PROSTIA OMENEASCA

EMMA BÂRZAN – REZUMAT

A fost odata un bărbat insurat care avea un copil si locuia in aceeasi casa cu soacra. Intr-o zi,
pe când era pleacat de acasa cu treabă, nevasta lui incepu sa se vaite cat o tinea gura că drobul de
sare de pe hornul sobei ar putea sa cadă si sa-i omoare copilul. Nevastei i se alatura in scurt timp si
soacra, ținându-i isonul. Cand barbatul se intoarse acasa, le gasi pe amandoua bocind. Dupa ce le
ascultă, barbatul le spuse că  nu a mai văzut atât de multă prostie ca la ele pâna acum și s-a hotărât
să plece prin lume.
Mergand fara nici o directie, barbatul intalni un om care tinea o baniță spre soare, apoi intra
cu ea repede in casa, repetând la nesfârsit acest lucru. Bărbatul il intrebă ce face și omul îi raspunse
ca vrea sa bage soarele in bordei, dar nu reuseste. Atunci omul nostru ii spuse ca ar putea face o
gaura in bordei ca soarele sa intre pe acolo și pleacă mai departe.
In scurt timp, intalni un alt om care construise un car în mijlocul casei sale si pentru ca nu
reușea să îl scoată pe ușă se hotarâ să-și dărâme casa. Bărbatul il opri îngrozit si il invață sa desfaca
carul si sa il scoata pe bucati, reasamblându-l afara.
Dupa ce plecă si de la acesta, bărbatul intalni un al treilea care incearca sa urce nucile in pod
aruncându-le cu o furca. Iar bărbatul nostru il ajuta si pe acesta, spunandu-i sa le pună în banita si sa
le urce in pod. 
Dupa ce il intalni și pe al patrulea care vroia sa urce vaca pe casa și îl ajuta si pe acesta, decise
să se întoarcă acasa.