Pilde

şi
Exemple de
urmat
(ADAOS)
 DESPRE BOGĂŢIILE ACESTEI LUMII
1.CU AURUL PE FUNDUL MĂRII
(bogăţiile pământeşti)

Un om bogat călătorea pe mare cu vaporul. Dintr-odată pe mare s-a iscat o

furtună puternică, lovind vaporul atât de violent încât începuse să se scufunde. Toţi
oamenii cuprinşi de spaimă încercau să se salveze. Fiecare căuta să găsească o bucată
de lemn care să-l ţină la suprafaţa apei. Omul bogat şi-a legat la brâu aurul şi astfel
s-a aruncat în mare. A început să înoate puternic dar aurul îl trăgea la fundul mării. Se
gândea să dezlege aurul de la brâu, dar nu-l lăsa inima. În cele din urmă a ajuns pe
fundul mării şi a murit lângă aurul său.

2. DE-AR FI TOTUL DIN AUR…

(bogăţiile pământeşti)

Un ţăran, după o zi grea de arat, culcându-se în patul său tare, se plângea lui
Dumnezeu în sinea lui de viaţa grea pe care o ducea şi spunea:
Ce bine ar fi dacă aş fi bogat, dacă aş avea aur mult, mult…. Nu ar mai trebui
să muncesc atâta, aş duce o viaţă cu adevărat fericită…şi adormi.
În vis îi apăru un om misterios, care îi zise:
Eu îţi pot îndeplini orice dorinţă. Cere-mi orice şi-ţi voi da.
Ţăranul era extraordinar de bucuros de această promisiune şi se gândea în sinea
lui ce să ceară.
Dacă o să-i cer o casă frumoasă, tot va trebui să lucrez; se gândea ţăranul.
Dacă îi cer un sac cu bani, într-o zi tot se vor termina.
Nu, dar ştiu ce să-i cer ca să nu mai trebuiască să muncesc niciodată. Am să-i
cer ca tot ceea ce ating eu să se transforme în aur. Şi aşa a fost. Ţăranul era nespus
de bucuros că tot ceea ce atingea el se transforma în aur. Doar în câteva clipe a
devenit cel mai bogat om din lume. Şi mulţumit se puse la masă să mănânce, dar cum
a pus mâna pe pâine, aceasta s-a transformat în aur. A pus mâna pe şuncă, şi asta s-a
transformat în aur, aşa încât ţăranul nu mai putea mânca nimic. Când şi-a dat seama
că de acum va muri de foame, îl ruga pe Dumnezeu cu lacrimi în ochii:
Doamne, te rog, fă-mă din nou sărac ca să nu mor de foame!…şi pe când
încă mai plângea, s-a trezit din somn cu lacrimi în ochii. Vai cât de bucuros era
ţăranul că nu a fost decât un vis. Oricum, i-a fost de învăţătură, că de atunci nu s-a
mai plâns niciodată.

II
 ADVENT
3. De ce nu vine regele şi la noi?
( pentru advent )

Locuitorii unei ţări aveau un rege foarte bun care vizita fiecare familie în parte
în fiecare an. Într-o zi, un om s-a prezentat în faţa regelui cu următoarea plângere:
Maestate, aveţi un obicei foarte frumos că în fiecare an vizitaţi fiecare familie
în parte. Eu îndrăznesc să vă întreb: Pe mine de ce nu m-aţi vizitat niciodată?
Regele îi răspunde blând:
De-ai şti cât de mult am dorit să te vizitez. Dar nu am reuşit în nici un an,
pentru că drumul către casa ta era plină de bolovani, spini şi buruieni.
Şi dacă voi curăţa drumul, vei veni şi la mine?
Desigur. I-a răspuns regele.
Şi acel om, cu întreaga sa familie, s-a apucat de treabă. A fost greu, au muncit
mult dar recompensa a fost pe măsură, pentru că în următorul an, regele a intrat şi la
el. Şi tare mult s-a bucurat şi şi-a zis: s-a meritat!

Pr. Carmil

4. Curăţenia generală.
( pentru advent )

O fetiţă a rugat-o pe mămica ei ca să-l aducă pe Moş Crăciun. Mămica i-a spus
fetiţei că îl va aduce numai ca, până când va veni ea cu Moşul, fetiţa să facă curăţenie
în casă. Fetiţa a fost de acord. Cum a plecat mămica fetiţa s-a apucat de curăţenie.
Dar ce curăţenie. A măturat puţin în mijlocul camerei şi atât. Când a venit mămica,
i-a spus fetiţei:
Draga mea îmi pare rău, dar nu-l pot aduce pe Moşul înăuntru, pentru că tu
nu ai făcut curăţenie peste tot. Îl voi aduce pe Moş peste mâine, dacă va fi curăţenie,
atunci îl voi pofti înăuntru.
Fetiţa s-a apucat din nou de treabă, dar şi a doua zi s-a întâmplat la fel pentru
că fetiţa nu făcuse curăţenie bine, bine. Văzând fetiţa că nu e de glumit şi-a zis:
Am crezut că îl pot păcăli pe Moş Crăciun, dar văd că trebuie să mă pun serios
pe treabă. Altfel nu am nici o şansă.
Şi a muncit din greu fetiţa, a transpirat, a obosit dar tot nu s-a lăsat până când
în sfârşit casa arăta ca nouă. Atunci mare i-a fost bucuria că Moş Crăciun a intrat şi a
răsplătit-o pentru tot efortul depus.
Pr. Carmil
III
 5. Uite! Am murdărit ce-am curăţat.
( pentru advent )

Într-o familie, cu câteva zile înainte de Crăciun, părinţii pleacă la oraş pentru a
face cumpărăturile necesare pentru sărbători. După ce au plecat părinţii, copii ce şi-au
zis:
Haideţi să le facem o surpriză plăcută părinţilor. Până ce se întorc ei să facem
curăţenie peste tot.
Aşa au făcut copilaşii, au făcut curăţenie frumos peste tot, şi după acea au zis:
Ei. Acum că după ce a-m muncit atâta, cu siguranţă merităm să ieşim puţin la
joacă.
Şi au ieşit copilaşii la joacă, şi afară fiind noroi, s-au murdărit apoi, au intrat în
casă cu picioarele murdare de noroi, nu au mai ţinut cont că făcuseră curăţenie şi iată
că acum casa arăta jalnic, era mai mizerabilă decât la început. Cu siguranţă, când au
venit părinţii acasă nu au prea avut cu ce să se mândrească ci au fost pedepsiţi.

Pr. Carmil
CRĂCIUN
6. Care este cea mai frumoasă casă din Betleem?
( pentru Crăciun )

Într-o zi, s-au adunat toate casele din Betleem şi şi-au propus ca să facă un
concurs între ele, să vadă care este cea mai frumoasă.
A venit o casă şi a început să se laude:
Eu sunt cea mai frumoasă casă din Betleem, deoarece sunt cea mai mare. Am
subsol, parter, două etaje şi un pod înalt.
Ba eu sunt cea mai frumoasă, se lăuda altă casă, pentru că eu am o terasă şi
două balcoane.
Nu este adevărat, eu sunt cea mai frumoasă, spuse altă casă, pentru că sunt
vopsită în roşu şi am şi acoperiş din ţiglă, nu ca voi din paie.
Şi rând pe rând fiecare casă încerca să demonstreze că ea este cea mai
frumoasă, înşirând o grămadă de calităţi care mai de care mai bomboase. În cele din
urmă, toate casele au rămas cu gura căscată, când au văzut venind în mijlocul lor
încetişor un….grajd. dintr-o dată toate au izbucnit într-un râs batjocoritor. Care mai
de care au început să i se adreseze cu cuvinte jignitoare:
De ce ai venit să ne strici concursul? Aici e concursul caselor şi nu al
grajdurilor. Hai să te auzim cu ce te poţi lăuda.
Şi atunci a început încetişor să grăiască grajdul din Betleem. Ce folos că
sunteţi voi atât de frumoase dacă nu aţi fost în stare să-l primiţi în voi pe Creatorul
lumii. Iată eu l-am primit şi de Crăciun s-a născut în mine. Şi a câştigat grajdul
concursul.
IV
 Pr. Carmil
7. Dacă vrei, te vindec.
( pentru Crăciun )

Era un sat izolat, departe de lume unde trăiau paşnici foarte mulţi oameni.
Dintr-o dată a început să bântuie acel sat o boală puternică şi nemiloasă care într-o
perioadă foarte scurtă de timp a secerat foarte mulţi oameni. Văzând că nu pot găsi
nici un leac bolii, s-a hotărât unul dintre săteni să se ducă în oraş, care era foarte
departe, şi să aducă un medic. După un drum greu şi foarte obositor a reuşit să ajungă
în oraş şi să găsească un medic foarte bun care a zis:
Deşi ceea ce-mi ceri este foarte greu, pentru că trebuie să părăsesc luxul de la
oraş şi deşi ştiu că voi nu aveţi cu ce mă răsplăti pentru că sunteţi săraci, totuşi
accept să mă duc pentru că numai eu ştiu leacul acestei boli şi vreau să vă salvez.
Şi a plecat medicul şi ajuns în sat s-a şi apucat de treabă. Şi-a deschis imediat
un cabinet medical şi toţi cei care veneau la el şi urmau tratamentul dat de el, se
vindecau. Într-un timp foarte scurt satul răsufla uşurat, oamenii trăind fără să le mai
fie frică de acea boală.
Dar ce păcat, că totuşi câţiva oameni au continuat să moară din cauza acelei
boli. Nu pentru că acel medic iscusit nu i-ar fi putut vindeca şi pe aceştia, ci pentru că
aceşti în ciuda insistenţelor medicului nu au vrut să urmeze tratamentul pe care
medicul l-a prescris. Au murit în încăpăţinarea lor, în mândria lor prostească.
Pr. Carmil

8. Copilaşul
( pentru Crăciun )

Un autobuz nu prea curat mergea din staţie în staţie, scoţând un fum enorm,
parcurgând traseul: Faraoani – Bacău. Atmosfera era foarte tristă. Nimeni nu vorbea,
nimeni nu schiţa nici un zâmbet, fiecare se gândea la necazurile pe care le avea, cum
să şi-i le rezolve …. Până într-o staţie unde a urcat în autobuz o mamă cu un copilaş
de vre-o doi anişori. I s-a oferit un loc. Şi copilaşul începe să se joace în braţele
mămicii sale. A început să îngâne câteva cuvinte neclare, să se uite la unul şi la altul
şi nestresat de nici o grijă le zâmbea la fiecare.
Dintr-o dată, în autobuz atmosfera s-a schimbat. Toţi, parcă uitând de
problemele lor au început să zâmbească şi să vorbească cu toţi de acel copilaş.

Aş vrea să fiu în locul lui Isus.

( pentru Crăciun )

Într-un oraş, în ajun de Crăciun, într-o casă mare şi frumoasă totul părea să fie
perfect: bradul era împodobit, copilaşii au început să colinde la fereastră. Cu toate
acestea Ionuţ, singurul copil al acelei familii se uita la Isus din ieslea prezepiului care
V
era amenajat sub bradul împodobit, şi plângea. Părinţii lui observându-l, se opresc din
ceartă, se apropie de el şi îl întreabă:
Ionuţ, da ce ai, de ce plângi?
Aş vrea să fiu în locul lui Isus. A răspuns copilul.
Dar nu vezi că Isus tremură în acel grajd şi el nici nu are jucări aşa cum ai tu.
La care Ionuţ răspunde:
Da, aveţi dreptate, dar uitaţi-vă la părinţii lui Isus cu câtă dragoste stau lângă
Isus, nu se ceartă ca voi toată ziua………

PAŞTI
Prezepiul de paşti.

Într-o familie, un copilaş de sărbătoarea Paştelui, a făcut un mic prezepiu. O

peşteră, o piatră la intrarea peşterii, doi soldăţei căzuţi la pământ şi Isus înviat din
morţi.
În familie în ziua de Paşti era o atmosferă plăcută. Părinţii au fost la sfânta
spovadă, apoi s-au împărtăşit. Dar doar după câtva zile au început din nou să se certe,
aşa încât din nou s-a aşternut tristeţea.
În această situaţie, într-o seară copilul s-a retras în camera sa, s-a dus la micul
prezepiu, a luat statuia lui Isus înviat şi l-a pus înapoi în mormânt şi apoi a pus piatra
la intrarea în mormânt. Mama văzând ce a făcut copilul a intrat în camera şi l-a
întrebat:
- De ce l-ai pus pe Isus din nou în mormânt? El odată înviat din morţi
nu mai moare.
Copilul i-a răspuns:
- Nu am făcut decât ceea ce aţi făcut şi voi. Voi certându-vă, păcătuiţi şi
păcătuind îl înmormântaţi pe Isus.

Compunere

La şcoală, o profesoară de religie, a dat copiilor din clasa a IV a, să facă o

compunere cu titlul: „De ce aştept eu sărbătoarea Paştelui”.
Copiii au făcut compunerea. Profesoara a luat compunerile şi le-a citit. Unii
dintre copii au scris: „Aştept Paştele pentru că mămica face cozonac…” alţii au
scris: „Aştept Paştele pentru că merg la colindat cu Cristos a înviat şi astfel voi
căpăta bomboane, biscuiţi, ouă roşii şi alte bunătăţuri…”
Dar atenţia profesoarei de religie, s-a oprit asupra unei compuneri puţin mai
deosebite.

VI
 SFÂNTA LITURGHIE
Sf. Liturghie, cel mai mare bine.

Tatăl unei familii, vrând să-şi pună la încercare pe cei trei feciori pe care îi
avea, le-a zis:
Mâine este duminică. Vreau să văd care dintre voi va reuşi să facă cel mai
mare bine.
Primul fecior s-a sculat cu noaptea-n cap, a pus nişte grăunţe pe jos şi a început
să se roage sfântul Rozariu.
Al doilea fecior, tot aşa de dimineaţă şi-a încărcat o traistă mare cu tot felul de
bunătăţi: cu mere, portocale, banane, …. A plecat şi a vizitat o mulţime de bolnavi
împărţind bolnavilor tot ce luase cu el.
Cel de-al trei-lei fecioraş s-a sculat cei drept puţin mai târziu, s-a spălat frumos,
s-a îmbrăcat cu hainele cele mai curate şi a plecat spre biserică unde a ascultat cu cea
mai mare evlavie o sfântă Liturghie.
Seara, s-au adunat toţi trei fecioraşi înaintea tăticului lor şi fiecare pe rând au
spus ce au făcut în acea zi de duminică. Apoi tatăl lor le-a zis:
Desigur este foarte bine să te rogi sfântul Rozariu, dar nu e de ajuns. De
asemenea e bine să mergi şi să vizitezi bolnavii, dar nici acest lucru nu e suficient.
Lucrul cel mai important şi care are meritul cel mai mare, este de a participa cu
evlavie la o sfântă Liturghie.
Pr Carmil

ÎNMORMÂNTĂRI.
Tăticul s-a dus Acasă.

În jurul patului unui tată bolnav care era la spital, erau adunaţi soţia şi copilaşii.
La plecare, soţia împreună cu copii şi-au luat rămas bun de tatăl bolnav iar copilaşul
cel mai mic îl întreabă pe tăticul său:
- „Tăticule tu când vi acasă”.
- „Chiar astăzi”. I-a răspuns tatăl.
Seara târziu, copilaşul văzând că tăticul nu mai vine o întreabă pe mămica:
„Tăticul mi-a promis că azi vine acasă. De ce nu a ajuns încă?” Mama care
aflase deja că soţul ei a murit. I-a spus copilului:
-„Dragul meu, tăticul tău s-a ţinut de promisiune. El a ajuns deja Acasă. În
casa Tatălui din Ceruri.”

VII
 Ce ai face în ultimele cinci minute?

Într-o zi, Sf. Ioan Bosco a pus la câţiva dintre copii pe care îi avea în oratoriul
său următoarea întrebare: „Dacă ai şti că peste cinci minute vei muri, ce ai vrea să
faci în aceste cinci minute?”
Unul dintre copii a răspuns:
- „Eu m-aş spovedi repede că să-mi pot mântui sufletul.”
Un altul i-a răspuns:
- „Eu aş da înapoi ceea ce am furat ca să mi se poată ierta păcatul.”
Iar Dominic Savio, un băieţel care doar la 14 ani moare şi ajunge sfânt,
răspunde:
- „Eu m-aş juca în continuare.”
- „Cum, îl întreabă Don Bosco, dacă ai şti că peste cinci minute ai muri, tu
te-ai juca în continuare?”
- „Da, i-a răspuns Dominic Savio, pentru că eu tot timpul am fost pregătit
pentru moarte.”

Cu mâna scoasă afară din sicriu.

Constantin cel Mare împăratul întregului Imperiu Roman a lăsat în testamentul

aceste cuvinte:
„Doresc ca atunci când voi murii să fiu înmormântat cu mâna dreaptă scoasă
din sicriu. De ce? Pentru ca toţi oamenii care mă vor vedea să vadă că deşi am fost
împărat peste cel mai mare şi bogat imperiu din lume, totuşi plec din această lume cu
mâna goală, fără să iau nimic cu mine.

Privesc sfinţii ca să mă familiarizez cu noua mea familie.

O bătrânică avea în cameră o mulţime de iconiţe care reprezentau foarte mulţi

sfinţi. Într-o zi, un nepot o întreabă pe bătrânică:
-continuaţi dumneavoastră aceasta pilda după cum doriţi.
Mulţumesc.

Soldat scrie: „După ce mor vreau să ajung în iad.”

În timpul unui război, un preot care îi spovedea pe soldaţii răniţi a dat de un

soldat care deşi era pe moarte nu vroia să se spovedească. A încercat preotul în multe
feluri ca să-l convingă să se spovedească dar nu a reuşit. În cele din urmă a luat o
bucată de hârtie şi un creion i le-a dar tânărului şi i-a zis:
VIII
 „Soldat ia şi scrie: după ce voi muri vreau să ajung în iad.”
Tânărul ia şi scrie: „după ce voi muri vreau să ajung în …” , dar n-a mai putut
continua să scrie pentru că apucându-l groaza şi spaima de frica iadului a început să-i
tremure mâna. S-a oprit puţin, s-a odihnit, s-a gândit serios la ce vrea să scrie şi apoi
a continuat: „… vreau să ajung în paradis”.
Şi spovedindu-se în scurt timp a murit şi astfel a ajuns în paradis.

OMILIE…
Acum, în această viaţă, noi suntem cei care hotărâm unde mergem după
moarte. Când facem un păcat de moarte, nu facem alt ceva decât să spunem: „vreau
să mă duc în iad!” şi Dumnezeu ne respectă libertatea, El nu obligă pe nimeni să ca
să meargă în cer.

Cui i s-a dat mult, mult i se va cere.

Doi bandiţi au fost aduşi în faţa judecătorului. Deşi judecătorul a constat că

amândoi au greşit la fel de mult, totuşi pe unul l-a pedepsit mai aspru iar pe celălalt
mai puţin. Întrebat fiind de cel pe care l-a pedepsit mai aspru, de ce i-a dat mai mulţi
ani de închisoare decât celuilalt, amândoi fiind la fel de vinovaţi, judecătorul i-a
răspuns:
„Pe acesta l-am judecat mai blând pentru că el a rămas orfan de mic şi nu a
avut cine să-l educe, nu a avut cine să-i spună ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să
facă. Iar pe tine te-am judecat mai aspru, pentru că tu ai avut părinţi, care te-au
educat de mic copil, care ţi-au spus ce trebuie să faci şi ce nu trebuie să faci. Părinţi
care s-au jertfit pentru tine, care au muncit din greu ca să te crească şi să te educe,
iar tu acum nu numai că ai nesocotit legile acestei ţării, ci ţi-ai bătut joc şi de toate
darurile pe care ţi le-au oferit părinţii tăi. Cui i se dă mult, mult i se va cere.”

OMILIE…
Noi creştinii din Faraoani, am primit mult de la Dumnezeu, am primit,
credinţa, părinţi credincioşi, biserica din sat, sacramentele, preoţii. Dumnezeu ne-a
dat tot ceea ce ne putea da pentru ca noi să ne mântuim, ne-a dat toate instrumentele
de care dacă ne folosim, putem ajunge la mântuire. Cu ce ne vom justifica, cu ce ne
vom scuza în faţa lui Dumnezeu? Dumnezeu ne-a dat mult, de aceea ne va cere mult,
ne va judeca mai sever, decât pe cei care nu din vina lor nu l-au cunoscut pe Isus.

IX
 Dumnezeu nu este un monstru

Într-o zi, la şcoală, învăţătoarea le-a cerut copiilor din clasă să-L deseneze pe
Dumnezeu aşa cum şi-L imaginează ei. Copii au făcut desenele, apoi învăţătoarea le-a
strâns şi s-a uitat pe ele. Copii l-au desenat pe Dumnezeu, unii cu barbă lungă şi albă,
alţii stând pe norii cerului şi aşa mai departe. Un desen însă i-a atras atenţia
învăţătoarei. În acest desen, Dumnezeu era desenat cu o mână scurtă şi cu o mână
foarte lungă. Învăţătoarea întreabă pe copilul ca l-a desenat astfel pe Dumnezeu, ce
vrea să însemne aceste desen. Copilul răspunde:
„Eu mi-L imaginez pe Dumnezeu cu o mână lungă gândindu-mă cu Dumnezeu
este foarte milostiv şi îndurător. Iar mâna cealaltă scurtă simbolizează dreptatea lui
Dumnezeu, adică Dumnezeu mai trece cu vederea.”
Învăţătoarea i-a răspuns copilului:
„De ce ai făcut din Dumnezeu un monstru. Într-adevăr, Dumnezeu este bun,
îndurător, milostiv şi iertător, dar totodată El este şi drept. El răsplăteşte pe cei buni
dar şi pedepseşte pe cei răi. Deci Dumnezeu nu este un monstru.”

OMILIE…
Şi noi avem de multe ori această idee despre Dumnezeu. Dumnezeu, în această
viaţă pământească este bun, iertător, îndurător cu noi, ne iartă toate păcatele şi ne
aşteaptă cu răbdare şi cu iubire să ne întoarcem la El. Dar cu cei care în această viaţă
îşi bat joc de iubirea lui Dumnezeu, cu cei care îi pun răbdarea lui Dumnezeu la
încercare, adică cu cei care întârzie să se întoarcă la El, care trăiesc în păcate şi nu-şi
dau silinţa să fie buni, cu aceştia Dumnezeu la judecată va fi drept şi îi va pedepsi. Nu
le va trece cu vederea nici cea mai mică greşeală.

X
 CUPRINS:

BOGĂŢIILE ACESTEI LUMII. II

 Cu aurul pe fundul mării.
 De-ar fi totul din aur.

ADVENT. III
 De ce nu vine regele şi la noi?
 Curăţenia generală.
 Uite am murdărit tot ce-am curăţat.

CRĂCIUN. IV
 Care este cea mai frumoasă casă din Betleem?
 Dacă vrei te vindec.
 Copilaşul.
 Aş vrea să fiu în locul lui Isus.

PAŞTELE. VI
 Presepiul de paşti.
 Compunerea www
 Copilul omorât. www
 Credinţa până la stomac. www
 Păsărea care rupe plasa. www
 Fosforul luminează. www

SF. LITURGHIE. VII

 Importanţa Sf. Liturghii.

ÎNMORMÂNTĂRI. VII
 Tăticul s-a dus acasă.
 Ce ai face în ultimele cinci minute?
 Cu mâna scoasă afară din sicriu.
 Privesc sfinţii ca să mă familiarizez cu noua mea familie.
 Soldat, scrie: după ce mor vreau să ajung în iad.
 Cu mâinile goale înaintea lui Dumnezeu.
 O floare frumoasă pentru grădina lui Dumnezeu.
 Ziua răsplăţii, ziua de salariu.
 Mortul este un profesor: toţi murim, nu luăm cu noi nimic.
 Omul care se ruga numai pentru sufletele din purgator.
XI
 Cui i s-a dat mult, mult i se va cere.
 Dumnezeu nu este un monstru.
CUPRINS XI

XII