Camil Petrescu este scriitorul care a transformat profund romanul romanesc, in s

ensul depasirii traditionalismului si al sincronizarii cu o problematica noua, c

u framantarile si cu sensibilitatea epocii. Aparut in 1930, "Ultima noapte de dr
agoste, intaia noapte de razboi" se inscrie in categoria prozelor moderniste,pri
n renuntarea la tematica sociala, in favoarea unei teme orientate spre interiori
tate, prin accentuarea realitatilor. Daca, in romanul traditional, evenimentul c
onditiona personajul, in cel modern, raportul se inverseaza, in sensul ca evenim
entul are importanta numai daca starneste ecouri in constiinta personajului. Rez
ulta, de aici, trecerea, de la naratiunea la persoana a III-a, din romanul tradi
tionalist, la naratiunea la persoana I, in cel modern, si un grad de relativizar
e si de subiectivism. Daca in romanul traditional, se respecta riguros ordinea c
ronologica a intamplarilor, in romanul modern, exista numeroase intoarceri in ti
mp, numeroase paranteze, note de subsol, chiar scrisori si fragmente de jurnal,
incluse in naratiunea propriu-zisa. Romanul lui Camil Petrescu este structurat i
n doua parti, a caror tema este delimitata chiar din titlu: cele doua experiente
fundamentale de cunoastere, traite de Stefan Gheorghidiu (dragostea si razboiul
). Prima parte ("Ultima noapte de dragoste..") reprezinta rememorarea iubirii es
uate (dintre Stefan Gheorghidiu si Ela), iar partea a doua ("...intaia noapte de
razboi..") este construita sub forma unui jurnal de campanie al autorului, arti
cole si documente de epoca, lucru care ii confera autenticitate.Incipitul fixeaz
a actiune intr-o scena de la popota, in timpul razboiului, in care se deschide,
intre ofiteri, o discutie despre iubire, ce declanseaza, in constiinta lui Gheor
ghidiu, rememorarea povestii de dragoste dintre el si Ela, sotia sa. Subiectul r
omanului da impresia unui epic lipsit de densitate. Evenimentele exterioare sunt
relativ putine, deoarece predominaanaliza si interpretarea lor. Capitolul I, "L
a Piatra Craiului, in munte", are valoare de expozitiune, pentru ca traseaza cad
roul spatio-temporal al evenimentelor si il introduce pe narator (Stefan Gheorgh
idiu), prezentandu-l, in special, prin modul sau de a intelege iubirea(ca sentim
ent absolut). Intriga este marcata in prima fraza a capitolului al doilea : "era
m insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma
inseala". Aici se deschide retrospectiva iubirii. Cartea a doua cuprinde experi
enta fundamentala de cunoastere in proximitatea mortii si deschide momentul desf
asurarii actiunii. Punctul culminant echivaleaza cu certitudinea (dobandita in u
rma experientei razboiului) ca drama colectiva (a oamenilor-frati, in fata morti
i) eclipseaza drama personala. Gheorghidiu va delimita explicit cele doua lumi (
cea a frontului de cea a pacii, de acasa) : " Ei au, acolo, pe maine". Romanul e
ste un amplu monolog, in care un barbat inteligent, cu vocatia introspectiei, vo
rbeste, dezvaluindu-si incertitudinile, iluziile descoperite si impasurile din c
are se constituie existenta lui interioara, marcata de doua mari experiente : iu
birea si razboiul. Stefan Gheorghidiu este un ins superior - inca din prima scen
a a romanului se contureaza o incompabilitate intre structura personajului si un
anumit nivel comun, plat. Eroul este din alt aluat decat ceilalti, fibra lui ar
e o finete care depaseste media, de aceea, experiente, care pe altii i-ar atinge
doar superficial, au o rezonanta grava intr-o astfel de constiinta. In scena de
la Odobesti, prilejuita de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena, se pare c
a Ela acorda o atentie exagerata unui anume domn G., "vag avocat" si priceput da
nsator, care dupa cum crede Gheorghidiu, va deveni amantul ei. Ela ne apare aici
o femeie frivola, predispusa la infidelitate. DIn acest moment, relatia dintre
soti devine un epuizant sir de separari si impacari. Tortura incertitudinilor le
gate de Ela isi dezvaluie acum talcui ei adanc : orgoliul barbatului de a fi el
cel preferat, cel ales de o femeie atat de dorita ca Ela si, prin rasfrangere, d
e a fi privit cu admiratie si cu invidie, este acelasi cu orgoliul barbatului de
pe front care se vrea erou intr-un razboi autentic. Gheorghidiu nu vrea sa inse
mne totul pentru o femeie superficiala si frivola, cum nu vrea sa participe la o
lupta nesemnificativa. Ela Gheorghidiu nu poate fi caracterizata, pentru ca ea
apare numai din perspectiva lui Stefan Gheorghidiu, care ofera doua imagini ale
ei, in functie de fluxul indoielii lui : Ela - inger si Ela - demon. La inceput,
Ela este delicata, frumoasa, o mare prospetime, copilaroasa, pentru ca apoi sa
apara lacoma, superficiala, frivola si rea. Gheorghidiu vede in Ela idealul sau
de feminitate si de iubire, catre care aspira intreaga sa fiinta, sincera si gen
eroasa. Cand Ela va interveni intr-o discutie de familie, Gheorghidiu va observa
ca ea vorbise "...cu un fel de maturitate care ma jignea oarecum". Intelectualu
l izolat pretinde femeii o anume pasivitate : "As fi vrut-o mereu feminina, deas
upra discutiilor acelea vulgare". Din momentul in care se declanseaza criza sufl
eteasca, pagina se inarca de note negative, privind transformarea fizica a femei
i lipsite de intelectualitate. Din marturisirile lui, Ela este acum expresia med
iocritatii si a superficialitatii. Ceea ce este neinsemnat, in afara preocuparil
or lui Gheorghidiu (luxul / petrecerile), devine, pentru Ela, de un interes deos
ebit, intrand in contradictie cu idealul lui de feminitate. De aceea, nu ne pute
m pronunta asupra infidelitatii ei, asupra superficialitatii ei, asupra spiritua
litatii ei. Nicolae Manolescu afirma : "Nu Ela se schimba, ci felul in care o ve
de Stefan." . Romanul "Ultima.." impune, in proza romaneasca, mecanisme textuale
moderne de construire a personajelor, pe fundalul dramei inadaptarii insului su
perior la o lume mediocra, cu care intra in conflicte ireductibile. Personaje mo
derne prin excelenta, Stefan Gheorghidiu si Ela Gheorghidiu reprezinta, in esent
a, esecul de comunicare intr-un cuplu initial ideal, nevoit sa supravietuiasca i
ntr-o lume imperfecta. Instrainarea si ruptura inevitabila in iubire sunt efecte
le fragilitatii sentimentului in lupta cu marile presiuni exterioare si interioa
re.