10.

Calculul curenţilor de scurtcircuit şi măsuri de

limitare a acestora
10.1. Generalităţi

Scurtcircuitul este un contact galvanic sau prin arc electric ce se

stabileşte între puncte din instalaţie care trebuie să funcţioneze în mod normal la
tensiuni diferite. Datorită unei astfel de "scurtări" de circuit impedanţele se
micşorează, cresc valorile curenţilor şi scade valoarea tensiunii în toată reţeaua.

Cauze: ruperi de conductoare, manevre greşite, supratensiuni etc.

Consecinţele unui scurtcircuit:

 i  işoc  efecte electrodinamice,

 I ef   încălziri,
 U   scade calitatea alimentării,
 pierderea stabilităţii în funcţionare a unor centrale din SEN,
 perturbaţii ale căilor de comunicații.

În regim de scurtcircuit toate liniile, de exemplu dintr-o staţie, vor primi o

tensiune mai mică (fig 10.1, 10.2). În regim normal, căderea de tensiune
admisibilă este în domeniul U n  5  10%U n .

Fig. 10.1. Schemă de reţea electrică

Fig. 10.2. Variaţia tensiunii în funcţie de distanţă, în cazul unui scurtcircuit

 1. În cazul unor scurtcircuite foarte violente există posibilitatea de a se
pierde stabilitatea de funcţionare în paralel a unor centrale din sistem.
 În regim normal câmpurile rotorice inductoare ale generatoarelor sincrone
se rotesc sincron.
 În regim de scurtcircuit violent, câmpurile generatoarelor sincrone încep
să oscileze în jurul poziţiei de sincronism. Pendulaţiile se pot stinge prin
deconectarea rapidă a scurtcircuitului, dar există şi riscul ca ele să se
amplifice  se pierde stabilitatea de funcţionare în sincronism a
centralelor electrice.
2. Variaţia rapidă a curenţilor de la valori normale la cele de defect
creează variaţii importante de câmp electromagnetic în jurul liniilor defecte.
Aceste variaţii rapide pot induce în liniile de comunicații din jur curenţi şi
tensiuni periculos de mari. Perturbaţiile pot afecta şi transmisiile radio.

Scopurile pentru care se calculează curenţii de scurtcircuit vizează

etapele de:
 proiectare a instalaţiilor;
 exploatare a instalaţiilor.

a) La proiectarea noilor instalaţii electroenergetice, calcule ale

curenţilor de scurtcircuit se fac pentru:
 alegerea caracteristicilor noilor instalaţii pentru ca ele să reziste
solicitărilor curenţilor de scurtcircuit;
 a determina plafonul de scurtcircuit din instalaţia respectivă, considerând
o perspectivă mai largă (de exemplu, cel puţin 10 ani).

Plafonul de scurtcircuit se alege din scala R10:

10 - 12,5 - 16 - 20 - 31,5 - 40 - 50 - 63 – 80 kA (10.1.)

b) La exploatarea instalaţiilor existente, calcule ale curenţilor de

scurtcircuit se fac pentru:
 reglajul protecţiilor prin relee;
 verificarea încadrării în plafonul de scurtcircuit calculat în etapa de
proiectare;
 verificarea stabilităţii termice a LEC şi LEA;
 verificarea influenţei curentului de scurtcircuit asupra căilor de
comunicaţii.
 10.2. Principalele avarii din centrale şi staţii

Fig. 10.3. Avariile ce pot să apară într-o centrală sau staţie

1.1. Punerea la pământ; nu este un scurtcircuit. Apare, de

exemplu, când s-a pus în contact o fază cu solul (sau stâlpul).
1.2. Scurtcircuitul monofazat; punerea la pământ devine
scurtcircuit dacă neutrul reţelei este legat la pământ.
2. Scurtcircuitul bifazat; care apare, de exemplu, când s-a defectat
izolaţia dintre două faze.
 Pentru reţele cu neutrul izolat apar:
- scurtcircuitul bifazat,
- scurtcircuit bifazat cu punere la pământ
 punerea la pământ nu schimbă valorile curentului de scurtcircuit, nu cresc
valorile curentului de scurtcircuit (curenţii nu au pe unde să se închidă).
 Pentru reţele cu neutrul legat la pământ, în cazul unui scurtcircuit bifazat
cu punere la pământ creşte curentul de faţă de scurtcircuitul bifazat fără
punere la pământ.
3. Scurtcircuitul trifazat, care este defect simetric   i  0 .
3f

Punerea la pământ şi neutrul legat la pământ nu influenţează valoarea

curentului de scurtcircuit datorită simetriei.
 10.3. Noţiuni privind exprimările în unităţi relative la calculul
curenţilor de scurtcircuit

Mărimile se pot exprima în două moduri:

a) cu ajutorul unităţilor de măsură: de exemplu, 15 [A] pentru cazul
curentului electric, ceea ce presupune trei etape:
 se alege o unitate de măsură (de exemplu A - amperul);
 se determină măsura mărimii (de exemplu 15);
 se realizează produsul dintre măsură şi unitatea de măsurare: 15  A.
b) cu ajutorul unităţilor relative (u.r.)
Etape:
 se alege o mărime de bază, care să fie de aceeaşi natură fizică cu cea pe
care o discutăm: M b  3A ,
 se exprimă mărimea noastră în unităţi relative (de bază).
M
M  (10.2.)
Mb
* - unităţi relative

Exemplu:
I 15 A
I    5u.r. (10.3.)
I b 3A
M  M  Mb (10.4.)
Curenţii de scurtcircuit preferăm să-i calculăm cu metoda b) datorită
simplificării calculelor.
La calculul curenţilor de scurtcircuit operăm cu patru mărimi fizice: U,
I, S, Z.
Pentru a lucra în unităţi relative va trebui să alegem patru mărimi de bază:
U b , I b , S b , Z b . Pentru a simplifica volumul de calcule, acceptăm următoarele
două convenţii (relaţii între mărimile de bază):

S b  3U b  I b (în sistem trifazat) (10.5.)

Ub U b2
Zb   (Ub - tensiune între faze) (10.6.)
3  Ib Sb

Având în vedere relaţiile (10.5) şi (10.6) ne-am creat două grade de

libertate  putem alege două mărimi de bază, celelalte două rezultând din
folosirea relaţiilor (10.5) şi (10.6).
 De obicei se aleg ca mărimi de bază:
a) tensiuni de bază U b   U b  U ndef . (tensiunea nominală la treapta de
tensiune a reţelei la care se consideră defectul),
b) puteri de bază Sb  . Se recomandă valori multiplu de 10 pentru
Sb   10,100,1000MVA , în acest fel calculele fiind simplificate.

Exemplu:
 Pngen.  8000MW (în această perioadă)
sistem

P 8000
 Sb   S nGen.    10000MVA
ngen

sistem cos  n 0,8

Pentru o impedanţă Z [] de valoare cunoscută, impedanţa în unităţi
relative de bază este:
Z  Z  Z   S b Z   S b
Zb 
Z     Z  
(10.6 ) U b2 U b2 U b2 (10.7.)
Sb
Caz particular  ca mărimi de bază se aleg mărimile nominale (de
exemplu: ale unui echipament pe care-l studiem, ale sistemului
electroenergetic):
Z  Z   3  I ne Z   S ne Z   S ne
Z ne  
Z n    2
 Z n  2 (10.8.)
10.6  U ne 10.6  U ne U ne
Z ne - nu are substrat fizic.
Z n mai poate fi scris astfel:

Z   3  I ne U e
Z n    U n I  I n  (10.9.)
U ne U ne
U e - căderea de tensiune în echipament pentru I  I ne
U n - căderea de tensiune în mărimi relative nominale, pentru I  I ne

 Z n  U n ( I  I ne )  usc (10.10.)
u sc - tensiune de scurtcircuit.
 Fie un echipament oarecare (linie, bobină, trafo., autotrafo.). Vom
prezenta, pentru exemplificarea lucrului cu mărimi în unităţi relative, modul de
determinare a u sc pentru trafo. (fig 10.4).

Fig. 10.4. Modul de determinare a u sc pentru un echipament (fie el un trafo-T)

U sc se determină la proba de mers în scurtcircuit a trafo. În această situaţie, se

creşte tensiunea aplicată echipamentului până când ampermetrele (A) indică
curentul nominal I n (v. fig 10.4). Valoarea corespunzătoare măsurată a tensiunii
este U sc (tensiunea de scurtcircuit). Aceasta se exprimă în unităţi relative astfel:
U  I  I n  U sc
u sc    U n  I  I n  (10.11.)
U ne U ne

Comparând relaţia (10.10) cu (10.11) obţinem:

u sc  Z n (10.12.)

Făcând raportul între relaţiile (10.7.) şi (10.8.) se obţine:

Z   S b
Z U b2 2
S b U ne Z 2
S b U ne
     
Z n Z   S ne S ne U b2
(10.13.)
Z n S ne U b2
2
U ne
De obicei, fabrica constructoare furnizează Z  n (de exemplu: u sc la
T/AT). Relaţia (10.13.) ne ajută să trecem de la o exprimare în u.r. nominale la o
exprimare în u.r. de bază.
 10.4. Elemente privind schema echivalentă pentru calculul
curenţilor de scurtcircuit

Fig. 10.5. Schema monofilară de principiu pentru o reţea electrică

Schema echivalentă folosită pentru a calcula curenţii de scurtcircuit este

dată în figura 10.6.

Fig. 10.6. Schemă echivalentă folosită pentru calculul curenţilor de scurtcircuit

Etapele de realizare a schemei echivalente pentru calculul curenţilor de

scurtcircuit sunt prezentate în continuare: înlocuirea cuplajelor magnetice cu
cuplaje galvanice, determinarea impedanţelor schemei.

A) Înlocuirea cuplajelor magnetice din schema iniţială prin

cuplaje galvanice. Schema iniţială are trei trepte de tensiune cuplate magnetic
prin trafo. În schema echivalentă monofazată (fig 10.6) s-a înlocuit cuplajul
magnetic din trafo. T1 şi T2 cu cuplaje galvanice, reprezentate de impedanţele
ZT 1 şi ZT 2 .
Rezultă că schema echivalentă monofazată "funcţionează" la o singură
treaptă de tensiune. Această tensiune se alege în funcţie de locul în care este
necesar calculul curenţilor de scurtcircuit. La această treaptă de tensiune trebuie
raportate celelalte trepte din schema monofilară (v. fig 10.5).
Fie U 2n 110kV tensiunea de referinţă aleasă.
 Se determină reactanţele din schema echivalentă raportate la tensiunea de
referinţă aleasă, având în vedere următoarele:
ZL  este raportată la 110kVU 2n   nu trebuie modificată,

Zg  îi cunoaştem valoarea la tensiunea U1n  U Gn dată de fabricant 

trebuie raportată la U 2 n .
 Calculul Z g raportată la U 2 n se bazează pe două invarianţe:
a) tranzitul de putere (S) în schema echivalentă rămâne acelaşi cu cel
din schema monofilară iniţială:
U I 1
S  3U1n I1  3U 2 n  I 2  2 n  1 
U1n I 2 I1 (10.14)
I2
U 2 n - tensiunea la care trebuie raportat (de referinţă),
b) pierderile de putere sunt aceleaşi în cele două scheme:
Z grap I12 U 22n U 22n
3Z g  I1  3Z grap  I 2 
2 2
 2   2  Z grap  Z g  2 (10.15)
Zg I 2 14 U 1n U 1n
Dar, luând în considerare că:
2
U nref
U 2 n  U nref  Z grap  Z g 2 (10.16)
U1n

Dacă vom considera U 3n ca tensiune de referinţă, atunci vom avea:

U 22n U 32n
Z grap  Z g  2  2 (10.17.)
U 1n U 2 n
U 22n
U 12n - înlocuieşte prin raportare primul cuplaj magnetic T1 

U 32n
U 22n - înlocuieşte prin raportare al doilea cuplaj magnetic T2 

U 32n
 Z grap  Zg  2 (10.18.)
U 1n
Relaţia generală de raportare este:
2
U nref
Z rap  Z 
.
2
(10.19.)
U nfunct.
unde: Z - dat de fabricant,
U nref - tensiunea nominală de referinţă (de raportare),
U nfunct. - tensiunea nominală de funcţionare.
 B) Calcularea impedanţelor din schema echivalentă. Relaţiile de
calcul trebuie:
 să exprime toate impedanţele în raport cu aceleaşi mărimi de bază;
 să raporteze toate impedanţele la aceeaşi tensiune de referinţă.

Convenţie:
U b  U nref .  U ndef . (10.20.)
la locul de defect
în care:
U nref - valoarea nominală a treptei de tensiune de referinţă,
U ndef - tensiunea nominală a zonei în care vrem să calculăm I scc .

B.1) Impedanţele generatoarelor sincrone. Generatoarele sunt maşini

de mare putere la care RG  X G  rezistenţa RG se neglijează în calcule ( g  G ).
În regim normal de funcţionare, generatorul sincron este caracterizat de
reactanţa sincronă în lungul axei polare, X d . În momentul apariţiei
scurtcircuitului are loc o variaţie de curenţi, de fluxuri  variază şi reactanţa
maşinii. Reactanţa maşinii scade de 510 ori, la valoarea X d'' . După momentul
producerii defectului, în câteva secunde, reactanţa creşte X d  X d .
''

Fabricile constructoare dau pentru generatoare X d , Xd  X n % pentru

'' ''

calculele de scurtcircuit. Gama de valori pentru X d'' pentru diferite tipuri de

generatoare este dată în tabelul 10.1.
Tabelul 10.1.
Game de valori ale X pentru diferite tipuri de maşini sincrone
''
d

Tipul generatorului X d'' %  X n

Turbogenerator
1025
(poli înecaţi şi turaţii mari)
Hidrogenerator
2040
(poli aparenţi şi turaţii mici)
Compensatoare sincrone (motoare care
se supraexcită pentru a furniza energie 1520
reactivă)

Pentru calculele de scurtcircuit, reactanţa raportată a generatorului este:

2 2
X n [%] S b U nG U nref
   2  2
.
X G (10.21.)
100 S nG U b U nfunct.
 2
S b U nG

S nG U b2 - reprezintă trecerea de la u.r. nominale la u.r. de bază (conform
relaţiei (10.13.)),
2
U nref .
2
U nfunct - reprezintă raportarea la tensiunea nominală de referinţă (conform
.
relaţiei (10.19.)),
U nG  U nfunct - generatorul funcţionează numai la tensiunile nominale pentru
care a fost construit,
U b  U ndef - conform convenţiei 10.20.
X n [%] S b
 X G   (10.22.)
100 S nG
Observaţie: Relaţia (10.22.) raportează la tensiunea unică de referinţă
 
U nref , dar nu ascunde nici o tensiune.

B.2) Impedanţele transformatoarelor şi autotransformatoarelor.

2 2
u sc [%] S b U nT U nref
   2  2
.
X T (10.23.)
100 S nT U b U nfunct.
U nT  U nfunct  trafo. poate funcţiona numai la tensiunea nominală dată de
fabricant,
Ub  U nref  U ndef  conform convenţiei 10.20.
u sc [%] S b
 X T   (10.24.)
100 S nT

B.3) Impedanţele bobinelor pentru limitarea curenţilor de

scurtcircuit. Pentru bobinele de reactanţă, fabricanţii dau caracteristicile
următoare: U Bn , I Bn , X *Bn %. Uzual:
X Bn  4  15% (10.25.)
Cu aceste date, se poate calcula: S Bn  3U Bn  I Bn
Reactanţa raportată a bobinei este:
2 2
X Bn [%] S b U Bn U nref
   2  2
.
X B (10.26.)
100 S Bn U b U nfunct.
U b  U nref  conform convenţiei 10.20.
2
X Bn [%] S b U Bn
 X B    2 (10.27.)
100 S Bn U nfunct.

Uneori bobinele se folosesc în instalaţii cu o altă tensiune nominală decât

U Bn , deci  U Bn  U nfunct. şi nu se pot simplifica în relaţia (10.27.).
În marea majoritate a situaţiilor, însă, U Bn  U nfunct .

B.4.) Impedanţele liniilor electrice. În cazul liniilor RL<< XL. La liniile

de JT se poate lua în considerare şi rezistenţa, R. La linii se cunoaşte reactanţa
specifică x0 Ω/km . În tabelul 10.2 se indică valorii medii, pe trepte de tensiune,
pentru x0 .
Tabelul 10.2.
Game de valori ale x0 pentru linii, pe diferite trepte de tensiune
Trepte de x0 LEA x0 LEC
tensiuni [/km] [/km]
JT ( U n < 1 000
0,3 0,07
V)
U n < 620 kV 0,35 0,080,12
110 - 220 kV 0,4 0,150,2
400 - 765 kV 0,3 -
Se remarcă valori mai mici la LEC decât la LEA  la LEC curenţii de
scurtcircuit sunt mult mai mari.
x0  l U nref .
2

X L   2 (10.28.)
X b U nfunct .

x0  l
X L  raportare în u.r. de bază;
(10.29.)
Xb
2
U nref .
2
U nfunct.
raportare la tensiunea la care se
(10.30.)
produce defectul.
U b2
Dar, X b 
Sb şi atunci:
 x0  l U nref .
2

 X L  2  2
U b U nfunct. (10.31.)
Sb
Dar, U b  U nref conform convenţiei 10.20 şi relaţia 10.31 devine:
Sb
 X L  x0  l  2 (10.32.)
U nfunct.

în care: l - lungimea liniei [km].

Concluzii:
 Reactanţele raportate ale diferitelor elemente din schemele
echivalente de calcul nu depind de tensiunea de referinţă U nref (avantajul
lucrului în unităţi relative).
 Reactanţele raportate ale unui echipament din schemă sunt aceleaşi indiferent
de nivelul de tensiune la care calculăm scurtcircuitul.
 Reactanţele raportate se vor figura în schemele echivalente de
calcul.

10.5. Scurtcircuitul trifazat alimentat de la un sistem de putere

infinită

Fie o schemă bloc a sistemului electroenergetic ca în figura 10.7.

Fig. 10.7. Schema bloc a sistemului electroenergetic

Schema echivalentă pentru cazul scurtcircuitului trifazat (schemă pe o

fază, scurtcircuitul fiind simetric) este prezentată în figura 10.8.

Fig. 10.8. Schema echivalentă în cazul unui scurtcircuit trifazat

 Pentru exemplificare vom considera că SEN are o capacitate instalată de
circa 15 000 MW. De asemenea, vom considera drept consumator o instalaţie
(post de transformare) din incinta UPB.
 SEN are o putere mult mai mare decât instalaţiile consumatorului  poate fi
considerat de putere  (infinită) faţă de consumator.
De asemenea, SEN are multe generatoare în paralel. Reactanţele lor sunt
mici şi legate în paralel conduc la o reactanţă echivalentă mică.
 ZS << Zid (valori în raport cu punctul de defect),
 se poate considera ZS  0.

La un scurtcircuit, curenţii cresc local foarte mult (curenţii debitaţi de

generatoare). Creşterea curentului se simte foarte puţin la generatoare  această
creştere de curent va produce o cădere de tensiune neglijabilă în impedanţele
foarte mici ale generatorului echivalent din SEN.
 tensiunea la bornele SEN este practic constantă: US = const.
Concluzie: Un sistem de putere infinită în raport cu instalaţiile
consumatorului se caracterizează prin:
ZS  0, US  const. (10.33.)

Exemple de stabilire a faptului că sistemul este de putere infinită sau nu:

a) Fie un scurtcircuit într-o instalaţie de tensiune medie, fig.10.9.

Fig. 10.9. Scurtcircuit într-o instalaţie de tensiune medie

Schema echivalentă pentru calculul de scurtcircuit este prezentată în
figura 10.10.

Fig. 10.10. Schema echivalentă pentru calculul scurtcircuitului

Se introduc în schema echivalentă XS, XT la generator şi trafo. deoarece
rezistenţele sunt neglijabile.
Impedanţa echivalentă a schemei este:
u sc [%] S b
X e  X S  X T  0   (10.34.)
100 S nT
X*S  0 (conform 10.33)
 Alegem S b  S  n   S nG (suma puterilor generatoarelor în funcţiune

u sc [%] S  n
din SEN)  X e   .
100 S nT
SEN se consideră că este de putere infinită dacă X*e > 3. Pentru a
exemplifica aspectele teoretice anterioare, presupunem că:
 usc 10% pentru trafo. 110 kV/MT;
 Sn  10 000 MVA (se are în vedere o putere de perspectivă, dacă se face
calculul la etapa de proiectare);
 SnT = 40 MVA.;
10 10000
Cu valorile de mai sus şi conform relaţiei 10.34    25  3 
100 40
sistemul se comportă ca un sistem de putere infinită faţă de trafo. 110kV/MT.
În general, condiţia este:
u sc [%] S  n S n
 300
 >3  > (10.35.)
100 S nT S nT u sc [%]

b) Generatoarele din CET UPB faţă de un post de trafo. (PT) din UPB:
Sn = 4 MVA
u sc S  n 6 4000 240
SnT = 630 kVA      < 3  CET UPB este de putere
100 S nT 100 630 630
finită faţă de PT.
 În general, SEN se comportă ca un sistem de putere infinită faţă de
orice trafo. 110 kV/MT sau mai mic din sistem.

Componenta periodică şi curentul de şoc pentru cazul unui scurtcircuit

trifazat alimentat de la un sistem de putere infinită.
Reluăm schema echivalentă pentru cazul unui scurtcircuit la bornele
consumatorului, figura 10.11.

Fig. 10.11. Schema în cazul unui scurtcircuit la bornele consumatorului

 Principalele aspecte caracteristice acestui regim:
Z S  Z id

S  ( Z S  0) (10.36.)
U  const.
 S

Tensiunea aplicată de sursa echivalentă instalaţiilor este:

u  2U S sin t    (10.37.)
Prin decalajul în urmă cu un unghi  vom ţine seama de influenţa
momentului în care se produce scurtcircuitul asupra valorii curenţilor de
scurtcircuit.

Fig.10.12. Decalajul tensiunii cu unghiul ,  - faza iniţială a tensiunii.

În regim normal (indice N) curentul din circuit este (studiem o fază,

scurtcircuitul fiind simetric):

i N  2  I N  sin ωt  α   N 
 - faza iniţială (10.38.)
N - defazajul dintre curent şi tensiune în regim normal
(defazaj inductiv)

în care:

US
IN  (10.39.)
RS  Rid  Rc 2   X S  X id  X c 2
X S  X id  X c
 N  arctg (10.40.)
RS  Rid  Rc
 Să presupunem că are loc un scurtcircuit trifazat la bornele
consumatorului. Fenomene ce au loc:
 este şuntată impedanţa consumatorului,
 circuitele fiind puternic inductive, în general, energia acumulată în
câmpul electromagnetic al acestora se disipă şi are loc un fenomen treptat de
variaţie continuă a curentului de la valoarea iN la isc  nu are loc un salt brusc
al curentului ci un proces tranzitoriu de trecere de la regimul normal la cel
de scurtcircuit.

Z s  0 sistem de putere  

 (10.41.)
Z c  suntată

Ecuaţia care descrie fenomenul tranzitoriu este:

di sc
u  Lid   Rid  isc (10.42)
dt
Soluţia ecuaţiei precedente este de forma:
isc  isc1  isc2  i p  ia (10.43.)
în care: isc1, isc2  soluţii particulare
ip - soluţie particulară la care se ajunge la sfârşitul regimului tranzitoriu.
Este componenta periodică a curentului de scurtcircuit (valoare stabilizată
a curentului de scurtcircuit).
i p  2 I p  sint  α  sc   sinusoidă (10.44.)
unde:
 US
 I p 
 Rid2  X id2
 (10.45.)
  arctg X id
 sc Rid

Observaţie:
 În general, circuitele sunt puternic inductive  Xid>>Rid 
sc90 (defazajul dintre tensiune şi curent în cazul unui scc.).
 US = const (sistem de putere )  Ip = const.
ia - componenta aperiodică a curentului de scurtcircuit, condiţionează regimul
tranzitoriu. Se determină considerând u = 0 în relaţia (10.42.), soluţie
particulară.
 di sc2
 Lid  Rid  i sc2  0 (10.46.)
dt
ia este componentă liberă, independentă de u, a curentului de scurtcircuit.
ia  isc2
di R 
 a   id dt 
ia Lid 
 (10.47.)
const. de timp a circuitulu i 
Lid

Rid 
dia dt
  1 (10.48.)
ia  , reamintim  x dx  ln x,  dt  t
t
t 
ln C ' ia    ia  isc2  C"e  (10.49.)

Grafic isc2 se reprezintă ca în figura 10.13.
C"  constantă de integrare ce se poate obţine din condiţiile iniţiale; de
exemplu, pentru t=0  ia = C" = ia0.

Fig. 10.13. Variaţia isc2 în funcţie de timp

   amortizarea este mai lentă (fenomenele se produc mai lent).

 dacă L   în circuitele inductive fenomenele sunt lente.
În final:
t

i sc  i sc1  i sc2  i p  i a  2  I p sin(ωt  α   sc )  i a 0  e τ (10.50.)
ia0 este singura necunoscută. ia0 fiind o constantă de integrare se poate determina
punând condiţii la limită. În momentul producerii scurtcircuitului (de exemplu,
la t = 0) nu poate avea loc un salt brusc de curent, datorită energiei
înmagazinate în inductivităţi  continuitate a curentului, valoarea de
regim normal este egală cu valoarea curentului în momentul producerii
scurtcircuitului şi condiţia se poate scrie:
isc0 = iN0, în care:
isc0 - valoarea curentului de scurtcircuit la t = 0,
iN0 - valoarea de regim normal,
 funcţia isc este continuă în t = 0
 ip0 + ia0 = iN0  (10.51.)
ia0 = iN0 - ip0 = -(ip0 - iN0)

Fig.10.14. Oscilograma curenţilor de scurtcircuit

Observaţie: Saltului ip0 i se opune ia0  ia0 anulează saltul ipotetic de la

iN la ip0 datorită energiei înmagazinate în inductivităţi (L).
Valoarea cea mai mare a isc după producerea defectului se numeşte
curent de şoc (işoc). Acest curent produce efecte electrodinamice care pot
distruge mecanic instalaţiile.
În ceea ce priveşte işoc ne interesează condiţiile în care işoc poate avea
valoarea maximă. O astfel de situaţie ar putea să apară când pe ip se suprapune
cea mai mare valoare a lui ia.
 Pentru ca ia să aibă valoare maximă trebuie ca ia0 să fie maxim:
ia 0  i p 0  iN 0  
t 0

  2 I p sin     sc   2 I N  sin     N   (10.52.)

i p0 iN 0
     
 ia 0  2 I p  sin    sc   2 I N  sin    N 

i p 0  max .
ia0  maxim pentru: 
i N 0  0
(10.53.)

α   sc  90 
ip0  maxim pentru:  (10.54.)
i N 0  0
Dar, în general, circuitele sunt puternic inductive X >> R  sc = 90 
 = 0.
Notă: Teoretic există un regim mai periculos care ar putea apărea dacă
circuitul ar fi capacitiv, iN0 < 0 ( + N = 270).

Situaţia cea mai periculoasă pentru care se calculează işoc este:

α  0 
  u  0, i N  0 (10.55.)
t 0 

Fig.10.15. Oscilograma curenţilor de scurtcircuit în situaţia cea mai periculoasă

 Cazul cel mai nefavorabil apare dacă anterior defectului se funcţiona în
gol (iN = 0) şi  = 0 (tensiunea trece prin zero, u = 0, în momentul defectului).

Amplitudinea curentului de scurtcircuit işoc apare la T/2 = 0,01s, de la

producerea defectului (se introduce t=T/2 în relaţia 10.50):
2 T
isoc  2 I p  sin(   90  )  ia 0 e T / 2 /  (10.56.)
T 2
0 , 01

i soc  i p0 , 01  ia0 , 01  2  I p  2  I p  e 
   (10.57.)
t

ia 0 e 

2I p

0 , 01

 isoc  2 I p (1  e  ) (10.58.)

k soc

1 - contribuţia componentei periodice a curentului de scurtcircuit;

0 , 01


e - contribuţia componentei aperodice a curentului de scurtcircuit.
 isoc  2  I p  ksoc (10.59.)
0, 01

0, 01 Lid 0.01Rid
  (10.60.)
k soc  1  e 
 1 e Rid
 1 e Lid


Lid  Rid  ksoc  1  e  1  1  2
0

ksoc   (10.61.)
 
Rid  Lid  ksoc  1  e  1
 1  ksoc  2 (10.62.)

Cazuri particulare:
a) scurtcircuitul la bornele unui generator sincron. Generatoarele de
mare putere au spirele foarte groase
 L  mare
 , (L >> R).
 R  mic

 
 
isoc  2 I p  1,9  1,98   2,7  2 ,8   I p (10.63.)
 
 generator de generator de

 putere mai mica putere mare 
 b) scurtcircuit în instalaţiile de ÎT
L
τ  mai mic (se simte mai mult R).
R
Prin convenţie se consideră  = 40ms  componenta aperiodică se
amortizează în 150200 ms.
 

 isoc  2  I p 1 0,8   2,55  I p
  (10.64.)
 soc 
k 1, 8

c) scurtcircuit în instalaţiile de JT
Influenţa rezistenţei este şi mai mare. Prin convenţie se consideră 10ms,
amortizarea este mai rapidă.
 

 isoc  2 I p 1  0,4   2  I p (10.65.)
 
 k soc 1, 4 

Principalele relaţii de calcul:

 Presupunem un scurtcircuit trifazat, care este un scurtcircuit
simetric. Utilizând legea lui Ohm se obţine:
U ndefect
I p  Cu 
3 Ze

 (10.66.)
echivalenta
Observaţie: Este posibil ca în momentul producerii scurtcircuitului,
circuitul să funcţioneze slab încărcat. Căderile de tensiune fiind mici, nivelul
tensiunii poate fi mai mare  se ţine seama de acest aspect prin coeficientul Cu,
pentru care se consideră următoarele valori în funcţie de tensiunea nominală a
instalaţiei în care are loc defectul:

1,1  6  220kV
Cu   (10.67.)
1  400  750kV
Dar:
Ub
Z e  Z e  Z b  Z e  (10.68.)
3I b
 utilizând relaţia anterioară, relaţia 10.66 devine:
 U ndefect
I p  Cu 
Ub (10.69.)
3  Z e 
3  Ib
Ib
 I p  Cu 
Ze  legea lui Ohm în unităţi (10.70.)
relative

Dacă vrem să lucrăm cu Sb obţinem:

Sb
Ib  (10.71.)
3U ndefect
Înmulţind ambii termeni din relaţia 10.70 cu 3U ndefect se obţine:
 S b 

I b  3U ndefect (10.72.)
I p  3U ndefect  Cu 
 
   Z e
S sc

Sb
 S sc  Cu   puterea de
Z e (10.73.)
scurtcircuit
Pentru caracterizarea curenţilor de scurtcircuit se folosesc două tipuri de
indicatori:
Ib
I  C 
a) p
Z  curentul în momentul ruperii (curentul de rupere),
u
e

b) S sc  3U ndefect  I p  puterea de rupere (de scurtcircuit)

Observaţie: Standardele nu mai folosesc Ssc.
 10.6. Scurtcircuitul trifazat într-o instalaţie de putere
comparabilă cu sistemul

Fig. 10.17. Schema echivalentă pentru cazul unui scurtcircuit la bornele

consumatorului
Caracteristicile sistemului de putere comparabilă cu instalaţia
consumatoare sunt:
U S  const.
 (10.74.)
Z S  Z id
Reactanţa echivalentă în unităţi relative nominale (aplicând relaţia 10.8)
este:
S
n
Z en  ( Z S  Z id )   3 -condiţie pentru sisteme de
2
U ndefect (10.75.)
putere comparabilă cu instalaţia consumatoare

Oscilograma curentului pentru situaţia cea mai periculoasă:


u  0, (momentul trecerii tensiunii prin zero)
 (10.76.)

i N  0, (când în regim normal se functiona în gol )

Fig.10.18. Oscilograma curenţilor de scurtcircuit în situaţia cea mai

periculoasă
 Observaţie: Zc este şuntată în momentul producerii scurtcircuitului.
Exemple de situaţii în care sistemele se pot considera de putere
comparabilă cu instalaţia în care se produce defectul:
 suma puterilor nominale ale generatoarelor din sistem nu este prea mare,
 tensiunea la locul de defect este mare.

Două diferenţe esenţiale apar faţă de sistemul de putere infinită:

 valorile maxime ale componentelor periodice nu mai sunt constante în
timp;
 apare efectul RAT-urilor (regulatoare automate de tensiune).

Efectul RAT-urilor. RAT are rolul de a reface parţial nivelul de tensiune,

care scade odată cu apariţia curentului de scurtcircuit.
Această automatizare sesizează scăderea tensiunii la bornele generatorului
şi comandă creşterea curentului de excitaţie din rotor  creşte t.e.m. şi odată cu
ea cresc şi curenţii de scurtcircuit.
Există situaţii când, datorită efectului RAT, curentul stabilizat de
I pt  I p 0
scurtcircuit  .
()
În cazul scurtcircuitului alimentat de surse comparabile cu instalaţia în
care s-a produs defectul, componenta periodică Ip variază în timp.

10.7. Extinderea metodelor de calcul al scurtcircuitului trifazat

la calculul scurtcircuitelor nesimetrice

În cazul scurtcircuitelor nesimetrice, pe faze diferite apar valori diferite

ale curenţilor. Sistemele nesimetrice de fazori se pot descompune în trei
sisteme simetrice (care se însumează): + (direct), - (invers), 0 (homopolar).

Fig.10.22. Descompunerea în sisteme simetrice de fazori

 Tabelul 10.3.
Relaţii pentru calculul curenţilor în cazul scurtcircuitelor nesimetrice
Tipul Reactanţa
k(n) Isc
scurtcircuitului echivalentă
n=3
X e(3)  X e I sc(3)  k (3)  I p(3)  I p(3)
1
trifazat
n=2
X e( 2)  X e  X e  2 X e 3 I sc( 2)  k ( 2)  I p( 2)  3I p( 2)
bifazat
n=1 X e(1)  X e  X e  X e 0 
 2 X e  X e 0 3 I sc(1)  k (1)  I p(1)  3I p(1)
monofazat

Etapele pentru calculul curenţilor de scurtcircuit se prezintă în continuare.

1. Se calculează reactanţa echivalentă de secvenţă directă în u.r.
nominale.
2. Cu valorile obţinute la etapa 1. se intră în tabele sau curbe de
decrement din care se citesc curenţii Ip*n pentru diferite momente de timp, cu
care se calculează componenta periodică a curenţilor de secvenţă directă: IR+.
3. Curenţii de scurtcircuit astfel obţinuţi se înmulţesc cu coeficienţii
respectivi de scurtcircuit:
I R( n )  I (Rn)k ( n) (10.80.)

Scurtcircuit trifazat (3f):

 Scurtcircuit simetric  nu există componentele - şi 0
 Dă efectele cele mai periculoase (forţe electrodinamice datorită işoc mare):
Se determină X ed  I R   I scc  k  I R   I R 
( 3) ( 3) ( 3)

Scurtcircuit bifazat (2f):

 Scurtcircuit nesimetric; există componentele + şi -; nu există componenta
0 care nu are pe unde să se închidă (pământ sau nul).
 Poate da încălzirile cele mai periculoase dacă se produce la bornele
generatoarelor sau aproape de acestea.
Se determină X e  2 X e  I R  I scc  I R  k  3  I R
( 2) ( 2) ( 2) ( 2) ( 2) ( 2)

Scurtcircuit monofazat (1f):

 Scurtcircuit nesimetric; apare numai în instalaţiile cu punctul neutru legat
la pământ; are componentele +, -, 0.
 Solicită termic instalaţiile de legare la pământ.
 Observaţie: Se caută să se respecte inegalitatea:
X e0
1 3 (10.81.)
X e
Xe0  (1,52)Xe+ (10.82.)

Se determină:
X e(1)  2 X e  X e0  I R(1)  I scc
(1)
 I R(1) k 1  3  I R(1) (10.83.)

10.8. Metode de limitare a curenţilor de scurtcircuit din

centrale şi staţii

În cazul în care curenţii de scurtcircuit rezultă de valori prea mari există

două riscuri:
 fabricile constructoare să nu producă echipamente şi aparate stabile termic
şi dinamic la aceşti curenţi de scurtcircuit;
 dacă se solicită echipamente şi aparate mai robuste creşte costul
investiţiei.

În timp, se pot produce două categorii de evenimente în SEN:

 apar linii noi în paralel cu cele existente (se buclează reţeaua)  Z  şi
isc.
 se racordează la SEN generatoare noi  Sn .

Calculul curenţilor de scurtcircuit se face:

 la proiectarea unor noi instalaţii, pentru alegerea corespunzătoare a
echipamentelor;
 în exploatare pentru a se vedea dacă nu a fost depăşit plafonul de
scurtcircuit al instalaţiilor existente.
Dacă plafonul s-a depăşit există două soluţii:
- se limitează isc;
- se reconstruieşte instalaţia.

Oricare metodă de limitare a curenţilor de scurtcircuit presupune:

 efort de investiţii,
 pierderi suplimentare de putere şi energie.
 Ib 3U n Sb
I scc  Cu  /  Cu  (10.84.)
Z e 3U n 3U n  Z e

Conform relaţiei 10.84 (v. şi relaţia 10.70.) putem limita curenţii de

scurtcircuit prin:
 creşterea tensiunilor nominale de funcţionare, Un   Isc ,
 creşterea Z*e.

Creşterea tensiunilor nominale de funcţionare este o măsură care

necesită investiţii ridicate. Se adoptă în situaţii în care se doreşte simultan
creşterea capacităţii de transport şi micşorarea Isc.

Creşterea impedanţei. Limitarea trebuie făcută astfel încât să rezulte cât

mai puţine dezavantaje. De exemplu, nu mărim rezistenţa (R), deoarece ar creşte
pierderile de putere şi energie. Nu se măreşte reactanţa capacitivă, deoarece
instalaţiile electrice sunt inductive şi ar conduce la scăderea impedanţei.
 se măreşte reactanţa inductivă XL = ω  L.

Metode de creştere a reactanţei inductive XL:

1. Metoda secţionării unor noduri (se obţine şi micşorarea gradului de
funcţionare în paralel a circuitelor).
2. Mărirea reactanţei transformatoarelor (de obicei, se asociază cu
metoda 1.).
3. Intercalarea în schemă a unor inductanţe suplimentare (bobine
limitatoare a curenţilor de scurtcircuit).

1. Metoda secţionării unor noduri

Cazul de referinţă, pentru care nu sunt limitaţi curenţii de scurtcircuit. Fie

o staţie coborâtoare 110 kV/MT, figura10.23, echipată cu două trafo. identice.

Fiecare trafo. este caracterizat prin SnT şi usc.

Fie un scurtcircuit în secundarul trafo. (punctul k). Schema echivalentă

este prezentată în figura 10.24.
 Fig. 10.23. Schema unei staţii coborâtoare

În unităţi relative nominale: X*T = usc. Reactanţa echivalentă Xe* este:

X T
X e0  X S  (10.85.)
2
0 - cazul de referinţă.

Pierderile de putere în cele două trafo. sunt:

2 2
 S ST  1 S 
P  2PFe  2Pk     P  2PFe  Pk  ST  (10.86.)
 2S nT  2  S nT 

Fig.10.24. Schema echivalentă pentru un scurtcircuit pe nodul de tensiune

inferioară

Secţionarea unui nod se poate face, de exemplu ţinând deschisă o cuplă

longitudinală sau o cuplă transversală, figura 10.25.
Fig. 10.25. Soluţii de secţionare a unui nod menţinând cupla longitudinală şi/sau
cupla transversală deschise

Prin secţionarea la tensiunea medie, schema de referinţă se modifică,

figura 10.26.
usc % Sb
X T   
 usc (10.87.)
100 SnT S b  S nT

Fig. 10.26. Schema de referinţă modificată în urma secţionării

Schema echivalentă se prezintă în figura 10.27.

 Fig. 10.27. Schema echivalentă în urma secţionării

Reactanţa echivalentă:
X e1  X S  X T  X e1  X e 0
(10.88.)
Observaţie: Dacă sistemul este de putere infinită (X*S = 0) se obţine
eficienţa maximă prin secţionare, şi anume:
Xe*1 = 2Xe*0 (10.89.)
Pierderile de putere, presupunând că printr-un trafo. se tranzitează fSST şi
prin celălalt (1-f)SST , sunt date de relaţia următoare:

 
2
S 
P1  2PFe  Pk f  1  f    ST 
2 2
(10.90.)
 S nT 
Observaţie: Notăm F  f 2  1  f 2 şi să vedem care este condiţia care
conduce la situaţia în care pierderile sunt minime.
F  min . pentru 2 f  21  f   0

 2 f  21  f   
dF
1 (10.91.)
df f 
 2
 pierderile în bobinaje sunt minime pentru o încărcare egală a celor două
trafo.
 nesimetria încărcării trafo. conduce la creşterea pierderilor în bobinaje
(>104%).

Rolul AAR din figura 10.26 (anclanşarea automată a rezervei)

AAR “simte” lipsa tensiunii pe o bară de tensiune medie şi comandă
închiderea cuplei (informaţia o primeşte de la un TT).
Atenţie: Dacă tensiunea pe o secţie de bare scade ca urmare a unui
scurtcircuit în T1 (T2) comanda de închidere a CL se transmite după ce
întreruptorul IT1 (IT2) s-a deschis (să nu se alimenteze prin CL defectul).
În această situaţie, trafo. rămas în funcţiune este bine să poată tranzita
întreaga sarcină SST.
 Avantajele metodei secţionării:
− investiţii suplimentare mici (în CL + AAR);
− pierderi de putere mici la încărcarea simetrică a celor două trafo.

Dezavantaj: Uneori, reducerea la jumătate a Isc (pentru cazul sistemului

de putere infinită, X*S=0) nu este suficientă  de obicei, se asociază metoda
secţionării cu metoda folosirii trafo. cu înfăşurare divizată.

În continuare, se prezintă metode care se asociază cu secţionarea

barelor.

1.a) Utilizarea trafo. cu înfăşurare divizată (TID)

TID este astfel construit încât să aibă aceleaşi pierderi de mers în gol PFe
ca şi unitatea corespunzătoare cu înfăşurarea nedivizată.

Fig. 10.28. Comparaţie între trafo cu două înfăşurări şi trafo

cu înfăşurarea inferioară divizată

Schema echivalentă în stea a TID.

Fig. 10. 29. Schema echivalentă în stea a TID

 Fig. 10.30. Schema echivalentă pentru calculul curentului de scurtcircuit
în cazul folosirii TID

Schema staţiei folosind secţionarea barelor asociată cu instalarea a 2xTID

pentru reducerea curenţilor de scurtcircuit este dată în figura 10.31.

Fig.10.31. Schema staţiei cu TID

Schema echivalentă în cazul unui scurtcircuit în punctul k este dată în

figura 10.32.
 Fig. 10.32. Schema echivalentă pentru calculul scurtcircuitului în punctul k

X ex2  X S  2 X T  X e1  X e0 (10.99.)

Observaţii:
 Pentru a avea pierderi minime trebuie echilibrată gruparea
 S ST 
consumatorilor pe secţii  .
 4 
 Pentru sistemul de putere infinită (X*S=0), eficienţa limitării este
maximă  reducerea de patru ori a curenţilor de scurtcircuit faţă de cazul de
 X T 
referinţă  X e*0  .
 2 

Dezavantajele folosirii TID:

 creşterea cu 1015% a investiţiei în trafo.
 apariţia unor celule şi instalaţii suplimentare la nodul de tensiune
inferioară (două celule de trafo +2 CL + AAR).

1.b) Fracţionarea într-un număr mai mare de unităţi a puterii

instalate în trafo.
În loc de două TID-uri (sau 2 T) cu 2SnT se instalează patru trafo.
S nT
cu 4  (fig 10.33).
2
 Fig. 10.33. Schemă cu fracţionarea puterii trafo pentru reducerea curenţilor de
scurtcircuit

Toate trafo. cu tensiune superioară 110 kV se construiesc cu

usc=10%12%, indiferent de puterea nominală.
Considerând Sb = SnT (ca şi în situaţiile anterioare  adică, puterea unui
trafo. din cazul de referinţă) reactanţa unuia dintre cele patru trafo. este:
Sb SnT
X t  usc  
 X T  S  2  X *T
Snt u sc  X T nT
(10.100.)
2
usc = X*T ca în cazurile precedente

Schema echivalentă pentru un scurtcircuit în punctul k se prezintă în

figura 10.34.

Fig. 10.34. Schema echivalentă pentru scurtcircuit în punctul k

 Observaţii:
1. Din punctul de vedere al micşorării isc, rezultatul este acelaşi ca la
folosirea TID:
X e3  X e2  X S  2 X T (10.101.)
2. În această soluţie apare o investiţie suplimentară în două celule
suplimentare la 110 kV.
3. În general, patru trafo. de putere mai mică costă mai mult decât
două trafo. mai mari.
4. Pierderile în soluţia cu patru trafo. sunt mai mari decât în soluţia cu
două trafo.(tip TID).
5. Se apelează la soluţia fracţionării pentru a nu achiziţiona TID din
import.

2.) Mărirea reactanţei transformatoarelor. Se asociază cu metoda

secţionării.
Fabricile constructoare realizează trafo. cu aceeaşi tensiune superioară (de
exemplu, seria trafo. de 110 kV) cam cu aceeaşi tensiune de scurtcircuit:
Usup = 110 kV  usc = 1012% (10.102.)
Usup = 220 kV  usc = 1114% (10.103.)

Pe lângă seriile obişnuite, unele fabrici produc şi o serie de trafo. cu usc

mărită, în vederea limitării Isc.
usc. mărită  1,5 1,7  usc normală = 1,51,7 X*T (10.104.)

Pentru seria de trafo. de 110 kV cu reactanţă mărită: usc mărită=1720%.

Dacă se asociază această metodă cu metoda secţionării şi cu

fracţionarea puterii trafo. se pot obţine reduceri de circa şase ori a Isc faţă de
varianta de referinţă:
 X T
 X e 0  X *S 
 2 (10.105.)
 X e 4  X S  1,5  1,7   2  X T
 pentru sistemul de putere infinită (X*S = 0):
X *e 4 1,5  1,7   2  X *T
  1,5  1,7   4  6  6,8
X *e 0 X *T (10.106.)
2
 Dezavantajele metodei:
 creşterea usc înseamnă creşterea numărului de spire la ambele
înfăşurări  creşte lungimea înfăşurării  se măreşte volumul cuvei  se
măreşte volumul de ulei  creşte costul trafo.,
 căderi de tensiune mai mari în regim normal,
ρ
 creşterea lungimii spirei  creşte R    cresc pierderile de
 s 
putere (activă  PB = Psc şi reactivă  QB = usc  SnT) în bobinaje
 datorită acestor dezavantaje, metoda se foloseşte rar.

3) Intercalarea în scheme a unor inductanţe suplimentare (bobine

limitatoare a curenţilor de scurtcircuit)

Simbol bobină limitatoare

Vom aborda două soluţii:
1) bobina cu două borne pe
fază

2) bobina cu priză mediană

3.1) Bobina cu două borne pe fază (fig 10.35)

Date caracteristice sunt date în tabelul 10.5.

Tabelul 10.5.
Date caracteristice pentru bobinele limitatoare
cu două borne pe fază
Nr. crt. Tip constructiv Un [kV] In [A] X*n %
În aer cu izolaţie
uscată şi
a. consolidată pe 620 2004000 410
stelaj de beton
(fără fier)
Bobină cu cuvă cu
b. 30330 12001600 1015
ulei
 Fig. 10.35. Bobină cu două borne pe fază

Dezavantajele utilizării bobinei cu două prize pe fază:

− este o investiţie suplimentară,

− necesită spaţiu suplimentar de clădire pentru instalare,

− are pierderi de putere şi energie activă.

Efectul limitator al bobinelor:

Fig. 10.36. Schema bobinelor limitatoare şi schema echivalentă

 Legea lui Ohm în unităţi relative nominale:

I Bn
I sc  Cu (10.112.)
X Bn
 Gradul de limitare a curentului de scurtcircuit:
 Pentru o reactanţă dată, Isc = f (IBn) conform relaţiei 10.112  se alege o
bobină IBn mic pentru a avea Isc mic.
Dar trebuie ca IBn  Imax consumatori  se împart consumatorii.
 Dacă pe circuitul protejat curentul prin bobină este mare  IBn mare 
pentru a obţine efectul de limitare trebuie luată o bobină cu X*Bn mare
(1015%).
În concluzie, nu este recomandabil să folosim bobină limitatoare dacă
este posibil să limităm curentul de scurtcircuit prin metodele anterioare.

Soluţii de intercalare în scheme a bobinelor limitatoare:

 în serie pe circuite cu curenţi mari,
 pe cuple longitudinale,
 în serie pe linii.

a) bobine intercalate în serie pe circuite cu curenţi mari ( IBn mare)

Fig. 10.37. Schema cu bobine intercalate în serie pe circuite cu curenţi mari

Efectul de limitare este slab  se măreşte XB*n  pierderi mari în

regim normal (ani de zile). Se evită asemenea utilizări.
 b) bobine intercalate pe cuple longitudinale

Fig. 10.38. Schema cu bobină intercalată pe cuplă longitudinală

Avantaj: limitează contribuţia lui G1 la un scurtcircuit în punctul k.

Se grupează consumatorii pentru a avea tranzit redus prin cuplă  putem
alege bobină cu IBn mai mic: IBn  0,50,6 InG .

c) bobine intercalate în serie cu o linie sau cu un grup de câteva linii

Liniile sunt circuite de curenţi mai mici  putem alege bobine cu IBn mai
mic  limitare mai bună chiar şi cu bobinele cu X*Bn mici (46%).

Diferenţele de intercalare constau în:

 numărul de etaje al clădirii în care se introduc bobinele,
 poziţia relativă a întreruptorului faţă de bobină.
Astfel de bobine se intercalează pe circuitele de LEC de 610kV (fig
10.39).
X spLEA 0,35 / km
  Isc periculos de mari la LEC (10.113.)
X spLEC 0,08  0,1 / km
 Nivelul Soluţii
din C1 C2
clădire C21 C22

Fig. 10.39. Dispunerea echipamentelor pe etajele clădirii.

Observaţie: bobina se dispune la nivelul inferior al clădirii datorită masei

mari (se uşurează dimensionarea clădirii).

Soluţia C1:
 Bobina se dispune după I;
 Scurtcircuit în k2  bobina limitează Isc şi întreruptorul I este dimensionat
pentru această situaţie;
 Scurtcircuit în k1 (foarte rar)  bobina nu limitează Isc debitat de sistem
 I poate exploda. Se preia acest risc. Acest interval de 34m se execută
foarte îngrijit la montajul instalaţiilor.
Soluţia C21:
 Alimentarea se face numai dinspre bară.
 Ordinea de dispunere este bobină  I. Dispare riscul unui efect
dezastruos la un scurtcircuit între bobină şi I.
 Se preia riscul unui scurtcircuit în bobină, care este echivalent cu un
defect pe bare.
 I deconectează numai defectele de după I.
Soluţia C22:
 Se leagă o bobină în serie cu 23 LEC  se reduce numărul de bobine la
jumătate (şi investiţia aferentă).
 Sunt necesare bobine cu InB mare  limitare mai slabă a Isc.
Soluţiile C2 sunt foarte utilizate şi la noi în ţară.

3.2.) Intercalarea bobinelor limitatoare cu priză mediană şi ramurile

îngemănate (BPM)

Reprezentarea BPM este prezentată în figura 10.40.

Fig. 10.40. Bobină cu priză mediană

Moduri de intercalare a BPM în schemele de conexiuni (fig 10.41):

 în serie cu circuite de linii (1),
 în staţii coborâtoare (2),
 generatoare racordate la BMP (3).
 Fig. 10.41. Folosirea BPM in diverse scheme de conexiuni

1. Schema se foloseşte la staţii de centrală, la staţii la care se racordează

consumatori (23 LEC pe o bobină), la servicii proprii în centrale.
2. Se foloseşte în staţii coborâtoare pentru limitarea curenţilor de
scurtcircuit. În loc de TID folosim 2T+2BPM. Cuplele longitudinale sunt normal
deschise  se asociază cu secţionarea BC.
3. Schema este serie din punct de vedere fiabilistic şi revizia la oricare BMP
necesită scoaterea din funcţiune a generatorului corespunzător.
 10.9. Modul de tratare a punctului neutru în centralele şi
staţiile din ţara noastră

Scopul tratării neutrului: protecţia vieţii oamenilor şi reducerea

investiţiilor.
1. Instalaţii de JT (Un  1000V)
1.1 Instalaţii cu Ufp  250V (Un = 400V)
În majoritatea cazurilor, neutrul (N) al trafo. din PT-uri se leagă la
pământ cu rezistenţă RPT  4 (prin introducerea în pământ a mai multor
electrozi în paralel).
În cazul unei puneri la pământ a unei faze valorile mari ale curentului (de
ordinul curentului de scurtcircuit) provoacă pornirea protecţiei prin relee care
conduce la deconectarea întreruptorului amonte (sau arderea siguranţei) 
defectul se autodeconectează.
Excepţie: Instalaţiile cu atmosferă cu pericol de explozie în caz de
producere a unei scântei sau arc electric etc.  neutrul reţelei este izolat 
punerea la pământ este doar semnalizată.
1000
1.2 Instalaţii cu Ufp > 250V şi U fp  V
3
Tensiunile sunt mai ridicate şi Isc mai mari dacă neutrul ar fi legat la
pământ şi metodele de protecţie ar fi mai scumpe.
În aceste instalaţii se funcţionează cu neutrul izolat.

2. Instalaţii cu Un  [6; 20]kV

2.1 Cazul reţelelor scurte (capacitate fază-pământ a liniei Cfp este
mică) (fig 10.42).

Fig.10.42. Tratarea neutrului în cazul reţelelor scurte

Curentul capacitiv care apare nu depăşeşte valorile unui curent critic de la

care s-ar putea reaprinde arcul electric intermitent, arc ce ar conduce la trenuri
de unde de tensiune (ce supratensionează fazele sănătoase până la de trei ori Uf,
tensiunea pe fază).
 neutru izolat
 2.2 Cazul reţelelor lungi (capacitate Cfp mare)  curentul capacitiv
poate depăşi curentul critic de reamorsare a arcului electric  acest curent
trebuie redus.
Până în 1970, se promova instalarea de bobine de stingere-BS (stinge
curentul critic şi nu mai apare supratensiunea) (fig 10.43).

Fig. 10.43. Tratarea neutrului în cazul reţelelor lungi

Se dispune o singură bobină într-o reţea galvanic legată şi anume în cea

mai importantă staţie, cu personal permanent de deservire. Această bobină se
leagă la neutrele a cel puţin două trafo. (avarie - revizie la 1 trafo.  rămâne
bobina racordată la neutrul celuilalt trafo.) (fig 10.44).

SM1, SM2 separatoare

monopolare.
Separatoarele sunt
utile atunci când se
lucrează la unul dintre
cele două trafo.

Fig. 10.44. Utilizarea bobinelor

Bobina se autoreglează în funcţie de variaţia caracteristicilor reţelei (prin

reglajul continuu al fierului).
 2.3 Tratarea neutrului prin rezistor (figura 10.45)

Fig.10.45. Tratarea neutrului prin rezistor

Tehnologie superioară utilizării BS. La apariţia defectului acesta este

imediat eliminat.
Observaţie: Se elimină pericolul unei a doua puneri la pământ (prin
“simpatie”, adică, datorită supratensionării fazelor “sănătoase”, într-un alt punct
din reţea şi pe una dintre fazele “sănătoase” poate apărea încă o punere la
pământ determinând apariţia unui scurtcircuit bifazat).
 ~ 300A(LEA)
RNP se alege astfel încât sc 
(1)
I .
 ~ 100A(LEC)

3. Instalaţii cu Un  110kV

Punctul neutru, la noi în ţară, este efectiv legat la pământ. Modul de

legare a punctului neutru la pământ depinde de tipul echipamentului.

a) AT  neutru efectiv legat la pământ (fig 10.46).

Fig.10.46. Schema autotransformatorului cu neutrul legat la pământ

 b) T  se realizează tratarea neutrului prin montajul din figura 10.47.

Sp  separator monopolar de
legare la pământ a neutrului T.

Fig. 10.47. Tratarea neutrului trafo. cu separator şi descărcător (DRV)

Prin legarea neutrului la pământ se încearcă realizarea următoarelor

condiţii de exploatare:
 reducerea supratensiunilor din reţea în caz de defect,
 limitarea curenţilor de scurtcircuit monofazat.
X0
1 3 (10.115.)
X
X0 R
  3 şi 0  1 cu scopul de a nu aplica reţelei o tensiune prea mare în
X R
caz de defect;
 1
X0
pentru ca I sc(1)  I sc(3)
X
Valoarea X0 se poate regla prin jocul de separatoare:
X0
 pentru  1  se deschide separatorul Sp  X0 
X
 pentru ca X0 să scadă  închidem Sp.

Observaţii:
 Dispecerul studiază câte Sp (monopolare) trebuie închise şi la care trafo.
din sistem pentru a realiza condiţia (10.115).
 În paralel cu Sp se montează DRV (descărcător cu rezistenţă variabilă).
Rolul DRV: dacă Sp este deschis şi apare o undă de supratensiune, aceasta
se propagă pe înfăşurarea trafo. spre neutru (cu izolaţie degresivă) care
este protejat de exemplu cu DRV cu suflaj magnetic, care realizează o
stingere sigură a arcului electric după descărcarea undei de supratensiune.
 Alegerea Sp şi DRV: de regulă, cu o treaptă de tensiune mai jos decât
înfăşurarea trafo. (de exemplu la steaua trafo. tensiunea este de 110kV 
Sp şi DRV se aleg de 60kV).