Ultima noapte de

dragoste, întaia
noapte de razboi
de Camil Petrescu
 1.Temele principale dezvoltate în roman sunt dragostea
și războiul, urmate mai apoi de condiția umană și
incapacitatea de adaptare a individului.

2.Protagonistul romanului consideră că „Trebuie să se

știe că si iubirea are riscurile ei.” Explicatia acestuia legata
de iubire este ilustrată in secvența: “Iubești întâi din milă,
din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o
face fericita,, iti repeti ca nu e loial sa o jignesti, sa inseli
atata incredere. Pe urma te obișnuiești cu orașul si cu
vocea ei, așa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat iti
trebuieste prezenta ei zilnica.” El vede în Ela idealul său de
feminitate și iubire, către care aspiră cu toată ființa lui,
sincer și gelos.
3. Restul colegilor de la popota trateaza subiectul morții unei femei ce intretinea o relație în
afara căsniciei cu multa superficialitate si o gândire ce tradeaza o viziune primitiva asupra
sexului feminin: <<Domnule, nevasta trebuie să fie nevasta si casa, casa.[…] Daca eram
jurat, și eu îl achitam>>;<<Cu ce drept sa ucizi o femeie care nu te mai iubeste? Nai decât
sa te desparti. Dragosteai frumoasa tocmai pentru ca nu poate cunoaste nici o silnicie. E
preferinta sincera. Nu poti sami impui sa te iubesc cu sila. Capitanul Floroiu, putintel,
delicat si cu fata blonda-sters, îmbatrânita înainte de vreme, era de aceeasi
parere.>>;<<Cum poti sa ai cruzimea sa siluiesti sufletul unei femei? Dreptul la
dragoste e sfânt, domnule... Da, da... si aci lungea mult, cu capul întors a necaz, în profil,
pe cei doi "a". Îti spun eu... oricând... unei femei trebuie sai fie îngaduit sasi caute
fericirea.>>. Pe de alta parte, Stefan Gheorghidiu este indignat de ușurinta cu care
se trateaza discutia, considerând că ceilalți sunt lipsiți de experiență în aceasta
materie: “Discutia dumneavoastră e copilaroasă și primară. Nu cunoasteti nimic
din psihologia dragostei. Folosiți un material nediferentiat”..Mai mult decât atât,
perspectiva asupra iubirii este abruptă în cazul colegilor sai, pe când protagonistul
o tratează mai degrabă ca pe un proces gradual.
4.În primul capitol, Ștefan vorbește
despre cum dragostea se naște din
obligație, pe urmă devenind o nevoie
primară, fapt ce se regăsește in al doilea
capitol din roman: “Lungile convorbiri,
acasă, ‘n salonasul cu divane acoperite
cu scoarte si mormane de perne,
deveniseră si pentru mine- e drept, mult
mai târziu- o nevoie sufletească”. Acesta
mai afirmă că în cazul unei iubirii
împartășite cu o femeie, “treptat, îți
trebuiește prezența ei zilnică”, lucru ce
anticipează nevoia lui Ștefan de a o
revedea pe Ela după nenumaratele
despărțiri: “Căutam din nou, în toate
localurile, ca să o văd”. Mai mult decât
atât, protagonistul vede riscul necesității
în iubire atunci cand vorbeste despre
această, afirmație care anticipează
problemele, scandalurile și suferința
apărute în căsnicia sa.
5. Imaginea atașată este sugestivă
pentru roman, ilustrând conflictul
interior al protagonistului care este
împărțit între cele două planuri, fiind în
conflict în relația de cuplu cu Ela și cu
lumea însăși, în război. Acest conflict
interior este generat de discrepanța
dintre aspirațiile lui Gheorghidiu și
realitatea lumii, neîncadrându-se în
societatea în care trăiește.