipoli. astfel:
cos( 1r c~sa)
P sistesn = P Ji/HII (a)· AF(O) - ~
sma
. cos( 7C<.

,11.
~ • cos 0). (3.5.5)
-'
Caracteristiea de directivitate a unui astfel de sistem (denumit "parallel
broad-side") nu mai poate ave a 0 axa de simetrie, deoarece axa de asezare a centrelor
dipolilor este axa z, in timp ce axa de simetrie a unui dipol este paralela cu axa y si
deci, perpendiculars pe axa z. Planul xoz este planul H al dipolilor, iar planul yo: este
planul E. lucru valabil ~i pentru planul xoy, .! . i

197
Pentru a putea analiza comportarea sistemului, se poate proceda la
multiplicarea factorilor Pdip,,!( a) si AF( ()) in fiecare dintre cele trei plane
reprezentative. Un exemplu in acest sens II constituie caracteristicile de directivitate
reprezentate in fig. 3.64. Ele au fost obtinute in cazul particular in care distanta dintre
=
cei doi dipoli paraleli a fost fixata la valoarea d 0,5·A..

z pDipol(a) z
~-.-- ..... (planul H)
z AF(6)

J
x

",

,
"
e,

Fig. 3.64. Componarea sistemului compus din doi dipoJi paraleli ~isimfazici.

Se poate eonstata ca radiatia maxima a sistemului are loe de-a lungul


axei x, axa ee reprezinta normala la planul de asezare al dipolilor. Castigul
=
obtinut de sistem fata de un dipol elementar este G 4dB pentru d 0,5·X =
3.5.5. SISTEMUL FORMAT DE UN DIPOL ~I UN PANOU
REFLECTOR

In cazul in care un dipol este plasat paralel cu. 0 suprafata conduetoare si la


mica distanta fala de aceasta, datorita fenomenului de reflexie a undelor radio. radiatia
dipolului este modificata substantial. Pentru a explica si evalua acest fen omen, se
poate considera ea dipolul impreuna cu imaginea sa, creata prin reflexia pe 0 suprafata
198
conductoare ideala, se comports ca un sistem format din doi dipoli comandati In
antifaza.
Sistemul format de un dipol elementar aflat la 0 distants d = »4 de un panou
=
reflector si, deci, la distanta d Al2 de imaginea sa virtuala ~i sistemul echivalent de
doi dipoli paraleli in antifaza sunt reprezentate in fig. 3.65.
Plan
Sistem
reflector y echivalent

Imagine Dipol

t
dI2 dI2

Fig. 3.65. Sistemul format de un dipol ~i un panou reflector.

, Datorita faptului ca cei doi dipoli sunt identici (dipoli elementari cu I = Al2) si
I comandati in antifaza, caracteristica de directivitate a sistemului rezultat depinde de
unghiurile a si 8, conform reprezentarii din figura, ca si de distanta d dintre cei doi
dipoli, avand urmatoarea expresie:

P s istem = PdiPO/(a). AF(8).


Inlocuind, se obtine:

P sistem --
cos( ~ .cos a) . (1C' d
sm --·cose
)
. (3.5.6)
sin a A

In cazul particular in care d = 0,5·A, aceasta expresie devine:

co {tr-cosa )

P s istem = ~ Sin(K .cose). (3.5.7)


sma 2

199
Din relatia anterioara se poate constata ca daca ()= 0°. factorul de sistem AF =
=sin(.nt2) = t si, deci, sistemul are radiatia maxima orientata pe directia axei z
(radiatie longitudinala). In schimb, pentru 0= 90°. AF = sin(O) = 0 si radiatia
sistemului este nula in planul xoy (planul ecranului).
Castigul teoretic al sistemului este si in acest caz de 4 dB relativ la un dipol in
}J2. Daca se tine seama de cuplajul parazit care apare Intre dipol si reflectorul
considerat ca un plan conductor ideal. acest castig se reduce cu 0.76 dB. Prin urmare,
se obtine ca G = 3 dB - 0.76 dB = 3.24 dBd. sau G = 5.4 dBi. relativ la antena
izotropa,
Deoarece. in practica, reflectorul are dimensiuni finite si suprafata
discontinua, realizata, de obicei, sub forma de grila, castigul real al antenei panou cu
dipol se poate reduce pana la 0 valoare aproximativa de 3 dBd (sau 5,15 dBi).
Caracteristicile de directivitate, in fiecare dintre cele trei plane reprezentative,
sunt cele indicate in fig. 3.66.

y POipo'(O:) y
y AF(O) J'Sistem
(planul El

Fig. 3.66. Comportarea sistemului compus din doi dipoli


aflati la distanta IJ2 ~icomandati in antifaza,

200
Daca se tine seama de faptul ca in cazul sistemului format de un dipol si un
panou reflector nu poate exista radiatie de camp electromagnetic in spatele ecranului
reflector, mai ales daca reflectorul este considerat un plan realizat dintr-un material
conductor ideal (cu coeficient de reflexie in modul unitar), atunei forma earacteristicii
sale de directivitate trebuie corectata fata de cazul general al sistemelor de dipoli in
antifaza. '
Constructia antenei panou reflector - dipol in .Y2 !?icaracteristicile sale reale.
reprezentate in planul E si, respectiv. H sunt cele din fig. 3.67.

Y PlanulE

x Planul H

Fig. 3.67. Sistemul dipol - panou reflector ~i directivitatea sa in planurile E si H.


'j

Dupa cum rezulta din fig. 3.57, sistemul radiant de tip dipol combinat eu
panou reflector este 0 antena eu radiatie unidirectionala C'end-fire").

3.5.6. ANTENA PANOU CU DOl DIPOLI

o variants de antena si mai eficienta din punctul de vedere al directivitatii si al


castigului 0 reprezinta sistemul de antena panou cu doi dipoli paraleli sinfazici.
Aceasta antena cornbina doua antene de tip dipol-panou intr-un singur sistem radiant
eu directivitate unidirectionala ("end-fire"), asa cum se poate vedea in fig. 3.68.

201
Plan
reflector

"~.
ts
Imagini .... Dipoli

<i>---.;...~. ..
I

:
"

<
-----,.----I
,

:
.' , !, .:,:~' :, d2

--- ...
,I x
.......... I

<!>
f",
S
,',

+-
I
I
_
I ,_ ,
I . ,

,
I
,
I

A/4 A/4

d,

Fig. 3.68. Antena panou cu doi dipoli.

Caracteristica de directivitate a sistemului rezultat depinde de unghiurile a, ()I


si ()z. conform reprezentarii din figura, ca ~i de distantele dl/2 dintre dipoli si panou,
respectiv fiz dintre cei doi dipoli. Pentru d, = }J2, Psistem are urmatoarea expresie:

P ,i,"m = P dipo' (a). AF) (0) ) - AF2 (02) =

= cos(tcosa)Sin-(!!...cos{}))cos(trd2 COS{}2): (3.5.8)


sma 2 A.
In aceasta expresie, primii doi factori P,/ipo,(a). AF) ({})) reprezinta directivitatea
antenei dipol-panou reflector, iar al treilea factor. AFz( ~), reprezinta combinatia celor
doua antene dipol-panou asezate pe vertical a In lungul axei z la distanta d-: In mod
=
uzual, dz (0,6+0.8) ,A..
In planul vertical x07., care reprezinta planul H al dipolilor. a = Jd2 si ()z =
=Jd2 - ()I. Caracteristica de directivitate a sistemului devine:

(3.5.9)

Pe directia '.axei x, . ()I = 0, ()z = Jd2, iar p.slstrm = 1. ceea ce arata ca radiatia
maxima se obtine pe directia axei x, transversal in raport cu planul panoului reflector.

202
Antena panou cu doi dipoli $i caracteristicile ei de directivitate sunt prezentate
in fig. 3.69. Unghiul de deschidere a lobului principal este de aproximativ 70° in
planul E $i de aproximativ 60° in planul H. Castigul antenei panou cu doi dipoli este
~ G= 7,5 dB relativ la dipolul in ).J2.

y
y

Fig. 3.69. Antena panou cu doi dipoli ~i caracteristica sa de directivitate.


i .,

Prin plasarea a doua antene panou, A ~i B, ca in fig. 3.70, catnpurile produse


de cele doua antene in cadranul definit de aA = 0 ... !lf2 sunt de forma:

cos(tr .cosaA)
EA =E·. 2 -sm. (tr.
-,slnaA )' (3.5.10)
smaA 2

cos( tr . cos a
2
8) , (tr.
. -·smaB
.) (3.5.11 )
E8 =E·. -sin '
smaB 2

sau, deoarece aB =!lf2 - aA:

cos(tr2 . sin aA) ( tr )- '


E8 =E· -sin -·cosaA ' (3.5.12)
coszr, 2

unde E este 0 constants.


203
,i, .

r: .~..-.

sectiune ~t~
turn ~

Fig 3.70. Doua antene panou plasate la un unghi 1tI2.

Campul electromagnetic total produs intr-un punct situat la 0 anumita distanta


pe directia de radiatie, aA, este egal cu suma fazoriala a celor doua campuri.
Pentru a obtine in planul orizontal 0 caracteristica cvasi - omnidirectionala. se
utilizeaza patru antene panou plasate in acest plan, ca in fig. 3.71. Fiecare grup de
antene se va comporta in cadrul cadranul respectiv similar cazului descris anterior.
Pentru a = 0° (sau 90°), radiatia
se datoreaza doar uneia dintre antenele
grupului. Se observa ca se obtine un
maxim de radiatie pentru un unghi a =
=45° (cu aproximativ 1 dB mai mare·
fata de castigul situat dupa directia
axelor). Minimul de radiatie este cu
aproximativ 2 dB mai mic fata de
castigul situat dupa directia axel or.
Situatia descrisa anterior
presupune 0 aceeasi putere de alimentare
pentru cele patru antene.' Prin
modificarea puterilor de alimentare se
po ate modifica forma caracteristicii de
Fig. 3.71. Caracteristica de directivitate a directivitate (sistemul nu mai este cvasi -
unui sistem cvasi - omnidirectional. omnidirectional ca in cazul precedent).

204
t'~l Z'£f t'£I L'OI 91
O'tl O'Zl Z'ZI t'6 zt
O'ZJ 0'01 t'6 8'8 8
tOOl 0'6 0'6 ~'9 9
0'8 O'L 1'8 6't t
0'9 ~'~ L'~ 8'£ £
9't O't L'£ Z'Z Z
r'6'0=p r-~'O-P r'6'0-p r'~'o-p
'\BJJ'C-~P!SPBOJg '\BJJB-JB~UmOJ u
[pgp] D

'l!qB!JBA 'u '~lU~W~p ep lywnu un nnuod !~ 'p 'mjnjodrp ~IB !w!8un[ ~l!l~l!P
nnuod !Iod!p ~p unns ~p 1~11S'Broun ['B'D '1n8!1~~:>111U!Z~udcs Z·£ InpqBl ll!
·~.rnI!W!S ~flll~ "u" U!P lllWlOJ InW~lS!S "lC£ 'jj!d

ii

z z

.,iv.l.lv - t1pIS-PVO.lq" nns ~PleJ'Bd ~u~lue ap lru!~ (q


!~ .i.v.J.IV - .Jvt1u!110:J" n'BS;)JB!U!l0:>~U~lUB~p Tru!~ (e
c- :!lru!~ op T~Jlse ep ~lue!JeA ~nop ~lU!Z~ld ~S Z,C£ '8lJ uI

el
'Tnll'Cop l1l'BJ[nun P lltU'C1S!P0 !tt!nl!S
'~I'B:>!lJ~Aod rsndsrp !~ ~Bj U! !It!put!wo:> !(od!p u llJgp!suo:> ~s '~Jenu!luo:> U!

- 1'10d10 loa O:J OONVd 3N3.LNV ao IHOllIS ·L.·S·£


Acest sistem cu n dipoli identici, comandati in faza, reprezinta un sir cu
radiatie transversala, deci pentru determinarea factorului de sistem se poate aplica
relatia (3.3.10), cu observatiile: p lipseste din relatie (este yorba de AF) si reprezinta
caracteristica de directivitate a fiecarui etaj: a = dJ).,; sirul este dispus pe verticala. in
aceste conditii, pentru factorul de sistem, rezulta relatia:

sin[ n .tc{l· sin tp. cosO )]


(3.5.13)
AF(q"O) = [ )].
n- sin r -( ~ . sin 11'. cosO

In locul dipolilor se pot utiliza si antene panou identice comandate in faza,


Caracteristica de directivitate a sistemului se obtine prin multiplicarea caracteristicii
unui etaj cu AF.
Prin pastrarea amplitudinii curentului de alimentare si, 'suplimentar, prin
introducerea unui defazaj constant al curentului intre antenele succesive ale unui sir de
antene panou plasat pe verticals (fig. 3.73) se poate obtine 0 inclinare in plan vertical
("down - tilt") a lobului principal al caracteristicii de directivitate, cu un unghi /3.

I
z I
I
I
I
I
I

---------/---------- «(n-1)-AV/)
I
I

2
«(n-2)·AV/)

-1-- n-l

~~ --~--
- (Alp)

(0)

0 x

Fig. 3.73. Obtinerea unei caracteristici de directivitate inclinate in plan vertical.

206
Relatia de legatura intre defazaje si inclinarea fasciculului antenei este data de
expresia:

(3.5.14)

Se observa ca pentru L1VI" = 0, inclinarea fata de directia orizontala este P = 0.


3.5.8. STRUCTURA UNEI ANTENE DE EMISIE RADIO - TV

Structura (partiala) a unui tum de emisie este reprezentata in fig. 3.74. Se


observa ca structura reprezentata este un sir de sisteme de antene panou, ca eel descris
in paragraful anterior. Pe turn se plaseaza mai multe astfel de siruri, la diferite
niveluri.

-----I~-·
----- -_ ..

Fig. 3.74. Structura (partiala) a unui turn de emisie.

In tabelul 3.3 se exemplifies performantele unor sisteme de antene din cadrul


unui turn de ernisie pentru UUS (cvasi - omnidirectional), unde: B reprezinta banda de
frecvente, "or. sisteme" se refera la numarul de etaje (de sisteme de cate patru antene
care realizeaza 0 caracteristica cvasi - omnidirectionala in planul orizontal), d este
distanta dintre doua sisteme in plan vertical, iar G reprezinta castigul maxim al
sistemului relativ la dipolul in 1J2.

207
.t ,
Tabelul3.3
B nr. sisteme d G
[MHz] [m] [dBd]
2 5,0
4 8,0
87,5 ... 108 3,2
6 9,7
8
. 11,0

Rezultate asemanatoare se pot obtine ~i pentru sisteme radiante care trebuie sa


functioneze 10 alte game de frecventa din domeniile FIF sau UIF.

c,

.u 1; ) n

i ~ '.. '; t '.' J ~


"
..:, ,

CAPITOLUL4

MA.SURAREA PARAMETRILOR ANTENELOR

4.1. GENERALITA.TI
,

Orice antena po ate fi considerata ca un cuadripol avand un port care poate fi


caracterizat prin marimi electrice, tensiune si curent si un port caracterizat prin marirni
de camp electromagnetic. Pentru antenele pasive, fiecare dintre cele doua porturi pot fi
porturi de intrare sau de iesire. Caracteristicile electrice si de radiatie ale unei antene
depind de geometria antenei si de caracteristicile materialelor din care este
confectionata, dar sunt influentate ~i de mediul ambiental in care lucreaza, precum si
de punctul de observatie/masurare.
Portul electric este conectat la partea "electronica", de cele mai multe ori, prin
intermediul unei linii de transmisiune. La portul de camp electromagnetic, pe langa
perturbatiile din mediul ambiant.pot sa intervina si un de reflectate de la sol sau alte
obiecte reflectoare existente in zona (fig. 4.1). Toate acestea fac ca procesul de
calibrare sa fie influentat de 0 serie de factori perturbatori de care trebuie sa se tina
seama in procesul de masurare. . .,. " t ,

..........
Alte
1
emisii
Electronica Linie
transmisiune
t U

....
'. ~
\..... Refle.iii sol. aile
-,rt:
...•.. :.:

Fig. 4.1. Antena ~i "mediul inconjurator".


J(

209
~
In ultima perioada se constata, pe langli cresterea numarului de antene, si 0
,
~
I
diversificare a tipurilor, in special din punctul de vedere al performantelor. Pe de alta
parte, se remarca 0 crestere a gradului de poluare electromagnetica. Pentru gestionarea
corecta a acestei resurse naturale limitate, care este spectrul de frecvente, au aparut
normele de compatibilitate electromagnetica care, printre altele, impun masurarea
nivelui perturbatiilor emise si, respectiv, testarea imunitatii intr-un camp
electromagnetic cunoscut. Ca urmare a celor prezentate anterior. au aparut cerinte noi
privind caracteristicile masurate si evaluarea incertitudinii de masurare.
o atentie deosebita se acorda stabilirii perforrnantelor locului de rnasurare,
precum ~i reducerii duratei de calibrare. in momentul de fatli se dispune de
echipamente de rnasurare extrem de performante in ceea ce priveste nivelul erorilor
instrumentale si facilitatile oferite prin programele soft. insa. in masurarile efectuate
pentru calibrarea antenelor," pot interveni 0 serie de factori care afecteaza
incertitudinea de masurare; intrucflt una dintre cele mai importante probleme pentru
calibrarea antenelor 0 reprezinta asigurarea reproductibilitatii masurarilor, este indicat
ca la orice masurare "sa se stie ce se mascara".

4.2. CALIBRAREA ANTENELOR


J
Datorita proprietatilor lor de a transforma energia electrica in energie radianta
~i invers, antenele si-au gasit un numar mare de aplicatii in telecornunicatii, radar,
masurari, simulari de campuri ~i impulsuri electromagnetice etc. Antenele pot
functiona in regim de emisie si/sau receptie, continuu intr-o banda de frecvente I

ingusta sau larga, ori in regim tranzitoriu, in impuls. Fara a fi 0 c1asificare exhaustiva,
din punctul de vedere al masurarilor, antenele pot fi c1asificate in urmatoarele tipuri:
antene active si pasive de tip bara (100 Hz - 100 MHz),
antene active ~i pasive de tip cadru (20 Hz - 100 MHz),
dipoli acordabili (25 MHz - 1.7 GHz).
antene biconice (20 MHz - 300 MHz).
antene con ice spiralate logaritmic (100 MHz - 10 GHz).
retea de antene log-periodice (80 MHz - 40 GHz).
antene hom (200 MHz - 40 GHz).
In general, determinarea parametrilor antenelor, precum ~i etalonarea
antenelor de masurare se face de catre firma producatoare. Deoarece parametrii
antenelor se pot modifica in functie de 0 serie de factori, cum ar fi: zona de camp
apropiat/departat, imperfectiunile locului de masurare, situarea in apropierea unor
obiecte conductoare, inclusiv a pamantului, neadaptarea ~i atenuarea cablurilor de
legatura etc., este necesara efectuarea unor masurari si calibrari periodice ale
antenelor.
Metodele de calibrare ale antenelor se clasifica in:

210
metode de comparatie, la care parametrii se determina pomind de la un camp
etalon sau pomind de la valorile obtinute de la 0 antena de referinta etalon;
metoda reciprocitatii, care este 0 metoda absoluta de masurare, aplicabila numai
pentru antenele pasive, se bazeaza pe faptul ea antenele sunt reciproee, adica pot fi
folosite atar In regim de emisie, cat ~i de receptie,
Pentru a asigura reproductibilitatea masurarilor, metodele de calibrare a
antenelor sunt impuse prin standarde internationale. Cele mai cunoscute norme de
calibrare a antenelor sunt ANSI 63.5 SAE ARP 958 si DIN 45003. Metodele de
calibrare a antenelor pot fi efectuate in spatiul liber, caracterizat prin absenta
reflexiilor sau In apropierea unui plan conductor - pamantul, care introduce 0 unda
reflectata ce poate ajuta in procesul de calibrare. In tabelul 4.1 sunt prezentate
metodele de calibrare si standardele care Ie deseriu.

Tabelul4.1
Metoda de calibrare Metoda spatiului liber Metoda reflexiei
Metode eu comparatie ANSI-C63.5 ANSI-C63.5
DIN 45003
NBS Re_I>_ort
5539
Metode de reeiproeitate (doua ARP958 ANSI-C63.5 ,
antene identiee) DIN 45003
Metode de reciprocitate (trei ARP958 ~ ANSI-C63.5
antene) DIN 45003

Principalii parametri ai antenelor careprezinta importanta practica si necesita


masurarea sunt:
factorul de antena,
diagrama de directivitate, :.
castigul,
gama de frecvente,
dezeehilibrarea BALUN,
pozitia centrului de faza,
coeficientul de reflexie etc.
Pentru antenele de microunde pot sa prezinte interes si alte manrru ca:
distributia carnpului electromagnetic in zona de camp apropiat (se obtine prin scanare
cu sonde ~i folosirea unui program software adeevat), parametrii de polarizare, faza
semnalului la diferite porturi ~i izolarea dintre ele etc. Raportul axial, inclinarea
fasciculului si sensul polarizarii, precum si componentele polarizarii sunt masurate
prin metoda reciprocitatii, .
In afara masurarii caracteristicilor electrice si de radiatie ale antenelor, exista
si alte masurari care se efectueaza, cum ar fi: tensiunea de strapungere, probele

211
mecanice (vibratii, actiunea vantului) etc .. Insa aceste probleme nu vor fi tratate in
cadrul acestui capitol. ' r

4.2.1. CALIBRAREA ANTENELOR PRIN METODA COMPARATIEI

Determinarea ca~tigului sau a factorului de antena prin cornparatie cu 0 antena


cunoscuta, nurnita si metoda antenei standard, este 0 metoda de substitutie. In afara de
procedeul de comparatie cu 0 antena de referinta, se poate folosi ~i un camp
electromagnetic standard. Pentru aceasta metoda, 0 problema importanta este aceea de
asigurare a trasabilitatii pentru campul electromagnetic standard.
In practica este convenabil ca antena de testat sa fie antena de receptie, iar
antena emitatoare, care realizeaza campul de calibrare, sa fie 0 antena cu directivitate
mare pentru a avea 0 mai buna eficienta a generatorului ~i0 perturbare mai redusa a
mediului exterior. Incertitudinea de masurare tipica pentru metoda comparatiei este de
± 0,7 dB in gama de frecvente cuprinsa Intre 20 MHz si 5 GHz.
De obicei, factorul de antena se determina pentru spatiul liber in conditii de
camp departat. Pentru masurarile in care se considera pamantul ca plan de referinta,
factorul de antena are 0 valoare aproxirnativa; in acest caz, factorul de antena se poate
determina pentru 0 anumita inaltime si 0 anumita polarizare.
Masurarile se pot efectua in spatii special amenajate si care trebuie sa
indeplineasca anumite conditii: aeeste spatii pot fi: spatii de testare in camp deschis,
deasupra unui plan de masa metalic eu dimensiuni suficient de mari sau camere
anecoide. Evident eli intr-o camera ecranata factorul de antena nu mai este valabil
datorita reflexiilor multiple care pot sa aiba loc In interiorul acesteia, reflexii care
conduc la modificarea puterii cu pan a la 20 dB. Detalii referitoare la cerintele impuse
spatiilor de masurare se gasesc in paragraful 4.3.
Schema tipica de calibrare a antenelor prin metoda comparatiei este prezentata
in fig. 4.2. Antena de emisie, AE, alimentata de la generatorul de sernnal GS, care

AE
\~.- .............
...t:<,
........
.......
<, ..............
Unda directa

.............. /-.~/
'
j!..
,....
AR

Cablu
'......... ............ Ecran
............-c.,:. ......... /'
\
........
Undefeflectate"
r« .. -,
......
........ .............~? .•.•.•
~.. ~I/·
•.• ~

I os
I
h
~, <,....... l
..··4........
-: !'o'..............
............... /
/1
I RM
I
,
.. ,/
u
..... ....
""- ..-
Fig. 4.2. Schema de calibrare a antenelor prin metoda comparatiei,

212
produce campul electromagnetic necesar procesului de calibrare, cat si antena de
receptie, AR, conectata la receptorul de masurare, RM, care poate fi 0 antena de
referinta sau antena care se mascara. sunt plasate pe piloni, deasupra suprafetei
parnantului.
Factorul de antena si castigul se definesc pentru camp departat, care. conform
criteriului Rayleigh, trebuie sa satisfaca conditia:

2
d"?:. 2!_, (4.2.1)
A

unde: d este distanta dintre cele doua antene, I - lungimea senzorului/antenei de


receptie, iar A. - lungimea de unda. Aceasta conditie este satisfacuta destul de usor la
frecvente ridicate. Pentru antenele mari care lucreaza la frecvente joase, masurarile se
fac uneori cu mij loace aeriene.
Calibrarea antenelor la distante mici este avantajoasa ~i prin faptul ca drumul
undei directe este mai scurt, iar influenta reflexiilor de la sol si de la alte obstacole
invecinate este mai redusa, tnsa pot sa apara si erori suplimentare datorate sfericitatii
carnpului electromagnetic.
Masurarea antenelor cu deschidere larga ridica 0 serie de probleme legate de
reflexiile care pot sa apara din cauza obstacolelor din mediul exterior si a
interferentelor. 0 alta problema care poate sa intervinli in cadrul masurarilor este cea
legata de rudiatia cablurilor de legatura la antena de emisie, radiatii care conduc la
modificarea campului in zona de receptie.
o sursa importanta de erori este reflexia necunoscuta a pamantului, care poate
fi redusa prin:
folosirea polarizarii verticale, .'
exploatarea directivitatii antenelor prin folosirea unor suporti de inaltirne
corespunzatoare.
, . Uneori, pentru eliminarea reflexiilor de la sol, se plaseaz~ ecrane sau piramide
absorbante In spatiul dintre cele doua antene (vezi ~ifig. 4.2). Inaltimea h a acestor
ecrane trebuie sa satisfaca conditia:

h~.!_(dI. (4.2.2)
2vT
Daca in apropierea zonei de testare se afla un obstacol reflector (fig. 4.3),
valoarea maxima a raportului de interferenta este data de relatia:

(4.2.3)
unde (Y reprezinta suprafata echivalenta obstacolului.

Fig. 4.3. Explicativa la cfectul obstacolclor.

Din relatia (4.2.3) rezulta ca antena emitatoare trebuie sa fie cat mai directiva,
adica castigul Gf.{f/>2) sa fie cat mai mic.
La determinarea axei Iobului principal pot sa apara probleme din cauza
reflexiilor; dad nivelul de amplitudine al undelor reflectate raportat la nivelul undei
directe esle p, eroarea maxima de determinare
deterrninata de deschiderea caracteristicii
a axei lobului principal
de directivitate definite In 3 dB:
va fi 1
~

E = ffJmax (3dB). P (4.2.4)

Daca se foloseste metoda cornparatiei cu 0 antena standard. este convenabil ca


In serie cu antena testata sau cu antena standard sa se introduca un atenuator calibrat
care se regleaza pana la obtinerea egalitatii semnalului receptionat de cele doua
anrene, In acest caz, castigul antenei testate este egal cu castigul antenei standard la
care se aduna/scade atenuarea de insertie, Temperatura de lueru este, In general, de
20±10°C. la 0 umiditate de 0-40 %. j:'
Puterea de emisie necesara (pentru 0 sarcina de 50 .0), P, pentru producerea la
o distanta data. d, a unui anumit camp electric, E, se poate determina cu relatia:

(4.2.5)

unde G. reprezinta castigul antenei de emisie.


Distanta dintre antenele pentru care se efectueaza calibrarea poate fi de 3. 10
sau 30 m. distanta preferata fiind de to m. Antenele de emisie ~i respectiv, de receptie
se pozitioneaza Ia 1 pana la 4 m deasupra planului de masa eu polarizare orizontala

214
sau verticala; uneori, intre cele doua antene se plaseaza, pe planul de masa, un ecran
sau 0 arie cu absorbanti piramidali.
Pentru a preveni reflexia cablurilor, ele se monteaza orizontal circa 2 m de la
fiecare antena si Ii se adauga inele din ferite absorbante.
Este recornandabil ca intre generatorul de semnallamplificatorul de putere si
antena de emisie sa fie plasat un atenuator calibrat cu ajutorul caruia se pot determina
prezenta semnalelor parazite ~i eventualele neadaptari.
. In ceea ce priveste antena de referinta, deoarece antena izotropa este
nerealizabila, in locul acesteia se poate folosi un dipol de receptie plasat in conditii
~ identice cu antena testata. In acest caz, se presupune ca ambele antene sunt fara
reflexie ~i perfect adaptate la receptorul de masurare.
Castigul antenei fata de dipolul1J2 (castigul dipolului fata de antena izotropa
este 1,64) este: .

(4.2.6)

si, respectiv, fata de antena izotropa:


;::

(4.2.7)

in relatiile (4.2.6) ~i (4.2.7), U; si, respectiv, Uti reprezinta tensiunile masurate


cu antena care se testeaza si antena dipol, pentru aceeasi valoare a cflmpului
electromagnetic.
Unele tipuri de antene prezinta nesimetrii de tipul BALUN (engl. - BALance -
UNbalance) datorate trecerii de la regimul simetric la regimul asimetric (antena este
de obicei simetrica, in timp ce cablul coaxial cu care se conecteaza este nesimetric),
care pot produce transformarea MC (modul comun) in MD (mod diferential). Pentru a
detennina efectul neadaptarii BALUN, se compara rezultatele obtinute prin rotirea
antenei calibrate eu 180 in conditiile unei iluminari de la 0 sursa situata la 0 distanta
0
,

de 10 m. Acest dezechilibru poate fi redus prin plasarea de ferite absorbante pe


cabluri.
Calibrarea antenelor se poate face ~i in camp electromagnetic standard; astfel,
in gama de free vente 10kHz - 30 MHz, doua linii paralele sau 0 antena cadru pot sa
produca un camp electromagnetic etalon,
In cazul in care se realizeaza un camp electromagnetic etalon cu ajutorul unci
.. tene cadru, cfunpul electric obtinut in zona de camp departat are valoarea:

215
unde: d este distanta din punctul de observare la antena cadru, iar fa - curentul de
excitatie al antenei care trece prin eele n spire. Pentru un dipol in fJ2. campul electric
obtinut In zona de camp departat este:

Pentru aplicatiile in care se considera un camp electromagnetic etalon trebuie


acordata 0 mare atentie cdmpului electromagnetic ambiental; radiatiile secundare,
provenite de la diverse surse, si reflexiile eondue, mai ales la frecvente lnalte. la
modificari importante ale campului electromagnetic.

4.2.2. CALIBRAREA ANTENELOR PRIN METODA


RECIPROCIT ATII

Calibrarea antenelor prin metoda reciprocitatii reprezinta 0 metoda absoluta de


determinare a castigului sau factorului de antena si permit obtinerea unor precizii
ridicate. Ca 0 observatie, in eazul aplicarii metodei reciprocitatii, este necesar sa se
cunoasdi atenuarea spatiului dintre cele doua antene, atenuare care se ponte deterrnina
prin caleul sau experimental.
Principial, etalonarea antenelor prin metoda reciprocitatii necesita trei antene
(de unde ~i denumirea de metoda celor trei antene), dintre care eel putin una trebuie sa
fie reversibila,
Folosirea metodelor de reciprocitate la etalonarea antenelor este con'venabila
pentru antenele de banda larga si cu 0 buna directivitate, ca. de exemplu, antenele
Vagi, antenele logaritm c period ice etc.; in acest caz perturbatiile externe influenteaza
mai putin procesul de masurare. Metodele de reciprocitate nu pot fi folosite la
calibrarea antenelor active.
Pentru a stabili relatiile de caleul necesare la calibrarea antenelor prin metoda
reciprocitatii, se exprima densitatea de putere radiata pentru camp departat, Pro in
centrul fascicului antenei de receptie:

r, = G'--2'
p.
4m-
(4.2.10)

216
unde: P, reprezinta puterea emisa, G~ - castigul antenei de emisie, iar r - distanta
dintre eele doua antene,
Puterea receptionata de antena de receptie eu aria efectiva, An va fi:

P A?
P, = p,A, =G,G~_e_2 '-, (4.2.11)
4nr 41Z"

de unde rezulta:

Pr =G G
Pe ~ r 4nr
(...£)2 (4.2.12)

Daca se presupune di exista adaptare de impedante, exprimand puterile in


functie de tensiunile masurate la emisie, U. si la receptie, U»; se obtine:

!:!_r_ = ~G ,Ge 23,9 . (4.2.13)


U. r- f[MHz]

Dad se tine seama ~i de influenta undei reflectate de pamant, apare un


coeficient de retlexie R definit prin relatia:

R=I-(r/d), (4.2.14)

unde d este lungimea drumului pareurs de unda reflectata. In aeest eaz, relatia (4.2.13)
devine:

!!..r.= RJG:G: 23,9 (4.2.15)


U', r • r- f[MHz]'

sau definind functia de transfer a sistemului de masurare: A=201g( UjU,), rezulta:


',.
A = 20 Ig(r) + 201g(f) - 27,6 - R[dB] - (Ge[dB] + Gr[dBJ) . (4.2.16)

In realitate, functia de transfer a sistemului depinde si de iniiltimea antenelor.


Dad din relatia (4.2.16) se elimina castigul antenelor, se obtine atenuarea norrnata a
spatiului de masurare:

A = 20 19(r) + 20 Ig(f) - 27,6 - R[dB]. (4.2.17)

217
imrucat distantele de rnasurare sunt standardizate la 3. 10 ~i 30 m.
valorile coeficientului de reflexie medii ~i intervalele de variatie ale
acestora sunt cele prezentate in tabelul 4.2.

TabeluI42
Distanta de masurare Intervalul pentru Valoarea medie
r[m] R [dB] R [dB]

3 3,74 - 4,84 4,3


10 5,46 - 5,86 5.7
30 5,91 - 5,98 5.9

tn figAA se prezinta curbele de atenuare de masurare normate in functie de


frecventa pentru diferite distante de masurare si, respectiv, pentru diferite inaltimi de
plasare a antenei de receptie - h .

A a) r = 3 rn: h= I - 4 rn;
rdB] b) r = 30 m; h= 1 - 4 m;
50

o
~-------------
-3QjO L-=::=======:=:::::+:~...
30 103 f[MHz)

Fig. 4.4. Curbele norm ate de atenuare a spatiului .

in practica, daca atenuarea masurata difera cu mai putin de 3 dB fata de cea


normata, masurarea se considera corecta; daca atenuarea masurata difera fata de
atenuarea normata cu 3 -. JO dB. aceasta valoare se introduce ca 0 corectie a
masurarilor, iar daca abaterea este mai mare de JO dB, locul de masurare este
considerat impropriu si nu mai poate fi utilizat.
Daca se considera trei antene, dintre care eel putin una trebuie sa fie
reversibila, una dintre antene, "i'', este in regim ernitator, iar antena "j" in regim
receptor. Pentru sistemul format din cele doua antene avand castigul G; si, respectiv,
G, situate la distanta r, functia de transfer a sistemului de masurare, definit ca raportul

218
dintre tensiunea de alimentare a antenei emitatoare si tensiunea obtinuta la borne Ie
antenei receptoare, in dB, are expresia:
.1 ..

.. U.
,Aij = 20 -Ig ~ = Ar - (G; + Gj) , (4.2.18)
)

unde Ar este atenuarea corespunzatoare spatiului dintre cele doua antene. In situatia in
care se folosesc trei antene, prin permutarea acestora in procesul de rnasurare, se
obtine sistemul de ecuatii: : 'If:' ",1 D:.
<). :<11;

AI2 "'" Ar _:(GI +G2)


AI3 = AT -(GI +GJ) (4.2.19)
A23 ::; Ar -(G2 +GJ),

de unde rezulta castigurile corespunzatoare celor trei antene:


1.1

3 1
GJ =2'Ar -'2(AJ2 +AJ3 -A23)

3 1
02 =2'Ar -2'(A12 + A 2:\ -AD) (4.2.20)

3 I
G] =2'Ar -2'(A23+An -AJ2~'

Atenuarea normata a spatiului de calibrare, Ar, se poate calcula si, respectiv, se


poate determina experimental folosind doua antene identice plasate In cadrul aceleiasi
structuri; cele doua antene care sunt folosite in experiment. pot fi dipoli simpli pentru
care parametrii pot fi calculati,
Principalele surse de erori sunt urrnatoarele:
- Atenuarea normata depinde de distanta dintre antene; pentru antenele cu mai
multe elernente, centrul de greutate al antenei se deplaseaza in functie de frecventa (1a
cresterea frecventei catre dipolii de dimensiuni mai mici), ceea ce face ca distanta
dintre antene sa fie in functie de frecventa ( r = <p(f»; erorile datorate acestui fenomen
pot fi de ordinul ± 2 dB.
- Imperfectiunea locului de masurare conduce la erori de circa ±
dB.
- Erorile instrumentale sunt cele mai importante si pot atinge ± 4 dB.
o problema importanta, care poate conduce la erori mari, 0 reprezinta reflexia
solului; dad inaltimea h a antenelor este suficient de mare (pentru antena ernitatoare

219
inaltimea este de 1,5 sau 2 m, iar pentru antena receptoare intre 1 si 4 m), pentru
antenele de frecvente ridicate directive se po ate considera E, « Ed si deci E, ::::O.
La frecvente mai joase ~i pentru antene cu directivitate mai redusa, reflexia
este chiar dorita; prin reglarea Inaltimii antenei de receptie se poate obtine 0 intarire a
carnpului receptionat (Ed si E, sunt in faza). In acest caz, pentru cresterea reflexiei.
antenele se plaseaza pe 0 placa/podea buna conducatoare. In principiu, daca se poate
tine seama de toate reflexiile ce pot sa apara, metoda poate fi aplicata si in spatii
inchise cu reflexii multiple.
Avand in vedere multi mea surselor de perturbatii care pot interveni In
procesul de masurare, este recomandat ca masurarile sa fie repetate de un
nurnar suficient de ori si sa se prelucreze statistic rezultatele obtinute.
In concluzie, la metoda reciprocitatii pot sa apara 0 serie de erori, dintre care
cele mai importante sunt cele datorate reflexiei pamantului; acestea pot fi reduse prin:
- folosirea polarizarii verticale:
- exploatarea caracteristicilor de directivitate ale antenelor, precum ~i folosirea
unor suporti corespunzatori de sustinere a acestora:
- plasarea unor materiale absorbante de unde electromagnetice pe pamant,
care sa reduca reflexiile.
Castigul .antenelor hom se determina in camere anecoide folosind metoda
celor trei antene eu extrapolare. Aceasta presupune masururea puterii transmise lntre
cele trei perechi de antene In functie de distants si apoi extrapolarea acesror rezultate
pentru obtinerea valorilor adevarate de camp departat pentru fiecare antena. Pentru a
corecta neadaptarile, se deterrnina coeficientii complexi de reflexie.
Daca in locul castigului. care se determina din sistemul de ecuatii (4.2.20), se
doreste sa se determine factorul de antena, se tine seama de relatia (4.2.16).
Masurarile se poat realiza si cu ajutorul unui analizor de retea, In acest caz se
determine parametrul de imprastiere S21:

(4.2.21)

de unde rezulta, conform relatiei (4.2.12):

g,+g,=S21+A, ' (4.2.22)

unde Ar reprezinta atenuarea normata a spatiului de masurare exprimata In dB:


y

220
AI2 = 20 log (4.1lr)
T .. .Iv
(4.2.23)

., ...
4.2.3. CALIBRAREA ANTENELOR PRIN METODA
A UTORECIPROCITATII

Pentru a dezvolta procedeul de calibrare bazat pe metoda autoreciptocitatii se


considera doua antene pasive identice care se plaseaza la distanta suficient de mare
intre ele (conditii de camp departat), una fiind antena de emisie, iar cealalta, antena de
receptie; pe baza teoremei de reciproeitate se poate serie:

(4.2.24)

de unde rezulta valoarea ca~tigului:

(4.2.25)

o alta metoda de masurare este urmatoarea: antena ernitatoare se conecteaza


printr-un atenuator ealibrat si se regleaza atenuarea pana ee se obtine acelasi nivel ea
~i la receptie. Daca atenuarea de insertie este A, ea~(igul va fi:

(4.2.26)

Daca se mascara tensiunea de alimentare a antenei de emisie si tensiunea


obtinuta la bomele antenei de receptie, relatia (4.2.18) devine: .

AI2 = A, - 2 .G , (4.2.26)

de unde rezulta:

1
G =-(A, - AI2). (4.2.27)
2

Metoda descrisa anterior poate fi folosita ~i pentru ealibrarea unei singure


antene, AER, eu conditia ea aceasta sa fie bilaterala, adica sa poata fi folosita atat in

221
regim de emisie, cat si tn regim de receptie. in acest caz, calibrarea antenelor se
realizeaza prin metoda autoreciprocitatii.
Pentru a realiza aceasta cerinta se poate folosi un ecran reflector suficient de
mare, care practic transforms antena de emisie intr-o antena imagine de receptie:
problema care rarnane de rezolvat este aceea de a separa calea de emisie de calea de
receptie (fig. 4.5).

AER
x .
~------------~~~-+----------~~:
x ••
Antena imagine

•••
Ecran

Fig. 4.5. Metoda autoreciprocitatii.

Solutia propusa in bibliografie se bazeaza pe folosirea un or cuploare


directionale care permit identificarea undei directe ~i a undei reflectate, un de care
reprezinta, in conditii deadaptare, regimul de emisie si, respectiv, de receptie.
Mult mai avantajoasa este calibrarea antenelor prin metoda autoreciprocitatii
in impuls (metoda ecoului), ceea ee presupune ea antena in regim de emisie trans mite
o unda sub forma unui impuls spre eeranul reflector care, dupa reflex ie, este captat de
aceeasi antena, de data aceasta in regim receptor.
Daca cele doua impulsuri nu se suprapun, fapt ce se poate reliza printr-o
alegere convenabila pentru durata impulsului transmis si distanta dintre antena si
ecranul reflector, se poate elimina cuplorul directional si, de asemenea, prin faptul ca
impulsul are un spectru de frecvente relativ mare, se poate determina direct castigul in
functie de frecventa,
Se fac urmatoarele ipoteze:
a) antena este perfect adaptata la circuitul de excitare/receptie (in conditiile absentei
reflectorului),
b) antena este Tara pierderi.
Semnalele nedorite se pot identifica masurand antena indreptata spre cerul
liber sau spre un perete perfect absorbant.
Dad se mascara coeficientul de reflexie p, se poate scrie:
...

222
(4.2.28)

Stiind di In acest caz distanta de propagare este r=2x, se obtine:


. ,

(4.2.29)

Din relatia (4.2.69) se observa ca intre 1/p si x exists 0 dependents liniara; in


realitate, peste aceasta dreapta, care trece prin origine, se suprapune 0 sinusoida din
cauza reflexiilor multiple dintre reflector ~i antena si de aceea se recomanda aplicarea
unei metode de optimizare in stabilirea pantei pentru diferite valori ale lui x (de
exemplu, prin folosirea regresiei liniare).
Metoda se poate aplica pentru antene cu 0 buna directivitate, de dimensiuni
reduse care lucreaza la frecvente ridicate. De asemenea, in acest caz trebuie sa se tina
cont si de pierderile din antena, pierderi de natura rezistiva si, respectiv, de neadaptari,
insa de cele mai multe on, la free vente Inalte, acestea sunt neglijabile.
o alta metoda de rnasurare foloseste analizorul de retea. Daca, in cazul a doua
antene, parametrul de transfer dintre antena de receptie si antena emitatoare esre:

pentru 0 singura antena, care devine un circuit uniport, se determina parametrul SII
pentru sernnalul reflectat:

(4.2.30)

de unde rezulta:

(4.2.31 )

'i
Metoda necesita 0 calibrare initiala pentru a determina eventualele reflexii
interne care presupune determinarea parametrului SII in absenta ecranului si aplicarea
acestuia drept corectie la valoarea masurata:

223
(4.2.32)

4.2.4. MAsURAREA DIRECTIVITATII ANTENELOR

De cele mai multe ori, pentru caracteristica de directivitate este suficient sa se


determine 0 sectiune orizontala si 0 sectiune vertical a a acesteia. In realitate, este
necesar sa se ridice diagramele pentru intensitatea campului electric, E, modificand
azimutul, cp, si elevatia, ():

(4.2.33)

Si in acest caz, masurarea se face in zona de camp departat. Masurarea se face


cu doua antene: una in regim de emisie ~i cea de-a doua in regim de receptie; una
dintre antene, de obicei cea testata - antena de receptie, este plasata pe 0 masa
rotativa, prevazuta cu sisteme de masurare pentru azimut si elevatie, existfind astfcl
posibilitatea de ridicare automata a caracteristicii de directivitate. La frecvente inalte
trebuie sa se tina seama de caracteristicile "spatiului liber" si este necesar sa se elimine
reflexiile, in special cele provenite de la pamant. Prezenta sau absenta reflexiilor se
poate determina printr-o baleiere redusa a frecventei de emisie; dad exista reflexii. se
constata modificari rapide ale semnalului reception at din cauza modificarii defazajelor
~i recornbinarii undelor.
In domeniul undelor lungi ~i medii. polarizarea campului electromagnetic este
verticals. Deoarece lungimea de unda este mare. distanta la care se face masurarea
trebuie sa fie mare, adica s1\fie Indeplinita conditia de camp departat (de regula, se ia
comparativ cu lungimea de unda ~i cu lungimea antenei de emisie sau de receptie -
criteriul Rayleigh). La frecvente mai mari, polarizarea poate fi ~iorizontala sau de alta
natura (eliptica sau circulara) ~i po ate sa apara si neeesitatea de a determina castigul.
Pentru antenele de emisie mari, masurarile se fae "in situ", adica la locul de
functionare, in prezent, eu ajutorul elicopterelor. De obicei, masurarile se fac pe
vertical a si la 0 distanta constants (in cere). Diagramele orizontale se fac in maximul
diagramelor verticale. Eventualele abateri de la drumul vertical sau cere se traduc in
erori de aceeasi valoare la rnasurarea distributiei campului. Datele privind traiectoria
elicopterului se stabilese de la sol.
Exista posibilitatea ca masurarile sa fie influentate de undele reflectate de la
sol, uneori din cauza lobilor secundari ai antenelor. Coeficientul de reflexie depinde de
rezistivitatea solului, constanta dielectrica a acestuia, frecventa semnalului ~i unghiul
de incidenta al undei. In general, parametrii e1eetrici ai solului se exprima prin
constanta dielectrica complexa, f..:
224
.a
£=££o-J-- (4.2.34)
... - r 2Jif'

unde: e; reprezinta perrnitivitatea relativa a solului, to - perrnitivitatea absoluta a


spatiului tiber, a- conductivitatea solului, iar f - frecventa de lucru.
La frecvente joase este preponderenta componenta imaginara, in timp ce la
frecvente ridicate, pamantul poate fi considerat ca un dielectric.
Pentru polarizarea orizontala, factorul de reflexie este:

int.camp reflectat cos a - ~e - sin 2 a


r - ----~=== (4.2.35)
u - int.camp incident - cos a + ~ e _ sin 2 a '

iar pentru polarizarea verticala:

£cosa-~£-sin2 a
rv = (4.2.36)
£cosa+~£-sin2 a
La distante suficient de mari fata de antena de e~sie si neglijand influenta
curburii pamantului, diferenta de drum dintre unda directa ~i cea reflectata este:

tll = 2hehr (4.2.37)


• i.'
d '

"
iar diferenta de faza corespunzatoare va fi:

211tl1 (4.2.38)
q>=~,

de unde rezulta intensitatea campul electric total:

(4.2.39)

In practica, unda reflectata are 0 valoare mai redusa.


Pentru antenele de emisie de joasa frecventa este importanta determinarea
factorului de directivitate din caracteristica de radiatie. Yntre castigul G ~ifactorul de
directivitate D al unei antene exista relatia:
225
G=1JD, (4.2.40)

unde 77reprezinta gradul de activare al antenei (randamentul), definit ca fiind raportul


dintre puterea radiata, P, ~i puterea preluata de antena, PIIII (diferenta dintre cele doua
puteri reprezinta puterea corespunzatoare pierderilor, Pp): • I, !, ',I,

(4.2.41)

(4.2.42)

Deoarece din diagrama de directivitate sunt cunoscute doar doua sectiuni


ortogonale, factorul de directivitate se poate determina doar aproximativ cu relatia:

D= 4" (4.2.43)
(/JE3dB [rad ltPH3c1B [rad] .

In realitate, deoarece nu se tine seama si de emisiile laterale, valoarea acestui


factor este mai redusa de 1,2 -1,6 ori sau, uneori, chiar mai mult.

4.2.5. MASURAREA CAMPULUI ELECTROMAGNETIC

Masurarea intensitatii campului electric prezinta importanta pentru 0 serie de


aplicatii tehnice sau stiintifice, dar ~i pentru protectia personalului uman, valorile
maxime fiind stabilite prin norme. Masurarea intensitatii campului electric se face cu
echipamente de rnasurare care con tin un senzor de camp sau 0 antena ~i un receptor de
masurare. Yntrudit masurarile se pot efectua atat in camp apropiat, cat si camp
departat, de multe ori este necesar sa se efectueze 0 etalonare a echipamentului de
masurare, in camp apropiat se mascara ambele componente ale campului
electromagnetic. pe cand in camp departat este suficienta rnasurarea unei singure ,
componente.
Pentru masurarea intensitatii campului electric se poate folosi relatia: ~

E[dB,uV/m]= U RM [dB,uV]+ AF[dB/m]+ Pcahlu [dB], (4.2.44)

in care intervin: indicatia receptorului de masurare, URM, factorul de


antena, AF, si pierderile din cablu, P cablu-
Pan a la frecvente de ordinul a 30 MHz, se recomanda utilizarea ca senzor a
antenei cadru; tensiunea obtinuta la bomele antenei cadru are valoarea:

226
(4.2.45)

unde: E reprezinta intensitatea campului electric, S - suprafata antenei cadru, n -


numarul de spire, iar f - frecventa de lucru.
Daca pentru cresterea sensibilitatii se foloseste un condensator cu care
se realizeaza acordul antenei cadru, se obtine 0 tensiune mult mai mare.
Pentru reducerea efectului erorilor se realizeaza simetrizarea sau ecranarea
antenei. Ecuatia (4.2.45) este valabila numai In cazul in care dimensiunile
cadrului sunt de cel putin 12 ori mai mici dedit lungimea de unda
masurata; frecventa proprie de rezonanta a antenei cadru, datorata
capacitatii parazite a inta~urarii, trebuie, de asemenea, sa fie de cel putin 3
ori mai mare dedit frecventa la care se face rnasurarea.
La frecvente mai mari de 30 MHz se utilizeaza ca senzori dipoli a carer
lungime este adaptata hi lungimea de unda masurata, tn acest caz se obtine:

3.108
U[V]= E[V/m] [ I (4.2.46)
;if Hz

Deoarece iesirea dipolului este simetrica, este important sa se asigure


adaptarea eu reeeptorul de masurare (in caz de adaptare, tensiunea la borne Ie
receptorului de masurare este V2 din tensiunea electromotoare de la bornele antenei).
Daca masurarea intensitatii campului electric se face in camp departat, cu 0
antena care are castigul G, puterea receptionata de antena va fi:

(4.2.47)

iar in eazul unei adaptari ideale, la borne Ie rezistentei de sarcina. Rs; se obtine
tensiunea:

me;- =-El
U =Vrrl\.o 1 ~R_0 . (4.2.48)
2 1120

Pentru Ro= 50 .Q si .20= 377 .Q rezulta:

U = O,lEl..[G . (4.2.49)

227
Rezulta ca, daca se cunoaste tensiunea V. se poate determina intensitatea
campului electric:

U
E=1O rx : (4.2.50)
A'\}G
'I

Pe baza caracteristicii de direetivitate se poate determina raportul fata/spate al


unei antene conform relatiilor (4.2.6). Trebuie mentionat si faptul ca unele firme
definesc ~i in alt mod raportul faWspate (ca nivel de putere, plan de polarizare etc.).
Pentru campurile electromagnetice cornplexe, in regim de camp depart at,
puterea totala PT se poate determina pe baza masurarii a doua eomponente ortogonale
intr-o directie data:

(4.2.51)

unde: E, ~i £2 pot fi componente ale campului co-polarizat, Eem (± E9 +E <p' pentru 0

directie de +45° si respectiv, -45°) si, respectiv, eu polarizare incrucisata, Eafl.m


( I1E 9 +E <p)' ele calculandu-se eu relatiile:

Ben (0, rp) = {Bv (0, rp)+ Eh (0, rp))cos 45°


(4.2.52)
Ecross (0, rp) = (Ev (0, rp)- Eh (0, rp))cos 45°.

Masurarea polarizarii campului electromagnetic presupune rotirea unei antene


emitatoare eu planul de polarizare cunoscut. Evident. masurarile se fae pentru mai
multe frecvente, rezultand un timp de masurare foarte mare. In acest caz se mascara
amplitudinea ~i faza semnalului reception at In raport cu semnalul emis.
Elipsa de polarizare. pentru EI - campul orizontal, £2 - campul vertical ~i 0 -
intarzierea dintre eele doua campuri, are forma:

(4.2.53)

unde:
- ',

..
228
'It i.

(4.2.54)

"I ';'. ";

Transformand ecuatia (4.2.53) in coordonate sferice se obtine:

ar2 cos 2 8 - brcos8sin {}+ cr2 sin 2 {} = 1, (4.2.55)

de unde rezulta:

r2 = (a cos 2 {} -b cos (}sin {}+c sin 2 {}t'


= -) arctan [2E 12E 2 cos2 8] = -1 arctan (b)--
(4.2.56)
r ,
2 E. -E2 2 - c-a

II(~: .,.
unde este unghiul de lnclinare al sursei.
't
Cele mai multe dintre erorile care apar Ja masurari sunt datorate modului de
orientare a antenei sursa ~i a antenei testate. Pentru unele aplicatii esre important si
sensu I de rotatie: privit dinspre antena care se testeaza, sensul de rotatie este eel al
acelor de ceasornic. 0 alta sursa de erori se datoreaza instabilitatii fazei masurate.
Orice modificare a distantei dintre antene conduce la erori suplimentare (de exemplu,
vantul sau vibratiile produc asemenea erori in specialla frecvente ridicate).

4.2.6. MASURAREA IMPEDANTEI ANTENELOR

Cunoasterea impedantei proprii a unei antene este deosebit de importanta in


problemele de adaptare. Deoarece antena nu poate fi ecranata, asupra ei pot actiona 0
serie de perturbatii, rezultand necesitatea folosirii unor echipamente selective pentru
masurarea impedantei. 0 mare atentie trebuie acordata cuploarelor directionale,
precum si cuplajelor dintre diferite subansambluri din echipamentul de masurare,
astfel incat reflexiile sa fie cat
mai reduse. Impedanta unei antene poate fi modificata
de catre impedanta cablului de legatura. in acest caz realizandu-se ~i 0 neadaptare.
Masurarea adaptarii antenelor se poate face cu ajutorul reflectometrului cu
purtatoare modulata cu impuls; Intrucat pentru unele aplicatii, sistemele cu antene sunt
selective, frecventa purtatoarei se alege in functie de banda de frecvente utila. Forma

229
irnpulsului modulator stabileste banda de frecvente in care se lucreaza. Principiul de
functionare al reflectornetrului, asemanator principiului ecoului, se bazeaza pe reflexia
undelor in zonele de neadaptare/discontinuitate. Amplitudinea impulsului reflectat este
proportional a cu gradul de neadaptare. Folosind impulsuri scurte, se poate deterrnina
si distanta pana la locul neadaptarii, ddef' prin masurarea intervalului de timp intre
irnpulsul ernis ~i eel reflectar, r:

(4.2.57)

unde: Co este viteza luminii, iar e, - permitivitatea electrica relativa a dieleetrieului care
intra in compunerea cablului.
Pentru unele aplicatii (GSM) se admite un VSWR de 1,5. ceea ce permite ea
impedanta antenei sa poata varia intre 33-75 Q. La interpretarea masurarilor trebuie sa
se tina seam a ca in zonele de neadaptare apar: unda directa, unda reflectata si unda
transmisa, si, de asemenea •.de faptul di pe liniile de transrnisiune apar si atenuari,
Masurarea fazei, ea si a lungirnii electrice, este importanta in cazul grupului
de antene. "Lungimea electrica" are sens daca este mai mica decat lungimea de unda si
pentru a respecta aceasta cerinta, la cablurile lungi se fac care doua masurari: una. la
frecventa suficient de joasa pentru determinarea lungimii electrice reale, iar cea de-a
doua la frecventa de functionare. Lungimea electrica se poate determina si pe baza
faetorului de reflexie mlisurat 1a intrare/iesire pentru 0 linie in scurtcircuit/ in gal.

4.3. SPATII DE CALIBRARE


I

Pentru asigurarea reproductibilitatii masurarilor la calibrarea antenelor se


folosesc spatii speciale care permit. pe de 0 parte. eliminarea sau reducerea la
minimum a influentelor exterioare, iar pe de alta parte, asigura conditiile impuse prin
norme. tn prezent se admite ca spatiile adecvate pentru calibrarea antenelor pot fi:
spatiile de test are eu arie deschisa sicamerele (serni-) anecoide. Evident ca exista 0
serie de constrangeri de natura practica in care se efectueaza diverse masurari ale
parametrilor antenelor care trebuie sa se realizeze "in situ" (de exemplu, antenele de
dimensiuni mario unicate), tnsa acestea nu reprezinta praetic un proces de calibrare.
i'

4.3.1. SPATIUL DE TESTARE CU ARIE DESCHISA

Standardele de compatibilitate electromangnetica din ultimii ani pun din ce in


ce mai mult In dificultate producatorii si laboratoarele de testare, obligandu-i sa
indeplineasca to ate conditiile de testare si calibrare. ""

230
In principiu, spatiul de testare are forma unei elipse, in focarele careia se
plaseaza antenele care se calibreaza (fig. 4.6). Dimensiunile minime ale elipsei sunt
corelate cu distanta de masurare, D. dintre cele doua antene, standardizata la valorile
de 3. 10 ~i'30 m. ,11",-':"!

Astfel, axa mare a elipsei trebuie sa fie de doua ori mai mare decat distanta de
masurare, rezultand ca de la cele doua antene, la marginea elipsei trebuie sa se asigure
un spatiu minim egal eu jumatate din distanta de masurare. Axa mica a elipsei este
.J3D . Spatiul trebuie sa fie' plat (inclusiv in exteriorul elipsei) si bun conducator de
electricitate, lipsit de obstacole si alte suprafete reflectorizante (suporti conductori,
aparate de masurat, pomi, tufisuri, conducte, retele electrice. constructii metalice etc.)
sau surse de perturbatii importante (statii radio - TV, transformatoare de putere, sosele
ell trafic intens etc.).

.~ j •

2D

RM
(AS)

Fig. 4.6. Spatiu de testare cu arie deschisa.


.' .~

, Spatiile de masurare reale nu indeplinesc in totalitate cerintele prezentate


anterior; un fenomen care este intotdeauna prezent ~i care poate fi luat in considerare il
reprezinta reflexiile, care se manifesta atat in spatiile deschise, cat si 'in spatiile
inchise.

231

Terenul pe care este amplasat spatiul de masurare trebuie sa fie plat, Orice
corp conductor din interiorul elipsei trebuie sa aiba dimensiunile mai mici decat 0
zecime din lungimea de unda a celei mai mari frecvente la care se face masurarea. Un
plan de masa metalie sau 0 retea metalica trebuie sa acopere eel putin aria elipsei. Este
neeesar ca reflexile de la strueturile invecinate sa fie minimizate. Spatiile de masurare
se pot acoperi total sau partial eu materia Ie izolatoare, ca: sticla. plastic. lernn tratat
etc .. II' :

Pentru pozitionarea antenei careurmeaza a fi testata, AUT (engl. - antenna


under test), se folosesc suporti '(piloane) din materiale neeonductoare, eu inaltime
variabila, montati pe mese care se pot roti ccmtrolat eu 360°. r-

- . Cea mai importanta marirne care caracterizeaza un spatiu de masurare eu arie


deschisa a reprezinta atenuarea normata a spatiului, NSA (engl. - normalized site
attenuation). marime care poate fi dedusa teoretie si determinata experimental folosind
metoda eelor doua antene identiee.
Nivelul zgomotului de radio-frecventa ambiental trebuie sa fie eu cel putin 6
dB sub nivelul valorilor masurate, De asemenea. temperatura ~i umiditatea trebuie sa
se situeze In limitele prescrise prin norme.
Referitor la earaeterizarea unui spatiu de masurare cu arie deschisa, sunt
neeesare urmatoarele informatii:
Localizarea acestuia, inclusiv dimensiunile geometrice.
Deserierea suportului pentru antene si a structurii de masa.
Deserierea aranjarii spatiului cu rnasurile de minimizare a reflexiilor de la
strueturile, cladirile si terenul invecinat.
Detalii despre echipamentele de masurat folosite.
Descrierea In detaliu a modului de obtinere a atenuarii normate a spatiului, pentru
polarizarea orizontala si, respeetiv. verticals (cu observatia di NSA se cere In
unitati de putere si nu In dB).
Spatiul de testare eu arie deschisa de "10 m", eel mai des utilizat la calibrari,
permite efectuarea masurarilor in gama de frecvente 30 MHz - 1 GHz, eu extindere
pan a la 40 GHz. Se pot folosi si spatii de dimensiuni mai mari sau mai mici eu
extrapolarea carnpului la distanta respectiva (dependenta este liniara cu 0 scadere de
20 dll/decada, la cresterea distantei),
Din eauza interferentei care intervine intre undele directe si undele reflectate
pot sa apara erori importante; pentru a avea control asupra repetabilitatii masurarilor
pentru spatiile de masurare, este neeesar ca sa se determine experimental atenuarea
spatiului de rnasurare ~isa se verifiee periodic aceasta valoare folosind doua antene
identice eu caracteristici eunoscute.
Daca se fae masurarile In camp apropiat, se recomanda sa se foloseasca 0
antena bucla; orientativ, intr-o prima aproximatie, In anumite conditii, se pot face
extrapolari intre campul apropiat si campul departat considerand c~ variatia campului
este proportionala eu inversul patratului distantei (de 40 dls/decada). in principiu, se

232
pot face si masurari la doua distante apropiate ~i pe baza valorilor gasite sa se fad}
extrapolarea. Pentru masurarile in camp apropiat nu este necesar sa se foloseasca
planul de masa.
Spre exemplificare, National Physical Laboratory (Anglia) dispune de un
spatiu de testare cu dimensiunile de 60 x 30 m2• Spatiul de testare propriu-zis este
realizat printr-un plan de masa format din placi de otel sudate intre ele, ell 0 abatere de
la planeitate de ± S mm pe 9S % din suprafata totala,

4.3.2. DETERMINAREA ATENUARII NORMATE A SPATIULUI

Atenuarea normata a spatiului, NSA. se poate determina pe baza schemei de


masurare prezentate in fig. 4.7. Considerand ca generatorul de semnal, OS, furnizeaza
o tensiune Vo ~i are 0 impedanta interna, Ro, egala cu impedanta de intrare a
receptorului de masurare, RM,la conectarea directa printr-o linie echivalenta liniilor
de legatura la cele doua antene, adaptata, se obtine tensiunea VTO, de unde rezulta 0
atenuare:

Ad -!!L •
_
'1\
(4.3.1)
2U,o

Dad se introduc ~i antenele in schema de masurare, similar se obtine 0


atenuare Au; raportul celor doua atenuari reprezinta atenuarea spatiului de masurare
considerat:

a) Conectare directa

.-~
~)Emisie-f__s--e ~
._ry Receptie fL-.
Fig. 4.7. Determinarea atenuarii normate a spatiului.

233
(4.3.2)

Normarea atenuarii Iocului de rnasurare, NSA, se face tmpartind atenuarea


spatiului cu factorii de antena:
;1""
NSA= AS (4.3.3)
AF.· AFr

Pentru a ilustra relatia directa dintre calculul teoretic ~i verificarea


experimentala a atenuarii normate a spatiului, relatia (4.3.3) se rescrie in forma:

NSA= UrO ._1_._1_. (4.3,4)


i ; ',. Ur AF~ AFr

unde: U,.este tensiunea rnasurata de receptorul de masurare. cand se transmite de Ia 0


anena Ia alta. In relatia (4.3. tOl). tensiunea Uro poate fi scrisa in functie de puterea
emisa, P~. si rezistenta de intrare in receptorul de masurare, RL• de obicei. 50 n:

UrO =~P~ ·RL • (4.3.5)

Tinand cont de definitia factorului de antena, U, poate fi exprimat astfeI:

E
U =- (4.3.6)
r AF'
r

unde: E este campul electric din zona in care este plasata antena de receptie, iar AF,
este factorul de antena al acesteia. Inlocuind ecuatiile (4.3.5) si (4.3.6) In ecuatia
(4.3.4) rezulta:

NSA= ~P" ·RL ._1_. (4.3.7)


. ~!: .t. .

e· E AF~

o alta relatie utila se obtine daca se iniocuiesc in (4.3.4) factorii de antena in


functie de castig conform relatiilor (4.2.9.a): "

234
s

'(8'17 '~!J) ;;!l!l!qt!ls~lJd ;;!1;;!l!W!1;;!J1U!l,HUJ!ll;;!i\cd llzu~snld~p os ~JEJ UU~lUP.


o nnuod 'lll~Wlld~suw dP lnuuld cp 111UPdU~Uupun !~ llpaJ!p npun anurp uluaJajJalU!
U!P 111UllnZ;;!JJ!JP;;!P mjndurgo u llW!'XUW UdJUOIUA- Xl':IUl:g JU! 'u!uaAJaJJ alsa f .opun

(01'£'17)

.msardxc ~p l1lUP ~lS~ !nln!luds u ~lUWJOU !!JllnU;:J1U


P. ppaJOal uaJuolt!A 'al!w!l al!WnUU ~J1U! 11IuJ!UaA ad l1lt!suldap !J amod a!!da:lal
ap UUdlUU aJUJ U! al!!l!pUOJ U! 'lU~Wlld ul ap alt!paua1 !apun t!luazaJd !S 111ap!SUO:l
as 11Jt!p :IUluawpad'Xa raunurotap !~ouaiooi lUlnJluJ !J oraod nnourared lSaJU 'aualuu
°
;)J1U!P ~np.p lliuU1S!P nnuod '1UWJ!jP. !UW u-s umo u~V ';)la mpour ap al!!l!puo;) '!!yauaJ
'lUOlsaJU 'U;;!w!ll11U!!S ~U~lUU anuip ululns!p 'dl!SOIOj dU;;!lU'U;;!P [ndu 'ruonj op uluaA:laJj
:!j JU umo 'POPUj op apas ° ::lp opurdop !nlnllnds II 11111WJOUnamnuorv
'~U;;!lUe anurp eiUU1S!P OJ !~uiUai\Jalj no nes l1puO cp uaW!gunl no reop
U!JUi\ Ui\ 111t!WJOUU;;!llmU;;!lU'l;;!q!l IO!luds uI 'a!lJ~l!p ap lUal;;!jlpu! '111UWlOUualunualU
nnuod ;;!lUOIUA!~U;;!;;!JUUUnU;;!pl01U!curiqo ~s ;;!!ld;;!J;;!lop UUglUU ul 'l1SJnS uI cp llimnslp
1~p'g~:Ju ruiuad 'rouruu 'l~q!l In!lRds ~lS~ ~J1UnSllw gp In!tnd,s puO 'au!s L1! ammsgui
ap jnneds ep l1snpold Rg:> 19:1gp Rllu 'aJRJnSllW op !nln!leds !!Jl}nu~lR p. lllp.uo!lJ~l!p
a!lu!JlM couo llu!wHa namuuou 'a!znpUOJ Ul 'aualuu antnp UiUU1S!P alsa p apun

Oz
(6Tt) r,7
'P'--=YSN
N

(8Tt) ,(~~,)
Ii, (~~~
Ii ) Dr '
~
Dr ' 7N~dt =YSN '
,
-

Standardul ANSI 63.4 prezinta, sub forma de tabele, pentru 27 de free vente.
valorile teoretice ale atenuarii nonnate a spatiului, pentru diferite distante de masurare,
tipuri de antene si plane de polarizare; in tabelul4.3 si, respectiv, in fig. 4.9 se prezinta
dependenta valorilor teoretice ale atenuarii nonnate a spatiului pentru polarizare
~
orizontala si verticala, in functie de frecventa, pentru antene dipol situate la 0 distanta
de 10 m. cu antena de emisie pozitionata la 0 inaltime de 1 m deasupra solului, iar
antena de receptie putand fi pozitionata la 0 inaltime reglabila cuprinsa intre I ~i 4 m.
~
Tabelul4.3
Frecv. NSA-oriz. NSA-vert. Frccv. NSA-oriz. NSA-vert.
[MHz] , [dB) [dB] [MHz] [dB] , [dBI
30 29,8 16,7 160 3,1 2,6
35 27,1 ' 14.5 175 2.0 2.0
40 24.9 14.2 180 1,7 1.8
45 22.9 13.2 200 0.6 1,0
50 21.1 12.3 250 -1,6 0,5
60 18.0 10.7 300 -3.3 : -1.5
70 14.5 9,4 400 -4.9 ·4.1
80 13.3 8,3 500 -7.9 -6.7
- 90 "
11,4 " '. 7,3 600 -9,5 ·8,7
100 9,7 6,4 700 -10,8 ·10,2,
120 7.0 4.9 800 " -12,0 ,. -11,5
125 6,4 4,6 900 -12.8 -12,6
, -13,8 -13,6
140 4.8 3.7 1000
150 3,9 3, t

In spatiul liber, campul electric ~i campul magnetic radiat sunt invers


proportionale eu distanta dintre sursa care le produce si punctul de observatie. Cu alte
cuvinte, daca sursa este ornnidirectionala, caracterizata prin valorile si iar d este EI HI.
aceasta distanta, atunci campurile si E H
vor avea ampJitudinea proportionala cu lId.
Daca IE"I si IH"Iau 0 astfel de variatie a amplitudinii, atunci se observa di:

d =~ si d = IH.I (4.3.11)
. IEdl IHdl' ~
Daca un camp electromagnetic sinusoidal earacterizat de vectorii si se E H
_.-
propaga la 0 distanta considerabila de sursa, cele doua campuri raman in faza si la
orice distants d fata de sursa este valabila relatia:
- -

IEdl = ZolHdl· ~ . (4.3.12) I

236 ('Itt
,
Dad. unitatile de masura a lui E, respectiv H sunt volti/metru si amperi/rnetru,
atunci densitatea de putere radiata la orice distanta d fata de sursa este:
...
(4.3.13)

30

2sl
I=~~~I
.:. : • ,..~. ..j

~f
1S .-. -,--c.,

.. ....
,
"),1 i;

~, "
r

t ..
_1('

II.J
: i .: :

10 ;- ...•. ....

0
"
i
_5~

I
-10

-1~

IIMHzI

Fig. 4.9. Atenuarea normalizata a spatiului.

Daca campul se propaga In orice directie, densitatea de putere este atenuata cu


o cantitate egala cu:

(4.3.14)

Spatiul liber In spatiile de masurare este actualmente limitat, campurile E ~i H


fiind reflectate de obiectele care limiteaza spatiul liber. Ca rezultat, In actualele spatii
de masurare, campurile E ~i H sunt suma a doua sau a mai multor componente. Una
dintre componente se propaga direct spre observator, iar cealalta soseste indirect.
suferind 0 reflexie. Daca IEllbsl ~i IUllb.,I sunt amplitudinile totale ale campurilor care

237
sosesc in punctul de observatie al spatiului de masurare, atenuarea densitatii de putere
in acest punct va fi:

.;f ..
(4.3.15)

Intr-un spatiu de masurare in camp deschis, suprafata pamantului este foarte


bun a conductoare, sirnuland ideal un sernispatiu deasupra unei suprafete conductoare
perfecte, plana si infinita. Singurul corp care reflecta unda in acest loc de masurare
este suprafata pamantului, Se poate observa ca E,ms (t) si H obs (t) vor fi amandoua 0
suma de doua componente, una ajungand direct de la sursa, cealalta fiind reflectata de
parnant,
Un camp magnetic care este reflectat de catre parnant, cu care este paralel, are
un coeficient de reflexie, PH = + 1. Cu alte euvinte, doar in apropierea pamantului,
campul incident si eel reflectat al unei unde polarizate vertical vor ave a aceeasi
amplitudine ~i aceeasi directie. Pe de alta parte, campul E este eel care este reflectat de
parnantul cu care este paralel, coefieientul de reflexie fiind: P E = -1. ceea ce
inseamna eli in apropierea suprafetei parnantului :eomponenta incidenta si eea
reflectata a unei unde polarizata orizontal vor fi egale ca amplitudine, dar vor avea
directii opuse. Dupa cum se poate vedea in figura, 0 unda polarizata vertical radiaza
un camp magnetic H care ajunge in punctul de obervatie avand doua componente
coliniare. Daca aeeste eomponente au aceeasi directie sau directii diferite, depinde
doar de diferenta de drum.
Distanta parcursa de unda directs este:

(4.3.16)

iar distanta parcursa de unda reflectata este

(4.3.17)

In relatiile de mai sus, h este distanta dintre eele doua antene, d este drumul
parcurs de catre unda directa, r este drumul pareurs de catre unda reflectata, a este
inaltimea antenei de receptie, iar s este inaltimea antenei de emisie. Deoareee a este
intotdeauna mai mare decat zero, r va fi intotdeauna mai mare decat d.
Presupunand ea intensitatea carnpului magnetic, H, care ajunge direct in
punctul de observatie, aflat la distanta d fata de sursa, este data de relatia: .

238 '.•~t
(4.3.18)

atunci expresia" intensitatii campului magnetic reflectat care ajunge in punctuI de


observatie va fi:

Hr(t)=PH IHllcos(aI(f-(r-dlc»), (4.3.19)


r

din cauza diferentei eu timpul de propagare (r-d)lc.


Deoarece H,,{t) si Hr(t) pot ave a aceeasi directie sau directii diferite, carnpul H
total In punctul de observatie va fi suma eelor doua. :,
AdO}
N otan - = -2nf = -2Jr "Ad
~Itman cont d e re l"I'H1)
atne UI tJ\t ~I'H( r f). avem: ,
c c A

H"bs (1) = IHrdII [rcos(ax) + PH~ cos(ax -


.
2Jr(r - d)1 A»] . (4.3.20)

sau:

IH.", (t)1 ='~~


1J r' + PH 2drc~s;~(r
,.
- d) 1'<)) + d' . (4.3.21)

Deoarece PH si PE = -1. atenuarea densitatii de putere va fi:


Pentru campul H:

(4.3.22)

'j .'

De aici rezulta atenuarea normata a spatiului:

NSAdB = 20Ig(R c
). rd ). (4.3.23)
Zo ~ r2 + 2dr cos(2Jr(r - d) I A» + d 2

Pentru campul E:

239
(4.3.24)

rezultand expresia atenuarii normate a spatiului:

NSAdB = 20 Ig( RcA. rd J. (4.3.25)


20 ~r2 -2drcos(21C(r-d)/).,»+d2

Cu alte cuvinte, expresia pentru atenuarea normata a spatiului de masurare difera


de la polarizarea orizontala la polarizarea verticala doar printr-un semn al termenului
cu cosinus. Aceasta diferenta rezulta deoarece PH ~i PE -I. =
4.3.3. CAMERE ECRANATE

o alta categorie de spatii tn care pot fi efectuate anumite masurari 0 reprezinta


camerele ecranate, in care tnsa, reflexiile pot fi deosebit de importante, perturband
procesul de masurare.
Pentru efectuarea testelor de imunitate se recornanda sa se utilizeze camere
ecranate pentru a nu intra in conflict cu standardele privind protectia radioreceptiei.
Pentru aceste camere se recomanda ca eficienta ecranarii sa fie de minimum 100 dB in
gama de frecvente cuprinsa intre 10 MHz si 1 GHz, ceea ce este echivalent cu
reducerea unui camp electromagnetic avand intensitatea campului electric de 10 VIm
in interior, la 40 dB,..lV1m In exterior.
Camerele ecranate se construiesc in panel de otel cu lemn, Tara ferestre, eel
mult cu ventilatie. Alimentarea electrica se face obligatoriu prin intermediul unor filtre
de retea, iar iluminatul este de tip incandescent. Usa camerei ecranate este una dintre
problemele critice ale acesteia; ea se confectioneaza eu margine de tip cutit, avand de
jur-imprejur contacte elastice din bronz-beriliu.
Daca 0 camera ecranata are 0 forma paralelipipedica cu dimensiunile a, b ~i c,
ea prezinta frecvente proprii de rezonanta date de relatia:

2
f =~ (}5_)2 + (.!!!_) 2 + (..!!...) , (4.3.26)
2 2a - 2b 2c

unde: k, m si n sunt numere intregi, iar Co este viteza luminii. De exemplu, pentru 0
camera ecranata cu dimensiunile 2,5 x 2,5 x 2,5 m', frecventa proprie de rezonanta
minima este de 70 MHz. Pentru eliminarea acestor frecvente proprii de rezonanta se
240 . '
pot folosi materiale absorbante de camp electromagnetic. Utilizarea camerelor
ecranate simple intre 30 si 200 MHz poate sa conduca la erori de ordinul 30 - 40dB la
frecventele de rezonanta, cu observatia ca masurarile sunt nerepetabile, intrucat la cea
mai mica modificare a geometriei (pozitionarii oricaror echipamente) se produc
modificari importante ale campului electromagnetic.

4.3.4. CAMERE ECRANA TE ANECOIDE

Camerele ecranate anecoide (anecoid = fara ecou) se folosesc atat pentru


rnasurarea emisiilor radiate, cat si pentru efectuarea calibrarii antenelor, caracteristicile
acestora fiind cuprinse in standardul EN 50147. La camerele ecranate anecoide,
frecventele proprii de rezonanta sunt eliminate prin dispunerea pe pereti a un or
materiale absorbante care produc pierderi mari din structurile respective.
Carnerele sunt anecoide daca toti peretii acestora, inc1usiv podeaua. au
proprietati absorbante; daca podeaua este metalica, camera este semianecoida.
Camerele anecoide se folosesc pentru testarea echipamentelor care se utilizeaza
departe de pamant, atunci cand se impun conditii de "spatiu Iiber"; pentru cele mai
multe aplicatii sunt suficiente conditiile asigurate de camerele semianecoide. Uneori,
pentru uniformizarea distributiei carnpului. In special la camerele semianecoide de
dimensiuni mici, se plaseaza suplimentar, pe podea, materiale absorbante.
Realizarea absorbtiei pentru campul electric/electromagnetic se face cu
ajutorul unor piramide sau conuri absorbante construite, de obicei, din spume
poliuretanice grafitate. Mecanismul de amortizare se poate explica In doua moduri:
a) Impedanta spatiului liber este 20= 377 n, iar a ecranului 20= 0 n, piramida
comportandu-se ca un transformator de impedanta.
b) Unda directa sufera 0 serie de reflexii ~i absorbtii intre doua piramide
adiacente (figA.lO); deoarece piramidele au proprietati absorbante, precum si datorita
,

Zo=3770
Unde.
clitecla

Zo=OO

Fig. 4.10. Efectul piramidelor absorbante.


241
reflexiilor si dispersarilor multiple, ca ~i a absorbtiilor repetate, ultima unda reflectata
va avea un nivel mult mai mie in cornparatie cu unda directa incidenta. Eficienta
maxima a atenuarii se obtine daca undele sunt paralele cu axa piramidelor si este nula
pentru undele perpendiculare pe axa: rezulta ca amortizarea undelor este diferita In
plan orizontal si, respectiv, vertical. De exemplu, pentru domeniul undelor metrice,
numai piramidele laterale sunt eficiente pentru un camp cu polarizare orizontala, In
timp ce piramidele din plafon prezinta importanta numai pentru campurile eu
polarizare verticala,
Pe de alta parte, piramidele trebuie sa aiba eel putin 0 iniUtime de IJ4,
rezultand, la 0 frecventa de 30 MHz, 0 inaltime a piramidelor de minimum 2,5 m!
Aceasta cerinta ridica probleme, in special pentru frecventele joase la camerele
ecranate de dimensiuni mici.
De asemenea, trebuie mentionat faptul di pirami dele absorbante sum
transparente pentru campul magnetic. Amortizarea campului magnetic se poate realiza
cu tigle din ferita absorbanta cu dimensiunile de 100 x toO x 10 mm' in care sunt
indusi curentii echivalenti peretilor. Tiglele din ferita se asaza pe un perete conductor;
deoarece feritele schimba faza campului electromagnetic care Ie traverseaza, iar un
perete conductor reflecta campul cu aceeasi faza; prin combinarea celor doua unde
exista posibilitatea diminuarii nivelului campului electromagnetic rezultant. Tiglele
din ferita sunt mai scumpe decat piramidele absorbante.
La realizarea camerelor ecranate anecoide trebuie sa se respecte urmatoarele
cerinte: _ "
1. Cerinte de mediu pentru masurarea radiatiilor emise conform normelor
CISPR - 63 si CISPR - 16; .. II
2. Cerinte pentru testele de imunitate la perturbatiile radiate conform normelor
eEl - 801 - 3, EN - 55101, EN - 50081 si EN -50082;
Pentru comunicatiile cu interiorul camerei anecoide se prefera utilizarea unor
echipamente cu fibre optice.
tn fig.4.11 este prezentata 0 vedere a unei camere ecranate anecoide de
dimensiuni mari realizata la ICMET Craiova (23 x 17 x 13 m'), prevazuta cu 0 u~a de
4 x 4 m2, iar podeaua putand suporta sarcini statice de 2500 kg/m",
Pentru amortizarea campului electromagnetic s-au folosit piramide absorbante
goale In interior cu inaltimea de 2,5 m din Eccosorb HX - 96. Materialul absorbant din
care sunt confectionate piramidele produce 0 atenuare a undelor reflectate de - 25 dB
la 40 MHz si, respectiv, - 30 dB la frecvente mai ridicate.
Atenuarea normata a spatiului de rnasurare are 0 variatie sub + I dB.
Camera ecranata anecoida prezentata dispune de spatii adiacente suplimentare
care sunt camere ecranate; aceste spatii suplimentare con tin sursele de alimentare, ~
fiItre, echipamente de masurare si, respectiv, de testare, amplificatoare de putere etc. 0
..
alta camera ecranata contine echipamentele de cornanda si control care deservesc

242
instalatiile interioare ale eamerei eeranate aneeoide, ca, de exemplu, ilurninatul
interior, temperatura, pozitia placii turnante etc.
. Cu dotarile aferente camerei, se pot obtine campuri electrice de 100 VIm in
domeniul de frecvente 10kHz - 2 GHz, eu variatii de + 2 dB pana la 8 MHz, + 3 dB
pana la 50 MHz ~i maximum +3.5 dB pent~ free vente mai mario

Fig. 4.11. Structura camerei ecranate realizate la ICMET .

.+

Atenuarea pentru campurile exteme (inclusiv prin usi, ferestre, nise) are
valorile prezentate in tabelul 4.4.
243
Tabelul44
Frecventa Atenuarea Atenuarea Atenuarea
I,
campului magnetic campului electric campului
electromagnetic :".
10 kHz >55 dB >IOOdB
100kHz >90 dB >110 dB
1 MHz >100 dB >115 dB
400 MHz >115 dB
100 MHz - 10 GHz >100 dB 11
Camera dispune ~i de alte facilitati privind iluminatul, sisteme de protectie,
software pentru masurari etc.

4.4. ECHIPAMENTE DE MASURAT SPECIFICE LA


CALIBRAREA ANTENELOR
La calibrarea antenelor se utilizeaza, de regula, mijloace de masurare folosite
in electronica si telecomunicatii, in special in tehnica frecventelor foarte inalte, in

I
continuare urmand a fi prezentate succint doar cele mai reprezentative.
~:
".

4.4.1. MASURAREA PUTERII ~I TENSIUNII .

Pentru masurarea puterii semnalelor de radio-frecventa se folosesc:


wattmetre finale (absorbante), care masoarli puterea de iesire a sernnalelor, si '
wattmetre directionale, care mascara separat puterea undei directe si, respectiv, a
undei reflectate. Pentru wattmetrele care mascara puteri sub 10 f.lW, pana la 100 pW
se folosese senzori eu diode; pentru puteri mai mari, cuprinse intre 1 f.lW si 30 W se
folosesc watmetre la care se realizeaza conversia puterii in caldura ~i se mascara I
temperatura cu senzori cu termocuple sau prin metode bolometrice. In cazul
wattmetrelor directionale, suplimentar se foloseste un cuplor directional care trebuie
sa aiba 0 atenuare de insertie cat mai redusa,
Principalele surse de erori care apar la masurarea puterii sunt legate de :
calibrarea incorecta a senzorului de putere si neadaptarea senzorului la circuitul in care
se face masurarea, La masurarea puterii incidente, eroarea datorata neadaptarii, daca
este mai mica decat 20 %, se poate aprecia cu relatiile:

e[%] "" 200· r, rsf%]


(4.4.1)
e[dB] ""8,7· r, r, [dB],

244
unde: rg si r, reprezinta coeficientii de reflexie ai generatorului, respectiv, ai sareinii.
~." Termoeuplele utilizate in realizarea senzorilor de temperatura se eonstruiesc In
tehnologia semiconductor - straturi subtiri, Celula de masurare se compune dintr-un
substrat din siliciu, peste care se depune un strat subtire de nitrat de tantal sau crom-
nichel si un contact metal-semiconductor. Sensibilitatea traductorului este de
aproximativ 700 IlV/K. Deoarece senzorul are masa mica, rezulta ea si inertia termica
a acestuia este redusa (tipic, de ordinul ms).
Principiul de functionare al bolometrelor se : bazeaza pe modificarea
conductivitatii electrice a unor dispozitive cu temperatura, cum ar fi: termistoarele si
baretoarele. Gamade masurare a acestor wattmetre este mai redusa (10 IlW - lOmW).
Baretoarele sunt (construite dintr-un fir subtire de platina care joaca un dublu rol:
rezistenta de disipare ~i traductor de temperatura.
1n fig. 4.12 este prezentata schema de principiu a unui wattmetru bolometric.

R R

Cablu coaxial

-I T,

T2
Ro
1
Fig. 4.12. Schema de principiu a unui wattmetru bolometric.

Semnalul a carui putere se mascara este adus prin cabIuI coaxial si aplicat
termistoarelor T) ~i T2, care formeaza un brat al puntii de masurare. in urma lncalzirii
senzorilor, pun tea se dezechilibreaza; prin inchiderea buclei de reactie, prin care se
regleaza tensiunea de alimentare a puntii, rezulta ca tensiunea de Ia iesirea
amplificatorului va fi proportionala eu valoarea efectiva a semnalului aplicat la intrare,
deei indirect, eu puterea.
. Printre eele mai precise metode de masurare a puterii sunt metodele
calorimetrice care se folosesc ca standarde sau Ia masurarea unor puteri mari. In
general, se folosese ealorimetre "cu curgere" care permit obtinerea unei game mari de
rnasurare si precizii ridieate.

245
Senzorii cu diode se construiesc, de obicei, din diode cu germaniu
punctiforme care au 0 capacitate a jonctiunii redusa si 0 rezistenta dinamica mica, Insa
dispersia parametrilor este mare. Diodele Schottky, formate dintr-un substrat din Si
sau GaAs, au caracteristici similare celor punctiforme cu germaniu, dar sunt stabile in
timp. Ele intra in compunerea unor redresoare mono- sau dubla alternanta care contin
~i 0 retea de adaptare pentru compensarea capacitatii jonctiunii ~i inductivitatilor
conductoarelor. Schema de principiu a unui wattmetru eu diode este prezentata in fig .•~
4.13, format dintr-un redresor dublli ahemanta. I~
. , " ..'

DI

02

CI
:rI
Fig. 4.13. Schema bloc a unui wattmetru eu diode.
, .
La un nivel mic al semnalului, caraeteristicile diodelor sunt patratice. La
cresterea nivelului semnalului, preeum si in cazul sernnalelor distorsionate, In special
cu armonici impare, apar erori, deoarece diodele condue la valori maxime pozitive
diferite de eele negative. La cresterea puterii semnalului de intrare scade si capacitatea
jonctiunii diodelor, rezultand cresterea erorilor.

4.4.2. RECEPTORUL DE MASURARE

Reeeptorul de rnasurare realizeaza masurarea niveluluij unui semnal la 0


frecventa fixata, prin urmare, are proprietati similare unuijvoltmetru selectiv.
Receptorul de masurare este realizat asemanator eu un receptor de trafic, avand 1nsa,
spre deosebire de acesta, functii specifice unui mijloc de masurare, de asemenea,
receptorul de rnasurare nu dispune de un reglaj automat al amplificarii. Generatia noua
de receptoare de masurare este complet automatizata ~i dispune de 0 serie de, facilitati
ca, de exemplu, controlul functionarii prin programe soft si interfatare cu calculatorul.
Receptoarele de masurare sunt construite dupa norma CIPSR - 16, care
imparte gama frecventelor semnalelor electromagnetice In patru benzi, conform
tabelului 4.5. ~

246
,.
:.oil'
Tabelul45
Banda de frecvente Limitele benzii Banda de trecere
"1\ 10 kHz - 150 kHz 200Hz
B 150 kHz - 30 MHz 9kHz
C 30 MHz - 300 MHz 200kHz
D 300 MHz - 1 GHz 200 kHz

Receptorul de masurare este construit pe principiul superheterodinei, avand


una sau mai multe frecvente intermediare; schema bloc a unui receptor de masurare cu
doua schirnbari de frecventa este prezentata tn fig. 4.14.

j
!
!
i
ii~
i
0
'
i
!

~ .
i
; "
! - :.~' . !
1 _. __
- .

Fig. 4.14. Schema bloc a reccptorului de masurare.

Semnalul care urmeaza a fi masurat este aplicat unui atenuator calibrat, AC,
care asigura 0 impedanta de intrare constanta (50 Q) ~i un raport de divizare
independent de frecventa. Blocul urmator - ARF - reprezinta amplificatorul de
radiofrecventa, care indeplineste doua functii importante:
_ asigura sensibilitatea receptorului de masurare care este limitata de zgomotul
propriu al acestui amplificator;
- rejecteaza semnalul imagine si alte interferente posibile prin proprietatile
selective ale acestui bloc.
Semnalul obtinut la iesirea amplificatorului de radiofrecventa. impreuna eu
semnalul generat de oscilatorul local, OLl, este aplicat primului schimbator de
frecventa (mixer) - M 1; la receptoarele moderne, acest oscilator local este, de regula,
un sintetizor de frecventa care furnizeaza semnale de frecventa fixa, reglabile cu trepte
egale; de exemplu, dad treapta este de I MHz, pentru banda B vor fi necesare 30 de
frecvente fixe. ' I i ~

247
Frecventa sernnalului de la iesirea mixerului reprezinta prima frecventa
interrnediara pe care este aeordat amplificatorul de frecventa interrnediara, AFIL
Pentru cresterea selectivitatii amplificatorului. este posibil ca banda de free vente a
amplifieatorului AFI] sa se reduca prin folosirea In amplificator a unor circuite ell
acord variabil care sa exploreze banda de 1 MHz, sincron cu oscilatorul local OL2,
care cornanda eel de-al doilea schimbator de frecventa, M2.
eel de-al doilea amplificator de frecventa interrnediara, AFI2. este acordat, de
obicei, pe frecventa fixa (455 kHz sau mai joasa), principalele lui functii fiind legate
de asigurarea selectivitatii si, respeetiv, a amplificarii sernnalului.
In general, fihrele folosite ln amplificatoarele de frecventa interrnediara pot fi
filtre Le, dar ~i filtre cu cuart sau ceramice, care asigura 0 selectivitate superioara:
conform normelor CISPR, receptoarele de masurare asigura rejectii pentru frecventa
intermediara, frecventa imagine $i produsele de interrnodulatie, de eel putin 40 dB in
toata gama masurata, De asemenea, zgomotul de fond, precum si campurile
electromagnetice exterioare nu trebuie sa afecteze cu mai mult de I dB rezultatul
rnasurarii, eroarea tolerata pentru un semnal sinusoidal fiind de eel mult + 2 dB.
De la iesirea eelui de-al doilea amplificator de frecventa intermediara,
semnalul este aplicat unui detector, D, care trebuie sa dea, spre deosebire de receptorul
de trafic, 0 informatie privind nivelul semnalului masurat. Blocul detector este urmat
de amplifieatorul de video frecventa, AVF, ~i apoi de indicatorul de masurare, 1M,
etalonat In valori efective (dBx) pentru forme de unda sinusoidale pure (unde x este
~V, ~A etc.).
Semnalele eleetromagnetice si, in primul rand, perturbatiile au tnsa 0 dinamica
mare si, de regula. $i 0 banda de frecvente extinsa: din aceasta cauza, detectoarele
cunoscute (detectorul de valori medii, detectorul de varf) pot introduce erori destul de
importante in procesul de rnasurare. Pe de alta parte, din eauza benzii de frccvente
limitate a amplificatoarelor de frecventa intermediara care elirnina 0 parte din spectrul
semnalelor eomplexe, rezulta ca si detectoarele de valori efective pot introduce erori
importante. intradevar, daca se considera cli la intrarea uniir-amplificator selectiv eu
caraeteristiea de transfer dreptunghiulara (fig. 4.15.a), caracterizat prin amplificarea
Ao in banda de frecvente Bo, centrata pe frecventajs , se aplica un impuls (fig. 4.1S.b)
de amplitudine Uo, cu durata la 1/2 din amplitudine, de valoarea 1"< lifo si suprafata S
[V.s]. in acest caz, la iesirea amplificatorului se obtine un impuls de radiofrecventa de
tip sine x (sin x I x) - fig. 4.15.c. - a carui valoare maxima este data de relatia:

U~= 2SAo.Bo, (4.4.2)

valoare independenta de amplitudinea impulsului, care depinde, insa, de amplificator


prin Ao si Bo si, respectiv, de suprafata impulsului S .
Din acest exemplu rezulta eli doua impulsuri diferite, unul scurt de
amplitudine mare si, respectiv, unul lung cu amplitudine redusa, care au aceeasi arie,

248
~.. ... I""""...B..,... u(t)
Uo S = [u(t)tit

....
fo f 21B0
a) b) c)

Fig. 4.15. Explicativa la raspunsul receptorului de masurare la impuls.

vor uvea aceeasi y~are maxima a tensiunii la iesirea amplificatorului si deci, a unui
detector de varf. .
Extragerea informatiei referitoare Ia amplitudinea impulsului este posibila prin
derivarea relatiei (4.4.2).
Pe de aWi parte, trebuie avut in vedere ~i faptul cli normele privind realizarea
receptoarelor de masurare provin din radiocornunicatii: din punctul de vedere al unei
auditii radio este mai suparatoare auditia unei succesiuni de impulsuri de amplitudine
mica, dar cu frecventa mare (zgomot de motocicleta), dedit a unor impulsuri de
amplitudine mare. dar rare in timp. Aceste observatii au condus la realizarea
detectorului de valori cvasi-varf (engl. quasi-peak), a carui schema de principiu este
prezentata in fig. 4.16.a.

D
~I

r :
a) b)

Fig. 4.16. Detectorul de valori cvasi-varf.

Spre deosebire de detectorul de varf, aici incarcarea condensatorului C se face


prin rezistorul Rio iar descarcarea, prin intermediul rezistorului R2; constantele de timp
de incarcare si, respectiv. de descarcare se aleg in asa fel incat condensatorul C sa se
poata descarca in intervalul de timp dintre impulsuri, astfel in cat instrumentul de
rnasurat sa indice 0 valoare medie dependenta de frecventa impuisurilor (fig. 4.16.b).
249
Alaturi de constantele electrice precizate mai sus, in valoarea indicatiei intervin ~
constantele mecanice ale instrumentului.
I
Tinand seama de caracteristicile fiziologice ale auzului uman, standardul
CISPR - 16 stabileste constantele de timp pentru detectorul de valori cvasi-varf in
functie d~ frecventa, conform tabelului 4.6. .~

Tabelul 4 6 ,1
Domeniul de free vente A B C~iD
(10-150 kHz) (150 kHz-30 MHz) (30 MHz - I GHz)
Banda AFI (la - 6 dB) 200Hz 9 kHz 120 kHz
Timpul de lncarcare 45 ms Ims Ims
Timpul de descarcare 500ms 160 ms 550ms
Constanta de timp 160ms , 160 ms lOOms
mecanica
Factor de suprasarcina a 24 dB 30 dB 43,5 dB
predetectorului !

Din cauza descarcarii condensatorului, indicatia va depinde de frecventa


impulsurilor; in fig. 4.17 se prezinta raspunsul la 0 succesiune de irnpulsuri
dreptunghiulare cu factorul de umplere variabil pentru cele trei tipuri de detectoare
cunoscute: detectorul de varf, detectorul de valori medii si detectorul de valori cvasi-
varf, In standardul EN 55022 se precizeaza ca, daca masurarile se fac cu un detector
de valori medii, valoriile indicate de acesta sunt eu 10 - 13 dB mai reduse decfit cele
obtinute eu un detector de valori cvasi-varf. Timpul de raspuns al deteetorului de
valori cvasi-varf este relativ mare din eauza constantelor de timp corespunzatoare
partilor eomponente, de regula acesta depasind 0 secunda.
Pentru a asigura 0 ponderare corecta la orice frecventa de repetitie a
impulsurilor, este neeesar ea gama dinamica pentru toateetajele radioreceptorului de
masurare sa fie de minimum 43,5 dB. Gama de indicatie liniara a receptorului de
masurare porneste, insa, de la nivelul de zgomot propriu al acestuia ~i se intinde puna
la un nivel la care sernnalul incepe sa se distorsioneze (de 'exemplu, nivelul la care
semnalul este comprimat cu 1 dB). Tinand seama de acest aspect, de nivelul de
zgomot propriu, precum ~i de faptul ea instrumentul indicator are un interval de
masurare de 10 dB, rezulta ca receptoarele de masurare trebuie sa asigure 0 gama
dinarnica foarte mare, care poate atinge 120 dB; pentru a evita 0 supraincarcare a
etajelor de intrare si, respectiv, a primului mixer, este necesar ca la intrare, prin
arnplificatorul de radiofrecventa, sa se evite supraincarcarea printr-o preselectie a
semnalului util eu ajutorul unor filtre adecvate. Este important sa se retina ca nivelul
de zgomot depinde si de banda de frecvente; la schimbarea benzii de frecvente de la BI
la B2, nivelul de zgomot se schimba cu valoarea: ...

250
· ... \ ,,:; (4.4.3)
;".,-

De exernplu, 0 schimbare a benzii de free vente de la 10 kHz la 120 kHz conduce la 0


crestere a pragtriui de zgomot (engl. - noise floor) cu 10,8 dB.
,
u

'I -j

Det .
.
roo-- r-- ;-r-- - -- r- -

Det. evasi
r-, r- virf

- -~ ~ Det.v
medii

Fig. 4.17. Raspunsul detectoarelor la 0 succesiune de impulsuri.


p' ,

Deoarece, de regula, receptoarele de masurare pot folosi diferite tipuri de


detectorare, sunt necesare urmatoarele precizari:
- Un semnal pulsatoriu cu un factor de umplere redus conduce la valori foarte
mici la detectoarele de valori medii si cvasi-varf comparativ cu detectorul de varf.
Conventional, atenuatorul de intrare ar trebui sa optirnizeze nivelul sernnalului, insa
acesta poate sa conduca la 0 supraincarcare a etajelor de radiofrecventa si de frecventa
intermediara.
- Detectoarele de valori medii ~i detectoarele de valori cvasi-varf necesita un
timp mare de masurare, care depinde de constantele de timp ale acestora. Conform
normelor de compatibilitate electromagnetica, valoarea decisiva in cadrul masurarilor
o confera detectorul de valori cvasi-varf, insa detectoarele de valori medii pot fumiza
date mai precise pentru semnalele modulate.
-' Detectorul de varf are un raspuns rapid si de aceea este preferat In cazul
calibrarii antenelor, insa, in cazul impulsurilor singulare poate produce distorsiuni de
neurrnarire.
Receptorul de masurare este un sistem de rnasurare scump, insa prezinta 0
serie de avantaje. De exemplu, fata de analizorul spectral, avantajele acestuia sunt:
mascara la 0 singura frecventa;
are 0 sensibilitate si 0 selectivitate mai mari, permitand 0 mai bun a separare a
semnalului de zgomot;
251
prezinta 0 robustete sporita a circuitelor de intrare si are 0 mai buna capacitate de
suprasarcina;
prezinta 0 precizie superioara de masurare a frecventei si amplitudinii.
In cazul folosirii receptorului de masurare la calibrarea antenelor se
recomanda ca pentru fiecare loc de testare sa se determine mai intai nivelul campului
electromagnetic ambiant; este de dorit ca acesta sa fie sub Iimitele impuse prin norme.
Semnalele care depasesc valorile impuse prin norme se contorizeaza ca:
frecventa. nivel, directie, plan de polarizare etc. Este bine ca aceste rezultate sa fie
memorate penrru a permite realizarea un or cornparatii rapide. Unele sernnale
perturbatoare pot fi modulate MA sau MF. Toate aceste semnale perturbatoare se
izoleaza si se sterg in cadrul testarilor,
In final. se intocmeste un raport de testare care cuprinde diagrama nivelurilor.
lista cu semnalele puternice, metodele ~i echipamentele de masurare folosite, precum
~i alte observatii considerate utile.

4.4.3. ANALIZORUL DE SPECTRU

Un alt echipament foarte des folosit In cadrul masurarilor din domeniul


frecventelor inalte iI reprezinta analizorul de spectru. Cele mai folosite analizoare de
spectru sunt cele cu baleiere de frecventa, a carer schema de principiu este prezentata
in fig. 4.18; schema bloc a analizorului de spectru nu difera prea mult de schema
receptorului de masurare, principala diferenta fiind aceea ca oscilatorul local. QLC.
este comandat de generatarul de baleiaj, aB. care camanda ~i baleierea dupa axa Ox

-- At.
calibrat
Mixer API
~-
DV+A

I
I
OLe AVF+
" - PS
I

.1 .. ~

GB ' , ~
.....
'" ~

Fig. 4.18. Schema bloc a analizorului de spectru. ....

252
;)0 U;);)O 'l1Pl>::-SUOU! ;)J1m OS;)SOIO];)S '!;):)!qo ;)0 "(;:UUnm11U8.P £ !{; 8.P 09 UI ;)1U;)AO;)J)
~P ;)I!ZU;)q ;)J1U!P [rurodnr) !nlrulm IU llWJoJ ;)P [ruoioej 110suoun::> ;)S l1S iucuodun ~lS;)
U;);)::>u;)0 "8.P £ ;)P ;)lS;) areredos ;)P npuaq 1p UJ;)P!suo::> ~luod ~s outpruqdum !{;U;);)OU;)P
;)IUUW;)S rulu~d "("::>l~sjndun 'JUIO!qSumdaJp 'lup!osnu!s) aJUJ1U! UI1UO!ldu mjrqnuurcs
UWJoJ ~p apurdsp JOI!ll1JnSllw [rupao U! IUJPads rozqeuu !nun uaJUlJodwo;)
"!nlruoz!luuu alu ;)JUJnS11W
ap ;)Hilllmq!sod opunxa U cp InlOJ ;)JU ;)0 'IUUW;)S ;)P .roscoord un !{; ;)u!1uo::> ;)luod
'IUmu;)A;) ';)JU::>lliu;)A:);)JJO;)P!A ;)P J01U:)!J!ldwu mun 1U::>!lduaiso InIUUW;)S 'oojq !OlS;);m ~
uaJ!{;;)! UI ;)0 ";)u!pOl!ldwu ;)P UJU:)Snnuod ;):)!W1PU'a01 !Jps !aun uaJ!solo] al!wJ;)d U ;)P I

'A!p;)ds;)J '!{; mjnpnnuas UdOpAUU ;)SUJ1X;)U op InlOJ nn ;)JUO O!Wl!JU'a01 [ruoreoqqdure


!{; jJ"gA ;)P Iru010;)1;)P ;)U!lUOO mw nnoods ap mpuozqeue UW;)lPS

:!J UA~J;)!;)luq ~p lodw!ll,P 11110Z;)J'zu::>lS;)::>UU! ~IV/I = 8V 'A!p~dsaJ


'!{; IdV U a1u;)Ao;)JJ op npueq no lneS;) 'U!lOIOZ;)J - 8V JU! 'l1lU!;)Jl~q a1uaA:);)JJ ap upuuq
= =
111U!Z;)Jd;)JqEI .opun 'WI qEI J[ !{; IV ")J 1. oiso ;)J;)!;)luq ;)P [ndum 1P lU;)P!Aa ;)lS;)
';:nuz!lunZ!A !] rod ;)JUO ;)lOU!lS!P ;)11UP;)ds ;)lu;)uodwoo )J llJ;)P!SUOO ;)S 110ua
'uapll::>s UA mpuoztpnre U!loTOZaJ '(::>~ Jt7)
;)J;)!;)Tuq ;)P !Jew na1!A uI 11:l11lloza~ 'W II !] UA mUap!Aa U! l1Snd !] oieod aJUO 11W!XUW
uluaAoaJJ '!!ll1uo!luu{;a !aW;)JO;)l WJOjUOO '111UU1SUOOalsa 111UJ;)Ua'a uluaA:)<:lJj 'IV
InIUAJ;)lU! U! l~OU! PjlSU ';)ld;)Jl U! P 'nnupuoo\l1ZUPUA nu IUOOi mpuorejjoso u1mMo;uJ
P llJ;)P!SUOO ;)S 110UO ";)J!JllUJJn;)U ;)P !Un!SJ01S!P ul oonpuoo ereod ;)O;)JUO;)P111UUlJodw!
cp itqasoop alsa a!lolozaJ !{; aJa!aluq op UZa1!A aJ1U!P uiuapuadapJa1UJ
'Tld dn ~p rUTSaJ ~p llpnq O-J1U! Iuoollru01UI!0SO pmpnpOJ1U!
douJ omod ~s sunfuou !OlS~OU u~JUu!lli!P ~!!U!SUW! ~Iu ;)ug JOl!!lclap uaJapJa!d
~l '!::>;)P !{; !!U!SUW! U;)J!rU~W UI oonpuoo IU::>01!nlruolUI!::>so UalU1!I!qu1suI
'(~JUJnSllw) ;)J;)!aluq ap mjnduiu !;)lp.Jnp U~}J;)l{;;)JO
l{; 001 ;)JU !a!1nloz~J U;)Ja1{;aJO 00 111UP0 1p muonuour a!oq;)J~ "IdV !!0!lS!1~PUJUO
rojunounj] U;)Japll0 ;)P ~P!P13 'IdV IU llWJOj ap [ruoioaj cp cpurdcp u!lnlozaJ
';)U!P01!ldulU ao ~IUS;)U! 1UOS ~PI13UW~S 110UO 'IdV U 8.P £- ul ;)1U;)AO;)J) ;)P apusq
no 11113S;)nus ;)J13W !13W ;)lS;) JOI ap1U;)AO;)J) ~J1U!P 131u;)J;)]!P l1::>13p;)PUPS!P 13::>;)l13{;g13
!j1od outpnnjdure !{;13;);)OU op ;)IUUW;)S11noP ~l1JU!P;)UJJ;)lU!mU;)AO~JJ ;)P !OIruolUO!J!ldw13
13 ;)1U~AO;)J1 ;)P !!ZU;)q U;)JuqW!qos -uud ;)OU1 ;)S !;)!1nIOZ;)1 U;)JUO!1!POW '(111u;)AO;)11
-l1PUUWO::>;)P ;)Un!SU;)l u!1upJ) mpueuroo IuooI mjruomposo U;)1131!I!qu1s;)P 'A!l::>ads;)1 '!{;
;)Jel!elluq ;)P UZ;)l!A cp 'IdV U elJ;)::>elJ1cp apunq ;)P opurdop mpuozqmra u!1DIOZ;)"M
'elJUJ1U!uI elluo!Idu JOPIUUW;)S U 11IUJp;)ds
UZ!lUUU 11ZU;)Z!lU;)J;)S ;)JU::>U! 11wuS 'l1S!Jos;)Jd ;)1U;)A::>;)JJ;)P 11WUS O-J1U! 11I!qU!JUA
U1U;)AO;)Jj;)JU Iuooilru01ulpsO 'nnoods ;)P lruoz!luuu ulll::> 111Inz;)"M';)Ju{;!ju ;)P 100000lclU!P
conduce la filtre cu caracteristica Gaussiana. Factorul de forma este de 12,7 pentru
fihrul de ordinul 4. pentru filtrul de ordinul 5 este 10,0, pentru filtrul de ordinul 6 este
8,6, pentru filtrul de ordinul 8 este 4,5. De exemplu, pentru un filtru de ordinul 5, care
are Ia -3 dB 0 banda de 1 kHz,la 10 kHz, va ave a -60 dB.
Pentru a stabili factoruI de forma, se poate folosi formula:

(4.4.5)

unde: .1. este inversul atenuarii normate, X _- frecventa norrnata, iar n .~.nurnarul de
sectiuni ale filtrului. De exemplu, pentru 4 sectiuni, care este raportul benzilor de
frecvente la -40 si -3 dB? Atenuarea norrnata este .fi la 3 dB si 100 la 40 dB.
inlocuind In relatia (4.4.5), rezulta:

J2 =[(1+X12)1/2f
,L ;:'-),qI00=[(I+x22r/2T,
de un de se obtine: XI= 0,435 si X2 = 3. Aceasta inseamna ca banda de frecvente
pentru -40 dB este 3/0,435 = 6,9 ori mai mare decat la -3 dB.
Erorile care apar la masurarile efectuate cu ajutorul analizorului de spectru au
mai multe surse:
l. Incertitudinea datorata indicatorului (citire geometrica) este de ordinul a
+( 1 - 2) dB, insa poate fi redusa prin metode de autocalibrare;
2. Atenuatorul de radiofrecventa poate-introduce 0 incertitudine de rnasurare
de ordinul ± 1 dB;
3. Caracteristicile amplificatorului de frecventa intermediara legate de
raspunsul In frecventa, constanta amplificarii, schimbarea benzii de rezolutie sau de
scara pot introduce fiecare incertitudinii de ordinul a circa ± 0,5 dB,
4. Erori mari pot sa apara In cazul in care se depaseste amplitudinea maxima a
sernnalului de intrare, erori datorate aparitiei unor distorsiuni suplimentare ale
semnalului din cauza limitarii acestuia in blocurile finale ale analizorului.
5. Din cauza mixerului, componentele arm on ice superioare, precum si
produsele de intermodulatie sunt tratate diferit in raport cu fundarnentala; intradevar,
din cauza caracteristicii neliniare a filtrului, in cazul aplicarii unui semnal sinusoidal
cu frecventa /0, apar ~i componente spectrale cu frecventa 2 /0 si 3 /Q (celelalte
componente pot fi neglijate). Daca se creste puterea sernnalului cu P dB, puterea
componentei de ordinu12 creste cu 2P[dB), iar a celei de ordinul 3 cu 3P[dB).

254
" ; 0 situatie similara apare ~i in cazul vizuahzaru a doua semnaie cu rrecvemeie
II ~lh diferite, componentele spectrale de intermodulatie de frecventa joasa, din banda
de interes, fiind: 2 h - It si, respectiv, 2 II - h; aceste componente de intermodulatie
sunt de 'brdiaul 3 si, deci, In spectrul afisat vor ave a cresteri de 3 dB/dB. Daca
distorsiunile se raporteaza la purtatoare, ca unitate de masura se foloseste dBc (eng!.
carrier). Tinand seama de observatiile prezentate, pentru fiecare analizor spectral se
pot prezenta carcateristicile de distorsionare ale mixerului in functie de nivelul
semnalului aplicat la intrarea mixerului, de obicei prin doua constante:
punctul de interceptie de ordinul III, TOI (eng!. Third Order Interception Point),
punctul de interceptie de ordinul Il, SOl (engl. Second Order Interception Point),
puncte de pe caracteristica analizorului, pentru care distorsiunile in dBc - sunt numeric
egale eu purtatoarea - in dam (fig. 4.19).

Po
[dBc]
TOI , t

Puterea la ',I

intrarea mixerului

P[dBm]

Fig. 4.19, Explicativa pentru punctele de interceptie.

Dad sunt prezente la intrare mai multe semnale eu nivel ridieat, pot sa apara
produse de intermodulatie, Limitele de masurare depind de nivelul de intermo~ulatie:

L[dBc]= (n-IXIP-S), (4.4.6)

unde: L este diferenta de nivel dintre semnale, n - ordinul intermodulatiei (tipic 3), IP-
punetul de. interceptie de ordinul n, S - nivelul semnalelor putemice. De exemplu,
pentru IP3= + 10 dBm, dad la intrare se aplica 2 semnale ell nivelurile de -20 dBm,

l
rezulta: (3-1)(10+20) = 60 dB. ,
6. Dinamiea analizoarelor spectrale este limitata de zgomotul propriu, care de
altfel limiteaza semnalul minim care poate fi aplicat la intrare. Deoarece in zgomotul
propriu predomina zgomotul termic, rezulta ca nivelul de zgomot este cvasiconstant si
depinde de banda de rezolutie a analizorului. In fig. 4.20 se reprezinta dependenta

255
raportului sernnal/zgomot in functie de nivelul semnalului aplicat la intrarea
mixerului, avand ca parametru banda de rezolutie.
Daca se presupune ca se mascara un semnal cu 40 dB sub nivelul purtatoarei
de -20 dBm, pentru 0 banda de frecvente de 1 kHz se obtine -20 -40= -60 dBc, acest
semnal nu mai poate fi observat decat dad se micsoreaza banda de frecvente.

Po
[dBc]
40 AB=
1 kHz

60

Puterea la
intrarea mixerului
80
-60 -40 -20 P[dBm]

Fig. 4.20. Caracteristica semnal/zgomot.

Faza zgomotului este 0 alta limitare pentru analizorul de spectru si este data in
dB 1Hz. Aceasta valoare trebuie cornparata cu factorul de forma pentru a determina
limitele masurarilor. De exemplu, pentru un filtru cu 6 sectiuni, rezolutia este de 8,6
ori mai larga la -{)O dB fata de -3 dB (daca la -3 dB este 100 Hz, la -60dB este 8600 ~
Hz). Rezulta cii marginile filtrului la -{)O dBc sunt la ± 4300 Hz. In acest caz, un
semnal de nivel redus, situat la 5 kHz de un semnal de nivel ridicat. cu nivelul de nivel
de -55 dB, poate fi observat.
Daca se lucreaza la frecvente mario de-eX;;mplu, la 30 GHz, zgomotul de faza
nu poate fi mai bun de -70 dBclHz la 0 deviatie de frecventa de 5 kHz. Rezulta ca
pentru un filtru cu banda de frecvente de 100 Hz, zgomotul de faza dinbenzile laterale
=
va fi (70-1O.loglOO) 50 dB sub purtatoare, iar semnalul din cazul precedent nu mai
poate fi masurat.
Cele doua caracteristici prezentate in fig. 4.19 ~i 4.20 pot fi combinate astfel
Incat sa se stabileasca regimul optim pentru semnalul de la intrarea mixerului, adica
regimul care sa asigure un raport semnallzgomot acceptabil, cu distorsiuni de
interrnodulatie reduse; acest nivel se asigura cu ajutorul atenuatorului calibrat de la
intrare sau cu ajutorul unui preselector.
Folosirea preselectorului, care are rolul de a selecta doar 0 banda limitata de
frecvente, este necesara deoarece la analizorul de spectru semnalul este aplicat direct
mixerului (eventual. dupa atenuator), ceea ce implicit
- un factor de zgomot mare;

256
- dioda din mixer poate fi putemic solicitata de suprasarcinile accidentale:
energia continuta in cazul semnalelor de banda larga poate conduce la depasirea •
capacitatii mixerului si, de aici, la producerea de distorsiuni neliniare.
Schema unui preselector este prezentata in fig. 4.21. EI se compune dintr-un
atenuator cu circuite de protectie la intrare, urmat de un filtru aeordat, FB, eu frecventa
centrala baleiata prin ealare cu oscilatorullocal al analizorului de speetru; de la iesirea
filtrului, semnalul este aplicat preamplificatorului PA, de la care se transmite
analizorului. Preseleetorul elirnina dezavantajele prezentate anterior prin aeeea ca:
suprasarcinile pot fi preluate de catre circuitul atenuator. filtrul limiteaza banda de
free vente a semnalului aplicat la intrarea analizorului, iar preamplificatorul
imbunatateste raportul semnal/zgomot. Suplimentar, preselectoarele mode me sunt
prevazute eu interfete de eonectare la calculator, astfel indit performantele acestora
pot fi control ate prin programe soft.
In f' ..· · ·..··········-1
···..·················_·· r··· ·······..·· ······· ···· · ,
! At FrB PA I-+-! -----i-I At FRF i·
'----,.--'
,
!
I
!
i i
! !
!

I
i
Preselector
, t_ ~.__ ..;.~·::: ~:: _._ _._ _ __ ~; j

Fig. 4.21. Schema bloc a preselectorului.


,
Un accesoriu important al analizoarelor spectrale i1 reprezinta generatoarele cu
baleiaj de frecventa (engl. - tracking generator). Generatorul eu baleiaj de frecventa
furnizeaza la iesire un semnal a carui frecventa poate fi calata cu analizorul ~i care se
modifica 0 data eu schimbarea frecventei acesteia. Amplitudinea semnalului de iesire
este mentinuta constanta pentru intreaga gama de frecvente (de obicei, are variatii mai
mici de I dB pentru banda de frecvente 100 kHz - 1 GHz). Gama dinamica a
generatorului trebuie sa fie egala cu cea a analizorului spectral (tipie 120 dB). insa din
cauza inductivitatilor si capacitatilor parazite este, de obicei, mai mica. .
Cu ajutorul unui sistem format dintr-un analizor de speetru si un generator cu
baleiaj de frecvente pot fi efectuate 0 serie de masurari ~i teste:
determinarea pierderilor in cablurile de radiofrecventa; ,
calibrarea loeurilor de masurare eu arie deschisa ~i a antenelor;
determinarea caracteristicilor de transfer ale unor componente, circuite, filtre,
amplificatoare etc.
Analizoarele speetrale moderne au posibilitatea ca regimul optim de
functionare sa fie stabilit in mod automat prin folosirea unor programe proprii si

257
permit obtinerea unor performante deosebite la un pret de cost mult mai redus in
comparatie cu receptoarele de masurare,

4.4.4. SCHEMA BLOC A ANALIZORULUI DE RETEA

Analizorul de retea permite masurarea parametrilor S ai unui cuadripol, deci,


implicit, a factorului de reflexie al unui dipol. Este posibil ca masurarea sa se faca ~i
asupra multipolilor, cu conditia ca porturile nefolosite sa fie adaptate.
Schema de principiu a unui analizor de retea este prezentata In fig. 4.22.

Cuplor

Generator
/ directional

.
Divizor de

'-----------lOUT
putere )('f
I
~
~~
2 .

Nota: Inversand bornele I ~i 2 ale DUT(dispozitivul care se mascara - device


under test) se obtin S12 ~i S22

Fig.4.22. Schema bloc a.analizorului de rctca,

Analizorul de retea contine: un generator de semnal de Inalta frecventa, de .


obicei, cu posibilitati de baleiere a sernnalului, eventual format dintr-un sintetizor de
frecventa, un ansamblu de cuploare directionale care separa unda directa de unda
reflectata si, de asemenea, poate sa contina un comutator pentru inversarea pozitiei
DUT si un voltrnetru vectorial, care mascara amplitudinea si faza marimilor selectate
sau un indicator vizual (ecran). Ca si alte mijloace de masurare folosite la frecvente
foarte inalte, analizorul de retea functioneaza pe principiul heterodinarii cu translatarea
semnalelor la frecvente de ordinul sutelor sau zecilor de kHz. Analizorul de retea rnai
poate sa contina sisteme de afisare si chiar tehnica de calcul, blocuri care faciliteaza
procesul de masurare ~i care permit obtinerea unor functii suplimentare.
Cornparatia dintre referinta R ~i calea A se realizeaza cu ajutorul voltmetrului
vectorial, care determina rnodulul si faza raportului dintre amplitudinile celor doua

258 '.'
sernnale, permite masurarea lui SII sau a lui S22 in cazul in care cuadripolul se
conecteaza in sens direct. Comparatia dintre referinta R ~i calea B perrnite masurarea
lui S21 sau a lui SI2 dad cuadripolul se conecteaza invers. Toate rezistentele marc ate cu
Ro reprezinta sarcini adaptate.
Masurarea parametrilor S are la baza principiul reflectometrului: in acest sens
trebuie definit planul in care se realizeaza masurarea pentru a se putea separa calea de
referinta de calea de masurare. Definirea planului de masurare se realizeaza cu ajutorul
unor circuite care au parametrii electrici cunoscuti, fie pe baza de caleul, fie pa baza
unor masurari realizate prin alte metode. Evident ca cele mai atragatoare cazuri pentru
definirea planului de masurare sunt circuitele in gol si, respectiv, in scurtcircuit, desi la
frecvente ridicate, aceste stari nu pot fi definite intotdeauna foarte precis. De exemplu,
in cazul masurarii factorului de reflexie, planul de masurare se defineste cu ajutorul
unui scurtcircuit, iar pentru factorul de transrnisie se poate defini printr-o legatura
directs. In afara acestora, pentru calibrare, mai pot fi folosite linii de transmisiune,
irnpedante de sarcina adaptate sau, dimpotriva, care creeaza 0 neadaptare puternica
etc., in to ate cazurile cu parametrii cunoscuti in mod riguros.
In literatura de specjalitate se precizeaza ca pentru evaluarea erorilor
sistematice si efectuarea corectiilor la masurarile efeetuate eu analizorul de retea se
pot folosi urmatoarele metode de calibrare: ;
- metoda SOLT care utilizeaza patru etaloane (scurt-circuit - Short, circuit in gol :
Open, sarcina - Load. - Thru); ,~.
- metoda de autocalibrare sau TRL (conectare directa - Thru, reflexie - Reflect, linie
de transmisiune - Line);
- metoda LRM (Iinie de transmisiune - Line. reflexie - Reflect, sarcina adaptata -
Match)
- metoda LRL (Line, Reflect, Line).
Principalele surse de erori care apar in procesul de calibrare sunt:
- incertitudinile privind cunoasterea parametrilor de directivitate a cuploarelor,
dezadaptari ale sursei ~i sarcinii, ' I
- dezadaptarile pro vocate de conexiuni, inclusiv parametrii electrici ai acestora.
Aceste erori variaza cu frecventa si, de regula, se combina vectorial. Pentru a
modela sursele de erori, se considera sistemul de masurare a factorului de reflexie
pu=(bllal) pentru un dipol (OUT din fig. 4.23). Initial, se presupune eli toate
elementele care participa in sistemul de masurare sunt ideale, iar erorile sunt grupate
toate intr-un cuadripol de eroare. Se considera eli Ell reprezinta eroarea de
directivitate, adica partea din semnal eare nu ajunge la OUT. E22 - dezadaptarea
sarcinii, EI2 si E21' pierderile cauzate de propagarea undei directe ~i a undei reflectate,
ambele depinzand de frecventa, In aceste conditii se poate serie:

-,
J J ' (4.4.7)
al = E21ao + E22bl = E21aO + E22a1Pu'
259
Factorul de reflexie rnasurat se determina cu relatia: PM=bolao ~j are valoarea:

P M =E + E 12 E 21 P (4.4.8)
II 1-E P u'
22 II

.'
Voltm
vect,

Generator

Divizor de
putere
'-- '_"__ ao ~ Cuadr.
DUT
L --Jo eroarc

0.,
Fnrn eron:

Fig. 4.23. Explicativa la calculul erorii de masurare a factorului de reflexie.

de un de rezulta:

(4.4.9)

Pentru a putea stabili valoarea factorului de reflex ie, trebuie sa se determine


termenii de eroare; termenii de eroare pot fi calculati daca se efectueaza masurari In
afara masurarii propriu-zise, prin parcurgerea urmatoarelor etape:
I. Se Inlocuie~te dipolul cu 0 sarcina adaptata; in acest caz nu exista reflexie si deci:

(4.4.10)

'.
2. Se inlocuieste dipolul printr-un scurtcircuit, de unde va rezulta:

(4.4.11)

3. Se inlocuieste dipolul printr-un circuit deschis:

260
(4.4.12)

...
Sistemul de ecuatii obtinut conduce la urmatoarele valori pentru erori (desi
sunt 4 necunoscute, produsul E12.£21 se considera ca 0 singura necunoscuta):

E E _PM2+PM3-2PMJ E E _2(PMI-PM")(PM3-PMI) (4413)


II=PMI' 22- • 12 21- ...
" PM3 - PM2 . PM# - PM2
; !

Pentru etalonarea analizorului de retea prin metoda SOLT se mascara SII si S21>
apoi S22 si SJ2 In conformitate cu fig. 4.24. rezultand perechi de valori pentru erorile

Generator :" "

SII sau SI2 Refcrinta

Ro
Ro
D~e~'j
DUT

~1
Ro

Referinta directa

FDlg. 4.24. Explicativa la metoda de calihrare SOLT.

care apar la conectarea directa si inversa a cuadripolului, dupa cum urmeaza:


erori de neadaptare a generatorului.
erori de directivitate,
erori de neadaptare a sarcinii,
erori datorate izolatiei,
erori datorate raspunsului cu frecventa, in transmisie,
erori datorate raspunsului cu frecventa, in reflexie.

261
Pentru rezolvarea sistemului de ecuatii care permite determinarea erorilor. se
efectueaza suplimentar masurari pentru reflexie, (intre porturile I ~i 2), in cazurile:
a) circuit in scurtcircuit => S;
b) circuit deschis => 0:
c) sarcina adaptata => L;
d) pentru transmisie (printr-o legatura directs in locul DUT).
Schema de masurare pentru etalonarea analizorului de retea prin metoda TRL
este prezentata in fig. 4.25. In acest caz este mai convenabil sa se considere doi
cuadripoli de eroare, conectati de 0 parte si de cealalta a cuadripolului de masurat.
Efectuarea masurarilor presupune trei montaje:
Pentru primul montaj, porturile 1 ~i 2 sunt unite, masurarea facandu-se in dona
cazuri distincte: conexiune directa ~i conexiune inversa (fig4.25.a).
In eel de-al doilea montaj, DUT este inlocuit cu 0 linie cu lugimea L si
impedanta caracteristica Zo cunoscute (si daca se poate, adaptata, fig. 4.25.b). J'
Masurarea se face in conexiune directa si in conexiune inversa. '.
In continuare, se realizeaza masurarea reflexiei. La portile 1 ~i 2 se conecteaza
un dispozitiv avand un putemic factor de reflexie ca. de exemplu, un scurtcircuit si se
mascara factorul de reflexie (fig. 4.25.c). '
Intrucat fiecare rnasurare conduce la obtinerea a care doi parametri, rezulta ca ~
ansamblul celor 10 rezultate conduce la obtinerea a 10 ecuatii pe baza carora se pot
determina erorile.

.~-~~
...

@ • Ro
@ Ro
1.2 ~
1 2
a)
'-. b)

@ 2~ Ro
~

c)

Fig. 4.25. Explicativa la metoda de calibrare TRL.

Etalonarea prin metoda LRM este asemanatoare cu metoda TRL si necesita


trei dispozitive standard: linie de lungime ~i impedanta caracteristica cunoscute,
scurtcircuit si sarcina adaptata. Etalonarea prin metoda LRL. asemanatoare cu metoda
;, ) ! l I~: i;!' ,'.

262
TRL, necesita, de asemenea, trei dispozitive standard: doua linii de lungimi diferite
cunoscute si un dispozitiv care produce un factor de reflexie putemic (scurtcircuit).
Pe marginea metodelor de etalonare prezentate se pot face cateva observatii:
Metoda SObT, utilizata adesea, necesita etaloane cunoscute cu precizie ridicata,
Metoda TRL nu necesita 0 sarcina adaptata, iar valorile standardelor utilizate nu
sunt critice. La aceasta metoda. defazajul introdus de linii nu trebuie sa depaseasca
1800 la cele mai ridicate frecvente din gama de frecvente masurate si trebuie sa fie
mai mare de 200 la frecventa minima. determinata cu 0 precizie suficienta, ceea ce
limiteaza banda de frecvente in care se po ate face calibrarea.
Metodele LRM si LRL sunt folosite atunci cand se efectueaza masurari cu sonde
pentru eonectarea cuadripolului Ia analizorul de retea (masurari punctuale).

4.4.5. SISTEME DE MASURARE PROGRAMABILE

Daca prineipiile de calibrare si masurare a antenelor au ramas aproape


aceleasi, cunostintele in domeniu ~i perforrnantele mijIoacelor de masurare au evoluat,
In special in ceea ce priveste precizia, dinamica ~i domeniul de frecvente; in prezent,
masurarea perturbatiilor se poate face cu erori tolerate sub 0,5 dB, intr-o gama
dinamica de 12P-( 130 dB ~i 0 banda de frecvente cate se intinde pana in domeniul
zecilor de gigaherti,
Mijloacele de masurare mode me au 0 inteligenta proprie realizata prin dotarea
acestora cu mieroprocesoare; prin interconectarea eu ajutorul interfetei IEEE - 488 sau
a placilor GPIB la un PC se extind posibilitatile de utilizare, mijlocul de masurare
avand, de regula, rolul de "slave". Prin programe proprii. sistemele de masurare
moderne au posibilitatea autocalibrarii (prin aceasta se asigura trasabilitatea).
operatiune deosebit de importanta pentru masurarile automate. in cadrul ATE (engl. -
Automatic Test Equipment), mai ales cand se solicits un volum mare de munca.
Un sistem de masurare programabil. comparativ cu masurarile manuale,
prezinta avantaje deosebite; el poate sa fumizeze rezultate incontestabile. nesupuse
unor erori subiective ~i intr-un mod mult mai rapid, inclusiv prin preluarea efectuarii
unor reglaje, calibrari etc. Cerintele impuse prin diferite standarde pot fi realizate prin
intermediul unor subrutine corespunzatoare, ca, de exemplu, stabilirea benzii de
frecvente: largi sau inguste, utilizarea unor anumite curbe de corectie etc., mai mult,
~ existand si posibilitatea de aplicare a un or factori de corectie pentru traductoarele care
se utilizeaza (antene, senzori de curent. retele artificiale, surse externe de perturbatii
i etc.). In fine, un sistem de masurare automat permite masurarea continua, eventual,
I conform unui anumit program prestabilit, tara sll. oboseasca si asigura
reproductibilitatea masurarilor, stocheaza ~i prelucreaza informatia, putand, de
asemenea, sa 0 afiseze sau sa 0 livreze la cerere.
Scopul unui sistem de masurare programabil este:
t 1. Sa reduca timpul de masurare si, respectiv, de prelucrare a datelor;
263
2. Sa asigure precizia si fiabilitatea rnasurarilor;
3. Sa asigure reproduetibilitatea masurarilor;
4. Sa permita automatizarea, precum ~i un aeces usor al operatorului in programul ~i
procesul de masurare;
5. Sa realizeze preluerarea rezultatelor, stoearea si afisarea aeestora in diferite forme:
pe monitor. imprimanta, disc magnetic etc.
6. Sa permita modifiearea secventei si a metodelor de masurare asfel lncat sistemul
sa devina eompatibil eu normele impuse;
7. Sa aiba 0 biblioteca de programe usor accesibila operatorului. ca. de exemplu:
programe pentru preluerarea rezultatelor masurarilor In conformitate cu diferite
norme, programe de liniarizare a earaeteristieilor etc.
8. Sa permita intereoneetarea eu alte sisteme.
Avand in vedere volumul mare de rnunca care trebuie efectuat in domeniul
calibrarilor ~i masurarilor antenelor, folosirea sistemelor de rnasurare prograrnabila
rezulta ea 0 neeesitate. In ultima perioada au fost dezvoltate 0 serie de echipamente
modeme care permit efectuarea calibrarii si masurarii antenelor eu 0 mare acuratete si
intr-un interval de timp redus, eu posibilitati multiple in ceea ce priveste valorificarea
rezultatelor. Sisternele modeme de masurare dispun de un hard-ware complet care
perrnite si dezvoltarea prin cuplarea cu alte echipamente si un soft-ware prietenos care
permite ca operatiile de masurare sAse faca rapid ~iun pret de cost scazut.
. Operatiunea de calibrare sau rnasurare a antenelor implica obtinerea unor date
referitoare la:
- emlsle,
- receptie,
- spatiul de masurare,
distributia spatiala si sistemele de pozitionare.
Pentru determinarea caracteristieilor de direetivitate ale antenelor, trebuie sa
se dispuna de date in sistem 3D; pentru a avea aceste informatii, este neeesar ea
echipamentul de masurare sa dispuna de: .. !

- un sistem de pozitionare al antenei In trei eoordonate (inaltime, azimut, elevatie),


astfel realizat incat toate miscarile sa fie controlate prin sisteme cu reactie pentru 0
pozitionare precisa, ,
- un receptor de banda larga pentru masurarea amplitudinii si fazei semnalelor
(analizor de spectru sau analizor de retea), . ,
- calculator ~i eireuite de conditionare ~icircuite de interfatare adecvate,
- generator de semnal si, eventual, amplificator de putere. 'J

Programele soft si blocurile asociate trebuie sa permita pozitionarea precisa a


antenei/antenelor (cu erori de unghi de 0,50 sau mai reduse), sisteme de achizitii de
date si functii de plotare, inc1usiv parte a de cornanda si control si, respectiv, sa
dispuna de facilitati privind prelucrarea semnalelor si stocarea datelor. De asemenea,
.~

264
este necesar ca sistemele de calcul sa permita stabilirea datelor initiale si testele care
urrneaza sa fie efectuate. .

4.5. ERORI CARE APAR iN PROCESUL DE CALIBRARE A


ANTENELOR

Cei mai multi dintre producatorii si laboratoarele de calibrare a antenelor ofera


faetori de antena calibrati, castigul, precum si alti parametri ai antenelor. in functie de
.frecventa, pentru fiecare antena in parte. Laboratoarele de calibrare pot realiza
calibrari de 0 mare acuratete a factorului de antena, respectiv, a castigului sau
caracteristicilor de directivitate, marimi care reprezinta proprietati intrinseci ale
antenelor. Cu toate di rnarimile caracteristiee ale antenelor pot fi determinate cu 0
mare acuratete, studiile au ararat ca performantele unei antenei se pot schimba cu
cativa decibeli daca antena este plasata deasupra unei suprafete conductoare, sau In
conditii improprii. .
Sursele de erori intervin atat In procesul de masurare/calibrare al unei antene.
cat si la locul de utilizare a acestora; In cazul in care aeeste surse de erori nu pot fi
considerate sistematice, tratarea lor se efectueaza pe considerente statistice.
Priricipalele legi de probabilitate folosite la evaluarea incertitudinii de
masuraresunt: ,
a) Legea binomiaHi, pentru care daca p reprezinta probabilitatea de realizare a
evenimentului A ~i q = 1 - p, probabilitatea de realizare a evenimentului non A,
probabilitatea ca din n evenimente, k sa reprezinte evenimentul A, este:

P; (k) = C! q n=k • (4.5.1 )

b) Legea Laplace - Gauss (normala) deriva din legea binomiala In cazul In


care n este foarte mare; prin dezvoltari asimptotice se ob~ine:

Pn(k)= 1
J2;exp (k -k)
-2 '
(4.5.2)
a 2:r 2a

unde: k = np reprezinta valoarea rnedie, iar d = npq - eroarea medie patratica.


Expresia (4.5.2) este valabila daca peste aproximativ egal cu q. in caz contrar.
legea de probabilitate devenind nesimetrica.
c) Legea lui Poisson sau legea evenimentelor rare provine din legea
binomials In cazul in care peste foarte mic; legea lui Poisson are expresia:

265
P (k) = [exp(- np)]. (np Y = [exp(- k)]. (rr . (4.5.3)
" k! k!

La calibrarea antenelor, conform normei NAMAS NIS-81, se pot folosi


distributii: normale. dreptunghiulare ~i in forma de U.
Distributia norrnala se foloseste atunci cand incertitudinea de masurare
provine din mai multe surse; daca pentru incertitudinile individuale se foloseste un
nivel de incredere de 95%, ele conduc la 0 distributie normala pentru care eroarea
medie patratica se determina cu relatia:

U{X;) = [ince:itud I. (4.5.4)

unde k este factorul de acoperire.


Distributia rectangulara (echiprobabila) se foloseste atunci cand
incertitudinea de rnasurare este cuprinsa intre anumite limite prescrise (de exemplu,
cele specificate de producator); in acest caz, eroarea medie patranca se determina eu
relatia:

U(Xj)= ~. (4.5.5)
,
Distributia in forma de U are 0 densitate de probabilitate mai mare spre
marginile domeniului de definitie si se aplica in cazurile de neadaptare. Valoarea
limita a eroarii medii patratice, asociata cu puterea de transfer la 0 jonctiune, este:

M =20Ig(1±lral·hl)dB sau
(4.5.6)
M = 100 ((1 ± IrG I· h IY - 1)%.
unde rc si ri. sunt coeficientii de reflexie Ia sursa si sarcina. Aceasta incertitudine de
masurare este asimetrica in juruI rezultatului masurat; in practica se accepta ca ea are .
nivelul:

M = 20 19(1-jro Ihl), (4.5.7)

de unde se obtine:

266
M
u(Xj)= J2' (4.5.8)

In vederea stabilirii legii de probabilitate se alege, pentru 0 statistica data


obtinuta experimental. 0 lege de probabilitate de tipul celor prezentate anterior. tinand
seama de urrnatoarele criterii:
- in cadrul rnasurarilor, erorile intamplatoare au 0 distributie normals:
- erorile instrumentale au 0 distributie de probabilitate echiprobabila;
- in cazul testarilor de tip trece - nu trece, legea de probabilitate este binorniala;
deoarece prin proiectare ~i constructie se urmareste incadrarea in norme, se poate
presupune ea numarul caderilor este redus si prin urmare, legea de probabilitate a
caderilor se poate considera de tip Poisson.
Rcferitor la calibrarea ~i determinarea caraeteristicilor antenelor, In cadrul
metodelor de masurare intervin 0 serie de erori de masurare care depind, printre altele,
de inaltimea antenei. polarizare, sarcina etc. Printre cele mai importante surse de erori
pot f enumerate: .
- dependenta factorului de antena cu inaltimea fata de un plan de pamant conductor,
- dependenta factorului de antena ~i a atenuarii normate a spatiului cu planul de
• polarizare ~i geometria intregului ansamblu de masurare,
variatia centrului fazei active a antenei cu frecventa,
- caracteristica de directivitate.
Factorul de antena este definit pentru spatiul liber ~i pentru unda plana.
Parnantul poate modifica factorul de antena cu 2-3 dB in functie de polarizare si
inaltime.
Metoda de calibrare a locului de testare standard si implicatiile acesteia la
masurarea atenuarii normate a spatiului sunt prezentate In ANSI C63.5 - 1988
(American National Standard For Calibration of Antennas Used for Radiated Emission
Measurements in Electromagnetic Interference (EMD Control). Problema se poate
pune si invers; avand 0 antena cu factorul de antena cunoscut, daca se poate determina
atenuarea norrnata a spatiului, Daca factorul de antena este cunoscut numai pentru 0
anurnita geometrie, erorile de determinare a atenuarii normate a spatiului pot fi destul
de importante.
In ceea ce priveste variatia centrului fazei active cu frecventa (pozitia unui
centru virtual al unei antene din care s-ar transmite campul electromagnetic), trebuie
sa se tina seama de faptul cll pozitia acestuia se deplaseaza 0 data cu cresterea
frecventei de la elementele lungi la cele scurte.
Standardele ANSI, CISPR ~i CEI recomanda ca distanta dintre antene sa se
considere din varful antenei de receptie si de la mijlocul antenei de ernisie. Deoarece
antenele pot fi destul de lungi, este posibil ca sa apara erori de apreciere a distantelor
de pana la 0,5 m, ceea ce echivaleaza cu 0 eroare de circa 2 dB. Pentru antenele dipol,
inclusiv cele biconice. distanta este bine definita,

267
In continuare se exemplifica modul de evaluare a incertitudinii de rnasurare la
calibrarea antenelor. La calibrarea unei antene biconice, folosind metoda celor trei
antene, conform normei ANSI C63.S, pentru fiecare antena se poate scrie:

AFI = 10 Ig fm - 24,46 + O,S(E;x + AI + A2 + AJ


AF2 =10Igjm-24,46+0.s(E;U +AI-A2 +AJ
AF3 = 10lg jin-24.46+0,5(E;x - AI + A2 + A)).

Incertitudinile de masurare sunt prezentate in tabeluI4.7.

Tabelul4.7
Sursa de erori Valoarea Tipul Divizor Coeficient de Rezultat final
[dB] distributiei sensibilitate [dB]
Repetabilitate ±O,4 normala I I 0,4
Neadaptare la
conectarea cu ±O.036 U .J2 1,5 0,038
analizorul spectral
Eroarea termica la ,-
cablul coaxial
±O,IS rectang. 13 1,5 0,130
Eroarea spatiala ±O,O2 rectang. 13 1,5 0,017
Eroarea
instrurnentala
±O,15 rect~ng. 13 1,5 . 0,130

Incertitudinea combinata standard ±U 0,442


Incertitudinea extinsa ±2U 0.884

Divizorul este numarul cu care se imparte incertitudinea de rnasurare pentru a


obtine eroarea medie patratica,
Coeficientul de sensibilitate reprezinta ponderea incertitudii provenite de la 0
sursa de erori in incertitudinea totala. In acest caz, coeficientul de sensibilitate este
3xO,5, deoarece s-au facut 3 masurari si ponderea acestora in ecuatii este de 0,5.
Dad se presupune 0 distributie normala a combinatiilor tuturor erorilor, se
imparte incertitudinea extinsa la factorul de acoperire (pentru un nivel de incredcre de
95%, k = l,96).
Repetabilitatea. Aceasta valoare este deterrninata pentru un set de minimum
20 de rnasurari cu 0 distributie standard si se calculeaza eroarea medie patranca.
Dezadaptarile. Atenuatorii care pot fi conectati la intrarea analizorului de
spectru pot da un raport de unda stationara diferit de 1:1, ceea ce conduce la 0
dezadaptare, rezultatul fiind acela ca 0 parte din tensiunea provenita de la antena este
reflectata inapoi spre antena. Neadaptarea se verifica conectand la intrarea
analizorului de spectru atenuatoare care au VSWR 1,2: I, ce dau un factor de reflexie

268
0,09, Analizorul de spectru are VSWR de 1,1:1, de unde rezulta un coeficient de
refl~xie al tensiunii de 0,047; in acest caz, incertitudinea de masurare va fi:

u = 201g(1 ± rLrll)= ±O,036dB .

Eroarea datorata incalzlrli cablului coaxial. Datorita rnodificarii


temperaturii, 0 serie de parametrii ceo caracterizeaza cablul coaxial se rnodifica:
rezistivitatea, permitivitatea electrica, permeabilitatea rnagnetica. Aceste modificari
conduc in final la aparitia unor erori de care trebuie tinut cont. Eroarea terrnica a
cablurilor coaxiale se ia pentru cazul cel mai defavorabil. Pot sa apara si erori datorate
indoirii, pozarii etc.
Atenuarea spatiului. dintre cele doua antene depinde de distanta dintre
antene. Pentru antenele cu mai multe elemente, dar si pentru alte tipuri de antene cu
directivitate mare. centrul de greutate al antenei depinde de frecventa (de exernplu, la
antenele logaritmic-periodice. la cresterea frecventei, centrul de greutate se deplaseaza
spre elernentii de lungime mai midi), ceea ce face ca distanta dintre antene sa fie
f unctie de frecventaj/ erorile datorate acestui fen omen pot fi de ordinul a ±2 dB. De
asemenea, pot fi considerate si erorile de alinierc a celor doua antene.
Imperfectiunea spatiului in care are loc rnasurarea, inc1usiv din cauza reflexiilor
suplimentare care pot sa apara mai ales atunci cand lnaltimea antenelor fata de pamfint
este mica, este de ordinul a ± 1 dB.
Eroarea instrumentala. Aceasta eroare este precizata de catre producatorul
instrumentului respectiv. In cazul analizorului de spectru este reprezentata prin
caracteristica a~plitudine-frecventa a acestuia. Aceasta variaza in functie de raportul
dintre nivelul semnalului aplicat la intrare si nivelul de referinta folosit la masurare.
Eroarea cuplorului directional se apreciaza pe baza a 20 de masurari,
Reflexia rezlduala a suprafetelor conductoare. Daca calibrarea se
realizeaza in apropierea unei suprafete conductoare, aceasta va conduce la reflectarea
unei parti din unda emisa de catre antena careajunge in punctul de observatie pe doua
drumuri diferite, ceea ce conduce la perturbarea masurarilor. Eroarea datorata
reflexiei reziduale se apreciaza pentru un unghi dual de 45°.
Erorile suplimentare. inclusiv cele produse de neadaptari, sunt cele mai
importante si pot atinge ±4 dB. Alte erori, ca eroarea de indoire a cablului, reflexia
din mediul inconjurator etc. se pot masura.
In cazul unei antene horn, calibrata prin metoda comparatiei in gama de
frecvente 1-18 GHz se pot aprecia urmatoarele erori, conform tabelului 4.8.
Folosirea metodei autoreciprocitatii poate sa conduca la aparitia unor erori
suplimentare, dintre care pot fi amintite:
a) Separarea cailor de emisie si de receptie cu ajutorul' cuploarelor directionale
introduce erorile acestora, dar si eventualele neadaptari,

269
b) Proprietatile fizice si dimensiunile geometrice ale ecranului reflector aproximeaza
regimul de unda progresiva in care se desfasoara calibrarea. fara a-I reproduce.
c) In cazul folosirii metodei autoreciprocitatii in impuls trebuie sa se cunoasca forma
impulsului emis si receptionat, iar ecoul sa nu se suprapuna peste semnalul emis.

Tabelul48
Sursa de erori Valoarea Tipul Divizor Coer. de Rezultat
[dB] distributiei sensibilitate final [dB I
Repetabilitate 10,3 normala I I 0,3
Neadaptare ±O.036 U
Ii I 0.025
Eroarea spatiala ±O.02 rectang. .fj 1 0,012

Eroare de aliniere ±O.2 rectang. .fj I 0,115

Eroare de masurare a ,
±O,46 rectang. .fj 1 0,266
nuterii
Eroare cuplor directional ±O,12 rectang. .fj I 0,069
Eroare reflexie reziduala
.fj
.,
10.1 rectang. 1 0.058
de la pllmiint
Eroarea termica la cablul
coaxial
±O,15 rectang. J3 0,087
Eroarea Indoire la cablul
coaxial
±O.II rectang. .fj I 0,064
Eroarea reflexiilor interne
ale antenei
±O,IS rectang. .fj t b.087
0,289
Reflexia pamantului ±O,5 rectang.
J3 I

Eroarea instrumentals ±O,t7 rectang. .fj 1 0,098

Inccrtitudinea combinata standard ±U ., '.' \ 0,550


Incertitudinea extinsa +2U 1,1

" TEHNICA ANTENELOR


4.6. METODE ADAPTIVE IN

4.6.1 ARII DE SENZORI

De multe ori, cand este necesara receptia unor semnale care provin dintr-o
anumita directie, se folosesc mai multi senzori dispusi in linie. Afirmatia este valabila
atat in cazul semnalelor electromagnetice, cand senzorii sunt antene, cat ~i in alte
situatii, de exemplu. In medicina la achizitia sernnalelor electrocardiografice, sau in
explorarile cu unde ultraacustice. Dupa cum s-a vazut in paragrafele anterioare,
semnalele electromagnetice sunt polarizate. Yom presupune ca senzorii pe care Ii
utilizam sunt antene orientate In directia de polarizare a undelor, astfel incat Ie putem

270
presupune omnidirectionale in planul perpendicular pe eel de polarizare: acest fapt ne
permite sa renuntam la notatia vectorial a pentru campul electromagnetic si sa
consideram ca undele sunt scalare. in plus, dupa cum se stie, la distante mari de
sursele care Ie emit, undele pot fi considerate plane. Situatia este rezumata in fig. 4.26.

I "Fig. 4.26. Senzori in linie cure receptioneaza 0 unda plana.

Presupunem ca dispunem de N senzori ornnidirectionali in planul figurii,


asezati in Iinie si distantati cu d, si ale carer iesiri sunt ponderate si insumate pentru a
forma semnalul receptionat r. Vom reveni mai tarziu asupra definitiei ponderilor. Vom
numi aceasta dispunere spatiala arie de senzori.
Asupra senzorilor este incidenta 0 undil plana, scalara, care soseste dupa 0
directie 8. In .ug. 4.26 sunt reprezentate intersectiile planelor de faza constanta cu
planul figurii. Vectorul de unda k este perpendicular pe planele de faza constanta. In
raport cu sistemul bidimensional de coordonate xOy reprezentat in figura, ecuatia
undei, presupusa armonica, este

u(x, y,t) = ACOS(ClX - k cosOx - k sin By), (4.6.1)

unde k este modulul vectorului de unda k. avand expresiile

(1) 21&
k=-=- (4.6.2)
c A.'

c fiind viteza de faza a undei, iar A. lungimea de unda, Sernnalele sunt esantionate,
eventual dupa una sau mai multe schimbari de frecventa, astfel incat. daca pasul de
esantionare este T,obtinem

271
u(x, y,n) = Acos(Qn - kcosBx- k sin By) , (4.6.3)

unde

{}=OJT (4.6.4)

este pulsatia discreta.


Este convenabil sa trecern la notatii complexe. Amplitudinea cornplexa a
functiei din (4.6.1) este

ii(x, y) = -d,exp(- jk cosBx - jk sin By) . (4.6.5)

Se observa eli

u(x, y.t) = Re{ii(x, y)exp(j.(}z), (4.6.6)

prin analogie cu cele arlitate In paragraful 1.1.


Amplitudinile complexe ale semnalelor receptionate de senzori sunt

ii;(B) = ii(O,id) = A exp(- jkid sin B), i = O...N -1, (4.6.7)

iar amplitudinea complexa a semnalului de iesire este

M-I
r(B) = LW +, i *exp(-jikdsinB). (4.6.8)
. ;=0

Motivul pentru care ponderile au fost notate ca numere complex conjugate va deveni
clar cand vom vorbi despre filtrarea adaptiva, Daca introducem frecventa spatiala
.'
a = kdsinB, (4.6.9)

atunci relatia (4.6.8) are forma unei transformari Fourier In timp discret.
Este interesant de urmarit ce inseamna In cazul considerat operarea cu ponderi
complexe. Sa presupunem di avem 0 amplitudine complexa

ii(x) = Aexp(-:-jkx) (4.6.10)

si 0 pondere cornplexa

272
w=a+ jb. (4.6.11)

Semnalul care corespunde produsului w * ii este

v(x,n) = Re{ w * u(x)exp(jJDz)} = aAcos(JDz - lex) + bAsin(JDz - lex) . (4.6.12)

Operatia reala care corespunde transformarii lui ii in v


= w * ii este reprezentata in
fig. 4.27. Se observa ca schema echivalenta cuprinde doua inrnultiri cu ponderi reale si
o defazare cu -900•

u(x,n) a
.....
v(x, n)
L ...
J -1d2
1
I
I
b ..
~
!!

Fig. 4.27. Schema reala echivalenta inmultirii eu 0 pondere


cornplexa.

Observatia de mai sus este importanta mai ales daca prelucrarea se face in
timp eontinuu (bineinteles inlocuind n eu t). in timp discret, prelucrarea se realizeaza
cu procesoare de semnal, eaz in care algoritrnii se pot scrie direct folosind numere
cornplexe.
Revenim la raspunsul (4.6.8). Un caz particular foarte important se obtine
dad ponderile au forma

Wi =exp(- j(i -l)¢), i = 1 ..M , (4.6.13)

unde t/J este un unghi oarecare. In domeniul timpului discret. aceasta revine la simpla
intftrziere a semnalelor de la iesirile senzorilor, inainte de insumare. Inlocuind (4.6.13)
in (4.6.8) obtinern:

273
r(8) =A I
;-",Q
exp(- ji(kd sin 8 _ ¢» = A 1- exp(- jM (kd sin 8 - ¢»
1- exp( - j(kd sin 8 - ¢»
=

M 1 ,I; sin[ M (kd sin 8 - ¢)]


= Aexp(-j-(kdsin8-¢»exp(j-(kdsin8-¢» 2 .
2 "
2 '
. [1
SIn'2(
kd . D
SIn(7~¢)]

Definim, prin analogie cu diagrama de directivitate pe care am folosit-o in capitolul I.


fuoc~a .

.-1'1(8)1 sin[M(kdsin8-¢)]
f(8) =-- =1--=2-----1 (4.6.14)
MA M sin[_!_(kdsin 8 - ¢)]

'. 2

Yom pastra denumirea de diagramd de directivitate pentru aceasta functie, Ea are un


maxim egal cu 1 In directiile specificate de acele valori 0 =:= OM pentru care

kd sin {}M =¢. (4.6.15)

Functia f este reprezentata, pentru d = AI2 si M = 5 , dupa cum urmeaza: in


fig.4.28 =
OM = 0, in fig. 4.29 OM 1r 15, iar in fig. 4.30 OM = -21r 15. Se observa ca,
in fiecare caz, exista 0 directie, specificate de OM, in care directivitatea este maxima ~i
patru directii in care directivitatea este nula, Se spune eli s-a format 0 multime
completd de lobi ortogonali. Yom deduce. in cele ce urmeaza, expresiile generale care
dau directiile preferentiale specificate.
in structurile de tipul celei prezentate, numarul M. este de obicei impar:

M =2N +1. (4.6.16)

Directiile preferentiale sunt date de solutiile ecuatiei:

. [2N
Sill 2+ 1 (kd S10
'(} - ¢) ]' =0 (4.6.17)

7
(m~~imul apare cand este indeplinita (4.6.15) deoarece in expresia lui f apare 0
nedeterminare care, cand este ridicata, ia valoarea I; valoarea corespunzatoare a lui (J
se gaseste printre radacinile ecuatiei precedente).

90

270

Fig. 4.28. Diagrama polara a functiei f , in conditiile specificate in


text, pentru OM=O.

Solutia pentru (J a ecuatiei (4.6.17) este

(J
n
= arCSIn
. [-1
kd
(2n"+
2N I
AI)]
+ 'I' ,n mtreg.
A
(4.6.18)

Unghiul (J ia valori in intervalul [_" /2,,, /2], deci ecuatia precedenta dii valori
corecte pentru acesta daca impunem In plus conditia ea argumentul functiei arcsinus sa

, fie subunitar. Rezulta domeniul de valori posibile pentru n:

_ (2N + I) kd + ¢ S; n S; (2N + I) kd _ ¢. (4.6.19)


2" 2"

275
1'1.,,:;. '
90

270

Fig. 4.29. Diagrama polara a functieij", I'nconditiile specificate in


text, pentru 8M;1lf5.

Trebuie S~ avem in vedere inca un aspect: domeniul de valori admisibile


pentru unghiul ¢ este [-Jr,Jr) (el determina intarzierile din struetura reeeptorului).
Avand In vedere eli 0 e [-Jr /2, Jr /2], rezulta eli functia sinus din (4.6.15) parcurge
intregul domeniu de valori intre -1 si I. Urmeaza ca, in mod obligatoriu, trebuie sa
avem kd :5 Jr sau, cum k = 2Jr / A.

(4.6.20)

In mod obisnuit, valoarea lui ¢ se calculeaza pe baza ecuatiei (4.6.15),


deoareee se presupune cunoscut OM . Daca este indeplinita (4.6.20), atunci obtinem 0
valoare corecta pentru unghiul cautat. Exista 0 analogie intre ultima relatie ~i conditia
lui Nyquist din teorema esantionarii a lui Shannon.
Formalismul prin care am ajuns la (4.6.14) este analog eelui pe care I-am
folosit cand am studiat difractia Fraunhofer a unei unde plane, in capitolul I. Aeest
lucru nu este intiimplator, ci este 0 manifestare a fenornenului de reciprocitate:

276
~~racteristicile care guverneaza receptia undelor plane de catre un grup de senzori
dispusi In linie sunt analoge cu cele de emisie ale unui grup de dipoli dispusi .in linie.
Posibilitatea de a modifica diagrama de directivitate a unei arii de senzori pe

90

270

Fig. 4.30. Diagrama polara a functiei f. in conditiile specificate in


text, pentru BM=-21T15.
cale electrica este folosita in practica in mod eficient pentru a construi structuri
capabile sa se adapteze la conditiile concrete de receptie, prin favorizarea semnalelor
care provin dintr-o anumita directie ~i anularea celor care sunt incidente din alte
directii. in acest scop sunt folosite tehnicile defiltrare adaptivd.

4.6.2 FILTRE ADAPTIVE

in acest subparagraf vom face 0 scurta prezentare a problematicii filtrarii


adaptive si a algoritmului LMS. Schema generals a unui filtru adaptiv, nerecursiv,
complex este prezentata in fig. 4.31.
In schema apar urrnatoarele semnale:
• semnalul de intrare u(n), care se aplica filtrului;
• semnalul dorit d(n) ;
• semnalul de la iesirea filtrului (nefigurat in schema)

277
M

d(n) = I Wk * u(n - k + 1). (4.6.21)


k=1

care joaca rolul unui estimator al raspunsului dorit, un de coeficientii filtrului wk se


numesc ponderi ;
• semnalul de eroare

e(n) = d(n) - d(n). (4.6.22)

care cornanda modificarea ponderilor ..

u(n-M+I)

d(n)

Fig. 4.31 Filtru adaptiv, nerecursiv, complex.

Scopul schemei este modificarea in timp real a ponderilor. astfel Incal


estimata semnalului dorit sa se apropie de acesta In medie patratica, adica varianta
semnalului de eroare sa tinda spre zero. La prima vedere pare ciudat sa incercarn sa
reproducem un semnal de care dispunem. Alegerea semnalului dorit tine. In multe
situatii, de intuitie. De exernplu, in cazul predictiei Iiniare, semnalul dorit este 0
variants intarziata a sernnalului de intrare; In cazul filtrarii semnalelor de la iesirile
antenelor, semnalul dorit este un semnal pilot, generat la nivelul receptorului, care
impune 0 directie de receptie privilegiata: In cazul anularii ecoului in telefonie,
semnalul dorit este 0 varianta intarziata a mesajului emis de vorbitor etc.
"Inventarea" filtrelor adaptive este legata de problema Wiener. Enuntul acestei
probleme se poate face pe baza sistemului din figura de mai sus, In care presupunem
eli nu exista legatura de reactie inversa de la semnalul de eroare catre ponderi, pentru
modificarea acestora, astfel incat ponderile sunt fixe. In aeeste conditii, se poate arata
ea: daca semnalul de intrare si raspunsul dorit sunt semnale aleatoare stationare, de
ordinul al do ilea. pe care Ie presupunem centrate, atunci exista un set optim de ponderi

278
"J"!.l:"l""WM astfel Incat media patratica a erorii sa fie minima. Solutia respectiva
poate fi gasita printr-o procedura recursiva, de unde ideea de a prevedea 0 cale de
reactie de la semnalul de eroare spre ponderi. Desigur ca. In conditii de stationaritate,
rezolvarea recursiva a problemei nu se justifica (solutia este sirnpla in termenii functiei
de corelatie a semnalului de intrare si a functiei de intercorelatie dintre semnalul de
intrare si raspunsul dorit, deci problema se reduce la 0 estimare a parametrilor). Ceea
ce aduc in plus filtrele adaptive este capacitatea de a urmari variatiile parametrilor
statistici ai semnalului de la intrare si ai raspunsului dorit, desigur daca viteza de
variatie este limitata.
Sistemul pe care l-am prezentat in fig. 4.31 are la baza un filtru transversal.
adica un filtru digital cu raspuns finit la impuls. sau nerecursiv, eu coeficienti
cornplecsi. Prin adaugarea reactiei, acest filtru s-a transformat intr-un sistem variant In
timp. Este posibil ca schema de baza sa fie eea a unui filtru recursiv. deci eu raspuns
infinit la impuls. In acest caz insli analiza este mai cornplicata si. In plus. este posibil
ca varianta semnalului de eroare sa prezinte mai multe minime locale, ca functie de
ponderi. in lac de un singur minim global. cum este cazul filtrelor nerecursive.
Deoarece 1'npractica utilizarea filtrelor digitale pentru realizarea filtrelor adaptive este
mai rara, ne vom rnargini la cazul filtrelor de baza transversale.
Un sistern adaptiv se reprezinta, In mod simbolic. ca in fig. 4.32. Blocul notat
cu HM este un filtru transversal ale carui M ponded sunt comandate de semnalul de
eroare.
. .~

urn)

Fig. 4.32. Sistem adaptiv reprezentat simbolic.


Intreaga teorie pe care 0 tratam pentru un singur semnal de intrare se poate
aplica pentru cazul mai multor semnale de intrare, eu rnodificari minore. Iesirea unui
astfel de sistern este (fig. 4.33)

M
d(n) =L Wk * Uk_I (n) . (4.6.23)
k=1

279
Pentru semnalul de eroare se poate aplica (4.6.22), iar relatiile de actualizare a
ponderilor depind numai de acesta.
in toate relatiile care se obtin pentru cazul unei singure intrari, se poate inlocui
u(n - k + 1) cu Uk_I (n) pentru a trece la cazul mai multor intrari. Proprietatile
statistice ale semnalului de intrare in prima situatie trebuie sa Ie presupunem
indeplinite de cele M semnale de intrare I'n a doua situatie. Diferenta consta desigur I'n
faptul ca, in cazul unei singure intrari, proprietatile statistice se refera la esantioanele
trecute si prezente ale aceluiasi semnal. in timp ce, in cazul mai multor intrari, aceleasi
t
proprietati se refera la esantioanele prezente ale mai multor semnale .

.
uo(n ) ~_ WI .....
,
) r-. W2
..... dll(n) - .. 1"[,,\ e(nl.
,..
I \. ~

... ,
+~
den)

uM_I(n) ~ WM ..
,..

, -~
- ; ',--~ "
i.

Fig. 4.33. Filtru adaptiv cu mai multe intrari,

o proprietate foarte importanta a solutiei problemei Wiener este


ortogonalitatea statistica a raspunsului dorit den) pe semnalul de eroare
corespunzator regimului de functionare Wiener (adica in conditii de adaptare in eazul
filtrelor adaptive). semnal pe care Il notam cu eo(n). Semnalul de intrare u(n) este ~i
el perpendicular pe eo(n). Mai mult dedit atat, se poate arata ea

(4.6.24)

280
relatie in care apar variantele semnalelor respective .
.. iI4' Imaginea geometries a acestor relatii, care reprezinta principiul de
ortogonalitate, este data in fig. 4.34. Vectorii (statistici) d si u se afla in acelasi plan
(sunt amandoi ortogonali la eo), iar vectorii d , J ~i eo satisfac teorema lui Pitagora.
Dupa cum am mai mentionat, scopul filtrarii adaptive este atingerea, printr-o
procedura recursiva, a regimului de function are Wiener. Pentru aceasta exista mai
multi algoritmi, dintre care eel mai des utilizat si totodata eel mai simplu este
algoritmul LMS (Least Mean-Square). Fiecare pas al acestui algoritm se desfasoara pe
durata dintre doua esantioane ale semnalului de intrare.
Daca notam cu u ~i w vectorul coloana al semnalului de intrare si, respectiv,
vectorul coloand al ponderilor, definiti prin

WI u(n)
W2 u(n -1)
w= u(n) = (4.6.25)
............
:";"

wM u(n-M +1)

Fig. 4.34. Imaginea geometrica a


principiului de ortogonalitate.

atunci au loc relatiile

den)
A
=~ '"
Wk *u(n -k + 1) = w H u(n). (4.6.26)
k=1

J*(n),",uH(n)w, (4.6.27)

unde cu H s-a notat operatia de transpunere hermitica.


Eroarea de predictie satisface

281
e(n) = den) - w" u(n). (4.6.28)

si, evident

e*(n) = d *(n) _uH (n)w. (4.6.29)

Se mai noteaza cu. 1, ,

p(O)
p(-I)
P = E{u(n)d * (n)} = (4.6.30)

p(-M +1)

veetorul avand pe eomponente valorile functiei de corelatie dintre intrare si raspunsul


dorit si eu:

reO) . r(l) reM -1)


r(-I) reO) reM - 2)
R = E{u(n)u H
(n)} = (4.6.31 )

r(-M + I r(-M + 2) reO)

matrieea de autocorelatie de ordinul M a intrarii, Amintim ca aceasta matrice este


herrnitica

(4.6.32)

si, deei, este pozitiv semidefinita. In praetica curenta, se presupune ea aceasta matriee
este pozitiv definita,
Se poate arata eli solutia problemei Wiener este veetorul ponderilor dat de
relatia

w=wo = R-1 p. (4.6.33)

282
/. Pentru a prezenta algoritmul LMS, vorn nota cu W (n) valoarea vectorului
ponderilor la al n-lea pas al algoritmului (initializarea se face pomind de la un vector
W (0) oarecare). Relatia (recursiva) de actualizare a ponderilor este

-~

W (n+1l = W (n) + ,uu(n)e * (n), (4.6.34)

unde f1 este un parametru care determina viteza de convergenta.


Se poate arata ca, in ipoteza independentei statistice dintre semnalul de intrare
u(n) si vectorul ponderilor W (II) (implicata de necorelarea lor in cazul gaussian),
media statistica a vectorului ponderilor tinde catre vectorul optim in sens Wiener W0

dad este indeplinita conditia

0< f1 < 2..1.:;1, k = l..M (4.6.35)

(..1.ksunt valorile proprii ale matricii R, in mod obligatoriu reale si pozitive, datorita
faptului ca matricea insa!ii este pozitiv definita), "-
Aceasta inseamna ca, daca rulam algoritmul de multe ori (de cateva sute de ori in
practica), cu punctul ~e start W (0) ales aleator ,~imediem toate curbele de convergenta
ale lui , media limitelor va fi vectorul optim.
W(II)

In fig. 4.35 este reprezentat rezultatul rularii unui algoritm LMS intr-un eaz
particular. Mai precis, apare, pe ordonata, variatia a patru dintre cele sapte ponderi
utilizate in functie de indicele pasului algoritmului (situatia concreta este fara
importanta, deoarec"e figura are un scop ilustrativ pentru ceea ce urmeaza; to ate
semnalele au fost stationare).
Din figurii se observa ca ponderile tind spre valoarea optima, data de solutia
problemei Wiener, aproximativ dupa niste exponentiale, dar ca, in regim permanent,
exista 0 fluctuatie in jurul acestor valori. Fara a intra in amanunte, se poate demonstra
ca exponentialele au constantele de timp date de 1 •

(4.6.36)

,
unde TE este perioada de esantionare, iar A.; sunt, ea mai sus, valorile proprii ale
matrieii R. In cazul, des intalnit in practica, in care

JIA; «1, i = l..M , (4.6.37)

283
se poate folosi aproximarea

:::TE
T; _ • i=l..M. (4.6.38)
pA;

0.5

-0.5

-1~~--~~--~~--~~--~~~
o 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
n

Fig. 4.35. Variatia in timp a patru ponderi intr-un exemplu de rulare a


algoritmului LMS.

Media patratica a semnalului de eroare e(n) este 0 suma de exponentiale, eu


constante de timp de doua ori mai mici dedit cele de mai sus. Ea se stabilizeaza
aproape de valoarea minim! data de solutia problemei Wiener, dar, In regim
permanent. executa oscilatii in jurul aeesteia. Oscilatiile pot fi modelate ca un proces
stationar, centrat, de varianta O"sup. Daca notam cu 0"0 varianta semnalului de eroare
corespunzator solutiei problemei Wiener, atunci se poate defini neajustarea prin
0"
N = ~. Se poate demonstra ca, in conditiile (4.6.37)
0"0

N == J1 tr(R) (4.6.39)
2

284 ~.
(tr:(R) este urma matricii R. egala cu suma elementelor de pe diagonala principala,
sau eu suma valorilor proprii, R fiind invariants la rotatii).
Este utila definirea unei constante de timp medii ca medie armonica a
eonstantelor de timp din varianta sernnalului de eroare (de doua ori mai mici decat
eele din (4.6.38):

__
I-I = I2JJAk
=_k=_I_'_k k=1 TE =_2_fl_tr(R). (4.6.40)
«;: M M MTE

Se vede imediat cli

N= MTE . (4.6.41)
4'med

Aceasta tnsearnna eli. in eazul algoritmului LMS, trebuie facut un compromis Tntre
precizie ~i viteza atunci cand se alege parametrul fl .. De obicei, se cunoaste urma
marricii R sau, daca nu, se poate estima usor din puterea semnalului de intrare:
lr(R)'= Ma; . Neajustarea se impune in jur de 10%. iar fl rezulta din (4.6.39).

4.6.3 ANTENE ADAPTIVE

Schema din fig. 4.26 devine mai flexibila daca admitem eli ponderile
complexe sunt oareeare si nu sunt limitate la exponentiale care introduc doar
Intarzieri. Sa presupunem ca, pe aria de senzori, sunt incidente M semnale de aceeasi
frecventa (atatea cate sunt ~i senzorii), din directiile Om' m = 1..M. avand
amplitudinile ~i fazele initiale respectiv Am' rpm' m = 1..M • Putem impune ea diagrama
de directivitate sa aiba zerouri in directiile din care yin sernnalele nedorite ~i sa
transforme semnalele utile astfel incat acestea sa aiba amplitudini ~i faze initiale
prescrise.
tntr-adevar, amplitudinile complexe ale semnalelor reception ate de senzori,
corespunzatore sernnalelor incidente, sunt

Raspunsul receptorului corespunzator unui sernnal oarecare dintre cele M incidente


este

285
M-I
rm = L Wm * Am exp(- jmsinOm). (4.6.43)
;=0

iar raspunsul la suma tururor semnalelor este, pe baza liniaritatii, suma raspunsurilor:

(4.6.44)

Dad impunem conditiile

(4.6.45)

unde Bm sunt niste numere complexe oarecare, obtinern un sistem de M ecuatii cu M


necunoscute ~i vorn ave a la iesire amplitudini si faze initiale prescrise pentru toate cele
M semnale. tn particular, putem impune ca amplitudinile semnalelor considerate
perturbatoare sa fie nule.
Metoda de optimizare a receptiei prezenrata nu este adaptata aplicarii in
practica, intr-o situatie reala. in primul rand. tntr-o astfel de situatie nu cunoastern
numarul semnalelor incidente. Am putea folosi un numar suficient de mare de senzori
astfel Incat sistemul de ecuatii sadevina supradeterminat si sa il rezolvam prin metoda
eelor mai mici patrate. Dar, de fapt, nu cunoastem aceste semnale, pentru ca, In caz
contrar, ar fi absurd sa mai construim un receptor. in plus, nu e in general plauzibila
nici presupunerea ca toate semnalele au aceeasi frecventa (decat daca perturbatiile sunt
reflexii ale sernnalului util): este mai natural sa presupunem ca receptia e de banda
lngusta. ·r .
in cele ce urrneaza YOm trece prezenta, pe scurt, cateva posibilitati de utilizare
a filtrarii adaptive pentru a rezolva aceasta problema. Ca intreg continutul paragrafului
de fata, prezentarea are un scop informativ, pentru ca este irnposibila epuizarea acestui
subiect, foarte vast. in spatiul rezervat. 0 schema posibila este ilustrata In fig. 4.36.
Solutia se bazeaza pe generarea, la nivelul receptorului, a unui semnal pilot,
avand frecventa cat mai apropiata de cea a semnalului uti! si care se aplica in punctele
=
de la iesirile senzori!or, dupa ce este intarziat. Prin ajustarea intarzierilor ¢>;, i 1..M ,
se poate alege, dupa cum s-a ararat in subparagrafuI4.6.1, 0 directie (preferentiala) de
observare, directie in care caracteristica de directivitate a ariei de senzori prezinta un
maxim. Semnalul pilot serveste si ca semnal dorit in structura filtrului adaptiv.
Sumele dintre iesirile senzorilor ~i variantele intarziate ale semnalului pilot
sunt aplicate unor filtre digitale transversale, de un ordin Kales pe cale experimental a,
ale carer ponderi w"Ik' m = 1..M • k = l .. K sunt modificate in timp de catre semnalul de

286
nu ~p wnJ '(V£'V '~!1) ~UlU1U!~P [npnnuos od rs I~uogollo ~lS~ ~ls~:)l! ,!pnnuod '~J~OJ~
op jnpnnucs U! ~lU~Z~Jd !1 iod nu ;;)A!P~J!P ~I~lU::U~JJ~lU! 'ouad V111l;;)P ~d
,f 1I1~W!lSdU! ;;)l~ds~g~J ;;)SlIls~:m 1.PVllnz~J 'p aiso (!In InItluw:;,s
!~ iJ +f =P umo 'JuQ 'Ipo mjnpnnuas dIu ;;)WJO oiuozard !J rod OU [UUWdS lS~JU U!
'~JUWJO uPd 'tl:;'Jl.lJ1U!OJ !S iuop !OInIUUWds U1Uli!lS;) (no lUI~JOJ~u) ad IlIUOa01JO';}lS~
;)P In(l~uw;)s 'aJlIldllpu ap !OIOSdJOJd tlWJO U! 'l'el¥J'e !tlli urn umo lldna
;)JeOJ;)
'~JlIOJ;) cp [npnnuos sunureiop
as U nnuod 'p (iopd) lPOP InI~uw~s U!P opeos cs ~JUJ 'l!JOp mjnpnnuas U f UlllW!lSg
ounqo as ~Jll!1 J01S~Jtl JOIP!S~! U~JUWOSU!uPd 'SWi lil!Joj3It! UO-Jlu!Jd 'iJ ~JUOJ~
'I1A!ldepll uozuos ap apv '9£'17 '8!:1

.J

A!ldllPll
nlll!:1
__ .:._. J
r---
,,
1

,,
, p
I
,,
1
1
:+ .,
1

la
,
1

1
nJ11!:1
1

~----------- -----------,
1
,
1
1
,
1

1
1
1
1 A!ldepe
,
1
1
, OJ11!.:!
1
I
L I
sunt prezente nici in d, rezulta eli nu pot fi prezente nici in estimata, In felul aeesta se
realizeaza filtrarea perturbatiilor,
In schema din fig. 4.36 este reprezentat un proeesor auxiliar caruia i se aplica
iesirile senzorilor. Aeest procesor este de tip slave, deci are aceeasi structura ca
proeesorul primar si, la fiecare pas al algoritmului, ponderile sale sunt actualizate
pentru a fi egale cu ale procesorului primar, master. In raspunsul r este favorizata
prezenta semnalelor din directia dorita si avand frecventa apropiata de eea a
semnalului pilot.
Daca in situatia concreta este necesara 0 economie de echipament, atunei se
poate renunta la proeesorul auxiliar, cu pretul cresterii timpului de proeesare. Astfel,
Intr-o prima faza, se realizeaza adaptarea ponderilor, eu semnalul pilot eoneetat. In a
doua faza, se deconecteaza semnalul pilot ~i se treee pe regim de receptie. Desigur ca.
periodic, este necesara comutarea intre cele doua faze, in seopul actualizarii
ponderilor. In urma acestei actualizari, se modi fica diagrama de directivitate prin
introdueerea de zerouri in directiile din care sosesc perturbatiile,
Solutia prezentata este aplicabila si altor dispuneri ale senzorilor, nu numai in
linie. Ei pot fi dispusi, in functie de cerintele aplicatiei, ~i in alte configuratii, Se alege
o structura de receptie adaptiva atunei cand caracteristicile semnalelor si directiile de
propagare sunt variabile in intervale de timp relativ scurte, in mod aleator.

288
ANEXAI
DIAGRAME DE RADIATIE

PENTRU DIPOLII
ELEMENTARI

Relatiile (1.7 .21) si 0.7.22) permit trasarea diagramelor de radiatie pentru


ariile de dipoli. Ii presupunem pe acestia dispusi in jurul originii unui sistem de
coord onate sferice, astfel ineat in aproximatia de ordinul int1ii ei pot fi considerati
concentrati in originea sistemului. Daca sunt prezenti n dipoli, fiecare caracterizat
printr-o amplitudine cornplexa Em. m = l..n (v. (1.7.13», atunci campul total intr-un
punct de eoordonate (r,e.(/) este dat de

- exp(- jkr) ~ -
E= .L..JEm exp(jkom eosam)sinBu8. (Al.l )
r m",1

tn aceasta anexa, prin diagramd de radiatie vom intelege functia

" .
f(r,B,(/) = r
max E(r,B,(/)
I)' (A 1.2)

Pentru B =" /2 =
se obtine diagrama de radiatie in plan orizontal, iar pentru (/) 0 si
rp =" ,se obtine diagrama de radiatie in plan vertical. Se poate usor arata ca, in cazul
mediilor tara pierderi, cum sunt cele pe care Ie consideram aici, diagrama de radiatie
in plan orizontal coincide eu diagrama de direetivitate in sensul definit in paragraful
1.5.
Pe baza relatiilor (A 1.1) si A( 1.2) am scris pentru exemplificare trei programe
MATLAB® versiunea 5.3. Primul, intitulat dradoriz.m permite trasarea diagramei de
radiatie in plan orizontal (de fapt, in orice plan definit printr-o valoare a lui B).

~program dradoriz.m
%inte.rferE:nta in plan orizontal a
%dipolilor E:lementari paraleli eu axa z
~6&ic:uatii.n.3D in jurul originii '.
"'
clear
lambda=10; %lungimea de unda in metri
A=[l 1 1 1 1 1) '; %amplitudinile dipolilor
faze=[-pi/4 0 000 0] '; %fazele initiale ale dipolilor
El=A.*exp(j*faze); %apmplitudinile complexe ale dipolilor
N=length(E1); %numarul dipolilor

289
delta=[S 0 5 5 5 10) 'i%distantele fata de origine
thetap=[pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 ] 'i %colaticudinile
dipolilor
phip=[O 0 pi pi/2 -pi/2 O]'i %longitudinile dipolilor
RP=li %distanta la care se masoara campul in metri
Rez=1000i %re=olutia de reprezentare
E2=repmat(E1,1,Rez)i
repdelta=reprnat(delta,l,Rez)i
repthetap=repmat(thetap,1,Rez)i
repphip=reprnat(phip,l,Rez);
phi=linspace(O,2*pi, Rez); %pt diagrama de directivitate
repphi=reprnat(phi,N,1);
theta=pi/2i %pozitia planului
cosA=sin(theta)*sin(repthetap) .*cos(repphi-repphip)+ ...
cos(theta)*cos(repthetap)i
E=E2*exp(-j*2*pi*RP/lambda) .*exp(j*2*pi/larnbda* ...
(repdelta.*cosA» .*sin(repthetap)i
E=sum(E,1)i %arnplitudinea complexa a campului
AE=abs (E) ;
RE=AE/max (AE) i
figure(2)
polar (phi,RE, 'k') \
title('diagrarna de radiatie orizontala', 'FontSize' ,8)

Pentru dipolii alesi ca exernplu, rezultatul rularii programului este prezentat in


fig. AI.t. "

Programul dradvert.m traseaza diagrama de radiatie verticala, pentru 0 valoare


specificata a lui ffJ ~i automat si pentru (ffJ + tr ).

%prograrn dradvert.rn
%interferenta in plan vertical
%a dipolilor elementari paraleli cu axa z
%situati in 3D in jurul originii
clear
lambda=10; %lungimea de unda in metri
A=[11 111 1] '; %amplitudinile dipolilor
faze=[-pi/4 0 0 0 0 0] '; %fazele initiale ale dipolilor
E1=A.*exp(j*faze); %apmplitudinile complexe ale dipolilor
N=length(E1); %numarul dipolilor
delta=[5 0 5 5 5 10] ';%distantele fata de origine
thetap=[pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 ] '; %colatitudinile
%dipolilor
phip=[O 0 pi pi/2 -pi/2 0) '; %longitudinile dipolilor
RP=1; %distanta la care se masoara campul in metri

290 ."
R~~F1000; %rezolutia de reprezentare
theta=linspace(O,pi, Rez); %pt diagrarna de directivitate
reptheta=repmat(theta,N,l);
E2=repmat(El,l,Rez);
repdelta=repmat(delta,l,Rez);
repthetap=repmat(thetap,l,Rez) ;
repphip=repmat(phip,l,Rez) ;
phil=O; %primul semiplan
phi2=phil+pi; %al doilea semiplan
cosA=sin(reptheta) .*sin(repthetap) .*...
cos (phil-repphip) +cos(reptheta) .*cos(repthetap);
E=E2*exp(-j*2*pi*RP/larnbda) .*exp(j*2*pi/larnbda* ...
(repdelta.*cosA)) .*sin(reptheta);
Ecl=sum(E,l); %aw~litudinea complexa a campului
AEl=abs (Ecl) ;
REl=AE1/rnax(AE1);
cosA=sin(reptheta) .*sin(repthetap) .*cos(phi2-repphip)+ ...
cos (reptheta) .*cos(repthetap);
E=E2*exp(-j*2*pi*RP/larnbda) .*exp(j*2*pi/larnbda* ...
(repdelta.*cosA)) .*sin(reptheta);
Ec2=sum(E,l); %amplitudinea complexa a campului
AE2=abs(Ec2);
RE2=AE2/rnax(AE2); %Reprezentarea se face in coordonatele· po Laze
liIale.planuluiales (nu in coordonatele sferice initiale)
phirepl=pi/2-theta;
phirep2=theta+pi/2;
figure(3)
polar(phirepl,RE1, 'k')
hold
polar (phirep2,RE2, 'k')
hold
title('diagrama de radiatie verticala', 'FontSize',8)

In fig. Al.2 este prezentat rezultatul rularii acestui program (dupa cum se
po ate vedea, dipolii sunt aceiasi ca in exemplul anterior).
Diagrama de radiatie tridirnensionala este trasata de programul drad3d.m.
Rezultatul este prezentat in fig. A1.3.

%prograrn drad3d.m
%interferenta dipolilor in spatiu;
~.diagrame de directivitate 3d (program optimizat)
%foloseste matrici tridimensionale
clear

, 291
I
I

l
lambda=10; %lungimea de unda in metri
A=[l 111 1 1]; %arnplitudinile dipolilor
faze=[-pi/40 0 0 0 0]; %fazele initiale ale dipolilor
E1=A.*exp(j*faze); %aprnplitudinile cornplexe ale dipolilor
N-length(El); %nurnarul dipoliloI
RP=l; 'lldistantaLe care se masoara campul in metri
Rez=100; %rezolutia de reprezentare
delta=[S 0 5 5 5 10);%distantele fata de origine
thetap-[pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 pi/2 ]; %colatitudinile
dipolilor
phip=[O 0 pi pi/2 -pi/2 0]; %longitudinile dipolilor
phi=linspace(O,2*pi, Rez); %pt diagrama de directivitate
theta-linspace(O,pi,Rez);
theta=theta';
reptheta=repmat(theta,l,length(phi)) :
repphi=reprnat(phi, length(theta) ,1):
rep3theta=repmat(reptheta, [1 1 N)):
rep3phi=reprnat(repphi, [1 1 N]);
E3=zeros(1,1,N):
E3 (1,1, :)=E1;
E3-reprnat(E3, [length(theta), length (phi) 1]);
delta3=zeros(1,1,N);
delta3(1,1, :)=delta:
delta3-reprnat(delta3, [length(theta), length(phi) 1]);
thetap3=zeros(1,1,N) :
thetap3(1,1, :)=thetap;
thetap3=reprnat(thetap3, [length(theta), length (phi) 1));
phip3=zeros(1,1,N)i
phip3(1,1, :)=phipi
phip3=reprnat(phip3, [length(theta), length(phi) 1]);
cosA=sin(rep3theta) .*sin(thetap3) .*cos(rep3phi-phip3)+ ...
cos (rep3theta) .*cos(thetap3);
E=E3/RP*exp(-j*2*pi/lambda*RP) .*exp(j*2*pi/larnbda* ...
delta3.*cosA) .*sin(rep3theta):
E=sum(E,3): ~amplitudinea complexa a carnpului
AE=abs (E):
XE=AE.*sin(reptheta) .*cos(repphi):
YE=AE.*sin(reptheta) .*sin(repphi);
ZE=AE.*cos(reptheta);
X=XE/rnax(max(AE)) ;
Y=YE/rnax(max(AE)):
Z=ZE/max(max(AE)):
%diagrama de radiatie in 3d
figure(l)
colormap (,gray' )
surf(X,Y,Z)

292
.axis equal
"xlabel ("x ' )
ylabel ('y')
zlabel (,z ')
title('diagrarna de radiatie', 'FontSize',8)

J ~

Datele din programele de mai sus pot fi cu usurinta modificate pentru a trasa
diagramele de radiatie ale altor configuratii de dipoli. Concluzia cea mai importanta a
unui astfel de studiu este ca, prin modificarea pozitiilor relative si a fazelor initiale ale
dipolilor, configuratia po ate fi facuta sa radieze preponderent in anumite directii. Este
inutil sa insistarn asupra aplicatiilor practice ale acestei proprietati. In sfarsit,
subliniem faptul ca programele pot fi utilizate pentru a calcula ~i amplitudinea
complex a a intensitatii campului electric in orice punct din spatiu.

diagrama de radiatie orizontala


90 1

270

Fig. A 1.1. Diagrama de radiatie orizontala.

293
..

diagrama de radiatie verticala

90 1

18 o

Fig. A 1.2. Diagrama de radiatie verticala,

diagrama de radiatie

0.5

N a

-0.5

Fig. AU. Diagrama de radiatie in trei dimensiuni.

294
·
J, ,"
ANEXA2
DIAGRAME DE RADIATIE
, PENTRU ANTENE FILARE
Sa consideram un fir rectiliniu, de lungime L, pareurs de un curent variabil I,
ca In fig. A2.1. Un element oarecare, de lungime dz, radiaza, in conformitate eu
(1.7.22), (1.7.21) si (1.7.13), 0 amplitudine complexa a intensitatii campului electric:

2
-
dE = -. l(z)k exp(-jkr)
exp(jkc5 cos ()cos ()p) sin () dz (A2.1)
47rEc J{J) r

in directia data de De' Desigur eli

()= {o. zz~o


p 1l c O.
(A2.2)

Integrand (A2.1) intre -I ~i I cu

L
1-- (A2.3)
2

se obtine campul produs de antena. Pentru


aceasta trebuie cunoscuta distributia curentului
in functie de z, ceea ce nu este 0 problema eu
x solutie analitica exacta. In buna concordanta cu
rezultatele experirnentale, se poate folosi
urmatoarea solutie aproximativa, inspirata din
Fig. A2.1. Antena filara. teoria liniilor de transmisie, In ipoteza ea
antena este alimentata la mijlocul sau, adica in
z=O.
in fig. A2.2 este reprezentata 0 linie de transmisie, de irnpedanta caracteristica
Z; si lungime I, care leaga un generator de 0 sarcina. In fig. A2.3 este reprezentat
procesul conceptual de trecere de la linia functionand In golla antena filara alirnentata
simetric. Vom accepta ea valoarea curentului prin antena este aceeasi cu cea de pe
linie, unde se stabileste un regim de unde stationare. Linia este presupusa fara
atenuare, de unde rezulta ca unica posibilitate de disipare a energiei este in partea
rezistiva a impedantei generatorului. Aceasta consecinta este in evidenta contradictie
cu faptul di energia se pierde prin radiatie, tn plus. 0 sursa de erori este ~i faptul eli
antena nu poate fi realizata sub forma filara, adica utilizand un conductor de diametru
295

nul. In pofida acestor neajunsuri, exista avantajele unei forme analitiee simple
curentului prin antena si a unei bune concordante eu rezultatele experimentale.

i(z)

u(~) 2,

i(z)


z=o •
z=1 z

Fig. A2.2. 0 linie de transmisie, de lungime I. care


conecteaza un generator cu 0 sarcina,

L :

Fig. A2.3. Trecerea de la 0 linie de transmisie la 0 antena filara,

'"
296
, Conform teoriei liniilor de transmisie, pentru linia din fig. A2.2 expresia
J, 'tmplitudinii complexe a curentului este
I

(A2.4)

unde

(A2.S)

sunt coeficientii de reflexie in tensiune la sarcina si, respectiv, la generator;

p= 2" (A2.6)
A

esre constanta de faza (linia este presupusa tara pierderi). iar Z; este impedanta
caracteristica a liniei. tn mode luI nostru vom lua lungimea de unda pe linie egala cu
lungimea de unda a carnpului electromagnetic emis de antena, deci P == k . Pentru 0
linie in gol avem T, == 1. Dupa cateva transformari rezulta

-i(z)= 2jeg PI
Zg «z; e) -T
I e-J
PI sin [2"]
-(l-z)
A.
-
:=10 [2"
sin -(i-z)
A
] . (A2.7)
g .

In fig. A2.4 este reprezentata amplitudinea cornplexa a curentului pentru 0 antena la


care I = A / 4, iar in fig. A2.2 pentru, 1= 5A./ 8. in ambele cazuri am luat
To = -I, A. = I In unitati arbitrare, iar rezultatul este 0 marime reala,
Sa revenim la (A2.1). Tinand cant de faptul ca mediul de propagare este flirli
pierderi, putem inlocui (J) = ck , unde c = 1/ ~ cePe este viteza de faza a semnalelor
electromagnetice, iar k = 2" I A.. in plus, intre lungimea de unda A lntr-un mediu
oarecare si lungimea de unda in spatiul liber ~ exista relatia A = Ao 1.Je:. Cu
acestea, (A2.1) devine, pentru un mediu nernagnetic cu, = Po):
- j60ni (z) exp(- jkr) .' .
dE= exp(jkocosOcos(}p)smBdz [VIm]. (A2.8)
An r

297

1r-~--~~--~~~~--~--~~--~
0.9
0.8
0.7
0.6
-- 0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
O~~--~~--~--~~--~--~~--~
-0.25 -0.2 -0.15 -0.1 -0.05 0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25
z
Fig. A2.4. Amplitudinea complexa a curentului pentru 0 antena filara
de 0 semilungime de unda.

1r---~~~--~--~--~~~--~--~
O.S
0.6

0.4

0.2

0
":

-0.2
.: I _. !; ~I I . -0.4

-0.6
-0.8 ~-,--___,,---,,__-'-~----"-___'_-----'
-0.8 -0.6 -0.4 -0.2 ,- 0 0.2 0.4 0.6 0.8
z
Fig. A2.S. Amplitudinea complexa a curentului pentru 0 antena filara in
5A14.

298
Yom avea

- r' -
E= idE=
jl20nfo sin B
exp(-jkr)
1 sin[k(l-z)]cos[kzcosB]dz [VIm]. (A2.9)
I ILor

unde am tinut cont de faptul eli toate functiile de z care intervin sunt pare. Integrala de
mai sus se poate calcula foarte usor prin transformarea produsului de functii
trigonometrice In suma. In final rezulta

E
-
= j1207d1 0 sin B exp(-]kr). cos(kl cos B)) - cos(kl)
2 =
,"Or k sin B
(A2.IO)
. 6010 ('k ) cos(kl cos B)) - cos(kl)
= J--exp =) r .
r..JC: slOB

(orientat dupa u8). Se poate verifica faptul eli maximul expresiei dependente de B din
ecuatia de mai sus are loc pentru B = 1r 12 . De aceea, diagrama de radiatie este

f (r, =
B, (/J) iCOS(klcoS B) - cos(kl) . (A.2.11)
[1- cos(kl)] sin B

Observant ca diagrama nu depinde de (/J,deci are 0 simetrie cilindrica in raport eu axa


Z. cum are de altfel si sursa campului.
Programul linvert.m, scris sub MA TLAB®, genereaza diagrama de radiatie
verticala a unei antene filare de lungime arbitrara. Coordo,natele polare sunt cele
asociate planului definit printr-o valoare data a lui (/J~iprin valoarea (/J+1r. Unexemplu
de rulare este prezentat in fig A2.6. r ~

iprogram linvert.m
%traseaza diagrarna de radiatie verticala
%a unei antene filare de lungirne L
clear
larnbda=10;
k=2*pi/larnbda;
L=5/4*larnbda; %lungimea antenei
1=L/2;
Rez=1000i
theta=linspace(O+eps,pi-eps,Rez);
f=abs((cos(k*l*cos(theta»-cos(k*l» '"

299

./ ((I-cos (k*l) *sin(theta»);


thetal=theta-pi/2;

figure(4)
polar(thetal,f, 'k')
hold
polar(thetal+pi,f, 'k')
hold

270

Fig. A2.6. Diagrarna de radiatie vertical A a unei antene in 5»4.


\\

Programullin3d.m traseaza diagrama de radiatie tridimensionala a unei antene


filare de lungime arbitrara. Un exemplu de rulare este prezentat in fig. A2.7.

%program lin3d.m
%traseaza diagarama de radiatie tridimensionala
%a unei antene filare de lungime 1
clear
lambda=IO;
k=2*pi/lambda;
L=5/4*lambda; %lungimea antenei
1=L/2;
Rez=100;
theta=linspace(O+eps,pi-eps,Rez) ';

, 300
~ttabs((cos(k*l*cos(~heta»-cos(k*l» ...
./((l-cos(k*l»*sin(theta»);
phi=linspace(O,2*pi,Rez);
repf=repmat(f,l,length(phi» ;
reptheta=repmat(theta,l,length(phi»;
repphi=repmat(phi, length(theta) ,1);
Xf=repf.*sin(reptheta) .*cos(repphi);
Yf=repf.*sin(reptheta) .*sin(repphi);
Zf=repf.*cos(reptheta);
%diagrama de radiatie in 3d
figure (5)
colormap (,gray' )
surf .xe. Yf, Zf)
axis equal
xlabel ('x')
ylabel ('y')
z 1abe 1 (,z ')

0.2
N o
-0.2

y x

Fig. A2.7. Diagrama de radiatie tridimensionala a unei antene in


5A14.

Desigur ca aceleasi rezultate se pot obtine cu programele pentru diagrarnele de


radiatie ale dipolilor elementari pe care Ie-am prezentat in Anexa 1. De exernplu,

301
aproximand integrala din (A2.9) cu 0 surna Riemann. datele pentru programul
drad3d.m trebuie modificate astfel:

'5program drad3d
%interferenta dipolilor in spatiu;
%diagrame de directivitate 3d
%foloseste matrici tridimensionale
clear
lambda=10; %lungimea de unda in metri
L=5/4*lambda;
1=L/2;
P=51; %numarul de diviziuni ale liniei
%neaparat un n~~ar impar
10=1; %amplitudinea complexa a curentului
x=-(P-3)/2: (P-3)/2; %la capete curentul e zero
Ld=L/(P-1); %lungimea unui dipol
x=x*Ld;
N=length(x); %un numar impar
I1=IO*sin(2*pi/lambda*(1-x((N+1)/2:N)));
12=I1(length(I1) :-1:2);
1=[12 11]; %curentii prin dipoli
E1=I*Ld; %foarte aproximativ deocamdata
E1=E1';
Etc ...

-','"

I'

302
,,- ANEXA3
DIAGRAME DE RADIATIE
, PENTRU GRUPURILE DE
ANTENE FILARE
Considerarn 0 antena filara, de lungime L=2/, care emite In spatiul Iiber.
Atasarn un sistem de coordonate ca tn fig. A3.1. Relatiile (1.7.22), (1.7 .21) ~i (1.7.13),
impreuna cu inlocuirile din (A.2.1O), dau pentru amplitudinea cornplexa a intensitatii
carnpului electric elementar tntr-un punct indepartat de coordonate sferice (r, (), (/J) ,
emis de un dipol elementar situat pe antena ~i reperat prin coordonatele sferice
(t5,()p,(/Jp) :

Fig. A3.1. Antena filara.

dE = j 60ll" exp( - jkr) exp {jkt5{sin () sin ()p cos( (/J - (/J p ) + cos () cos ()p ] } sin ()I (z)dz ,
.-lor
(A3.1)
directia si sensul fiind date de ue.
Se observa ca

t5 sin ep = r pO
(A3.2)
t5cos()p=z,

unde rpO este distanta de la origine la punctul de intersectie dintre dreapta care contine
antena si planul xOy, iar z corespunde punctului curent de pe antena. Cu acestea avem:

303
it = j ~: exp(- jkr)exp[jkrpo sin Ocos(9' - 9'p)]s}n Oexp(jkz cos O)l(z)d~. (A3.3)

'/"
Yom lua pentru curent acelasi model ca in Anexa 2. Notam

(A3.4)
'I,

coordonara mijlocului antenei. Tinand cont de geometria figurii, amplitudinea


complexa a curentului devine

+ Zo - z)].
I(z) = {IO sin[k(l Zo ~ z ~ 1+ zo
(A3.5)
'!osin[k(l-zo+z)], zo-/5:z<zo'

Pentru a calcula amplitudinea complexa a intensitatii campului electric in


punctul indepartat (r, 0, rp) • trebuie sa integram (A3.3) in raport cu z intre zo -/ ~i
Zo + l . Yom considera mai int1Hdoar partea care depinde de z:

J:= t"~/exp(jkzcosO)J(Z)dZ = t exp[jk(u + zo)cosO]/(u + zo)du =


(A3.6)
=exp(jkzo cosO) f)COS(kucosO) + jsin(k!:,cosO)]!(u + zo)du.

Avand in vedere faptul eli functiile 1(u + zo) ~i cos(ku cos 0) sunt pare in u. iar
sin(ku cos B) este irnpara in u, avem
':i

J = 2exp(jkzo cosO) 1 cos(kucosB)sin[k(l- u)]du =


(A3.7)
=exp(jkzo cosO) 1:{sin[k(l- u) + kucosO] + sin[k(l- u) - kucos8] }du.

Aceasta integrala este usor de calculat prin metoda substitutiei, tn final se obtine
amplitudinea cornplexa a intensitatii campului electric:

-
E = j607d
r:-
0 •
exp(- Jkr)exp{Jk[rpo
• •
sm Ocos(rp - rpp) + zo cosO]
cos(kl cos 8) - cos(kl)
. .
rVEr i J: '. smO
(A3.8)

304
,,- Prezentarn in final trei programe Matlab pentru calculul diagramelor de
radiatie orizontala (arlinoriz.m), verticals (arlinvert.m) ~i tridimensional a (arlin3d.m)
ale gruparilor de antene filare. Ele se bazeaza pe insumarea campurilor de forma
(A3.8). Antenele sunt paralele cu axa Oz; iar pozitiile lor sunt specificate, conform
notatiilor de mai sus, prin r:= rpo' phip:= (/Jp' z := Zo' Programele sunt rulate pentru
configuratia din fig. A3.2, care reprezinta doua antene filare de lungimi ...1/2,
distantate cu ...1/4 ~i alimentate cu doi curenti defazati eu J! 12, iar rezultatele sunt
prezentate in figurile A3.3 ... A3.5.

L.. »4
r .....
y

Fig. A3.2. Doua antene filare, de lungimi }J2.


distantate eu »4 ~i alimentate dcfazat eu 1112.

'program arlinoriz.m
%interferenta in plan orizontal
%a antenelor filare paralele cu axa z
%situate in 3D in juru1 originii
clear
larnbda=10; %lungimea de unda in metri
k=2*pi/larnbda;
epsilonr=l;
RP=1i %distanta 1a care se masoara campul in ~etri

305
C=j*60/(RP*sqrt(epsilonr»*exp(-j*k*RP)/RP; %0 constanta
%urmatorii cinci vectori trebuie sa aiba aceeasl. l.ungime
r=(lambda/8 lambda/8] 'i %distantele fata de origine
phip=(-pi/2 pi/2] 'i %longitudinile
z=[O 0]'; %distantele de la centre la xOy
L=[lambda/2 lambda/2) '; %lungimile antenelor
1=L/2i %semilungimile antenelor
10=[1 exp(j*pi/2)] '; %amplitudinile complexe ale curentilor
N=length(r); %nurnarul antenelor
Rez=lOOOi %rezolutia de reprezentare
phi=linspace(O,2*pi, Rez); %pt diagrarna de directivitate
repphi=reprnat(phi,N,l) ;
repr=reprnat(r,l,Rez)i
repphip=reprnat(phip,l,Rez)i
repz=repmat(z,l,Rez);
repl=reprnat(I,l,Rez);
rep10=repmat(10,l,Rez);
theta=pi/2;
E=C*rep10.*exp(j*k*(repr.*sin(theta*cos(repphi-repphip)+ ...
repz*cos (theta»» .* ~..
(cos(k*repl*cos(theta»-cos(k*repl»/sin(theta) ;
Ec=sum(E,l)i %amplitudinea complexa a campului
AE=abs(Ec);
RE=AE/rnax (AE) ;
figure (3)
polar(phi,RE, Ok')
title ( ° diagrarna de 'radiatie orizontala', 'FontSize ',8)

%program arlinvert.m
%interferenta in plan vertical
%a antenelor filare paralele cu axa z
%situate in 3D in jurul originii
clear
lambda=10; %lungimea de unda in metri
k=2*pi/lambda;
epsilonr=1;
RP=1; %distanta la care se masoara campul in metri
C=j*60/(RP*sqrt(epsilonr»*exp(-j*k*RP)/RPi %0 constanta
%urmatorii cinci vectori trebuie sa aiba aceeasi lungirne
r=[lambda/8 lambda/8] '; %distantele fata de origine
phip=[-pi/2 pi/2] ° i %longitudinile
z=[O 0] 'i %distantele de la centre la xOy
L=[lambda/2 lambda/2] 'i %lungirnile antenelor
1=L/2; %semilungimile antenelor

306
LO£

(JPZ1Wl~do ill~~50~d) PE aJe11hl~~B~~p ap


!nL~yds U1 a~elTJ

(8' .azlS~uo~, ',~1~~1~~ah aT~elpe~ ap ~ill~~5u1p,)aI~~~


p~o:::
( , )(, 'Z3~'
~dBr~tld) ~eIoc!
PIoq
(,)(,'nm' Id•H1tld) ~eloC
(E)a.lnbr;
:~/Td+E4atl~=~dB~~d
!E~atl~-~/Td=ldB~rqd
(aTE"prUT a:l"~.:tBJs;;;>la:juuoP.:too:)liT nul ,,<:ITt! rntnm?"[Q\
<'.l"lUrOOSEa.l:Elod B1B:jQUOP.:WO:) liT a:)"'J as Q;=U:Q::li·"~2:J.:ta\)>:",
!(Z3~)XQill/G3V=laH
!(Z::l;3)squ=l3Y
1'n-rndme:> 'I? "QXBldl.aOJ uauTpnJT1dillP'B ! (I'G3)Wns=~:>~
!(u"li3tlJda.:t)uTs/"«lda.:t~~)so:>-«e4aq4da~)so~~·ldi3~~){)so:»
"" .~. ««e"lBtl"ldB~)SO~."zdB~
". ·+(dTtlddB~-~Ttld)so~~·e"lBq4dB~)UTS~·~dB~).){.~)dxB¥·OIdB~¥J=~3
: (13v)xew/13V=13H
! (",[:)3)
sqe=13V
-rnlndure;:)e eXi31dUIo:J E'BuTpn"lTlduIe% ! (1 '13)Ulns=F>3
:(e"lBq"ldB~)UTs/· «ldB~~){)so:J-«e"lBtl4dB~)so:J~·tdB~.~)sO~)
". "•. ««e4Btl4dB~)SO~~"zdB~
"" "+(dT4ddB.:t-114d)so:J."e4Btl4dB.:t)UTS~".l:dB~).~~~)dxB~·OIdB.:t~J=13
UEtdTUIBS UBlToP tE'% !Td+1Ttld=~Ttld
uUldTUlBS tnwT.:td% !O=ITtld
!(ZB~'1'01)"leUldB.:t=OIdB~
!(ZB~'1't)"luUIdB.:t=ldB.:t
!(zB~'1'Z)"luwdB.:t=zdB~
:(ZB~'I'dT4d)"luwdB.l:=dTtlddB~
!(ZB~'1'~)"lUUldB~=~dB~
:(1'N'e4Btl4)"l~UldB.l:=U"lBtl"ldB
e-F~:;11\T:Pi3'::("~P
ep eUl~":r6eTP "ld% !SdB+ (za~ 'Td' 0) B~edsu"n=e"latl"l
B.:t~"lUBZa.l:da.l:
ap eT"lnloza.l:% !0001=ZB~
~OtBUa"lUe In.:teUlnu% !(.:t)tl"l6nat=
Tntn"lua.:tnJ e exaldwo;:) eBuTpn"lTld~% !, [(~/Td~~)dxB 1]=01
%foloseste rnatrici tridimensionale
clear
lambda=10i %lungimea de unda in metri
k"'2*pi/lambdai
epsilonr"'1;
RP=1; %distanta la care se masoara campul in metri
C=j*60/(RP*sqrt(epsilonr))*exp(-j*k*RP)/RP; %0 constanta
%urmatorii cinei vectori trebuie sa aiba aceeasi 1ungime
r=[lambda/8 lambda/a] '; %distantele fnta de origine
phip=[-pi/2 pi/2] 'i %longitudinile
z=[O 0] 'i ¥idistantele de la centre 1a xOy
L=[lambda/2 lambda/2J 'i %lungimile antenelor
1=L/2; %semilungimile antenelor
IO=[l exp(j*pi/2)] '; %amplitudinea complexa a curentului
N=length(r); %numarul antenelor
Rez=100; %rezolutia de reprezentare
phi=linspace(O,2*pi, Rez); %pt diagrama de directivitate
theta=linspace(O,pi,Rez)+eps;
theta=theta' ;
reptheta=repmat(theta,1,length(phi» ;
repphi=repmat(phi, length (theta) ,1) ;
rep3theta=repmat(reptheta, [1 1 NJ);
rep3phi=repmat(repphi, [1 1 NJ);
I3=zeros (1,1,N) ;
13 (1, 1, : ) =IO;
13=reprnat(I3, [length(theta), length (phi) 1]);
r3czeros(1,1,N) i
r3 (L 1, :) =r :
r3=repmnt(r3, [length(theta) , length (phi) 1]);
phip3=zeros(1,l,N);
phip3(1,l, :)=phip;
phip3=repmat(phip3, [length (theta) , length (phi) 1J);
z3=zeroS(l,l,N);
z3(1,1, :)=z;
z3=repmat(z3, [length(theta), length (phi) 1]);
13=zeros(1.1,N);
13(1,1, :)=1;
13=repmat(13, [length(theta), length (phi) 1]) i
E=C*I3.*exp(j*k*(r3.*sin(rep3theta.*cos(rep3phi-phip3)+ ...
z3.*cos(rep3theta»» .* ...
(cos(k*13.*cos(rep3theta»-cos(k*13» ./sin(rep3theta);
E=sum(E,3); %amplitudinea complexa a campului
AE=abs(E);
XE=AE.*sin(reptheta) .*cos(repphi);
YE=AE.*sin(reptheta) .*sin(repphi);
ZE=AE.*cos(reptheta);

308
X=~~rnax(rnax(AE))i
Y=YE/rnax(max(AE) ;
Z=ZE/max(max(AE»i
%diagrama de radiatie in 3d
figure(l)
colormap C'gray' )
surf(X,Y,Zl
axis equal
xlabel (,x ')
ylabel ('y' l
zlabel (,z ')
title('diagrama de radiatie', 'FontSize' ,S}

diagrama de radiatie orizontala


90

18 o

270
,.

Fig. A3.3. Rezultatul rularii programului arlinoriz.m.

309
diagrama de radiatie verticala

90

18 o

270

Fig. A3.4. Rezultatul rularii programului arlinvert.rn, Sislemul de


coordonate polare este eel natural asocial planului .xOz.

diagrama de radiatie

0.4
0.2
N 0
-0.2
-0.4

0.8
0.6
0.4
0.2
X
Y

Fig.A3.5. Rezultatul rularii programului arlin3d.m.

310 4I'tr
"
Bibliografie selectiva

[1] R. Badoudal. Ch. Martin, S. Jacquet, Les micro-ondes, Masson, Paris, 1993

[2] R. E. Collin, Foundations for microwave engineering, McGraw-Hill, Inc., 1992

[3] R.E.Collin, FJ .Zucker, Antenna Theory, McGraw-Hili, Inc., 1969

[4] I. De Sabata, Bazele eLectrotehnicii, lit. IPTV Timisoara, vol. 11980, vol. II 1974,
vol. III 1977, vol. IV in manuscris.

[5] N. N. Fi6dorov, Fundamentos de electrodinamica, Mir, Moscova, 1982

[6] O.Gotthard, FM- und TV Sendeantennen - systeme, Kathrein Werke KG


Rosenheim, 1989.

[7] A. Ignea, lntroducere in compatibilitatea electromagneticd, Editura de Vest,


Tirnisoara, 1998

[8] N .Izyumov, D.Linde. Fundamentals of Radio, Mir Publishers, Moscow, 1976.

[9] E.Marza, R.Munteanu, Radiocomunicatli, Ed. Univ. Tehnice Timisoara, 1993.

[10] Ed. Nicolau, Antene $; propagare, Ed. didactics si pedagogica, Bucuresti, 1982.

[11] V. Nikolski, Electrodinamique et propagation des ondes radio-electriques, Mir,


Moscova, 1982.

[12] J. A. Stratton, Theorie de l'Electromagnetisme, Dunod, Paris, 1961

[13] M. Sucher, J. Fox, Handbook of Microwave Measurements, vol. I, II si III,


Polytechnic Press, Brooklin, 1963