18.12.

2020

6. Procearea imaginilor
6.1 Formarea imaginii & Afişarea.
 Imaginile reprezintă descrierea variaţiei unui parametru pe
suprafaţă - de exemplu, imaginile vizuale standarde sunt rezultatul
variaţiei intensităţii luminii pe planul bi-dimensional.
 Dar lumina nu este unicul parametru întrebuinţat in imaginile
stiintifice. De exemplu o imagine poate fi formată de temperatura
unui circuit integrat, viteza sângelui in artera pacientului, emisia
razelor-x de o galaxie îndepărtata, ş.a. Aceste imagini exotice sunt
de obicei transformate in imagini simple (imagini light), deci
aceasta poate fi dezvăluita de ochiul uman.
6.1.1 Structura Imaginii Digitale
 Figura de mai jos reprezintă structura imaginii digitale. Este
imaginea planetei Venus, achiziţionată de un radar cu microunde a
unei nave cosmice.
 Imagistica cu microunde este necesară deoarece densitatea
atmosferei stopează lumina vizibilă, obţinerea fotografiei obişnuite
fiind imposibilă. Imaginea reprezentata este formată de 40,000 de
mostre aranjate în tablou bi-dimensional de 200 coloane şi 200 de
rânduri.

Imaginea planetei Venus

1
 18.12.2020

 Ca şi la un semnal unidimensional,
aceste rânduri şi coloane pot fi
numerotate de 0 la 199, sau de la 1
la 200.
 În termeni ştiinţifici, astfel de mostră
este numită pixel, o constrângere a
frazei: element al imaginii.
 Fiecare pixel în acest exemplu este
un număr intre 0 şi 255. Când se
achiziţionează imaginea, acest
număr este corelat cu cantitatea
energiei microundelor reflectate de
locaţia corespunzătoare de pe
suprafaţa planetei.
 Pentru a fi afişată ca o imagine
vizuală, valoarea pixelului este
transformată intr-o scară de culori
(grayscale), unde 0 reprezintă negru,
iar 255 - alb, şi valorile intermediare
trecând in nuanţe gri.

 Imaginea "tipică" digitala este alcătuita din 500 de rânduri şi 500 de

coloane. Este calitatea imaginii ce se întâlneşte la televizoare,
calculatoarelor personale.
 Imaginile cu mai "putini" pixeli, de 250 pe 250, sunt privite ca având
cea mai scăzută rezoluţie. Tot mai des întâlnim cazuri cu modalităţi
noi ale imaginilor: odată cu dezvoltarea tehnologiilor, adăugarea de
noi pixeli este obligatorie.
 O imagine cu o rezoluţie scăzută arata prea nenatural şi o parte din
pixeli pot fi observaţi şi cu ochiul liber. Din alt punct de vedere,
imaginile de 1000 pe 1000 pixeli pot fi considerate foarte bune.
Exista aplicaţii ce este nevoie de o rezoluţie înalta, de mai mult de o
mie pixeli, cum ar fi: imaginile digitale de raze X, fotografii spaţiale,
standurile de reclamă.
4

2
 18.12.2020

 Motivul principal de utilizare a imaginilor cu o rezoluţie inferioara

este numărul mic de pixeli pentru manipulare. Este un lucru
semnificativ, una din problemele complicate in procesarea imaginii
este manipularea cu volume masive de date.
 De exemplu:
 o secunda a unui audio digital necesită aproximativ 8 kilobytes.
 comparativ, o secunda din activitatea televizorului necesită 8
Megabytes,
 transmiterea imaginii de 500 pe 500 pixeli cu un modem de 33.6
kbps necesită o minuta!
 transmiterea imaginii de 1000 pe 1000 măreşte de patru ori
problema.

 Este comun utilizarea a 256 niveluri de gri (nivelurile de quantizare)

pentru a fi utilizate în prelucrarea imaginilor, care să corespundă
unui singur octet pentru fiecare pixel.
 Există mai multe motive pentru acest lucru.
 În primul rând, un singur octet este convenabil pentru
managementul de date, deoarece acesta este modul în care
calculatoarele salvează datele.
 În al doilea rând, numărul mare de pixeli într-o imagine este
compensat într-o anumită măsură de numărul limitat de paşi de
quantizare. De exemplu, imaginaţi-vă un grup de pixeli adiacente
care alternează în valoare între numere digitale (DN) 145 şi 146.
Ochiul uman percepe ca o regiune de luminozitate de 145,5. Cu
alte cuvinte, imaginile sunt foarte intercalată.
 În al treilea rând, şi cel mai important, o luminozitate cu pasul e
de 1 / 256 (0,39%) este cea mai mică pe care ochiul uman o poate
percepe. O imagine a prezentată unui observator uman nu va fi
îmbunătăţită prin folosirea mai mult de 256 niveluri.

3
 18.12.2020

 Cu toate acestea, unele imagini trebuie să fie depozitate cu mai mult

de 8 biţi per pixel. Cele mai multe imagini întâlnite în DSP reprezintă
parametri nonvisuali. Imaginea achiziţionată poate fi capabilă de a
beneficia de mai multe niveluri de quantizare pentru a surprinde
detalii subtile de semnal.

 Fie că imaginea planetei Venus

achiziţionează mostre la fiecare 10
m de pe suprafaţa planetei.
 Aceasta defineşte intervalul tipic în
formă pătrată şi grila de
discretizare, cu reprezentarea
fiecărui pixel a unei suprafeţe de 10
x 10 metri. Deci în timpul unei
măsurări a microundelor reflectate
se petrec următoarele: de pe nava
spaţială este emis un impuls
focusat de microunde, acoperind o
arie circulară de diametrul 15 metri.
 Deci fiecare pixel conţine informaţie
despre această arie circulară,
indiferent de valoarea plasei de
discretizare.
7

 Culoarea imaginilor digitale este datorata utilizării a trei numere

pentru fiecare pixel, ce reprezintă intenşitatea a trei culori primare:
roşu, verde şi albastru.

 Amestecându-le, putem primi toate nuanţele de culori perceptibile de

ochiul uman. Un singur byte este frecvent utilizat pentru stocarea
fiecărei intensități a culorii, ce permite imaginii de a captura in total
256×256×256 = 16.8 mln culori diferite.

4
 18.12.2020

 Culoarea reprezintă un lucru foarte important atunci când scopul

principal este de a prezenta imagini aşa cum le vedem noi in
realitate, ca de exemplu în televiziune şi imaginile fotografice.
 Însă acest lucru este diferit în imaginile în ştiinţa şi inginerie.
Scopul principal aici este de analiza semnalul bi-dimenşional,
utilizând sistemul uman vizual in calitate de instrument. Imagistica
alb-negru este suficientă în acest scop.

Camera şi ochiul uman.

 Structura şi operaţiile pe care le efectuează ochiul uman, sunt
asemănătoare unei camere electronice. Atât una cit şi alta se bazează
pe două componente importante:
•o lentilă asamblată şi
•un senzor de imagine.
 Lentila asamblată capturează (acaparează) o porţiune din lumina
emisa de obiect, şi o focalizează pe un senzor de imagine. Apoi
acesta la rândul sau transformă eşantionul de lumina într-un semnal
electronic sau neural.

10

5
 18.12.2020

 Figura ne arata efectul lentilei. Imaginea unui sportiv este focalizata pe

un ecran. Sensul cuvântului focar este acela că fiecărui din punctele
ce reprezintă sportivul corespund puncte de pe ecran.
De exemplu,
 sa consideram o regiune de 1mm × 1 mm din vârful unui deget.
 La o lumina puternică aceasta reprezintă cu 100 trilioane de fotoni de
lumină care cad pe acest milimetru pătrat de suprafaţa pe secundă.
 În dependenta de caracteristicele suprafeței, între 1 şi 99 de procente din
numărul fotonilor de lumină vor fi reflectaţi în direcţii diferite.
 Doar o mica porţiune din fotonii reflectaţi trec prin lentilă. Ca de exemplu,
doar o milionime (a milioana parte) din lumina reflectata ar putea sa
treacă prin lentila cu diametrul un centimetru aflată la o distanţă de 3
metri de obiect.
 Toţi fotonii reflectaţi de deget şi care traversează lentila sunt reuniţi
întotdeauna la "degetul" din imaginea proiectata. In acelaşi mod, o parte
din lumina din orice punct de pe obiect este focalizata intr-un punct
corespunzător de pe imagine. 11

 Figurile următoare ilustrează structurile majore ale camerei

electronice şi ochiului uman, respectiv. Ambele sunt alcătuite din o
lentilă montată la un capăt şi un senzor de imagine la altul.
 Camera este umplută cu aer, pe când ochiul cu un lichid transparent.
 Fiecare sistem de lentile conţine doi parametri suplimentari: focarul
şi diametrul irisului.

12

6
 18.12.2020

Particularităţi:
Dacă lentila nu este bine focusată, fiecare punct de pe obiect va fi proiectat pe
o suprafaţă circulară a senzorului de imagine, ceea ce duce la neclaritatea
imaginii. In cameră, focalizarea se obţine prin mişcarea fizică a lentilei spre sau
de la senzorul de imagine.
In comparaţie, ochiul uman conţine doua lentile, partea bombată din anterior a
globului ocular este numita cornee, şi o lentilă adăugătoare in interiorul
ochiului.
Corneea este fixă în formă şi locaţie. Focalizarea este realizată adăugător de
nişte lentile interne, structura flexibila a cărora fiind deformata de acţiunea
muşchilor ciliari. La contractarea acestor muşchi, lentilele se turtesc aducând
astfel obiectul la o focalizare ideala.
În ambele sisteme, irisul este utilizat pentru a controla ce suprafaţă a lentilelor
sunt expuse luminii, şi prin urmare luminozitatea imaginii proiectate pe
suprafaţa senzorului de imagine. Irisul ochiului este format dintr-un ţesut de
muşchi opac. Irisul camerei, reprezintă o sistemă mecanica ce efectuează
aceeaşi funcţie.
13

Volumul de lumină şi sensibilitatea

senzorului
Diametrul irisului şi timpul expoziţiei sunt ajustate în aşa fel pentru
a transfera o cantitate necesară de lumină de la obiect pe senzorul
de imagine. Dacă volumul de lumină disponibilă este mare,
diametrul irisului se micşorează ce rezultă în mărirea diapazonului
(distanţei) în care obiectul rămâne în focar (depth-of-field). Mărirea
acestui diapazon aduce la o claritate mai bună când obiectele se află
la diferite distanţe.
În plus, dacă volumul luminii este mare, aceasta aduce la
micşorarea timpului de expoziţie, şi ca rezultat micşorarea petelor la
schimbarea poziţiei camerei şi mişcarea obiectului.
Un iris ajustabil este necesar atât în construcţia camerei, cit şi la
ochiul uman, deoarece diapazonul intensităților luminii in
împrejurime este mult mai larg decât cel care poate fi manevrat de
senzorii de lumină.

14

7
 18.12.2020

Diapazonul dinamic
Diferenţa intensității luminii emise de soare şi cea emisa de lună este
aproximativ de un milion.
Adăugind la aceasta reflecţia ce variază intre 1% şi 99 % , obţinem diapazonul
intensității luminii pana la o suta de milioane.
Diapazonul dinamic a unei camere electronice variază de la 300 la 1000. O
lentila tipica de cameră conţine un iris ce schimba suprafaţa de scurgere a
luminii cu un factor de 300. Din acesta rezultă că camera electronică tipică are
un diapazon dinamic de circa câteva sute de mii. În mod cert, aceeaşi cameră si
lentile asamblate pentru a fi utilizate în lumina soarelui va fi nefolositoare în o
noapte întunecată.
În comparaţie, ochiul operează într-o gamă dinamică, care acoperă aproape
toate variaţiile mari ale intensităţii din mediul înconjurător. Surprinzător, irisului
nu este principala cale prin care acest interval cumplit dinamic este atins. De la
întuneric la lumină, suprafaţa orificiului deschis luminii variază cu un factor de
aproximativ 20.
Celulele nervului de detectare a luminii treptat ajustează sensibilitatea sa
pentru a manipula cu restul diapazonul dinamic. De exemplu, este nevoie
de mai multe minute pentru ochii dumneavoastră să se
adapteze la un întuneric la intrare într-un spaţiu întunecos.

15

Reducerea Diapazonului dinamic

O cale a DSP pentru a îmbunătăţi imaginea, este de a reduce
diapazonul dinamic la cel pe care îl doreşte observatorul. Nu este dorită
aparenţa unor suprafeţe prea luminoase sau prea întunecate in aceeaşi
imagine.
Imaginea reflectată este formată din două semnale : componenta bi-
dimenşională ce include cum scena este iluminată, multiplicată de
componenta bi-dimensională a parţii reflectate.
Partea reflectata conţine diapazonul dinamic mai puţin de 100,
deoarece toate materialele ordinare reflecta intre 1% şi 99% din lumină.
În această componentă se conţine majoritatea informaţiei despre
imagine, aşa ca unde obiectul este localizat în scenă, ce caracteristici
de suprafaţă are.
În comparaţie, componenta de iluminare depinde de sursa de
iluminare şi nu de obiectul însăşi. Componenta de iluminare are
diapazonul dinamic de ordinul milioane.
Componenta de iluminare conţine puţină informaţie interesantă, însă
poate afecta calitatea imaginii prin mărirea diapazonului dinamic. DSP
rezolvă această problemă prin presarea componentei de iluminare, ce
permite componentei de reflectare să domine.

16

8
 18.12.2020

Suprafaţa senzitiva a organului vizual - retina

 Suprafaţa senzitiva la lumina ce acoperă partea din spate a

organului vizual este numita retina. Cum este arătat in Figură, retina
constă din trei straturi importante de celulele nervoase:
 unul pentru transformarea luminii in semnal neural,
 unul pentru procesarea imaginii şi
 ultimul pentru transferarea informaţiei spre nervul optic ce
conduce la creier.
 Aproximativ la toate animalele aceste straturi sunt situate in sens
invers. Adică, celulele senzitive la lumina sunt situate in ultimul strat,
lumina trecând direct alte straturi înainte de a fi depistată.
17

Bastonaşe şi conuri
 Exista doua tipuri de celule ce
depistează lumina: bastonaşe şi
conuri, numite după forma sa
fizică (privite la microscop).
Bastonaşele sunt destinate spre
operarea cu lumina foarte slabă,
asemenea cerului în timpul
nopţii. Atât de puţină lumină
pătrunde in ochi, încât
detectarea aleatorie a unor
fotoni individuali poate fi
observata.
 Acesta este numit zgomot
statistic, şi este întâlnit în toate
imaginile de lumina slabă,
asemănătoare sistemului militar
de vedere de noapte. Deoarece
beţişoarele nu sunt capabile sa
detecteze culoarea, imaginea
este privita in alb-negru

18

9
 18.12.2020

Codarea RGB
Receptorii in forma de con sunt
specializaţi in distingerea culorilor, care
poate fi efectuata doar in prezenta unei
cantităţi de lumină rezonabile.
Deci putem distinge trei tipuri de
conuri in organul vizual: roşu senzitiv,
verde senzitiv, albastru senzitiv.
Denumirile sunt datorate prezentei in
componenta acestora a fotopigmenţilor,
produse chimice ce absorb diferite
lungimi de lumina.
Aceasta este numita codarea RGB, ce
prezintă cum informaţia privind
culoarea părăseşte ochiul prin nervul
optic. Perceperea culorii de către om
devine mai complicată prin procesarea
neuronală în nivelele joase ale
creierului omului.
Codarea RGB este transformata intr-o
alta schema de codare, unde culorile se
clasifică după: roşu sau verde, albastru
sau galben , lumina sau întuneric.
19

Nervul optic
Beţişoarele şi conurile sunt de o
dimensiune de aproximativ 3 μm şi
ocupă in jurul de 3 cm pe 3 cm din
suprafaţa retinei.
Retina este alcătuita dintr-o suprafaţa
de receptori in jurul la 10,000 × 10,000 =
100 milioane.
In comparaţie , nervul optic conţine
aproximativ de un milion de fibre
nervoase legate aceste celule. Fiecare
fibra nervoasa este conectata la mai mult
de 100 de receptori .

20

10
 18.12.2020

Foveea
Chiar in centrul retinei se afla o
regiune mică sub denumire de fovee
(latin ‘gaură’ sau ‘gol’), care este
utilizat pentru vedere cu rezoluţie
înalta. Fovea diferă de restul retinei în
câteva aspecte.
o In primul rând, nervul optic şi
straturile interconectate sunt
împinse în faţa foveiei, permiţând
receptorilor de a fi mai direct dispuşi
la lumina revenita. Aceasta are ca
rezultat o mica adâncitură în retină.
o In al doilea rând, doar conurile sunt
localizate in fovee, ele fiind mai bine
împachetate decân în restul retinei.
Absenţa beţişoarelor in fovee explică
faptul de ce vederea nocturnă foarte
des e mai buna când privirea noastră
este orientată într-o parte a
obiectului, decât direct spre el.
o In al treilea rând, fiecare fibra optica
nervoasa este influenţată doar
câteva conuri, provocând abilitate
de localizare bună. Foveea este de
mirare foarte mica.
21

22

11
 18.12.2020

Senzor de imagine - CCD

 Cel mai cunoscut senzor
de imagine utlizat la camerele
electronice este dispozitivul cu
sarcină cuplată (CCD). CCD
reprezintă un circuit integrat,
care a înlocuit camera cu tuburi
vacuum în anii 1980. In inima
CCD-ului se plasează o plachetă
subţire de siliciu, cu diametrul
de aproximativ de 1cm pătrat.
 Partea opusă este
acoperită cu un strat subţire
de metal conectat la pământ.
Partea din faţă este acoperită
cu un strat sunţire de izolator,
şi o reţea repetată de
electroade.

23

 Cel mai comun tip de CCD este citirea în exterior cu trei faze,
unde fiecare al treilea electrod sunt uniţi între ei. Siliciul folosit
este de tipul p, ce înseamnă că conţine un exces de goluri, care
pot fi considerate sarcini libere ce pot traversa prin siliciu
(reprezentate prin simbolul „+”).

 În (a) +10v este aplicată la una din trei faze, celelalte fiind
conectate la zero. Acesata formează o groapă sub regiunea
electrodului.

24

12
 18.12.2020

 Fiecare „groapă” din CCD prezintă in un senzor de lumina

eficient. După cum se observa din punctul (b), doar un şingur
foton de lumina capabil să formeze două particule încărcate, un
electron şi un gol.
 Golul se mişcă in afară, pe când electronul rămâne în
groapă, fiind atras de sarcina pozitiva a electrodului. In această
schemă electronii sunt reprezentaţi de simbolul "-". In timpul
perioadei de integrare, o parte din lumina sesizata de CCD, este
transferata pe partea încărcata din groapa CCD.
 O lumină mai slabă necesită o perioada de integrare mai
lungă. Ca de exemplu, perioada de integrare pentru standardele
de televiziune este de 1/60 secunde, pe când fotografiile cosmice
sunt capabile sa acumuleze lumina timp de mai mult de o ora.

25

 Citirea imaginii electronice este următoarea: electronii

acumulaţi în fiecare sursă sunt aplicaţi la un amplificator de ieşire.
Din figura (c) observam că, voltajul pozitiv este aplicat la doua din
liniile de faza, ce aduce la extinderea „gropii” spre dreapta.
 Din (d), observam că următorul pas este mişcarea voltajului
(tenşiunea) la prima fază, cauzând o contopire a „gropilor”.
Repetând pulsarea tensiunii între cele trei linii de faza, electronii
acumulaţi se mişcă spre partea dreapta pana când se ajunge la
amplificatorul sensibil la sarcină. Aceasta este o capacitate
urmată de bufer.
26

13
 18.12.2020

 După ce electronii au fost aplicaţi la capacitate, se produce o

tenşiune. Pentru a obţine o senzitivitate înalta, capacitatea este
extrem de mică.
 Capacitatea şi amplificatorul sunt părţi componente ali CI şi
sunp amplasate pe aceeaşi porţiune de siliciu. Semnalul obţinut
de pe CCD reprezintă o secvenţa de tensiuni direct proporţionale
cantităţilor de lumină, căzute pe „gropile” secvenţiale.

27

Figura arata cum imaginea bi-dimenşională este citita de CCD.

După perioada de integrare, sarcina acumulata din fiecare

„groapă”, este mişcată în coloană, câte un rând de fiecare dată. Ca
de exemplu, fiecare „groapă”din linia 15 se mişca spre linia 14, apoi
13, apoi 12, etc.
De fiecare dată rândurile fac o mişcare în sus, toate „gropile”din
linia 1 fiind transferate într-un registru orizontal. Aceasta reprezintă
un grup de „gropi” specializate ale CCD, ce mişca rapid sarcina in
direcţie orizontala spre amplificatorul senzitiv de sarcina.
28

14
 18.12.2020

 Aceasta arhitectura transforma tabloul bi-dimenşional intr-un flux de

date seriale.
 Primul pixel citit se afla in partea de sus al coltului stâng a imaginii.
Citirea apoi se petrece de la stânga la dreapta de pe prima linie, apoi
continuând de la stânga la dreapta al liniei următoare.
 Acest procedeu este numit ordinea rândului major, şi este
întotdeauna îndeplinită cât timp tabloul bi-dimenşional (imaginea)
este transformată intr-o secvenţă de date.
29

CCD from a 2.1 megapixel Hewlett-

Packard digital camera
30

15
 18.12.2020

CCD Sony ICX493AQA 10.14 (Gross 10.75) Mpixels APS-C

1.8" (23.98 x 16.41mm) sensor side 31

https://www.olympus-
lifescience.com/en/microscope-
resource/primer/java/digitalimaging/cc
d/fullframe/

http://hamamatsu.magnet.fsu.edu/tutor
ials/flash/digitalimagingtools/index.html

32

16
 18.12.2020

Televiziunea şi semnalele video

De aproximativ 50 de ani, standardul semnalului video şi pana
acum reprezintă unul dintre căile comune de transmitere a imaginii.
Figura arata cum semnalul video apare în osciloscop.

 Aceasta poartă denumirea de video compus, ceea ce înseamnă ca sunt

impulsuri de sincronizare pe verticala şi orizontala (sync) mixate cu
informaţia actuală de imagine. Aceste impulsuri sunt utilizate pentru
sincronizarea circuitelor de deviere pe verticala şi orizontala astfel ca
imaginea să fie afişată.
 Fiecare secunda al standardului video conţine 30 de imagini complete,
numite cadre (frames). Un inginer video ar spune că fiecare cadru conţine
525 de linii, în jargon de televiziune programatorii le numesc rânduri. Acest
număr este ceva mai mic deoarece doar de la 480 până la 486 linii conţin
informaţie video ; restul 39 la 45 de linii sunt rezervate pentru impulsurile de
sincronizare pentru a permite circuitelor televizate să fie sincronizate cu
semnalul video. 33

 Standardul de televiziune utilizează formatul „împletit” pentru a

reduce efectul de clipire în imaginea afişată. Aceasta înseamnă ca
toate liniile impare de la fiecare cadru sunt transmise primele,
urmate de liniile pare. Grupul de linii impare este numit câmp impar,
iar grupul de linii pare - câmp par.
 Cât timp fiecare cadru consistă din două câmpuri, semnalul video
transmite 60 de câmpuri pe secunda. Fiecare câmp începe cu serie
complexa de impulsuri de şincronizare verticală cu durata de 1.3 de
milisecunde. Aceasta este urmata de o liniile pară sau impară a
imaginii.
 Fiecare linie cu o durata de 63.5 de microsecunde, include 10.2 de
microsecunde de impuls de sincronizare orizontală, separând o linie
de alta. În fiecărei linie, tensiunea analogica corespunde imaginii
redate în scară sura (grayscale), cu valoarea intesităţii ce ia direcţie
inversă impulsului de sincronizare. Aceasta plasează impulsulul de
sincronizare în afara diapazonului negru. In jargon video, impulsurile
de sincronizare sunt numite mai negre decât negru.
34

17
 18.12.2020

 Hard-ul utilizat în conversia analog-digitală a semnalelor video

poartă denumirea de acaparator de cadre (frame grabber). Primind
comanda soft, acaparatorul de cadre aşteaptă pornirea cadrului
următor, indicat de impulsul de şincronizare pe verticala. In timpul
celor doua câmpuri următoare, fiecare linie al video-ului este
eşantionată, de obicei 512, 640 sau 720 de eşantioane pe linie, 8 biţi
pe eşantion. Aceste probe sunt stocate (rezervate) in memorie ca o
linie a imaginii digitale.
 Fiecare linie in imaginea digitala corespunde unei linii a
semnalului video, şi ca urmare o linie din sursa de CCD. Din păcate
coloanele nu sunt aşa loiale. In CCD, fiecare linie conţine cca 400 şi
800 de „gropi” (coloane), in dependentă de dispozitivul utilizat. Când
linia de „gropi” este citita de CCD, linia rezultanta al video-ului este
filtrata intr-un semnal analogic. Cu alte cuvinte, semnalul video ar
trebui sa nu depindă de numărul de coloane prezente in CCD.
 Rezoluţia in direcţie orizontala este limitata de rapiditatea
semnalului analogic ce urmează a fi schimbat. De obicei aceasta se
foloseşte la televizoarele color cu o frecventa de 3.2 MHz, cu
perioada de rezoluţie de cca 100 de nanosecunde, adică intre 1/500
parte din 53.2 microsecunde a linie video.
35

 Atunci când semnalul video este digitalizat in acaparatorul de

cadre (frame grabber), acesta este transformat înapoi in coloane.
Aceste coloane in imaginea digitalizata nu conţine nici o legătura
cu coloanele din CCD. Numărul de coloane in imaginea digitala
depinde de faptul cit timp acaparatorul de cadre eşantionează
fiecare linie din video-u. Ca de exemplu, un CCD are pana la 800 de
„gropi” pe linie, pe când imaginea digitala doar 512 pixeli (coloane)
pe linie.

 Standardul imaginii televizate are o rată de aspect intre 4 şi 3,

adică este un pic mai lată decât înălţimea. CCD-urile utilizate in
scopuri ştiinţifice, deseori au o rată de aspect intre 1 şi 1, adică sunt
perfect pătrate. Rata de aspect al CCD-ului este legat de amplasarea
electrozilor, şi nu poate fi schimbat.
 Rata de aspect a imaginilor digitale depinde de numărul de
eşantioane pe linie. Acest lucru devine o problemă atunci când
imaginea este afişată, fie pe un monitor video sau tipărită pe hârtie.
În cazul în care rata de aspect nu este corect reprodusă, imaginea
arată comprimată orizontal sau vertical.

36

18
 18.12.2020

 Semnalului video cu 525 linii descris aici, corespunde NTSC

(Comitetul National al Şistemelor Televizate), standard definit încă in
anii 1954. Aceasta reprezintă o sistemă utilizată în Statele Unite şi
Japonia.
 În Europa, acest standard işi are similarii săi, numiţi PAL (Phase
Alternation by Line) şi SECAM (Sequential Chrominance And
Memory). Conceptul de baza este acelaşi, doar numerele diferă. Atât
PAL cit şi SECAM operează cu 25 de cadre întreţesute pe secunda,
cu 625 de linii pe cadru. Doar prin intermediul NTSC, careva din
aceste linii se manifestă pe durata sincronizării verticale, ce rezultă
în cca 576 de linii purtătoare de informaţie a imaginilor. Alte diferenţe
rezulta din faptul cum culoarea şi sunetul sunt adăugate la semnal.

37

Semnal vodeo color

Modul direct de transmitere a culorilor ar trebui sa fie separat in trei

semnale analogice, unul pentru fiecare din cele trei culori detectate de
ochiul uman: roşu, verde şi albastru.
Din păcate, dezvoltarea istorică a televiziunii nu a permis un astfel de
sistem simplu. Semnalul de televiziune color a fost dezvoltat pentru a
permite sistemelor existente a televiziunii alb-negru să rămână în
utilizarea fără modificări.
Acest lucru a fost făcut prin păstrarea în acelaşi semnal a informaţiei
de luminozitate, dar adăugarea unui semnal separat pentru informaţii
de culoare. Semnalul de culoare se conţine într-o undă purtătoare de
3,58 MHz adăugată la semnalul video alb-negru.
Sunetul se adaugă în acelaş fel, prin intermediul unei unde de 4,5
MHz. Receptorul de televiziune separă aceste trei semnale, le
procesează în mod individual şi le recombină în afişarea finală.

38

19
 18.12.2020

Alte metode de achiziţionare şi afişare a imaginii.

 Nu toate imaginile sunt achiziţionate ca un cadru întreg într-un

moment, o alta cale fiind cea numita scanare de linie, ce implică
utilizarea unor detectori ce conţin o matrice unidimensională de
pixeli, 2048 de pixeli în lungime şi 1 pixel în lăţime. Când un obiect
se mişcă pe lângă detector, imaginea este achiziţionată linie-cu-linie.
Scanarea de linie este des utilizata de faxuri şi la scanerele cu raze X
de bagaje din aeroporturi.
 Alternativ, dacă detectorul se mişca, obiectul poate fi
nemişcat.

39

Alte metode de achiziţionare şi afişare a imaginii.

 O cale mai şimpla de a achiziţiona imaginea este punct-cu-

punct. Ca de exemplu, imaginea cu microunde a planetei Venus este
achiziţionată la un pixel.
 Un alt exemplu este microscopul cu sondă de scanare
(scanning probe microscope), capabil de a achiziţiona imagini ale
atomilor individuali.

40

20
 18.12.2020

Scanning probe microscopy

Atomic force microscopy
 O mică sondă, adesea constând
dintr-un singur atom la vârful
său, este adus foarte aproape de
eşantionul cercetat.
 Efecte mecanico-cuantice pot fi
detectate între sondă şi probă,
care permit sondei de a fi oprită
la o distanţă exactă de la
suprafaţa eşantionului.
 Sonda atunci este mutată pe
suprafața eșantionului, păstrând
o distanţă constantă, trasând
pic-uri sau adâncituri. În
imaginea finală, valoarea fiecărui
pixel reprezintă altitudinea
locaţiei corespunzătoare de pe
suprafaţa eşantionului.

41

Scanning probe microscopy

Atomic force microscopy

42

21
 18.12.2020

Scanning probe microscopy

Scanning tunneling microscope

43

Scanning probe microscopy

Scanning tunneling microscope

An STM image of a single-walled

carbon nanotube

https://www.ntmdt-
si.com/resources/spm-principles/stm-
techniques/constant-current-mode

44

22
 18.12.2020

Imaginile printate
Imaginile printate se împart in doua categorii:
 în nuanţe de gri (grayscale). Fiecare pixel din imaginea grayscale
reprezintă o nuanţa a surului (culoarea gri) intre alb şi negru,
asemenea cu cel din fotografie. şi
 semiton (halftone) în comparaţie, fiecare pixel din imaginea
semiton se formează din mai multe puncte (dots), fiecare dot fiind
sau complet alb sau complet negru. Nuanţele de gri sunt produse
de varietatea numărului de puncte negre şi albe.
Ca de exemplu, imaginea imprimantei laser cu rezoluţia de 600 de
puncte pe un inch. Pentru a reproduce 256 de nivele in alb şi negru ,
fiecare pixel trebuie sa corespunda unui tablou de 16 pe 16 puncte.
Pixelii albi se formează din efectuarea a celor tuturor 256 de doti albi.
Nuanţa slabă a surului se formează, utilizând jumătate din puncte albe
şi jumătate - din puncte negre.

45

23