Sunteți pe pagina 1din 1

Rezumat

„Domnul Trandafir” este o povestire scrisă de Mihail Sadoveanu, care plasează


în centru imaginea fostului învățător al personajului-narator. Opera a fost publicată
mai întâi în revista „Albina”, în anul 1905, apoi în volumul intitulat „La noi în Viişoara”,
apărut în anul 1927. Ea ilustrează nostalgia lui Sadoveanu pentru anii copilăriei,
care amintește adesea de operele lui Ion Creangă.

Povestirea „Domnul Trandafir” este structurată în două părţi, dintre care prima


constituie o descriere fizică a învățătorului, în timp ce a doua evidențiază
portretul moral al acestuia. Astfel, incipitul operei cuprinde drumul pe care
personajul-narator îl parcurge într-o căruță trasă de cai, de la mănăstirea Neamţului
până în satul său natal, Moțca, în județul Iași.

Când ajunge în pădurea satului său, el începe să audă glasuri cunoscute și


recunoaște meleagurile dragi ale copilăriei. În mijlocul lor, el deslușește emoționat
figura învăţătorului său, „domnu Trandafir”. Deși trecuse mult timp de când nu-l
văzuse, acesta rămâne neschimbat în amintirea personajului-narator („înalt, bine
legat, cu mustăcioara neagră pe care şi-o tundea totdeauna scurt”). El își amintește
de zâmbetul blând al domnului Trandafir, împreună cu imaginea clasei, în care
studiau toţi elevii din clasele primare, motiv pentru care personajul-narator se putuse
familiariza …

Caracterizare
Opera este concepută în forma unei scrisori a partea personajului-narator, adresată
unui bun prieten. Ea este structurată în două părţi, dintre care prima
reprezintă portretul fizic al învățătorului, în timp ce a doua se concentrează în
special pe trăsăturile morale ale acestuia. Opera se deschide cu drumul parcurs de
către personajul-narator într-o „birjă”, de la mănăstirea Neamţului până în satul său
natal, Moțca, în județul Iași. Acolo, el pare că vede silueta fostului său învățător,
„domnu Trandafir”: „înalt, bine legat, cu mustăcioara neagră pe care şi-o tundea
totdeauna scurt”. Trăsăturile fizicesugerează aspectul mereu îngrijit al
dascălului, fiind exprimate în mod direct, cu ajutorul epitetelor „înalt” și „mustăcioara
neagră”. Acestora li se adaugă trăsături morale, precum blândețea și
bunătatea învățătorului („zâmbind cu bunătate”), dar și respectul pe care îl
impunea elevilor(„insuflându-ne un respect nemărginit”).

Inteligent și carismatic, domnul Trandafir știa întotdeauna cum să trezească


interesul elevilor pentru ceea ce îi învăța. Aceasta se deduce din amintirile
personajului-narator legate de „istoriile minunate cu Ştefan cel Mare şi Mihai Vite…

Fișă de lectură
Modalități de caracterizare: Domnul Trandafir, fostul învățător al personajului-narator, este
un personaj masculin, individual al povestirii cu același nume. Deși, teoretic, protagonistul
povestirii este personajul-narator, dascălul se află în centrul povestirii. El este caracterizat atât
în mod direct, de către autor, cât și în mod indirect, trăsăturile sale morale reieșind fie din cele
fizice, fie din faptele și vorbele personajului. Portretul fizic al dascălului este realizat în mod
direct, de către autor: „înalt, bine legat, cu mustăcioara neagră pe care şi-o tundea totdeauna
scurt”, „Când zâmbea, se arătau sub mustaţa tunsă scurt nişte dinţi lungi, cu strungă mare la
mijloc”.