Grafică digitală

Conf. dr. ing. Ana-Maria Suduc

Cursul 6
Prelucrarea imaginilor color

 Tehnicile de prelucrare a imaginilor color se împart în două mari categorii:

 Tehnici în care se procesează fiecare componentă a imaginii individual și apoi se formează imaginea
compozită
 Tehnici care operează direct asupra pixelilor.
 Metodele de prelucrare a imaginii în domeniul spațial, matematic, pot fi exprimate prin relația:
g(x,y) = T(f(x,y))
unde
f(x,y) – imaginea inițială
g(x,y) - imaginea prelucrată
T este o funcție de transformare (operator de transformare) definită pe o vecinătate a pixelului de
coordonate (x,y) din imaginea de intrare
Prelucrarea imaginilor color

 În funcție de dimensiunea vecinătății vom avea următoarele

tipuri de operații (funcții de transformare):
 Punctuale
 Locale
 Globale
 Prelucrarea imaginilor color

 Pixelii în imaginile color sunt vectori.

 În sistemul RGB, fiecare punct de culoare poate fi interpretat ca un vector de la origine
către punctul din sistemul de coordonate RGB.
 Fie c un vector arbitrar din spațiul RGB.
 R ( x , y) 
c = G ( x , y ) 
 
B( x , y) 

Prelucrarea unei imagini color:

- prin prelucrarea separată a componentelor
folosind metodele standard de prelucrare a
imaginilor cu niveluri de gri
- prin prelucrarea în spațiul vectorial color
Transformări de culoare

 Se poate modela operația de transformare a culorilor folosind expresia:

g(x,y) = T(f(x,y))
O transformare de culoare mai poate fi exprimată și sub forma:
si = Ti(r1, r2, …, rn), pentru i=1, 2, …, n (n – numărul de componente de culoare)
Teoretic - orice funcție de transformare poate fi utilizată în cazul oricărui model
de culoare
Practic - unele metode sunt potrivite anumitor modele de culoare
Timpul de conversie dintr-un model în altul?!
Modificarea intensității unei imagini
 Presupunem că se dorește modificarea
intensității imaginii utilizând relația:
g(x,y) = kf(x,y)
Dacă se folosește modelul HSI atunci pentru
modificarea intensității se modifică doar
componenta I
Dacă se folosește modelul RGB, vor fi modificate
toate cele trei componente.
Deși modificarea intensității imaginii utilizând modelul
de culoare HSI presupune utilizarea unui număr mai mic
de operații decât în cazul modelului de culoare RGB,
conversia între cele două modele de culoare (modelul de
culoare RGB fiind cel de vizualizare a imaginii) este mult
mai costisitoare ca timp de calcul decât aplicarea
funcției de modificare a intensității imaginii. În cazul
acestei funcții de transformare se recomandă aplicarea
ei pe modelul RGB.
k=1.2
Corecția tonurilor de culoare

 Transformările pentru modificarea tonurilor imaginii sunt selectate, de obicei,

interactiv – ajustarea strălucirii și contrastului imaginii astfel încât să se
obțină un maximum de detalii într-un domeniu potrivit de intensități.
 Culorile nu trebuie schimbate.
 În spațiul de culoare RGB acest lucru se realizează aplicând aceeași funcție
de transformare celor trei componente de culoare iar, în spațiul de culoare
HSI este modificată doar componenta I (intensitatea).
 Transformări tipice pentru imagini cu dezechilibre tonale (imagini luminoase,
întunecate şi contrast slab) sunt: funcția putere, funcția S, etc.
Corecția tonurilor de culoare
 Transformarea putere (corecție gamma)

Imaginea originală imaginea prelucrată pentru gamma=0.7 imaginea prelucrată pentru gamma=2

L – numărul de valori posibile ale nivelurilor pentru fiecare componentă de

culoare. De obicei L=256 (reprezentare pe 8 biți).
Corecția tonurilor de culoare

 Funcţia de transformare de tipul S - aplicată în cazul imaginilor cu contrast

scăzut
Egalizarea histogramei Egalizarea independentă a
componentelor unei
imagini color produce
 Imagini monocrome - rezultate rezonabile culori eronate
 Imagini color – egalizarea componentei de intensitate din modelul HSI
Netezirea imaginilor color

 Netezirea independentă pe fiecare plan de culoare a modelului RGB și

combinarea planelor prelucrate va conduce la rezultatul așteptat
 Totuși este mult mai eficientă netezirea componentei I din modelul HSI.

Diferența dintre cele

două imagini netezite
va crește odată cu
creșterea dimensiunii
măștii de filtrare
Accentuarea muchiilor imaginilor color

 Metoda de accentuare folosind operatorul Laplacian (derivata de ordinul 2)

constă în aplicarea următoarei relații:

 Laplacian-ul imaginii este determinat prin operația de convoluție a imaginii

inițiale cu masca de convoluție:

 Similar tehnicii de netezire, e de preferabilă aplicarea tehnicii asupra

componentei I din modelul HSI, decât asupra componentelor RGB.
 Accentuarea unei imagini color: a) imaginea originală; b) transformarea aplicată
fiecărei componente în parte a modelului de culoare RGB; c) transformarea aplicată
componentei I a modelului de culoare HSI
Filtrarea mediană
 În cazul imaginilor cu niveluri de gri filtrarea mediană este realizată prin deplasarea secvențială a
unei ferestre (numită și fereastră de convoluție în cazul metodelor de prelucrare locală ale imaginilor)
peste imagine, centrarea acesteia pe fiecare pixel în parte și sortarea în ordine crescătoare a
intensităților tuturor pixelilor din vecinătatea pixelului (numit pixel curent) pe care este centrată
fereastra la momentul de timp curent. Medianul sau intensitatea centrală a șirului ordonat va
reprezenta noua intensitate a pixelului curent
 În cazul imaginilor color aplicarea metodei în această manieră poate duce la pierderea corelației
dintre componentele de culoare). În cazul filtrării unei imagini color se poate exploata următoarea
proprietate unică a valorii medianului: suma diferențelor dintre valoarea medianului și toate
celelalte valori ale intensităților pixelilor din fereastra de convoluție este mai mică decât orice altă
astfel de sumă calculată pentru oricare din ceilalți pixeli ai ferestrei de convoluție.

unde N este numărul pixelilor din fereastra de convoluție,

xmedian valoarea medianului, y intensitatea unui pixel ales
arbitrar din fereastra de convoluție iar xI, i=1..N reprezintă
intensitățile pixelilor din fereastra de convoluție.
Filtrarea mediană

 Filtrul color median poate fi conceput utilizând ca și „valoare mediană” culoarea pixelului a
cărui componente de culoare oferă cea mai mică distanță euclidiană față de ceilalți pixeli
din vecinătate sau culoarea pixelului a cărui componente oferă cea mai mică sumă a
diferențelor dintre componentele sale de culoare și componentele de culoare ale celorlalți
pixeli din vecinătate. Matematic pentru fiecare pixel din vecinătate se calculează suma
diferențelor pentru fiecare componentă de culoare:

unde indicele i indică pixelul pentru care se

calculează suma diferențelor iar cu j sunt indicați
ceilalți pixeli din vecinătatea pixelului curent.
Pixelul cu distanța di cea mai mică va reprezenta
ieșirea filtrului median.
Bibliografie

 Rafael C. Gonzalez, Richard E. Woods, Digital Image Processing, Ed. III,

2008, Ed. II, 2002, Pretince Hall;