4.

Proprietățile unei imagini digitale

4.1. Rezoluția

Cum explicam mai sus, rezoluția se exprimă în puncte pe suprafață (dots per inch
sau dpi). Imaginile raster sunt dependente de rezoluția pe care o au.
Cu cât rezoluția este mai mare, cu atât există mai mulți pixeli într-o imagine. O
rezoluție mare înseamnă că o imagine va conține mai multe informații, iar detaliile
sau tranzițiile dintre culori vor fi mai detaliate. Cu cât într-o imagine există mai multi
pixeli/suprafață, cu atât imaginea tiparită nu pierde din calitate. Altfel, la o rezoluție
mică, unde nu s-au înregistrat destule informații, o imagine poate aparea pixelată.
Numărul de pixeli dintr-o imagine este fix, și de aceea dacă o imagine este largită,
va scădea rezoluția.
Redimensionarea unei imagini raster poate fi un proces înșelător, vezi fig.5.
Micșorarea ei în general nu ridică probleme. Are loc o reducere a dimensiunii pixelilor
ceea ce face ca imaginea sa devina mai clară.
Imaginile bitmap/raster sunt alcătuite dintr-un numar fix de pixeli. Sporirea
dimensiunii fizice a acesteia nu duce la creearea mai multor pixeli de aceeași culoare
ci doar la reducerea calității imaginii. Datorită acestui fapt, ele pot apărea zimțate
pe margine.
Cu cât rezoluţia este mai mare, cu atât calitatea imaginii este mai bună și rezultatele
finale ale proiectului grafic vor fi mai bune. Tocmai de aceea, atunci când lucrăm cu
imagini importate din spațiul web, este necesar să ne asigurăm nu doar la
permisiunea de reutilizare ci și la rezoluție. Avem nevoie, în funcție de rezultatul
final, de cel puțin 800x600 ppi, ceea ce se observă dacă ținem mouse-ul deasupra
imaginii, sau la salvare. Ca să ne asigurăm că nu accesăm decât imagini cu rezoluție
mare, alegem la opțiune de căutare: INSTRUMENTE/DIMENSIUNE/MARE, Fig.9.

Fig. 9

13
 4.2. Moduri de culoare și spațiu de culoare

Informațiile de culoare și ton ale pixelilor ce formează o imagine digitală sunt generate
în mai multe ”moduri de culoare”. Se cunosc trei tipuri de imagine din acest punct de
vedere: alb-negru, totnuri de gri, color.
O imagine alb-negru poate fi captată ori în modul alb-negru, ori în tonuri de gri –
greyscale. În imaginea alb-negru, fiecare pixel din grilă este fie alb, fie negru, nu
există tonuri intermediare – gri. Acest mod este potrivit pentru texte și tabele.
Pentru imaginile ce trebuie redate cu tonuri continue se utilizează modul greyscale.
Fiecărui pixel din imagine i se atribuie unul dintre cele 256 de tonuri sau niveluri de
gri, ceea ce permite o trecere graduală de la lumină la umbră simulând continuitatea
de ton a unei fotografii pe bază de argint, clasice.
O imagine color se obține digital prin combinarea a trei culori : roșu, verde și albastru,
spre deosebire de felul cum se obțin culorile manual (roșu, galben, albastru). Acest
cod poartă denumirea de RGB –după inițialele culorilor din limba engleză. Imaginile
color sunt captate sau realizate în sistemul RGB iar acesta este folosit și pentru a le
vizualiza pe monitor. Tote culorile spectrului vizibil pot fi create modificând cantitățile
de lumină roșie, verde, albastru iar informația ce descrie fiecare dintre cele trei culori
este separată pe canale. Fiecare canal dintr-o imagine RGB este împărțit, de obicei, în
256 de nivele. O imagine color RGB cu 256 de nivele per canal poate să desemneze
oricare dintre cele 16,7 milioane de culori diferite pentru un singur pixel.

Fig. 10, modul în care se compune o imagine în canalele RGB

Fig. 11, modul cum se compun canalele RGB-prin compunere și CMYK-prin descompunere

14
Fiecare pixel are o culoare în sistem red-green-blue. Modul RGB cu 8 biti/canal este
standardul în fotografia digitală actuală.
Alte moduri de culoare cunoscute sunt:
 CMYK – este tipul de redare a culorii folosit în industria tipografică și se bazează
pe culorile cyan, magenta, yellow, black. Marea deosebire este că, RGB, culorile se
obțin prin compunere, CMYK, se obțin prin extragere.
 HIS utilizat pentru procesarea imaginii
 YIQ – folosit pentru transmiterea imaginilor color

Spațiul de culoare este un mod de culoare abstract care are definită o scară de
referință. Elementele componente
sunt plasate într-un spațiu
tridimensional virtual, în care valorile
componentelor definesc culoarea.
Adobe RGB 1998, sRGB, Prophoto
RGB, ColorMatch RGB, Apple RGB
sunt spații de culoare ale modului
RGB, fără să fie însă și identice. Ele
ocupă spații diferite în spectrul de
culori vizibil ochiului uman. Aceste
spații de culoare încearcă sa reducă
culorile din spectrul vizibil la cele
care pot fi redate de aparatele
electronice, pentru a face mai ușoară
editarea digitală a imaginilor. Deși
sunt independente de un dispozitiv
anume, ele au la bază o
Fig. 12, simularea unui spațiu de culoare RGB caracteristică generală a acestora și
sunt definite pe baza unor convenții.

4.3. Adâncimea de culoare

Fiecare pixel al unei imagini alb-negru pe 8 biți este descris de unul dintre cele 256 de
tonuri sau culori posibile. Fiecare pixel al unei imagini color pe 24 de biți este descris
de una dintre cele 16,7 milioane de tonuri sau culori posibile.
Noțiunea de adâncime de culoare exprimă numărul de culori și tonuri. Cu cât
adâncimea de culoare a unei imagini este mai mare, cu atât calitatea tonurilor sau
culorilor crește. Pentru a obține o imagine alb-negru de calitate este suficientă redarea
la 8 biți – 8 biți de date/pixel. Pentru o imagine color de calitate sunt necesari 24 biți
– 8 bițix3 canale.
Imaginile cu adâncime de culoare mai mare necesită mai multe date și volum mai
mare de memorie. Imaginile alb-negru de aceeași rezoluție ocupă o treime din
dimensiunea celor color RGB.

15
4.4. Culoarea, nuanța și saturația

 Culoarea
Din capul locului trebuie
subliniat că, așa cum ați
observat la definirea modului
de culoare (RGB, CMYK),
culoarea digitală se definește
altfel decât cea materială,
utilizată în desen manual.
Desigur că rămâne valabilă
definirea culorii percepută de
ochiul uman ca fiind o lumină
cu o anumită lungime de
undă dar, în computer,
Fig. 13, selector de culoare în Photoshop unde se poate observa
compoziția acelei nuanțe de bleu: R 78, G162,B162. Apoi: pornind de la culorile de bază
saturația 52%, hue 180 roșu, verde, albastru din
modul RGB, rezultantele nu
sunt decît compuși – putem să spunem chiar nunațe- de trecere între acestea.
Se observă în Fig.13, că acea nunață de albastru din cerculeț este, digital
realizată prin următoarea formulă RGB: red 78, green 162, blue 162. Deasupra
acestor valori, se observă în fereastră și parametrii de nuanță (H) și
saturație(S), explicați mai departe.

 Nuanța (Hue) este una dintre cele trei caracteristici principale ale culorilor
percepute, împreună cu tonul și intensitatea. Nuanța este de asemenea și una
din cele trei dimensiuni în spațiul de culoare, pe lângă luminozitate și
saturație. Nuanța desemnează fiecare dintre gradele prin care trece o culoare,
determinată de compoziția sa cromatică, fără a-și pierde calitățile specifice.
Fiecărei culori i se asociază o locație și un număr – între 0 și 360- pe diagrama
circulară a culorilor standard. Nuanța definește cantitatea de culoare dintr-o
imagine. Figurile următoare vor fi elocvente.

 Saturația definește intensitatea culorilor dintr-o imagine. Cu cât saturația este

mai mare, cu atât culorile par mai vii. Saturația are și ea valori. Cu cât saturația
este mai mică, cu atât imaginea se apropie de starea de gri.
Toate aceste valori se reglează în programe de procesare digitală a imaginii și
reprezintă comenzi specifice. De asemenea acești parametrii pot fi setați în mod
special atunci când este creată o imagine digitală, încă de la început.
Imaginile următoare exemplifică parametrii descriși.

16
 Fig. 14, valoarea lui HUE este 0
Fig. 15, aceeași imagine cu HUE=+123

Fig. 16, Imagine cu Saturația la valoarea +81 Fig. 17, Imagine cu Saturația la valoarea -100

4.5. Contrast și luminozitate

 Luminozitatea măsoară cantitatea de lumină –de alb- dintr-o imagine. Cu cât

luminozitatea crește, cu atât imaginea devine mai albă. Luminozitatea se referă la
obscuritatea generală a imaginii.
 Contrastul este diferența dintre înnegrirea maximă și cea minimă care se pot
vedea într-o imagine fotografică. În percepția vizuală a lumii reale, contrastul este
determinat de diferența dintre culoarea și luminozitatea unui obiect și alte obiecte
din interiorul aceluiași câmp vizual. Contrastul este diferența de luminozitate între
obiecte sau regiuni. De exemplu, un iepure alb care aleargă pe un câmp cu zăpadă
are un contrast scăzut, în timp ce un câine negru pe același fundal alb are un
contrast bun.
O imagine trebuie să aibă luminozitatea și contrastul adecvat pentru o vizualizare
ușoară. Când luminozitatea este prea mare, cei mai albi pixeli sunt saturați,
distrugând detaliile în aceste zone. Reversul este când luminozitatea este setată la
valori prea mici, saturând cei mai negri pixeli. Dacă contrastul este stabilit prea
17
 scăzut, toți pixelii sunt o nuanță medie de gri ceea ce face ca obiectele să se
estompeze unul față de celălalt. Creșterea luminozității (brightness) duce la
creșterea luminozității fiecărui pixel. Comparativ, creșterea contrastului face
suprafețele luminoase să devină mai luminoase și suprafețele întunecate să devină
și mai întunecate.

Fig. 18, imagine cu luminozitate mare Fig. 19, imagine cu luminozitate mică

Fig. 20, contrast mic Fig. 21, contrast mare

5. Identificarea operaţiilor generale de prelucrare grafică

5.1. Redimensionarea imaginilor. Modificarea rezoluţiei.

Așa cum scriam mai sus, o imagine raster depinde, este definită prin pixeli așezați în
formă de matrice. În funcție de parametrii săi de culoare, rezoluție, dimensiune
ocupată pe hardwere, o imagine digitală are un număr fix de pixeli. Astfel încât
redimensionarea fizică a sa nu face decât să redimensioneze dimensiunea pixelilor
ceea aduce efecte asupra rezoluției, a fidelității și calității imaginii. Dacă micșorăm
imaginea, rezultă mărirea calității sale, la creșterea fidelității. Dacă o mărim pur și
simplu, fizic, mărirea pixelilor duce la slăbirea calității sale, așa cum se vede în fig. 5.
Cuvântul provine din engleză de la PICture ELements (elemente de imagine). Se
prescurtează prin "px", uneori și cu "p". Un multiplu des întrebuințat este 1 Mpx = 1
megapixel = 1 milion pixeli.

18
 O imagine dreptunghiulară din
memoria computerului poate,
de exemplu avea o rezoluție
digitală de 1.600 x 1.200 pixeli
(lungimea și lățimea), ceea ce
se exprimă mai practic prin
4:3. Alte raporturi des folosite
sunt 3:2, 16:9, 1:1 ș.a.m.d.
Rezoluția digitală se mai indică
și prin numărul total de pixeli
ai imaginii, în acest exemplu
1.920.000 px, sau 1,92
megapixeli (Mpx), dar se
pierde informația despre
raportul dintre laturile imaginii.
Rezoluția ar putea fi însă mai
Fig. 22, ferastra IMAGE SIZE complet definită prin numărul
de pixeli raportat la unitatea
de suprafață; este o mare diferență între un display cu rezoluția de un megapixel și
suprafața de 10 cm2 și un display cu aceeași rezoluție dar cu suprafața de 1 m2.
O imagine de 1.600 x 1.200 px este alcătuită din 1200 linii verticale albe intercalate
cu alte 1600 linii verticale negre, toate cu grosimea de câte 1 pixel. Când această
imagine este reprodusă pentru ochiul omenesc pe hârtie sau pe un display, atunci
1.600 x 1.200 px este de fapt rezoluția optică maximă care se poate atinge, deci cazul
ideal, dacă cele toate 1.600 de linii albe și negre se văd clar și distinct. La display-uri
de mică rezoluție apar în total mai puține linii, în general mai groase decât un pixel,
fiecare de grosimi inegale, neclare sau și cu nuanțe false (gri în loc de alb/negru). În
acest caz rezoluția optică a imaginii afișate pe ecran este mai mică decât cea digitală a
sursei de date, deși este vorba despre aceeași imagine.
Pentru a putea prelucra o imagine digitală descăracă din internet ea trebuie sa fie de
rezoluție cât mai mare. În caz contrar prelucrarea duce la rezultate slabe calitativ.
Informația despre o imagine se află, în programe de vizualizare, cum ar fi în cazul
softului Irfan view în meniul IMAGE, comanda INFORMATION sau, în alte softuri în
PROPERTIES –proprietăți. În Photoshop, soft dedicat prelucrării digitale a imaginii,
care permite și modificarea rezoluției și/sau dimenisunilor unei imagini, se deschide o
fereastră în același meniu, Image, și anume IMAGE SIZE, unde se pot vizualiza dar și
modifca acești parametrii.
Se observă afișarea informației despre dimensiunea în pixeli și în centimetri și de
asemenea, rezoluția de 72 p/inch. În cazul Photoshop-ului, acestea se pot modifica
din această fereastră. Dar nici photoshop nu poate executa o comanda de suplinire
falsă a cantității de informație pentru a păstra rezoluția, adică de a mări numarul de
pixeli pe suprafață în conformitate cu mărirea dimesiunii fizice a imaginii.
Astfel încât, este necesar să lucrăm de la început cu imagini de rezoluție mare, în
conformitate cu rezultatul final al proiectului. Dacă ele sunt preluate din camera
digitală, ea trebuie setată să salveze imagini cel putin 1200x1600. La fel și în cazul
imaginilor descăracate din web. Ca să alegem, este necesară o filtrare a
instrumentului de căutare și anume: alegem din fereastra INSTRUMENTE,
DIMENSIUNE/ MARE.
19
5.2. Decuparea unei imagini se face selectând imaginea în softul cu care
lucrăm, apoi comanda CROP. Chiar și în Microsoft Word se poate tăia/decupa o
imagine, dând dublu click pe ea, apoi CROP din bara de meniuri care se
deschide. Va apărea un chenar mobil de care tragem la noua dimensiune
pentru a seta. În Photoshop, decuparea este mai avansată: se poate selecta
orice formă dorim în contur/SELECT, apoi din meniul EDIT, selectăm CUT.
Comanda decuparea imaginii se referă doar la parametrii dimensionali reali.

5.3. Colorare. Selectoare de culoare.

În softurile de prelucrare a imaginii digitale, dar nu numai-chiar și în Microsoft

Word, pentru colorarea formelor- există comenzi de colorare uni și în degrade,
respectiv : PAINT BUCKET (găleata cu culoare). Găsiți opțiuni diferite, în funcție
de soft, dar principalele sunt SOLID FILL-culoare uni și GRADIENT-culoare în
degrade. Vezi Fig.13 o fereastră de opțiuni de colorare. Se selectează forma sau
obiectul de colorat, cu instrumente de selectare și se colorează cu acea culoare
aleasă. În ceea ce privește alegerea culorii există așa numitele selectoare de
culoare – color pick.

5.4. Modificarea contrastului şi luminozităţii.

Fie dacă importăm, fie dacă executăm o imagine raster, se pot opera modificări
de contrast și luminozitate din comenzi speciale. Ele sunt de găsit în meniul
IMAGE. Fig. 23 este elocventă în acest sens. Se observă câte instrumente sunt
posibile în PHOTOSHOP pentru modificarea parametrilor unei imagini. Prima
dintre acestea este BRIGHTNESS/CONTRAST și modifică parametrii respectivi
descriși mai sus.

Fig. 23, captură de ecran din PHOTOSHOP

cu accesarea meniului ADJUSTEMTS
20
 5.5. Retuşuri şi efecte speciale (efectul de blur, distorsionări,
solarizare, extrudare etc.).
Softurile de prelucrare digitală ale imaginii pun la dispoziție o serie de instrumente
pentru obținerea unor efecte diverse. Puteți încerca chiar și în IRFANVIEW, deschizînd
o imagine și efectuând asupra ei comenzi din meniul IMAGE/EFFECTS. Se păstrează
rezoluția dar imaginea se transformă. Efectele sunt distorsionări ale imaginii, care dau
aspecte noi și modifică aspectul originar.

Fig. 24, feseastra unde se găsesc efectele peste imaginea originară, pentru comparație

Fig. 25, efectul EMBOSS Fig. 26, efectul OIL PAINT

21
 Fig. 27, efectul EDGE DETECTION, combinat cu Fig. 28, SOLARIZE
efectul NEGATIVE sau INVERT IMAGE

Sunt posibile multe efecte, cum ar fi:

 de ceață – BLUR
 solarizare, adică modificarea expunerii și a saturației – SOLARIZE
 umbre și transparențe
 efecte de pictură: OIL PAINT, de exemplu
 efecte de embosare – EMBOSS
 de rotunjire,

În imaginile anterioare puteți observa astfel de efecte raportat la imaginea originară

din fig. 24, efecte obținute în IRFANVIEW.

5.6. Salvarea și transformarea imaginilor dintr-un format în altul.

Cum aminteam la început, fiecare document generat într-un soft are o denumire
–dată de utilizator- și o extensie pe care o dă softul. Imediat ce începem lucrul
unui nou document, este neapărat necesar să salvam fișierul cu denumirea
dorită, în directorul respectiv, pe care-l alegem la salvare, în funcție de criteriile
de sortare. Acest lucru se face cu comanda SAVE AS, găsită în meniul FILE. Dacă
l-am salvat la început, înainte de a termina lucrul, nu mai este nevoie trebuie
sa-i dăm decât SAVE și fișierul se va salva cu numele său, în locul său de pe
hardwere, în directorul căruia îi aparține. E bine să setăm din soft ca salvările
automate pe care și le face să fie destul de dese, pentru a nu pierde informația,
în caz că se petrec lucruri neprevăzute cu computerul, în timpul lucrului
(resetare, pierderea curentului, etc).

În fig.29 se vede o fereastră de FILE/SAVE AS din softul Microsoft Word.

Observați și deschiderea directorului PCI, unde va fi salvat fișierul.

22
Fig. 29

Toate softurile sub Windows au prescurtarea CTR S pentru salvarea fișierelor.

O altă gamă de comenzi la FILE este cea din IRFANVIEW, care cuprinde mai
toate comenzile tipice care se găsesc în FILE, din programele de desen. Vezi
Fig. 30

Fig. 30

Comenzile OPEN, OPEN RECENT, OPEN AS, sunt comenzile cu care se dechid fișierele.
Vom cerceta pe rând aceste comenzi când vom studia softurile de desen computerizat.
Orice soft de desen digital, atât vectorial cât și raster, permite exportarea fișierelor
sub alte formate, posibil de deschis de alte viewere.
Acest lucru se face cu:
- SAVE AS – și alegem un alt format din extensiile afișate de softul respectiv,
- EXPORT – dacă salvăm dintr-un program vectorial într-o imagine raster (invers
nu se poate, atenție!) sau dacă salvam din orice soft în formate citibile Adobe,
cum ar fi .pdf.

Se mai pot exporta în fișiere citibile în mod special de alte softuri în afara celui în care
efectuăm operațiile, cum ar fi sub extensia .wmf, pentru desene vectoiale, fișier de
comunicare între Corel Draw și softuri CAD.

23
La exportarea desenelor vectoriale în imagini raster se va deschide o fereastră în care
se vor stabili parametrii dimensionali și de rezoluție ai fișierului exportat, parametrii
care vor rămâne ”înghețați”, fără a mai putea fi schimbați, în plus, cu niciun soft.
Acești parametrii vor determina atât rezoluția cât și mărimea ocupată pe harwere dar
și mărimea fizică a imaginilor. Pentru transmiterea fișierelor prin web sau email, se
recomandă dimensiuni mici.

Reversul comenzii EXPORT este

comanda IMPORT, care poate
importa anumite tipuri de fișiere în
documentele deschise. De exemplu,
în Power Point sau Corel Draw, se
pot importa imagini cu comanda
IMPORT. Pentru Microsoft Word, se
utilizează comanda
INSERT/PICTURES.

Fig. 31, fereastră EXPORT din Microsoft Word

EXERCIȚII:

1. Căutați în web o imagine color de mare rezoluție (peste 800x600) și

salvați-o în directorul PCI. Verificați parametrii de dimensiune în File
commander.
2. Deschideți imaginea cu Irfanview dacă lucrați pe laptop și computer
3. Deschideți imaginea cu Google photos pentru cei ce lucrați pe tabletă
4. Operați imaginea cu comenzi de tipul Batch/conversion apoi salvați-o în
directorul PCI sub altă denumire. Observați de ce petrece cu rezoluția
imaginii.
5. Deschideți imaginea inițială și operați pe ea efecte diferite. Salvați cu alte
denumiri
6. Pe imaginea inițială operați comenzi de tipul COLOR CORRECTIONS și
observați ce se întâmplă.
7. Transformați imaginea în greyscale și în alb-negru, salvați în director.

24