Circuite de Telecomunicaţii 2012

Lucrarea nr.5
Filtrul trece-jos prototip. Metode de aproximare

Scopul lucrării

Analiza circuitelor trece-sus şi trece-jos în curent alternativ şi în regim tranzitoriu. Prezentarea

filtrului trece-jos prototip (FTJ), circuit având o caracteristică ideală, ce nu poate fi realizată
practic decât cu aproximaţie. Se descriu pe scurt cele mai uzuale metode de aproximare:
Butterworth şi Cebîşev. Se simulează pe calculator, în LTspice/SwCAD III, cele trei funcţii
aproximante şi se studiază comportarea în domeniul frecvenţă a celor trei tipuri de filtre astfel
realizate.

Introducere în filtrarea semnalelor

În aplicaţiile inginereşti din domeniul electronicii şi comunicaţiilor este deseori necesar să se

modifice amplitudinile componentelor, ce constituie semnalul prelucrat sau transmis, în sensul
accentuării unor componente şi reducerii, sau chiar eliminării acestora. Acest proces este
denumit filtrarea semnalelor. Un filtru electric este un sistem care realizează acest tip de
prelucrare a semnalelor. Cele mai simple circuite cu un pol se obţin dacă legăm un rezistor în
serie cu un condensator. În funcţie de poziţia celor două elemente pasive, obţinem fie un filtru
trece-jos, fie un filtru trece-sus.

Filtru trece-sus

Pentru circuitul din figura 5.1 (a) se scrie funcţia de transfer:

Figura 3.3 Filtru trece-jos

Figura 5.1 (a) Filtru trece jos (b) Răspunsul la semnal treaptă al filtrului trece-sus

Universitatea “Politehnica” Timişoara 1

 Circuite de Telecomunicaţii 2012
Pentru a vedea comportamentul circuitului în domeniul timp, se aplică la intrarea lui, la
momentul t=0, un salt treaptă de amplitudine V. Analiza circuitului se face în curent alternativ şi
în regim tranzitoriu. În figura 5.1 (b) sunt reprezentate semnalele de intrare (Vn001) şi de ieşire
(Vn002).

Filtru trece-jos

Dacă în schema din figura 5.1 inversăm locul rezistorului cu cel al condensatorului, obţinem
schema unui filtru trece-jos (figura 5.2 (a))
Funcţia de transfer a circuitului este dată de expresia:

Figura 1.1 Circuite cuplate inductiv mutual

Pentru a urmări comportarea circuitului în domeniul timp, se aplică la intrarea lui un semnal
treaptă. În figura 5.2 (b) sunt prezentate răspunsul circuitului la semnalul treaptă.

Figura 5.2 (a) Filtru trece-jos Figura (b) Răspunsul la semnal treaptă al filtrului trece-sus

Filtrul trece-jos prototip

În prelucrarea şi transmiterea semnalelor sunt necesare circuite pentru care se impun

caracteristici ideale ce nu pot fi realizate decât cu aproximaţie. Filtrul trece-jos ideal sau prototip,
a cărui schemă este prezentată în figura 5.3 trebuie să transfere fără atenuare semnalele situate în
banda de trecere şi să oprească semnalele din banda de blocare. Un astfel de circuit nu este
realizabil fizic, nefiind cauzal. Filtrele trece-jos utilizate în tehnică au caracteristici ce se apropie
mai mult sau mai puţin cu cele ideale. În majoritatea cazurilor cerinţele tehnice nu pot fi
îndeplinite decât cu aproximaţie. Se pune problema determinării funcţiilor de circuit realizabile,

Universitatea “Politehnica” Timişoara 2

 Circuite de Telecomunicaţii 2012
care se apropie cu o eroare acceptabilă de cele ideale. Aceasta e o problemă de aproximare cu
restricţii.
În procesul de aproximare intervin trei elemente importante şi anume:
 funcţia aproximată. Exprimă grafic sau prin valori discrete cerinţele tehnice.
 intervalul de aproximare. Defineşte mulţimea punctelor de pe axa, sau din planul
variabilei în care cerinţele tehnice trebuiesc satisfăcute.
 funcţia aproximantă, definită prin expresia sa analitică este în cazul considerat
dependentă de ω, s sau z prin intermediul unor parametrii.
În cazul circuitelor realizate cu componente liniare trebuie să avem:

Figura 5.3 FTJ prototip

2 2m
a0 + a1 ω +⋯+a m ω P ( ω2)
|H ( jω )|2 = 2 2n
=
b0 +b1 ω +⋯+b n ω Q ( ω2 )

Parametrii , , respectiv , ca şi ordinul funcţiei , , respectiv , , se determină în

aproximare astfel încât funcţia aproximantă să se apropie cât mai mult să se apropie cât mai mult
de funcţia aproximată în ω ∈ ℜ , respectând condiţiile de realizabilitate. Eroarea de aproximare
exprimă diferenţa între funcţia aproximată şi cea aproximantă în intervalul de aproximare. Astfel
în cazul FTJ, eroarea relativă la modul este:

iar eroarea relativă la fază:

ε ϕ ( ω )=−ωτ 0 −ϕ ( ω ) , ∀ ω∈ ℜ

Universitatea “Politehnica” Timişoara 3

 Circuite de Telecomunicaţii 2012
Mărimea erorii şi ordinul de complexitate al funcţiilor aproximante sunt indici de calitate ai
procesului de aproximare, fiind de dorit ca aceştia să fie cât mai mici.

Criterii şi metode de aproximare

Criteriul de aproximare se referă la modul în care este repartizată eroarea în intervalul de

aproximare. Următoarele criterii de aproximare sunt utilizate frecvent:
 criteriul aplatizării maxime (Butterworth), numit şi criteriul maxim-plat
 criteriul Cebîşev, numit şi criteriul mini-max
 criteriul erorii pătratice minime
După natura procedeului de aproximare utilizat, metodele de aproximare pot fi clasificate în:
metode grafice, analitice şi numerice.

Aproximarea de tip maxim-plat

Se numeşte aproximare de tip maxim-plat, determinarea coeficienţilor funcţiei aproximante

de ordin , astfel încât eroarea de aproximare să aibă o dezvoltare în serie Taylor care să
înceapă cu termenul de ordin (toate derivatele, până la cea de ordinul inclusiv să fie
nule).

În cazul FTJ ideal acesta trebuie să aibă modulul funcţiei de transfer unitar în banda de
trecere şi nul în banda de blocare, aşa cum se indică în figura 2.5. Funcţia aproximantă trebuie să

fie o funcţie de transfer care să aibă şi să fie realizabilă printr-un diport

LC. Se face aproximarea cu aplatizare maximă în jurul originii ( ). În toată banda de trecere
este valabilă relaţia de mai jos:

Funcţia aproximantă devine:

Universitatea “Politehnica” Timişoara 4

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

unde prin s-a notat polinomul de la numărătorul relaţiei 2.3, unde s-a făcut în prealabil

normarea în raport cu . Prin s-a notat unicul coeficient nenul de la numitorul aceleiaşi
funcţii. Se defineşte aproximarea de tip Butterworth a caracteristicii FTJ, aproximarea cu

aplatizare maximă, cu o funcţie în care şi . Se obţine astfel funcţia

aproximantă a FTJ de tip Butterworth:

Figura 5.4 Funcţia aproximantă (a) şi eroarea (b) de tip Butterworth

Caracteristica de tip Butterworth, precum şi eroarea de aproximare este arătată în figura 5.4
pentru diferite valori ale lui . Pentru sinteza filtrului Butterworth este necesară să se găsească

funcţia . Aceasta este o problemă de determinare a funcţiei de circuit din modulul său.
Deoarece:

funcţia poate fi separată prin alocarea la aceasta a polilor din semiplanul stâng. Aplicând
acest procedeu se obţine:

Universitatea “Politehnica” Timişoara 5

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

S-a notat cu polinomul care include toţi polii funcţiei din semiplanul stâng.

se numeşte polinom Butterworth de ordinul . Funcţia de transfer a circuitului fizic

realizabil este:

şi are toate zerourile la infinit. În aplicaţiile practice este util să se cunoască zerourile şi

coeficienţii pentru polinoamele Butterworth de diferite ordine. Acestea sunt date de obicei în
tabele.

Aproximarea de tip Cebîşev

Aproximarea în sens Cebîşev constă în determinarea funcţiei de transfer, admiţând o

repartiţie uniformă de tip mini-max (cu minime şi maxime egale) a erorii în intervalul de
aproximare. Putem avea o aproximare în sens Cebîşev, pe diferite intervale de frecvenţă în cazul
FTJ:
 în banda de trecere şi în acest caz se obţin filtrele de tip Cebîşev (C)
 în banda de oprire şi în acest caz se obţin filtrele de tip invers Cebîşev (IC)
 în banda de trecere şi de blocare şi în acest caz se obţin filtrele Cauer-Cebîşev, care se
mai numesc filtre eliptice, sau filtre eliptice, sau filtre Zolotarev

Funcţia care aproximează funcţia a FTJ din figura 2.1 are în acest caz expresia:

în care este un polinom Cebîşev definit în domeniul frecvenţă.

Desfăşurarea lucrării

A. Se desenează în LTspice circuitul trece-sus (circuit de derivare) din figura 5.5. Analiza
circuitului se face în curent alternativ şi în regim tranzitoriu. Pentru fiecare analiza în parte
trebuie să existe o specificaţie a surselor corespunzătoare. Determinaţi frecvenţa de tăiere a

Universitatea “Politehnica” Timişoara 6

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

circuitului! Pentru analiza în curent alternativ se alege domeniul de frecvenţă de la la

. Numărul punctelor pe decade este 300.

Pentru analiza în regim tranzitoriu se foloseşte un semnal treaptă care se generează cu o sursă
de tensiune cu formă de undă cu variaţie liniară PWL (PieceWise Linear). Analiza începe de la

momentul şi durează până la .

Figura 5.5 Circuit de derivare

Se va ridică graficul tensiunii în punctul de la intrarea respectiv de la ieşirea circuitului. În

continuare modificaţi valoarea rezistenţei şi şi urmăriţi modificările ce apar
atât în domeniul timp cât şi în domeniul frecvenţă. Corelaţi comportările în timp şi în frecvenţă
ale filtrului trece-sus. Ce observaţi? Justificaţi răspunsul!

B. Se desenează în LTspice circuitul trece-jos (circuit de integrare) din figura 5.6. Pentru analiza
circuitului se folosesc parametrii de la circuitul anterior.

Figura 5.6 Circuit de integrare

Universitatea “Politehnica” Timişoara 7

 Circuite de Telecomunicaţii 2012

C. Se vor compara din punct de vedere al performanţelor două funcţii de transfer trece jos de
ordinul III, obţinute prin metodele de aproximare:
a. Butterworth
b. Cebîşev

Cele două funcţii prezintă o atenuare maximă de în banda de trecere de . Se vor

reprezenta în domeniul frecvenţă caracteristicile de modul şi timp de întârziere de grup iar în
domeniul timp, răspunsul la un semnal treaptă. Expresiile celor două funcţii de transfer sunt:

Filtrul de tip Butterworth:

Filtrul Cebîşev:

Simularea comportării filtrelor se va face în programul LTspice. Sursa utilizată este de tipul
, sursă de tensiune dependentă de tensiune (Voltage Dependent Voltage Source). Se introduce
la valoarea sursei (Value), funcţia de transfer a filtrului folosind cuvântul de cheie laplace.

Pentru tipul de analiză se alege: .AC . Se alege pentru frecvenţa de start 0.01 Hz , iar pentru
frecvenţa de stop . Analiza se face în 500 de puncte/decade. Să se reprezinte grafic
caracteristicile de modul şi de fază pentru fiecare funcţie de transfer.
Schema electrică a circuitului de analizat este prezentată în figura 5.7.

Universitatea “Politehnica” Timişoara 8

 Circuite de Telecomunicaţii 2012
Figura 5.7 Schema experimentală a circuitului

Universitatea “Politehnica” Timişoara 9