Videoproiectoru

l
 Părți componente
1. Istoria proiectoarelor
2. Tehnologii utilizate in videoproiectie
3. Componentele unui videoproiector
4. Curiozitati
 Istoria proiectoarelor
Proiectoarele au devenit o parte esențială a caselor, birourilor și
unităților comerciale. Acestea produc imagini realiste ce le permit
utilizatorilor să se transpună în lumea filmelor și serialelor lor preferate.
Tehnologia proiectoarelor s-a dezvoltat de-a lungul ultimelor decenii
ca urmare a cercetărilor și inovațiilor continue.
Povestea evoluției proiectoarelor este la fel de vibrantă, plină de
culoare ca și imaginile pe care le produc.
 Videoproiectoarele moderne nu ar putea
exista înaintea computerelor. Oricum, câteva
dispozitive au fost inventate de mințile ingenioase
ale acelor timpuri chiar înainte de era
calculatoarelor.
Lanterna magică a fost una dintre cele mai
timpurii invenții ce semăna cu proiectorul.
Creată în 1659 de un om de știință olandez, ea
folosea o oglindă concavă pentru a îndrepta lumina
unei lămpi pe o lamelă de sticlă care avea imaginea.
Lumina trecea prin lamelă și proiecta imaginea pe
un ecran folosind lentile de focalizare
.
 Proiectorul opac, numit și episcop, este inventat în 1756 de un fizician (și inginer)
elvețian și reprezintă un predecesor al retroproiectorului. O imagine sau un obiect este plasat
în interiorul proiectorului. Lumina de la o lampă aflată deasupra obiectului proiectează
imaginea obiectului pe un ecran de vizualizare printr-un sistem de oglinzi și prisme.
O altă variantă a proiectorului opac apare în 1872 și este folosită pentru audiențe marii.
Acesta avea la bază o lampă de oxihidrogen(HHO) pentru proiectarea imaginilor.

Retroproiectorul a apărut în 1870, fiind folosit în special de poliție în identificări. Se

folosea o rolă de celofan care permitea caracteristicilor faciale să fie rulate peste platou.
Armata SUA a fost prima în anul 1945 care a folosit retroproiectoarele la antrenamentele
pentru Al Doilea Război Mondial. După 1950 acesta a ajuns să fie folosit la scară largă în școli
și în întreprinderi.
 Proiectorul de diapozitive
sau diascopul a fost unul dintre
primele devenite populare în
perioada anilor 1940-1960, atunci
când apar și primele calculatoare.
Erau folosite la proiectarea
diapozitivelor pe ecran. Aveau ca
sursă de lumină becuri
incandescente îndreptate spre
diapozitive de 35 milimetri
printr-o lentilă ce condesa
imaginea. Lumina trecea prin
diapozitiv apoi prin lentile de
focalizare ce proiectau imaginea
mărită pe ecran.
 Cel mai des era folosit în educație pentru prezentarea materialului didactic sau în
casele oamenilor la vizionarea fotografiilor de familie.
Camera de documente apare la începutul erei digitale, între 1970-1980. Aceasta are o
cameră de rezoluție mare ce capturează imagini ale documentelor și le afișează pe un ecran în
timp real. Dispozitivul permite utilizatorului să miște camera după bunul plac în jurul obiectului
și are inclusă o funcție ce mărește imaginile mici sau foarte detaliate. Camera a devenit populară
în sălile de lectură, birouri și chiar în domeniul medical. Față de proiectoarele anterioare,
produce imagini mai realistice și mai viu colorate.
La sfârșitul secolului XX, diapozitivele au fost înlocuite cu imagini digitale. Astfel au
apărut proiectoarele digitale, care astăzi au evoluat foarte mult.
 Tehnologii utilizate în videoproiecție
Tehnologia LCD

Proiectoarele LCD conțin 3 panouri identice, de mici dimensiuni, cu dispozitive cu cristale

lichide(LCD). Fiecare panou conține o matrice de LCD-uri minuscule având aceeași rezoluție cu a
videoproiectorului.
Fascicolul de lumină albă de la sursă, descompus de un set de oglinzi în cele trei componente de
bază ale luminii albe: roșu, verde și albastru, este transmis celor 3 panouri. Acestea creează imaginea
corespunzătoare fiecărei culori, imagine care este recompusă de o prismă și proiectată printr-un sistem
de lentile pe ecran.
Avantajele videoproiectoarelor ce folosesc acest tip de tehnologie sunt: portabilitatea,
luminozitatea crescută, definiția bună a culorilor, un contrast foarte bun și un număr mare de nuanțe de
culoare.
Videoproiectoarele LCD sunt potrivite acolo unde reproducerea culorilor este
importantă(prezentări documente, fișiere PowerPoint).
 Tehnologia DLP cu un chip DMD

Tehnologia DLP(procesare digitală a luminii) are la bază un dispozitiv DMD. Acesta este o
suprafață dreptunghiulară care conține până la 1,3 milioane de oglinzi microscopice cu o grosime de cinci
ori mai mică decât cea a unui fir de păr, montate pe un suport special.
Suportul permite înclinarea fiecărei oglinzi spre lumină(ON), sau contra luminii(OFF), creând pixeli
luminoși sau întunecați pe suprafața de proiecție..

Un sistem DLP poate crea peste 16,3 milioane de culori. Rata de reîmprospătare a imaginii este de
aproximativ 1/60 dintr-o secundă, suficient pentru ca ochiul uman să vadă o singură imagine, colorată în
întregime.
La unele proiectoare se adaugă pe discul de culoare un segment transparent care face albul imaginii
mai strălucitor și nuanțele de culoare mai luminoase.
 La primele generații de DMD, când o oglindă se înclina contra luminii, o mică parte din lumină ajungea
accidental pe ecran, scăzând contrastul imaginii. Noile generații au interiorul fiecărui dispozitiv acoperit cu un
strat de material care absoarbe lumina atunci când oglinzile sunt OFF, îmbunătățind contrastul.
Avantajele dispozitivelor DMD sunt: lipsa efectului de pixelizare a imaginii datorită distanței mai mici
de 1 milimetru dintre pixeli, faptul că sunt foarte luminoase, reproduc nuanțele cu mare acuratețe, sunt mici și
ușoare, fiind ideale pentru aplicații home cinema.
Partea negativă a acestor dispozitive este efectul de curcubeu- dacă schimbați repede privirea, vedeți
flash-uri de forma unui curcubeu.

Tehnologia DLP cu 3 chipuri DMD

Acest sistem este identic cu cel cu un singur dispozitiv DMD, doar că în acest caz fiecărei culori de bază
îi este alocat un dispozitiv DMD. Lumina albă este descompusă de o prismă, iar lumina reflectată de cele 3
dispozitive este recompusă și proiectată de un sistem de lentile.
Imaginile obținute astfel sunt de o calitate și luminozitatea sunt superioare celorlalte tehnologii.
Proiectoarele de acest fel sunt ideale pentru cinematografe, stadioane și reprezintă totodată și cea mai
scumpă tehnologie.
 Tehnologia cristalelor lichide pe silicon
Dispozitivele de acest fel sunt compuse dintr-un strat de cristale lichide, așezat pe un strat pixelizat
reflectiv. Sub el se află un alt strat ce conține circuitele electronice de comandă a pixelilor.
Videoproiectoarele LCoS au o reproducere excelentă a culorilor, o rezoluție înaltă și un contrast superior.

Tehnologia Digital Direct Drive Image Light Amplifier

Aceste proiectoare sunt de fapt dispozitive LCD de tip reflectiv care furnizează o cantitate mai mare de
lumină decât un LCD de tip transmisiv. Spre deosebire de tehnologia LCD, unde partea electronică de comandă
este așezată pe aceeași suprafață cu pixelii, aici stratul cu driverele electronice este așezat în spatele stratului de
cristale lichide. Iau naștere imagini de rezoluție mare, contrast și tonuri de culoare de nivel superior.
 Componentele videoproiectorului

Motorul de imagine- Motorul de imagine este cea mai importantă

componenta a oricărui videoproiector. Acesta produce o imagine în proiector
pentru a fi afișată pe un ecran în toată camera. Așa cum am mentionat anterior,
motorul de imagine poate folosi diferite tehnologii cum ar fi LCD (liquid crystal
display), DLP (digital light processing) sau CRT (cathode1 ray tube).
Proiectoarele LCD folosesc cristale lichide aranjate ca și pixeli individuali pentru
a crea o culoare după un semnal electronic. Tehnologia DLP se bazează pe
oglinzi microscopice pentru a produce o imagine. CRT este tehnologia mai
veche care consta într-un tub de vid și era standard pentru televizoare și
monitoare.

Citirea Optică- Citirea optică a proiectorului video îndeplinește sarcina de a

transfera imaginea din motorul de imagine internă pe un ecran pentru
vizualizare. Aceasta constă în o serie de oglinzi și prisme, care reflectă și împart
lumina în culorile sale componente. O lampă intensă luminează pe imaginea
completată printr-o altă oglindă, iar lumina trece apoi prin lentila proiectorului.
Obiectivul conține mai multe bucăți de sticlă curbă, cunoscute sub numele de
elemente. Elementele lentilei curbează lumina pentru a mări imaginea și pentru
a controla focalizarea.

1Catodul este un electrod în care din punctul de vedere al circuitului electric exterior electronii intră în el deci, ca sens tehnic
(convențional) curentul electric iese din el
Placa de bază- O placă video a proiectorului video este o placă de computer cu cipuri pentru controlul proceselor interne.
Placa de bază reglează ventilatoarele care răcesc becul, conduce motorul de imagine și permite utilizatorilor să controleze
setările proiectorului prin intermediul unor controale externe.

Sursa de alimentare- Proiectoarele au nevoie de o sursă de alimentare pentru a regla circulația curentului la placă și la
bec. Proiectoarele cu lentile motorizate folosesc, de asemenea, sursa de alimentare pentru a controla motoarele electrice
care manipulează obiectivul. O sursă de alimentare a proiectorului poate fi conținută intern sau poate lua forma unui
adaptor de alimentare pentru unele proiectoare mai mici sau portabile.

Carcasă și controale- Proiectoarele utilizează carcase din plastic sau metal pentru a proteja mecanismele interne delicate.
Carcasa oferă un loc pentru montarea electronică și protejează, de asemenea, ventilatoarele pentru a regla
răcirea.Carcasele conțin, de asemenea, butoane de control sau comutatoare pentru a varia luminozitatea și contrastul
imaginii sau deplasarea obiectivului și pentru a controla focalizarea și dimensiunea imaginii. Unele proiectoare includ și un
senzor infraroșu pentru recepția de semnale de la o telecomandă.
Știați că…?
1.Ecranele de proiecție sunt mai bune decat televizoarele deoarece
protejează ochii. Proiectoarele reflectă lumina și produc imagini semnificativ
mai mari, care nu solicita globul ocular, pe când televizoarele emit lumină.
2.Aparatul de proiecție este dispozitivul care formează imagini reale,
răsturnate și mărite ale unor obiecte transparente sau opace, proiectate pe un
ecran , obiectele fiind astfel așezate încât imaginea răsturnată dată de el să
apară în poziție verticală.
3.Pentru a se putea ajunge la primul aparat de proiecţie cinematografica a
fost necesara inventarea altor cateva aparate de captare si proiecţie a
imaginilor, cum ar fi stroboscopul, zootropul sau praxinoscopul.
4.Daca aparatul este destinat proiectiei obiectelor transparente( diapozitive)
el se numeste diascop,daca el serveste pentru proiectia obiectelor opace(de
exemplu, desenele de pe o pagina de carte),atunci se numeste episcop. De
multe ori aceste doua functii sunt unite in acelasi aparat,care poarta numele de
epidiascop.