Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare Informatică și Microelectronică
Departamentul Ingineria Software şi Automatică

Referat
Disciplina: Prelucrarea semnalelor
Tema: Compresie imagine: JPEG și JPEG2000

A elaborat:
Gaina Nicoleta, TI-171
A verificat:
Romanenco Alexandru

Chișinău 2020
Introducere
 JPEG este un format popular de fișier imagine. Acesta este frecvent utilizat de
camere digitale pentru a stoca fotografii, deoarece acceptă 224 sau 16,777,216
culori. Formatul sprijină, de asemenea, diferite niveluri de compresie, ceea ce îl
face ideal pentru grafica web.
Cele 16 milioane de culori posibile într-o imagine JPEG sunt produse utilizând 8
biți pentru fiecare culoare (roșu, verde și albastru) în spațiul de culoare RGB. Acest
lucru oferă 28 sau 256 valori pentru fiecare dintre cele trei culori, care combinate
permit 256 x 256 x 256 sau 16,777,216 culori. Trei valori ale lui 0 produc negru
pur, în timp ce trei valori ale lui 255 creează alb pur.

Algoritmul de compresie JPEG poate reduce dimensiunea fișierului unei imagini

bitmap (BMP) de zece ori cu aproape nici o degradare a calității. Totuși, algoritmul
de compresie este cu pierdere, ceea ce înseamnă o anumită calitate a imaginii se
pierde în timpul procesului de compresie. Din acest motiv, fotografii digitali
profesioniști aleg adesea să capteze imagini într-un format brut, astfel încât să-și
poată edita fotografiile în cea mai înaltă calitate posibilă. Ei exportă de obicei
imaginile ca JPEG (.JPG) imagini atunci când acestea sunt partajate sau publicate
pe web.

Pe lângă datele de imagine, fișierele JPEG pot include și metadate care descriu
conținutul fișierului. Acestea includ dimensiunile imaginii, spațiul de culoare și
informațiile despre profilul de culoare, precum și datele EXIF. Datele EXIF sunt
adesea "ștampilate" pe imagine de către o cameră digitală și pot include setarea
diafragmei, viteza obturatorului, distanța focală, blițul pornit / oprit, numărul ISO
și zeci de alte valori.

. Pentru a elimina limitările semnificative ale formatului JPEG, a fost chemată o

nouă metodă de comprimare a imaginilor, a cărei dezvoltare a fost de mult timp.
Acum că JPEG2000 a devenit un format recunoscut oficial, ar trebui să servească
drept început al sprijinului său activ de către diferiți producători de software.
Cu siguranță, mulți care lucrează cu grafica pe computer sunt interesați de
întrebarea: cum reușește o imagine care ocupă o cantitate foarte impresionantă în
memoria PC-ului, stoarce într-o dimensiune mult mai mică pe disc? Îmi amintesc
că, la începuturile sale activitatea editorială cuvântul "compresie" pentru mine a
fost atât de misterios și minunat... De fapt, cum se întâmplă de compresie a
imaginilor — pentru că fără ea, acum este de neconceput să prezinte nici o Rețea,
nici o fotografie digitală, nici conopida imprimeria?

Deci, stoarcere. Poate duce atât la pierderea calității, cât și la lipsa calității. Ultimul
caz este metode cum ar fi RLE (Run Length Encoding, codificarea lungimii seriei,
care generează perechi de tip (skip, value, unde skip este numărul de zerouri
consecutive, iar value este valoarea următoare) și LZW (compresia prin metoda
Lempel — Ziff — Welch) implementate în formate PSD, GIF și TIFF. Acestea
sunt utilizate pe scară largă de către arhivatori de tip RAR și ZIP. Gradul mediu de
compresie fără pierderi este de 2-3 ori.

Dacă aveți nevoie pentru a comprima imaginea mai puternică, fără a pierde
calitatea nu se poate face. Care sunt principiile? În primul rând, orice imagine
conține o anumită redundanță, a cărei ștergere nu va duce la o schimbare notabilă a
calității imaginii. În al doilea rând, ochiul uman este mai susceptibil la modificări
ale luminozității decât la culori. Prin urmare, pentru diferite canale de imagine se
aplică diferite grade de compresie-informația este pierdută, dar nu este vizibilă din
punct de vedere vizual. În plus, sensibilitatea ochiului la elementele fine ale
imaginii este mică, ceea ce permite eliminarea acestora fără a compromite
calitatea. Deci, puteți comprima imaginea (chiar dacă deteriorarea calității devine
deja vizibilă) până la un prag acceptabil. Gradul de degradare a Calității este
determinat pentru fiecare caz particular. Pentru imprimare sunt permise doar
distorsiuni minime, iar pentru plasarea pe internet (în funcție de scop) — mult mai
mari.

Cea mai mare popularitate în rândul metodelor de compresie a pierderilor a fost

JPEG, care, chiar și cu o compresie de treizeci de ori, păstrează o calitate suficientă
a imaginii. Apropo, majoritatea metodelor moderne de compresie a datelor (de
exemplu, Layer-4, cunoscut sub numele de mp3, precum și MPEG) au
implementat mecanisme similare cu JPEG. Să ne familiarizăm cu acest format, mai
ales că nu cu mult timp în urmă a fost aprobată definitiv cea mai recentă
implementare a JPEG2000, care a inclus toate adăugările aduse JPEG/MPEG în
zece ani de dezvoltare.
 JPEG
Numele algoritmului de compresie este abrevierea de la Joint Photographic Expert
Group, un grup de inițiativă format din experți ITU (International
Telecommunication Union) și ISO (International Organization for Standartization).
De aceea, în numele său există prefixul Joint. În 1992, JPEG a fost declarat
standard internațional în domeniul imaginilor grafice.

Când comprimați prin metoda JPEG, calitatea este întotdeauna pierdută. În acest
caz, există întotdeauna o alegere: să acorde prioritate calității, în detrimentul
volumului (dimensiunea fișierului сожмется aproximativ de trei ori), sau invers,
pentru a realiza dimensiunea minimă a imaginii, în care acesta va mai rămâne
recunoscut (gradul de compresie poate ajunge la 100). Compresia, în care diferența
de calitate dintre imaginea rezultată și originalul rămâne neclară, oferă o reducere
de 10-20 de ori a dimensiunii fișierului.

Domeniul de aplicare

JPEG comprimă cel mai bine imaginile full-color și monocrome de calitate

fotografică. Dacă doriți să salvați o imagine cu o paletă de index, atunci mai întâi
este convertită într-o culoare completă. Când comprimați prin metoda JPEG,
trebuie avut în vedere faptul că totul depinde de natura imaginilor: un volum mult
mai mic va ocupa de cele în care schimbările de culoare sunt minore și nu există
tranziții de culoare ascuțite. JPEG este utilizat oriunde pentru a stoca imagini foto:
în camere digitale, imprimare (EPS DCS 2.0), de neconceput fără ea și Internet.

Există mai multe soiuri de compresie JPEG, vom examina, de asemenea, doar două
dintre ele, utilizate într-un pachet standard pentru lucrul cu bitmap — uri Adobe
Photoshop, - baseline și progressive. Celelalte două metode-ariphmetic și loseless
— sunt exotice, din mai multe motive, care nu au fost răspândite pe scară largă.

Compresia

1. Prima etapă constă în convertirea model de culoare a imaginii (de obicei, RGB)
în model, în cazul în care яркостная și paleta de componente separate (de
exemplu, YCbCr sau YUV), ceea ce permite optim de abordare alegerea grade de
compresie pentru fiecare canal (ținând cont de particularitățile de percepție a
ochiului). Conversia are loc după cum urmează:

Y = 0,299xR+0,587*G+0,114xB Cb = (B-Y)/0,866/2+128 Cr = (R-

Y)/0,701/2+128
2. În etapa următoare, există așa-numita prefiltrare, în care pixelii adiacenți sunt
separați în fiecare dintre canalele Cb și Cr sunt grupate în perechi în direcții
orizontale și verticale, iar canalul y luminos este lăsat neschimbat. După aceea,
întregul grup de patru pixeli primește o valoare medie a componentei CB și Cr
corespunzătoare. Pentru scurt, o astfel de schemă poate fi desemnată ca 4: 1: 1
(aceeași formă de vizualizare este acceptată în fereastra de export DRAW în jpeg).
Având în vedere că fiecare pixel este codificat cu 3 octeți (256 de niveluri pentru
fiecare dintre cele trei canale), ca urmare, cantitatea de date este redusă automat de
2 ori (în loc de 12 octeți pentru a transmite 4 pixeli, este suficient să transmiteți
totul 4+1+1 = 6 octeți). Din punct de vedere matematic, o astfel de transformare
duce la o pierdere semnificativă de informații, dar ochiul uman al pierderii nu
percepe, deoarece există o redundanță substanțială în imaginile fotografice
obișnuite.

3. Informațiile obținute, care au trecut etapa de "curățare" primară, sunt separate în

fiecare canal din nou grupate în blocuri, dar deja în dimensiune 8x8, după care se
aplică compresia principală - așa-numitul. conversie cosinus discretă, pe scurt -
DCT (discrete cosine transform). Ca urmare, informațiile privind distribuția
luminozității pixelilor sunt transformate într-o altă vizualizare în care este descrisă
de o distribuție bazată pe frecvența apariției unei anumite luminări a pixelilor. DCT
are o serie de avantaje față de alte transformări (de exemplu, înainte de conversia
Fourier), oferind o recuperare mai bună a informațiilor.

În loc de o matrice de 64 de valori (8x8 pixeli) pentru fiecare bloc din care este
alcătuită o imagine, obținem o matrice de 64 de frecvențe. Luați în considerare
munca DCT de exemplu. Să presupunem că luminozitatea pixelilor într-un singur
bloc al imaginii noastre are aspectul prezentat în imagine. 1 în stânga, atunci
rezultatul conversiei va fi așa cum se arată în partea dreaptă.
În ciuda preciziei considerabile, o anumită pierdere de informații în acest stadiu se
întâmplă încă — de aceea JPEG duce întotdeauna la pierderea calității. Scopul
principal al conversiei este de a afla imaginea de ansamblu a distribuției obiectelor
mari (în figură — în partea stângă sus) și a obiectelor mici (în partea dreaptă jos),
care vor veni la îndemână atunci când elimină informațiile nesemnificative.

4. Următoarea etapă este eliminarea informațiilor cu ochi mici din bloc sau
cuantificarea (quantization). Toate componentele sunt împărțite în coeficienți
diferiți, determinând semnificația fiecăruia pentru recuperarea calitativă a imaginii
originale, iar rezultatul este rotunjit la o valoare întreagă. Această procedură aduce
cele mai multe pierderi de calitate, reducând volumul final al imaginii.
Componentele de înaltă frecvență sunt cuantificate dur, iar frecvențele joase sunt
mai precise, deoarece sunt cele mai vizibile. Pentru a netezi ușor scăderea calității,
în canalul de luminozitate se utilizează coeficienți de divizare mai mici decât în
canalele de culoare. Dar, mai des (acest lucru se face pentru a accelera calculele) în
loc de valori special selectate, este luată doar una pe care utilizatorul o introduce
atunci când selectează gradul de comprimare.

Iată, de exemplu, cum arată fereastra Photoshop atunci când salvați o imagine
utilizând operația Save for web, unde parametrul Quality (sau, mai degrabă, derivat
din acesta) este același factor de rotunjire.

În ciuda unei astfel de aspirații, pentru majoritatea imaginilor, rezultatul este destul
de acceptabil. Și numai în cazuri speciale, atunci când vine vorba de optimizarea
imaginii cu o mulțime de detalii mici sau în cazul în care zonele mari sunt ocupate
de aceeași culoare, acest lucru nu funcționează bine.

Ca urmare a cuantificării, se obține un set de componente, prin care imaginea

originală este restabilită cu o anumită precizie.

5. După efectuarea lucrărilor de comprimare a imaginii, transformările ulterioare

sunt reduse la sarcini minore: componentele rămase sunt colectate într — o
secvență, astfel încât mai întâi să fie responsabile pentru detaliile mari și apoi
pentru cele din ce în ce mai mici. Dacă te uiți la desen, mișcarea codificatorului
este ca o linie zig-zag. Etapa este numită-ZigZag.

Secvența rezultată este apoi comprimată: primul RLE obișnuit, apoi metoda
Huffman.

6. În cele din urmă, etapa pur tehnică — datele sunt învelite, prevăzute cu un antet
care indică toți parametrii de compresie, astfel încât imaginea să poată fi restaurată.
Cu toate acestea, uneori titlurile nu includ aceste informații, ceea ce oferă un câștig
suplimentar în comprimare, dar în acest caz trebuie să vă asigurați că aplicația care
va citi fișierul știe despre ele.

Aici, în general, și toate conversiile. Și acum să calculăm ce compresie a fost

realizată în exemplul nostru. Am primit 7 valori prin care imaginea originală de
8x8 va fi restaurată. Deci, compresia de la aplicarea conversiei DCT în ambele
canale de culoare a fost de 8x8 / 7 & ap; de 9 ori. Vom duce la canalul de
luminozitate nu șapte, ci 11 coeficienți, ceea ce va da 8x8/11 ≈ 6. Pentru toate
cele trei canale se va dovedi (9+9+6)/3=8 unu. Reducerea calității în "subțierea"
imaginii, care a avut loc în a doua etapă, oferă o creștere dublă suplimentară
(schema 4-1-1, luând în considerare caracteristicile codării componentei
luminoase), ceea ce va da rezultatul final — de 16 ori. Este un număr dur care nu ia
în considerare unele aspecte, ci reflectă imaginea reală. Pentru a obține o reducere
de treizeci de ori a dimensiunii fișierului, trebuie să lăsați doar 3-4 componente.

Procesul de recuperare a imaginii are loc în ordine inversă: în primul rând,

componentele sunt înmulțite cu valorile din tabelul de cuantificare și se obțin
rapoarte aproximative pentru Conversia cosinusului invers. Cu cât este selectată
cea mai bună calitate la comprimare, cu atât gradul de aproximare a coeficienților
originali este mai mare, ceea ce înseamnă că imaginea va fi restaurată mai precis.
Rămâne să adăugați o singură acțiune: înainte de a finaliza, efectuați unele ajustări
(zgomot) la pixelii de frontieră din blocurile vecine pentru a elimina schimbările
bruște dintre ele.

Dezavantajele JPEG
Imposibilitatea de a atinge grade ridicate de compresie prin limitarea dimensiunii
blocului (numai 8x8).
Blocarea structurii la grade ridicate de compresie.
Rotunjirea colțurilor ascuțite și estomparea elementelor subțiri din imagine.
Numai imaginile RGB sunt acceptate (puteți utiliza JPEG pentru imagini CMYK
numai în format EPS prin DCS).
Imaginea nu poate fi afișată până când nu se încarcă complet.
De când JPEG a fost aprobat ca standard, au trecut zece ani. În acest timp,
grupurile de cercetători au oferit o serie de adăugiri substanțiale la versiunea
inițială, care au turnat la sfârșitul anului trecut în apariția unui nou standard.

JPEG2000

Cu 1997 au fost lansate de muncă, care vizează crearea unui sistem universal de
codificare, care a luat de-ar fi toate restricțiile JPEG, și ar putea lucra în mod
eficient cu toate tipurile de imagini: alb-negru, tonuri de gri, plin de culoare și
multicolore, indiferent de conținut (dacă este o fotografie, destul de text mic sau
chiar desene). În dezvoltarea sa au participat alături de organizațiile internaționale
de standardizare, cum ar fi granda industriei, cum ar fi Agfa, Canon, Fujifilm,
Hewlett-Packard, Kodak, LuraTech, Motorola, Ricoh, Sony etc.

Deoarece noul algoritm a pretins universal, el a fost în continuare însărcinat cu

utilizarea diferitelor metode de transmitere a datelor (în timp real și cu o lățime de
bandă îngustă), care este deosebit de critică în aplicațiile multimedia, de exemplu,
în real-emisiuni prin Internet.

Cerințele de bază pentru formatul JPEG2000:

Realizarea a crescut în comparație cu gradul de compresie JPEG.

Suport pentru imagini monocrome, care va permite să-l aplice pentru compresia
imaginilor cu text.
Capacitatea de compresie, în general, fără pierderi.
Imagini de ieșire cu îmbunătățirea treptată a detaliilor(ca în progressive GIF).
Utilizarea în imagine a zonelor prioritare pentru care calitatea poate fi setată mai
mare decât în restul imaginii.
Decodare în timp real (fără întârziere).

Principiul de compresie

Ca mecanism principal de compresie în JPEG2000, spre deosebire de JPEG, se

utilizează conversia valurilor (wavelet) — un sistem de filtrare aplicat întregii
imagini. Fără a intra în detaliile compresiei, observăm doar principalele puncte.

La început, la fel ca și pentru JPEG, conversia imaginii în sistemul YCrCb are loc,
după care — eliminarea primară a informațiilor redundante (prin combinarea deja
cunoscută a pixelilor vecini în blocuri 2x2). Apoi, întreaga imagine este împărțită
în părți de aceeași dimensiune( tile), peste fiecare dintre ele indiferent de ceilalți și
vor avea loc transformări suplimentare (acest lucru reduce cerințele de memorie și
resurse de calcul). Apoi, fiecare canal este filtrat prin filtre de frecvență joasă și de
înaltă frecvență separat pe rânduri și pe rânduri, rezultând patru imagini mai mici
(subband) după prima trecere în fiecare parte. Toate acestea poartă informații
despre imaginea originală ,dar informativitatea lor este foarte diferită (fig. 6).
De exemplu, imaginea obținută după filtrarea cu frecvență joasă pe rânduri și
rânduri (în partea stângă sus) poartă cea mai mare cantitate de informații, iar cea
obținută după frecvență înaltă este minimă. Informativitatea imaginilor obținute
după filtrarea prin Hf a rândurilor și a coloanelor (și invers) este medie. Imaginea
cea mai informativă este din nou supusă filtrării, iar componentele obținute, ca și în
cazul comprimării jpeg, sunt cuantificate. Așa se întâmplă de mai multe ori: pentru
compresie fără pierderi, ciclul se repetă de obicei de 3 ori, cu pierderi-un
compromis rezonabil între dimensiunea, calitatea și rata de decompresie este
considerat a fi 10 iterații. Rezultatul este o imagine mică și un set de imagini cu
detalii mici, secvențial și cu o anumită precizie, restabilind-o la dimensiunea
normală. Evident, cel mai mare grad de compresie este obținut în imagini mari,
deoarece este posibil să se stabilească un număr mai mare de cicluri.

Implementarea practică
De când au fost puse bazele comprimării prin metoda JPEG2000, un număr de
companii au dezvoltat algoritmi destul de eficienți pentru implementarea acesteia.

Printre marile dezvoltatorii DE software poate fi remarcat Corel (apropo, este unul
dintre primii care a introdus în pachetele lor de sprijin format wi bazat pe val
transformările, pentru că-i cinstea și lauda) — toate imaginile furnizate pe cd-rom-
ul cu pachetul CorelDRAW până la o nouă versiune, сжимались anume în acest
mod.

Mai târziu, Adobe a ajuns la ea. O parte din ideile încorporate în JPEG2000 au fost
aplicate de dezvoltatorii Photoshop 6 ca opțiuni avansate, păstrând în același timp
o imagine JPEG (convențională bazată pe conversia cosinusului). Printre acestea se
numără JPEG progresiv (opțiunea Progressive din fereastra Save For Web). Acest
algoritm este conceput în principal pentru sistemele în timp real și funcționează
exact ca un GIF progresiv. În primul rând, apare o copie grosieră a imaginii,
compusă din doar câteva blocuri de dimensiuni mari și, în timp ce restul datelor
sunt încărcate, structura începe să fie văzută din ce în ce mai clar până când, în cele
din urmă, imaginea finală este restaurată complet. Spre deosebire de GIF, un astfel
de algoritm creează o povară mai mare asupra vizualizatorului, deoarece va trebui
să efectueze pe deplin întregul ciclu de conversie pentru fiecare versiune transmisă.

Din alte adăugiri, rețineți includerea mai multor imagini comprimate JPEG într-un
fișier cu diferite grade de compresie, rezoluție și chiar modele de culoare. În
consecință, în Photoshop 6 a apărut posibilitatea de a aloca în imaginea de zone
separate și se aplică pentru ei alte setări de compresie (Region Of Interest, pentru
prima dată, un astfel de mecanism a fost propus încă din 1995), folosind valori mai
mici în tabelul de cuantizare. Pentru a face acest lucru, setați zona dorită (de
exemplu, ca un nou canal în imagine) și faceți clic pe pictograma mască lângă
punctul Quality (Calitate). În fereastra care apare, puteți experimenta imaginea prin
mutarea cursoarelor-rezultatul finit este afișat pe ecran, permițându-vă să găsiți
rapid compromisul necesar între calitate și dimensiune.

Convertoare și telespectatori specializați

Deoarece standardul nu stipulează implementări specifice ale metodelor de
comprimare / de compresie, acesta oferă spațiu dezvoltatorilor terți algoritmi de
compresie. De fapt, este posibil să se utilizeze fie un algoritm de conversie val
simplificat și, prin urmare, accelera procesul de comprimare sau, dimpotrivă, se
aplică mai complex și, în consecință, necesită resurse de sistem mai mari.

Soluții specializate de la alte companii sunt disponibile sub formă de evoluții

comerciale. Unele sunt implementate sub formă de programe separate (JPEG 2000
de dezvoltare Aware), altele sub formă de module suplimentare pentru cei mai
obișnuiți editori bitmap (ImagePress JPEG2000 de dezvoltare Pegasus Imaging și
modulul lead JPEG2000 de la lead Technologies). Pe fundalul lor, compania
LuraTech, care se ocupă de această problemă, iese în evidență. Promovează
tehnologia LuraWave într-un produs autonom Lurawave SmartCompress (există
deja oa treia versiune disponibilă) și oferă module pentru Photoshop, Paintshop,
Photopaint. O caracteristică distinctivă este o viteză mai mare de funcționare
(conversie aproape instantanee), chiar și cu imagini de dimensiuni de câțiva
megaocteți. În consecință, prețul acestui modul este cel mai mare — 79 USD.

Pentru a vizualiza JPEG2000-imagini de către browsere, trebuie să instalați un

modul de vizualizare special (toți dezvoltatorii îl oferă gratuit). Introducerea unei
imagini într-un document html, la fel ca orice plug-in, se reduce la utilizarea unui
design EMBED (cu opțiuni suplimentare). De exemplu, înseamnă că va fi utilizată
o metodă progresivă de imagine înainte-chi. Adică, în exemplul nostru (fișier de
dimensiuni 139 Kb) mai întâi se transmit numai 250 de octeți, pe baza cărora va fi
construit gravă, imagine, apoi, după дозагрузки 500 de octeți, imaginea este
actualizat (așa continuă până la atingerea valorii LIMIT).
Dacă doriți să obțineți o imagine mai bună, trebuie să selectați Improve din meniul
pop-up de pe butonul din dreapta (fig. 9). Pentru patru copii, întreaga imagine va fi
încărcată complet.

Fapte și speculații

1. JPEG pierde calitatea când deschideți și salvați din nou fișierul.

Nu-i adevărat. Calitatea se pierde numai atunci când gradul de compresie este
selectat, mai mic decât cel cu care imaginea a fost salvată.

2. JPEG pierde calitatea atunci când editați un fișier.

Serios. Când salvați fișierul modificat, toate conversiile sunt redeschise — astfel
încât să evitați editarea frecventă a imaginilor. Acest lucru se aplică numai cazului
în care fișierul se închide: dacă același fișier rămâne deschis, nu există motive de
îngrijorare.

3. Rezultatul compresiei cu aceiași parametri în diferite programe va fi același.

Nu-i adevărat. Diferite programe interpretează diferit valorile introduse de
utilizator. De exemplu, un program specifică calitatea imaginii salvate (ca în
Photoshop, de exemplu), în altul — gradul de comprimare (valoarea inversă).

4. Când setați calitatea maximă, imaginea este salvată fără pierderi de calitate.
Nu-i adevărat. JPEG comprimă cu pierderi întotdeauna. Dar instalarea, de
exemplu, 90% din calitate în loc de 100% oferă o reducere a dimensiunii fișierului
mai mare decât deteriorarea percepută de ochi.

5. Orice fișier JPEG poate fi deschis în orice editor care înțelege formatul JPEG.
Nu-i adevărat. Un astfel de tip JPEG ca JPEG progresiv (progressive JPEG), unii
editori nu înțeleg.

6. JPEG nu acceptă transparență.

Serios. Uneori poate părea că o parte a imaginii este transparentă, dar, de fapt,
culoarea sa este pur și simplu selectată astfel încât să se potrivească cu culoarea de
fundal a paginii html.

7. JPEG comprimă mai bine decât GIF.

Nu-i adevărat. Ei au diferite domenii de aplicare. În general, o imagine tipică
"GIF" după conversia în JPEG va avea un volum mai mare.
 Concluzii

Deci, JPEG2000 arată în mod obiectiv rezultate mai bune decât JPEG-urile numai
la grade mari de compresie. Cu compresia de 10-20 de ori, nu se observă o
diferență specială. În curând- cu greu, în majoritatea cazurilor, raportul calitate /
dimensiune furnizat de JPEG este destul de acceptabil. Iar cele 10-20% compresie
suplimentară, care dă JPEG2000 la aceeași calitate vizuală, este puțin probabil să
conducă la o creștere a popularității sale.

În schimb, noul format prezintă un interes deosebit pentru producătorii de camere

digitale, deoarece dimensiunile matricelor sensibile la lumină cresc constant în
fiecare an și devine din ce în ce mai dificilă plasarea imaginilor în memorie. Și
atunci noul format va primi o distribuție mai mare și cine știe, probabil, după un
timp, JPEG2000 este comparat cu JPEG. Oricum, Analog Micro Devices a lansat
recent un cip specializat, în care compresia / decompresia pe noua tehnologie este
implementată la nivel hardware, iar Departamentul Apărării al SUA utilizează deja
în mod activ un nou format pentru a înregistra fotografii primite de la sateliții
spioni.
Bibliografie:
https://techterms.com/definition/jpeg
https://www.publish.ru/articles/200202_4045367