Dacă îţi explic pe timpuri şi moduri înţelegi? Dacă nu, caută-le şi citeşte bine ce e cu ele.

Prin urmare, verbul a fi la conjunctiv se scrie cu 2 i. Exemple a dat Lucian mai sus, ?să
fii cuminte?, ?să fii acolo mâine?; negativ: ?să nu fii nepoliticos? etc.
La conjunctiv perfect se scrie cu un i. Exemple: ?să fi mers?, ?să fi fost altcineva? etc.
La fel la negativ: ?să nu fi mers?

La imperativ, a fi se scrie cu 2i: Fii cuminte!

La negativ, un singur i: Nu fi obraznic!

Cum am scris mai sus, perfect simplu, persoana I, pentru verbele care se termină în i,
apar 2i: eu revenii, eu întâlnii etc.

Verbul a şti. Indicativ prezent, pers. II: tu ştii; negativ: tu nu ştii

Conjunctiv: tu să ştii; negativ: tu să nu ştii

La viitor, verbele care se termină cu i nu mai primesc alt i. Rămâne unul.

Voi fi mâine acolo. Vei şti lecţia. Voi reveni curând.

La substantive:
forma singular: copil
plural: copii: Cinci copii se jucau.
articulat: copiii: Copiii aceia cinci se jucau.

singular: uliu
plural: ulii
articulat: uliii

Deci, când forma de plural conţine 2i, articolul hotărât mai adaugă un i -> 3i

forma singular: cal

plural: cai
articulat: caii

Când pluralul are un singur i, articolul mai adaugă unul -> 2i.

Dacă îmi mai amintesc o să revin cu alte completări.