11/2/2020 2.3.

AMPLIFICAREA SEMNALELOR - Sisteme DAQ cu LabVIEW

Sisteme DAQ cu
Căutați pe acest site
LabVIEW
Pagina de pornire Achiziția datelor Bazele măsurării Măsurare cu LabVIEW Tutoriale

CONTACT

Achiziția datelor > Sisteme de achiziție date > 2. CONDIŢIONAREA SEMNALELOR >

2.3. AMPLIFICAREA SEMNALELOR

Există numeroşi senzori care furnizează semnale de nivel mic care trebuie amplificate pentru a
putea fi prelucrate şi convertite în semnale numerice (un exemplu tipic este cel
al termocuplurilor).
Intervalul de variaţie a tensiunii de intrare pentru CAN-uri este în general de 0 – 10 V. Dacă
semnalul de la ieşirea traductorului nu depăşeşte 1 V performanţele de achiziţie se înrăutăţesc
(rezoluţia, precizia, influenţa zgomotelor). Prin urmare apare clar necesitatea amplificării.
Prima problemă care se pune pentru amplificarea semnalelor mici este protecţia
contra zgomotului. Într-adevăr, dispozitivul constituit din senzor şi firele sale de legătură
cu amplificatorul poate să culeagă semnale parazite a căror amplitudine poate fi superioară celei a
procesului de măsurat. Acest zgomot provine din cuplajele parazite cu masa sau cu alimentarea,
dar poate fi în egală măsură indus direct prin firele de legătură. Pentru reducerea raportului
zgomot/semnal se utilizează legături cu impedanţa mică constituite din cabluri coaxiale sau din
perechi torsadate ecranate.
Montajul de amplificare cel mai simplu constă în utilizarea unui circuit asimetric precum cel din
Fig. 2.6, unde una dintre intrări este legată la masă. Această tehnică dă în general rezultate
satisfăcătoare atunci când senzorul are o impedanţă mică şi când furnizează tensiuni de ordinul
volţilor.
În caz contrar, este necesar să îmbunătăţim rejecţia zgomotului apelând la un montaj simetric
precum cel din Fig. 2.7. Dacă circuitul este corect echilibrat, sursele de zgomot afectează într-un
mod aproape identic cele două fire de legătură între senzor şi amplificator, astfel încât semnalul
util Ud nu este practic afectat de zgomot nici atunci când este măsurat cu un amplificator
diferenţial. Cu un astfel de montaj, tensiunea Ud furnizată de senzor este dată de diferenţa
tensiunilor Ua şi Ub de la cele două borne ale amplificatorului.

Fig. 2.6. Conectarea unui senzor la un amplificator în montaj asimetric

Translate
https://sites.google.com/site/sistemedaq/achizitia-datelor/sisteme-de-achizitie-date/cap-2-conditionarea-semnalelor/2-3-amplificarea-semnalelor 1/8
11/2/2020 2.3. AMPLIFICAREA SEMNALELOR - Sisteme DAQ cu LabVIEW

Fig. 2.7. Conectarea unui senzor la un amplificator în montaj simetric

Zgomotele parazite care afectează în mod egal cele două fire de legătură între senzor şi
amplificator produc o tensiune de mod comun U care poate fi determinată din relaţiile:

(2.5)

În practică, echilibrarea circuitului nu este niciodată perfectă şi o tensiune de mod comun

produce totdeauna o tensiune reziduală parazită care este cu atât mai mică cu cât dispozitivul este
mai bine echilibrat. Din acest motiv caracterizarea calităţii unui montaj se face prin factorul
(raportul) rejecţiei de mod comun CMRR (Common Mode Rejection Ratio) care este în general
exprimat în decibeli:

(2.6)
unde Urez este tensiunea diferenţială reziduală.

Se observă astfel că pentru a măsura cu o eroare mai mică de 1% ieşirea unui termocuplu care
furnizează o tensiune de 10 mV, montajul trebuie să aibă un raport de rejecţie CMRR mai mic sau
egal cu 100 dB dacă tensiunea de mod comun este de 10 V.
Amplificatoarele utilizate la interfaţa cu senzorii trebuie să aibă o amplificare definită cu precizie
şi de regulă aceste amplificatoare sunt realizate pe baza amplificatoarelor operaţionale (AO),
care au amplificarea foarte mare (care poate fi definită precis ca raport a două rezistenţe) şi
impedanţă de intrare foarte mare (teoretic infinită). Se folosesc diverse structuri de AO (în montaj
inversor, neinversor, diferenţial etc.). Pentru aplicaţiile de precizie din domeniul achiziţiilor de
date se utilizează
amplificatoare de instrumentaţie.

Amplificatoare operaţionale
Amplificatoarele operaţionale sunt în general amplificatoare destinate amplificării semnalelor de
c.c. şi până la frecvenţe de ordinul kHz-lor, cu factor de amplificare mare, impedanţă de intrare
mare şi impedanţă de ieşire mică. Schema bloc generală a unui AO este prezentată în Fig. 2.8.

https://sites.google.com/site/sistemedaq/achizitia-datelor/sisteme-de-achizitie-date/cap-2-conditionarea-semnalelor/2-3-amplificarea-semnalelor 2/8
11/2/2020 2.3. AMPLIFICAREA SEMNALELOR - Sisteme DAQ cu LabVIEW

Fig. 2.8. Schema generală a unui AO

În Fig. 2.8 s-au folosit următoarele notaţii:
+VCC ,−VCC: tensiuni de alimentare raportate la punctul de masă sau punctul de nul; Ad : factor
de amplificare în circuit deschis; ud = u2−u1: tensiunea diferenţială de intrare; Zi: impedanţa de
intrare; Ze: impedanţa de ieşire; ue: tensiunea de ieşire.
Ieşirea (tensiunea de ieşire) poate fi exprimată prin următoarea relaţie în domeniul complex
(Laplace):

(2.7)
unde Amc este amplificarea pe mod comun, Umc =(u1 + u2)/2 este tensiunea pe mod comun,
iar UD este tensiunea de decalaj sau de derivă care apare la ieşirea AO chiar dacă la intrare nu
se aplică nici-un semnal. Pentru anularea tensiunii de derivă se aplică la intrarea AO o tensiune de
semn contrar numită tensiune de offset sau tensiune de decalaj la intrare (Fig. 2.9).

Fig. 2.9
La un AO ideal avem: Ad→∞, Amc→0, Zi→0, Ze →∞.
Pentru realizarea unor amplificatoare practice se utilizează structuri de AO cu circuite de corecţie
şi de reacţie realizate cu elemente pasive: rezistenţe sau capacităţi.
Cele mai utilizate structuri cu AO sunt următoarele: structură cu AO cu reacţie paralelă de
tensiune în montaj inversor; structură cu AO cu reacţie paralelă de tensiune în montaj neinversor;
structură cu AO în montaj diferenţial; structură cu AO cu reacţie în punte; structură cu AO cu
reacţie serie de tensiune. În continuare vor fi prezentate câteva din aceste structuri:
1). Structură cu AO cu reacţie paralelă de tensiune în montaj inversor
Schema de principiu este următoarea:

https://sites.google.com/site/sistemedaq/achizitia-datelor/sisteme-de-achizitie-date/cap-2-conditionarea-semnalelor/2-3-amplificarea-semnalelor 3/8
11/2/2020 2.3. AMPLIFICAREA SEMNALELOR - Sisteme DAQ cu LabVIEW

Fig. 2.10. AO cu reacţie paralelă de tensiune, montaj inversor

Funcţia de transfer realizată cu acest montaj este:

(2.8)
În funcţie de Z2, ZI, Zi și A = Ad se poate calcula funcţia de transfer utilizând teoremele lui
Kirchhoff:
(2.9)

(2.10)

(2.11)
În plus din relaţia (2.7) avem:

(2.12)
Din ecuaţiile (2.9) ÷ (2.12) obţinem:

Obţinem:

(2.13)
Se observă din relaţia (2.13) că dacă:

(2.14)
https://sites.google.com/site/sistemedaq/achizitia-datelor/sisteme-de-achizitie-date/cap-2-conditionarea-semnalelor/2-3-amplificarea-semnalelor 4/8
11/2/2020 2.3. AMPLIFICAREA SEMNALELOR - Sisteme DAQ cu LabVIEW

atunci:

(2.15)
Observaţii:
Impedanţa de intrare a AO cu reacţie este:
Impedanţa de ieşire a AO cu reacţie este:

Un caz particular al acestei structuri este elementul inversor:

Fig. 2.11. Elementul inversor

2). Structură cu AO cu reacţie paralelă de tensiune în montaj neinversor

Schema de principiu în acest caz este cea din Fig. 2.12.

Fig. 2.12. AO cu reacţie paralelă de tensiune, montaj neinversor

Funcţia de transfer ideală obţinută în urma aplicării teoremelor Kirchhoff este:

(2.16)
Observaţii: Impedanţa de intrare a AO cu reacţie este foarte mare:

Impedanţa de ieşire a AO cu reacţie este:

https://sites.google.com/site/sistemedaq/achizitia-datelor/sisteme-de-achizitie-date/cap-2-conditionarea-semnalelor/2-3-amplificarea-semnalelor 5/8
11/2/2020 2.3. AMPLIFICAREA SEMNALELOR - Sisteme DAQ cu LabVIEW

Un caz particular al acestei structuri este elementul repetor:

Fig. 2.13. Elementul repetor

3). Structură cu AO în montaj diferenţial

Această structură apare ca un sistem multivariabil cu două intrări şi o ieşire. Schema de principiu
este prezentată în Fig. 2.14.

Fig. 2.14. AO în montaj diferenţial

Relaţia intrare-ieşire este următoarea:

(2.17)

4). Structură de AO cu reacţie în punte (în T)

Schema de principiu a acestei structuri este următoarea:

https://sites.google.com/site/sistemedaq/achizitia-datelor/sisteme-de-achizitie-date/cap-2-conditionarea-semnalelor/2-3-amplificarea-semnalelor 6/8
11/2/2020 2.3. AMPLIFICAREA SEMNALELOR - Sisteme DAQ cu LabVIEW

Fig. 2.15. AO cu reacţie în punte

Funcţia de transfer ideală este:

(2.18)

5). Structură de AO cu reacţie negativă serie de tensiune

Schema este prezentată în Fig. 2.16.

Fig. 2.16. AO cu reacţie negativă serie de tensiune

(2.19)

Amplificatoare de instrumentaţie
Amplificatoarele de instrumentaţie (AI) sunt amplificatoare diferenţiale construite pe baza mai
multor AO cu reacţie. Un AI ideal furnizează o tensiune de ieşire care depinde numai de diferenţa
dintre cele două tensiuni de intrare:
ue = K⋅(u2 − u1) (2.20)
unde amplificarea K este determinată cu mare precizie şi poate varia într-un domeniu larg.

Un AI practic trebuie să aibă o amplificare care poate fi setată prin intermediul unui singur
rezistor extern şi trebuie să combine impedanţa mare de intrare cu un CMRR mare, tensiune de
offset de intrare mică etc. Un amplificator care utilizează un singur AO în montaj diferenţial este
inadecvat pentru un AI, deoarece pentru obţinerea unei amplificări mari ZI ar trebui să fie de
valoare mică, ceea ce ar determina o impedanţă de intrare mică şi CMRR mic.
O structură de AI tipică este prezentată în Fig. 2.17, structură în care sunt utilizate trei AO, două
neinversoare şi unul în montaj diferenţial.

https://sites.google.com/site/sistemedaq/achizitia-datelor/sisteme-de-achizitie-date/cap-2-conditionarea-semnalelor/2-3-amplificarea-semnalelor 7/8
11/2/2020 2.3. AMPLIFICAREA SEMNALELOR - Sisteme DAQ cu LabVIEW

Fig. 2.17. Structură tipică de amplificator de instrumentaţie

Foarte utile în aplicaţiile de achiziţie de date şi de măsurare sunt şi aşa-numitele amplificatoare

cu câştig (amplificare) programabil (Programmable Gain Amplifier - PGA), care permit
modificarea amplificării prin intermediul unor semnale de comandă binare.
O altă clasă de amplificatoare utilizată în aplicaţiile de măsurare este reprezentată
de amplificatoarele cu intrarea izolată, care asigură pe lângă amplificarea semnalului şi separarea
galvanică intrare-ieşire, separare necesară pentru protecţia utilizatorului şi a echipamentelor care
se cuplează la proces, evitarea unor cuplaje accidentale între diverse surse de semnal urmărite
simultan etc. Structura unui amplificator cu intrarea izolată cuprinde un bloc de intrare, un bloc
de izolare transformatorică, optică sau de tip condensator (principiul utilizat pentru transferul prin
bariera de izolare este modularea în amplitudine, în factor de umplere sau în frecvenţă), un bloc
de ieşire şi o sursă de alimentare.

Observaţie. În situaţia în care semnalul de ieşire din traductor se modifică în limite mai largi
decât domeniul admis de CAN apare necesitatea unei atenuări. Cele mai simple atenuări se
realizează cu ajutorul divizoarelor rezistive. Valorile rezistenţelor (care trebuie să fie stabile) nu
trebuie să fie nici prea mici, pentru a nu încărca sursa (traductorul), nici prea mari, pentru ca
raportul de divizare să nu fie influenţat de către curentul de intrare al circuitului de la ieşirea
divizorului.

Comments

You do not have permission to add comments.

Sign in | Recent Site Activity | Report Abuse | Print Page | Powered By Google Sites

https://sites.google.com/site/sistemedaq/achizitia-datelor/sisteme-de-achizitie-date/cap-2-conditionarea-semnalelor/2-3-amplificarea-semnalelor 8/8