SISTEME IMAGISTICE MEDICALE

Introducere în imagistică

Cristian Rotariu

Curs 1
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Bibliografie

1. S. Herman, Bazele fizice ale aparaturii medicale

moderne, ed. Teora, Bucuresti, 2000
2. A. Morega, Introducere in imagistica medicala, Matrix-
Rom, Bucuresti, 2002.
3. R. Popa, Electronica Medicala, Ed. Matrix Rom,
Bucuresti, 2006
4. P. Manea Aparatura pentru radiologie si imagistica
medicala, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2007
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Definiţie

Medical imaging is the technique and process used to

create images of the human body for clinical purposes
or medical science.

Non-invasive visualization of internal organs, tissue, etc.

Medical imaging refers to several different technologies

that are used to view the human body in order to
diagnose, monitor, or treat medical conditions.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Metode imagistice

• Radiologia clasică

• Computer tomografia (CT)

• Medicină nucleară (SPECT, PET)

• Ecografia

• Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)

Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Sistem de imagistică medicală

Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Imagini digitale

La început, imaginile sunt semnale, dar nu functii

temporale, ci functii definite pe domeniu spatial.
O imagine este o structura bidimensionala (tablou,
matrice) de date.
Un element al imagini se numeste pixel.
O imagine digitală este caracterizată de o rezoluţie
spaţială care reprezintă numărul de pixeli din imagine şi
o rezoluţie de luminozitate ce priveşte modul de
codificare al pixelilor.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Imagini digitale

Imaginile din lumea înconjurătoare prezintă caracteristici

de continuitate atât ca suprafaţă, cât şi in ceea ce priveşte
tranziţiile de la o nuanţă la alta.

Eşantionarea, cuantizarea şi codarea unei astfel de

imagini conduce la obţinerea, în final a unei matrici de
imagine ale cărei elemente codifică luminozităţile
pixelilor.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Imagini digitale

Organizarea în octeţi a memoriei calculatoarelor actuale

face ca adesea să se lucreze cu 256 niveluri de
luminozitate, codificând albul cu 255 şi negrul cu 0,
chiar dacă natura ochiului uman nu permite distingerea a
mai mult de 100 de niveluri de luminozitate.
In aplicaţiile uzuale luminozitatea se poate codifica pe 3
până la 6 biţi, în timp ce în aplicaţiile mai pretenţioase,
ca de exemplu tomografia, se utilizează, de obicei, 11
sau 12 biţi pentru codificare, deci apar 2048 sau 4096 de
niveluri de luminozitate.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine

Există două metode de bază utilizate la stocarea

informaţiilor de natură grafică în fişiere:
reprezentarea numerică numită BITMAP (“hartă de biţi”)
în care fiecare pixel al imaginii este reprezentat printr-un
număr,
reprezentarea vectorială, care utilizează secvenţa de
apeluri de funcţii prin care se creează imaginea.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine

Există două metode de bază utilizate la stocarea

informaţiilor de natură grafică în fişiere:
reprezentarea numerică numită BITMAP (“hartă de biţi”)
în care fiecare pixel al imaginii este reprezentat printr-un
număr,

reprezentarea vectorială, care utilizează secvenţa de

apeluri de funcţii prin care se creează imaginea.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine

Formatul BITMAP permite stocarea imaginii într-un fişier

pe disc de orice dimensiune. Informaţiile de culoare pot să
varieze de la un bit la 24 biţi. Există două tipuri de
formate BITMAP:
• formatul alb-negru, unde fiecare pixel este codificat
printr-un bit egal cu 0 dacă este afişat negru, respectiv cu
1 dacă este afişat alb;
• formatul color, dependent de organizarea memoriei de
imagine: cu mai unul sau mai multe plane de culoare.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine

Dacă biClrUsed este egal cu 0 şi biBitCount este egal cu

1, 4, sau 8, atunci structura BITMAPINFOHEADER este
urmată de o tabelă de culori, conţinând două sau mai
multe structuri RGBQUAD (2 pentru un bit de culoare, 16
pentru 4 biţi, 256 pentru 8 biţi).
Fiecare dintre ele defineşte o culoare prin intensităţile
celor trei culori de bază: roşu, verde, albastru.
După tabela de culori urmează codificarea imaginii,
începând cu ultimul rând de pixeli (rândul de jos). Fiecare
rând este codificat parcurgând pixelii de la stânga la
dreapta.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine - cu compresie

Compresia imaginilor are un rol important în imagistica

medicală şi are ca utilitate imediată înregistrarea şi / sau
transmiterea cât mai eficientă a imaginilor digitale.
Compresia imaginilor permite sistemelor de arhivare şi
transmisie reducerea spaţiului ocupat de fişierele de
imagine şi implicit a spaţiului de stocare, cu menţinerea
informaţiilor relevante pentru diagnostic.
Deşi capacitatea mediilor de stocare este în continuă
creştere, este de aşteptat ca volumul de date necomprimate
provenit din spitale să depăşească această capacitate.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine - cu compresie

Înainte de prezentarea diferitelor metode de compresie,

trebuie considerată motivaţia utilizării compresiei.

De exemplu, o imagine tipică prelevată cu raze X cu o

rezoluţie spaţială de 2048x2560 pixeli reprezentaţi pe 12
biţi are dimensiunea de aproximativ 10Mb, iar o imagine
tipică de mamografie achiziţionată cu o rezoluţie spaţială
de 4500x4500 pixeli reprezentaţi pe 16 biţi ocupă un
spaţiu de stocare de aproximativ 40Mb.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine - cu compresie

Există o serie de factori care trebuie luaţi în considerare şi

care influenţează calitatea compresiei. Aceştia sunt:

• numărul de biţi per pixel (tipic 1, 8, 12, 16 sau 24);

• utilizarea imaginilor cu niveluri de gri sau color;
• utilizarea compresiei cu sau fără pierdere de informaţie;
• tipul de compresie utilizat (tipic JPEG sau Wavelet).
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Formate de imagine - cu compresie

Imaginile pot fi comprimate cu sau fără pierdere de

informaţie. Compresia fără pierdere de informaţie permite
prin decompresie obţinerea exact a imaginii iniţiale fără a
se pierde date.
Rata de compresie pentru astfel de metode poate varia
funcţie de conţinutul imaginii insă valoarea tipică este de
2:1 până la 3:1.
Pe de altă parte, compresia cu pierdere de informaţie care
se bazează pe metode de compresie ireversibile, permite
rate de compresie de peste 100:1 în funcţie de nivelul de
calitate al compresiei şi de conţinutul imaginii.
Sisteme Imagistice Medicale Curs 1

Exerciţii

1. Să se determine necesarul de memorie pentru o

imagine achiziţionată cu rezoluţia de 320x200 pixeli cu 4
biţi/pixel. Câte nivele de gri se pot codifica pe 4 biţi? Dar
pe 8 biţi?
2. O imagine cu rezoluţia de 200x200 pixeli reprezintă o
zonă de dimensiune 10x10 cm. Ce dimensiune are zona
reprezentată de un pixel?
3. Să se calculele viteza de transfer minimă necesară
pentru afişarea unei secvenţe de imagini, fiecare având
rezoluţia de 300x150 pixeli, cu 256 nivele de gri, afişarea
făcându-se cu 30 de imagini pe secundă.