Modalitățile de achiziționare și

prelucrare a imaginilor.

Chiriac Tatiana,
Asistent universitar
 Generalităţi

• Digitizarea unei imagini este procedura prin care

imaginea se transformă într-un set de numere.
Acest set de numere poate fi adus în memoria
calculatorului.
• Pentru afişarea pe monitor a imaginii digitizate
este necesară prelucrarea setului de numere
printr-o procedură inversă digitizării.
• In afară de procesarea pentru afişare, imaginii
digitizate îi pot fi aplicate şi alte prelucrări
matematice în vederea transformării imaginii
iniţiale.
2
Digitizarea unei imagini

3
 Pixelul

• Un pixel (prescurtare de la picture

element) reprezintă cel mai mic
element ce poate fi utilizat pentru a
obţine o imagine pe monitorul unui
calculator. Datorită dimensiunilor, ce nu
pot fi infinit de mici, reprezentarea
grafică ( pixel map sau bit map)
aproximează subiectul.

4
 Bit-Mapped Graphics

• Bit-Mapped Graphics (BMP) – Harta de biţi,

reprezintă o colecţie de biţi din memoria
calculatorului, corespunzătoare pixelilor de pe
ecran.
• Graficul BMP în memoria calculatorului este o
matrice de numere, fiecare descriind
caracteristicile unui pixel. În cazul în care graficul
BMP este color, sunt necesari mai mulţi biţi pentru
un pixel, pentru a putea memora codul şi
caracteristicile culorii.
5
 Dispozitive folosite pentru digitizarea
imaginilor:

• Scanner
• Camera video + convertor analogic-numeric
• Camera video digitală
• Aparat de fotografiat digital
6
 Rezoluţia

• Rezoluţia (Resolution) dispozitivului de afişare

(monitor sau imprimantă), este măsura clarităţii
cu care pot fi redate detaliile .
• Pentru un monitor defineşte numărul de pixeli ce
pot fi afişaţi pe unitatea de măsură (inch). În
general însă, cuvântul rezoluţie este folosit pentru a
indica numărul total de pixeli ce pot fi afişaţi
(orizontal şi vertical) .
• Pentru imprimante rezoluţia se măsoară în dot
(punctul cel mai mic ce poate fi tipărit) pe inch
(dpi).

7
 Rezoluţia

• La trasarea curbelor monocolore poate apare zimnţarea

atunci cand rezolu ţia nu este satisf ăcă toare.

8
 Rezoluţia

• Rezoluţia de acoperire a suprafeţelor depinde de

numărul de nuanţe folosite

9
 Formate grafice

• Imaginile pot fi împărţite în două categorii:

– imaginile matriciale sau hărţi de biţi (bitmap)
din care fac parte formatele BMP, JPEG, GIF etc.
– imaginile vectoriale care sunt fişiere de
coordonate şi de instrucţiuni (de exemplu
coordonatele din pleacă şi se termină o linie,
sau codul unei culori care umple o anumită
suprafaţă).

10
 Prelucrarea imaginilor

• De ce procesam imaginile medicale?

1. Pentru a îmbunătăţi aspectul imaginii;
2. Pentru a releva detaliile dintr-o imagine;
3. Pentru a efectua măsurători cantitative.

11
 Prelucrarea imaginilor

• Informatia continuta de o imagin e perceputa de

ochiul uman poate fi definita de atribute cum ar fi
stralucirea, culoarea sau muchiile unui obiect. 12
 Prelucrarea imaginilor
• Radiaţia vizibilă – capacitatea de a produce senzatia de
lumină.
• Fluxul luminos – capacitatea fluxului energetic luminos de
a produce senzaţia de lumină. [lm] (lumenul).
• Intensitatea luminoasa reprezintă acţiunea luminoasă într-
o anumită direcţie:
𝑑𝜙
• 𝐼= [candela] [cd]
𝑑Ω
• Iluminarea – acţiunea fluxului luminos incident la o
suprafaţă.
𝑑𝜙
• E= [luxul] [lx]
𝑑𝐴
• Luminanţa (strălucirea) într-un punct al suprafeţei unei
surse:
𝑑𝐼
• L= [cd/m2]
𝑑𝐴 cos 𝜃
13
 Prelucrarea imaginilor

• Pentru a reprezenta numeric o imagine aceasta

trebuie să fie discretizată. Discretizarea constă în
împărţirea imaginii într-un caroiaj asemănător unei
table de sah. Fiecare pătrăţel din caroiaj va fi
considerat ca avînd o culoare uniformă (o medie a
culorilor existente în pătrăţel). Aceste pătrăţele sunt
pixelii imaginii digitale. Orice culoare poate fi
descompusa in trei culori primare:
1. roşu - R,
2. verde - G,
3. albastru - B.
• Orice imagine poate fi obţinută prin suprapunerea
aditivă a trei radiaţii luminoase având aceste trei
culori şi intensităţi diferite .

14
Prelucrarea imaginilor

15
 Prelucrarea imaginilor

• Pentru a reprezenta numeric o culoare este suficient

să reprezentăm intensităţile luminoase ale celor trei
culori primare. Dacă alocam cite 8 biţi pentru fiecare
componentă se pot codifica câte 256 nivele de
intensitate.
• Absenta culorii (intensitate zero) se codifică prin
valoarea 00000000 binar (00h)
• Intensitatea maximă fiind cea mai mare valoare
reprezentabilă pe 8 biţi 11111111 binar (FFh).
• Această reprezentare, ţine mai mult de modalităţile
tehnice de captare şi reproducere a imaginii şi nu de
mecanismul fiziologic de percepere a culorii.

16
 Prelucrarea imaginilor

• Ochiul este mai sensibil la intensitatea luminoasă a culorii decât

la nuanţă. Mecanismul fiziologic de percepere a culorii fiind
apropiat de reprezentarea YUV ce se utilizează în televiziunea
în culori. În acest caz, in loc de R,G,B se utilizează alte trei
mărimi derivate din acestea şi anume:
Y = 0.30R + 0.59G + 0.11B
U = R - Y = 0.70R - 0.59 G - 0.11 B
V = B - Y = -0.30 R - 0.59 G + 0.89B
• Y se numeşte luminanţa si corespunde intensităţii luminoase
percepute pentru respectiva culoare (coeficientii 0.30, 0.59 si
0.11 sunt strălucirile relative la alb ale celor trei culori primare
roşu, verde respectiv albastru). U şi V sunt denumite
componente de crominanţă şi definesc nuanţa culorii.
• Acest sistem de reprezentare a fost ales pentru compatibilitatea
cu sistemul de televiziune alb-negru.

17
 Etape de prelucrare a imaginilor:

1. Achizitia;
2. Preprocesarea;
3. Segmentarea;
4. Procesare în vederea măsurării.

18
Caracteristici globale pentru pixelii dintr-o
imagine

• Histograma
• Strălucirea
• Contrastul
• Culorile RGB

19
Histograma

20
Strălucirea şi contrastul

21
Culorile RGB

22
Detectia de contururi – semnalarea schimbarilor intensitatii.
Aplicabila de obicei imaginilor binare (alb/negru)

23
Procesari ale imaginii

• Zoom -ul
• Segmentarea
• Filtrarea
• Operaţii
matematice
• Zgomotul

24
Zoom-ul

25
 Filtrări ale imaginii

• Netezirea (Smooth) – estomparea imaginii prin

înlocuirea pixelilor cu o medie a vecinilor.
• Intensificarea (Sharpen) - creşterea contrastului şi
accentuarea detaliilor prin înlocuirea pixelilor cu o
medie ponderata a vecinilor.
• Imbunătăţirea contrastului (Enhance Contrast) –
poate fi realizata prin stabilirea procentului de pixeli
saturaţi şi normalizarea valorii lor sau prin egalizarea
histogramei.
• Utilizări ale medianei, mediei, minimului, maximului -
înlocuirea fiecărui pixel cu valoarea medianei, mediei
aritmetice, minimului respectiv maximului, calculată
pentru un numar stabilit de pixeli vecini.

26
Procesarea imaginilor
digitale
• Afişarea
• Modificarea
contrastului
• Modificarea culorilor
• Filtrarea
• Eliminarea zgomotului
vizual (Noise
Extraction)
• Segmentarea
• Mărirea şi micşorarea
(Zooming)

27
Contrastul şi luminozitatea

28
 Filtrarea unei imagini

• Tehnica de modificare sau

îmbunătățire a imaginii
pentru a evidenţia anumite
componente sau pentru a
elimina alte componente.
• Se foloseşte pentru a netezi,
accentua și îmbunătăți
contururile din imagine

29
Filtrare imaginilor

30
 Operaţii morfologice

• Deschidere morfologică:
eroziune urmată de
dilatare.
• Inchidere morfologică:
dilatare urmată de
eroziune.
• OBS Dilatarea adaugă
pixeli marginilor
obiectelor care sunt astfel
mărite prin adăugarea
unui strat exterior.
• OBS Eroziunea
îndepărtează pixeli de la
marginea obiectelor care
sunt astfel diminuate prin
scăderea stratului
interior.

31
 Deschidere și închidere morfologică

• Deschidere morfologică:
netezește contururile,
elimină obiecte mici,
deconecteaza delicat
particule conectate
• Închidere morfologică:
netezește contururile,
elimină găuri mici și
mici depresiuni; se pot
conecta obiecte care
sunt învecinata, la
distanta mică.

32
 Alte operaţii

• Detecţia unui perimetru –

un pixel aparţine unui
perimetru daca:
– acel pixel exista;
– unul sau mai mulţi
pixeli din vecinătate nu
există;
– scheletonizarea:
reduce obiectele la linii
fără a schimba esențial
structura imaginii.
33
 Compresia imaginii

• JPEG ( 'Joint Photographic Experts Group’)este un format

de comprimare a imaginii, recomandat pentru fotografii,
opere de artă şi mai puţin pentru imagini mişcătoare sau
desene de precizie.
• Pentru imagini în mişcare se foloseste standardul MPEG
(Motion Picture Experts Group), de exemplu în televiziunea
digitală).
• Imaginea iniţială şi cea decompresată nu sunt identice. Cu
cât gradul de compresie este mai mare cu atât se pierd mai
multe detalii.
• Este important să se evite compresiile şi decompresiile
succesive, pentru a menţine pierderile de detalii în limite
nesesizabile de ochiul obişnuit.

34
 Aplicaţii

• Evoluţia ecografelor (sus) şi a sistemelor de investigare (jos)

35
Dopplerul color aduce un instrument suplimentar în
diagnosticare

36
 Ecografia
• Sonda ecografică conţine atât emiţătorul cât şi receptorul
ultrasonic.
• Frecvenţa semnalului emis este invers proporţională cu
dimensiunile organului investigat
• Adâncimea la care se face investigarea este direct
proporţională cu puterea şi invers proporţională cu
frecvenţa semnalului emis.

37
Sonda ecografică are dimensiunile şi
forma adaptate la organul investigat

38
Tomografia computerizată

• Principiul tomografiei X - Un
fascicul subţire de raze X,
controlat de calculator, străbate
după direcţii şi intensitate
cunoscută subiectul investigat.
• Receptorul sensibil la radiaţia X
sesizează gradul de obsorbţie al
ţesuturilor străbătute. Plecând de
la coeficienţii de absorbţie ai
fiecărei direcţii investigate, în baza
unui algoritm matematic, este
reconstituită imaginea secţiunii
străbătute de raza X.
39
Tomografia computerizată

40
Tomografia computerizată

41
Tomografia computerizată

42
 Tomograf cu rezonanţă Magnetic ă Nuclear ă
şi exemple imagini obţinute (MRI)

• Rezonanţ a Magnetică Nucleară (NMR) a fost

dezvoltată separat în 1945 de fizicienii americani Felix
Bloch şi Edward Mills Purcell pentru analiza
spectroscopic ă a substanţelor.
• In NMR, substanţa esteplasată într-un câmp magnetic
puternic ce afectează spinul nucleilor atomici ai
substanţelor comune. Cu o undă radio nucleii sunt
reorientaţi, apoi la anularea undei este analizată
energia eliberată. Informaţia oferită reflectă structura
moleculară şi cu ajutorul tehnicii de calcul ea poate fi
transformat ă în imagine.
• Din 1980 devine un intrument de diagnosticare mult
mai precis decât ecografia sau tomografia cu raze X.

43
Secţiune transversală obţinută prin MRI, ce prezintă
toate ţesuturile ce compun capul uman

44
 Rezonanţa magnetică nucleară (MRI) relevă diferenţe
structurale între creierul normal (stânga) şi cel afectat
de schizofrenie (dreapta), care are ventricolele mărite

45
Radiografie digitala

46
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!