Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu, a

fostpublicat în perioada interbelică, în 1930. Scriitorul respinge romanul realist obiectiv, cu

naratoromniscient şi omniprezent, pe care îl consideră o „structură anacronică” şi propune un nou
tip deroman, cel proustian. Astfel, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război,este un
romanmodern, psihologic, subiectiv, în spiritul direcţiei moderniste de la gruparea
„Sburătorul”,condusă de criticul literar E. Lovinescu. Perspectiva narativă este subiectivă, iar
naraţiunea numai respectă strict criteriul cronologic, urmând „fluxul memoriei involuntare”, prin
analepse şiprolepse, obiectul romanului fiind analiza psihologică. In plus, autenticitatea
romanului seremarca prin folosirea persoanei I de către naratorul personaj la relatarea actiunii
bazandu-se pesupoziţii si nu pe certitudini. Astfel este reliefat caracterul modernist al
operei lui CamilPetrescu.

În ceea ce priveşte compoziţia şi structura, romanul este alcătuit din două cărţi, aşacum se
observă chiar din titlu: Ultima noapte de dragoste, în care tema dominantă estedragostea şi
Întâia noapte de război, în care dominantă este tema războiului. Pentru a asiguraunitatea celor
două cărţi, scriitorul creeaza o legatura intre acestea, printr-un artificiucompozitional.
Astfel, incipitul îl prezintă pe Ştefan Gheorghidiu în august 1916, concentrat pegraniţa cu Austro-
Ungaria, „La Piatra Craiului, în munte”, luând parte la o discuţie a ofiţerilor,despre soţiile infidele, la
popotă. Tânărul sublocotenent este preocupat să obţină o permisiepentru a merge la
Câmpulung, pentru a se întâlni cu Ela, soţia lui. Discuţia declanşează„memoria
involuntară” şi este o modalitate prin care scriitorul foloseste tehnica insertiei,strecurand în
romanul de război istoria căsniciei lui Gheorghidiu (romanul de dragoste), relatatăîn cartea întâi.
Cartea a doua posterizeaza perioada razboiului, finalul conţinand insadeznodământul poveştii
de dragoste: hotărârea lui Gheorghidiu de a divorţa de Ela.

Acţiunea romanului se desfăşoară în timpul Primului Război Mondial, la

Bucureşti,Câmpulung şi pe frontul din Ardeal vizand doua planuri temporale: unul obiectiv,
cronologic,şi altul subiectiv, psihologic. Tabloul initial care il ilustreaza pe Ştefan Gheorghidiu, la
popotaregimentului, „La Piatra Craiului, în munte” reprezinta prezentul naraţiunii,
urmatoareleparagrafe ale romanului, referindu-se la momente anterioare, la primăvara lui
1916, cândGheorghidiu participase la fortificarea Văii Prahovei, astfel romanul adancindu-se
treptat intrecut.

Romanul abordează atat tema iubirii, a cuplului care eşuează, cat si pe cea
aintelectualului. Actiunea urmăreşte sentimentul iubirii studentului la filozofie,
StefanGheorghidiu, în toate fazele, de la apariţie, la stabilizarea prin căsătorie, până la erodarea
lui.Protagonistul cauta perfectiunea in viata cat si in relatiile interumane.

O a treia temă este războiul. Camil Petrescu abandonează viziunea eroică

asuprarăzboiului, prezentându-l ca pe o experienţă dureroasă, o permanentă confruntare cu
suferinţeleşi cu moartea. Se ştie că partea a doua a cărţii este construită după jurnalul de front al
autorului,împrumutat cu amănunte cu tot unui personaj de ficţiune.

Este suprinsa drama indragostitului de absolut, protagonistul bazandu-se pe conceptie

cafiecarui barbat ii este destinata o anumita femeie de la inceputul vietii. Iubirea pentru Ela se
nasteinitial din orgoliul de a fi vazut alaturi de una dintre cele mai frumoase sudente si, ulterior, din
mila, reiesind chiar din spusele personajului: „ Iubesti intai din mila din indatorire, din duiosie, iubesti
pentru ca asta o face fericita...”. Dragostea pentru acesta este un mijloc de modelare afiintei iubite
dupa conturul unui ideal propriu, astfel ca, femeia este initiata in teoriile lui Kant,participand la
cursurile si seminariile lui Stefan Gheorghidiu, cu scopul de a ajunge la iubireaspirituala. Barbatul
reface mitul lui Pygmalion, sculptorul care s-a indragostit de propria-icreatie, statuia
Galateei. („Lipsit de orice talent in lumea aceasta muritoare, fara sa cred inDumnezeu, nu m-as fi
putut realiza – si am incercat-o – decat intr-o dragoste absoluta”.

Conflictul este specific romanului de analiză psihologică, interior, în conştiinţa erouluişi se

stabileşte între idealul spre care tindeGheorghidiu şi realitate. În dragoste, protagonistulcaută
absolutul, femeia perfectă, dar Ela se dovedeşte a fi o femeie comună, incapabilă să seridice la
înălţimea idealului său. Acesta caută perfecţiunea şi în relaţiile umane, în general,aplicand principii
severe şi judecand aspru pe cei din jur. Conflictul îl conduce pe erou la oprăbuşire abisală, el este un
învins, pentru că realitatea este imperfectă.

Perspectiva narativă este specifică romanului de analiză psihologică, fiind subiectiva,relatarea

facandu-se la pers. I Naratorul nu mai este unul creditabil şi nici nu pretinde că ar deţineadevărul,
astfel ca romanul pastreaza un caracter ipotetic: „bănuiam că mă înşală”, „Dacă dinnou am acceptat
o serie greşită de asociaţii?”. Romanul se încheie şi cititorul nu află adevăruldespre Ela, ci doar
punctul de vedere asupra ei al unui soţ orbit de gelozie.

In ceea ce ma priveste, sfarsitul dramatic al relatiei celor doi este previzibil inca de laprimele
capitole. Dorinta eroului de schimbare si modelare a personajului feminin dupa propriileconceptii si
asteptari inlatura practic fundamentul dragostei, acela de iubire neconditionata.Astfel,
protagonistul isi distruge casnicia prin propriile ganduri si supozitii, fara o interventiedirecta a
„jumatatii” sale.

In concluzie, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu, esteun
roman modern, psihologic, de factură proustiană.Opera abordează teme des intalnite inperioada
interbelica, dragostea şi războiul, într-o viziune autentica, ce se reflectă în construcţialui Ştefan
Gheorghidiu, întruchipând tipologia intelectualului „însetat” de absolut.