Zapada de primavara ( anul 2010 )

Hotarisem ieri sa plec azi cu calul in recunosatre prin munti sa-mi caut loc de casa in padure. Voiam sa merg miine si sa ma apuc sa sap o bucata de pamnt ca sa plantez cartofii salata si ridichile sus pe munte. Azi insa s-a acoperit totul cu zapada. Asta inseamna ca Dumnezeu mi-e impotiva. Nu-i de acord ca eu sa ma mut in padure. Era imposibil sa mai ninga fiindca eu nu voiam sa ninga. Daca ninge impotriva vointei mele inseamna ca Dumnezeu imi sta impotriva , si fiindca am pierdut controlul vremii exact cind hotarisem sa plec pe munte , inseamna ca Dumnzeu nu-i de acord sa plec de aici. Caci daca faci un singur pas pe un drum pe urma mergi pe drumul acela. Adica daca eu ma duc si-mi pun cartofii sus atunci acolo voi locui asta insemnind toate consecintele care rezulta din asa un fapt. Adica inseamna o munca continua acolo sus o munca ce cam depaseste puterile mele. Inseamna sa destelenesc o bucata de teren sa pun cartofii si legumele si sa fac un gard solid in jurul gradinii ca sa nu poata intra porcii mistreti , apoi sa ingradesc pasuni pentru cal si sa fac kilometri intregi de garduri pe terenul cine stie cui . Daca fac garduri pe ternu stinilor cine stie ce conflicte o sa am cu ciobenii daca fac garduri pe terenurile oamenilor cine stie ce pretentii vor avea oamenii de la mine. Si pe linga astea mai trebuie sa fac rapid si o casa si-un grajd acolo sus. E mult de munca sa iti faci o gospodarie. Ceea ce-l deranjeaza pe Dumnezeu este ca pina cind voi ajunge eu acolo sus sa am curent electric si calculator ca sa scriu linistit din nou ar trece mult timp poate un an poate doi sau poate chiar niciodata , ca daca nu-s nici acolo pe terenu meu si ma dau afara oamenii si de acolo si va trebui sa pribegesc incontinuu de ici colo atunci niciodata nu voi ajunge sa am stabilitatea unui loc linistit unde sa pot scrie. Dar vreau acolo , vreau acolo sus in lumea aia a libertatii. Urasc sa stau in vale , urasc sa stau intre oameni. Un om ca mine nu poate trai intre oameni e cu neputiinta sa locuiesc in sat. Toate semnele din partea oamenilor sugeraza ca trebuie sa plec de aici si de oriunde , nu-i nici un loc pentru mine pe lumea asta. Tata zice ca eu n-am deptul sa traiesc , ca ar trebui sa fiu omorit fiindca mi-a platit chiria aici si a venit sa-mi scoata ochii cu dusmanie ca el ma intretine pe mine din banii lui ca eu nu-s in stare de nimic . In mod normal eu traiesc pe banii mei nu pe ai lui , daca apartamentu meu e inchiriat in Iasi , nu traiesc oare pe banii mei ? Ce plateste el ? Cu ce drept vine el sa-mi faca el zile fripte ? Probabil asa-i traditia de familie la noi de Pasti intotdeauna a fost scandal si panarama mare in casa. Imi amintesc din copilarie cum arata ziua de Pasti dupa o noapte de scandal cu usi sfarimate geamuri sparte , fafurii sparte si mincare imprastiata pe jos , atunci a doua zi tata aseza masa de Pasti si statam toti la masa incercind sa parem si noi o familie. Tata cu miinile trmurinde de mahmureala , mama drogata cu distonocalme , si asa a fost intotdauna toata copilaria mea Pastele. Of , Doamne , ce caut eu pe lumea asta ? Mai bine nu nasteam niciodata caci oamenii n-au nevoie nici de Sfinti nici de Profeti , oamenii au nevoie doar de dobitoci caci dobotoacele inteleg pe alte dobitoace fiind de acelasi nivel de inteligenta se inteleg intre ei. Unu ca mine n-are ce cauta intre oameni. Ma uit ca prostu pe geam la zapada si nu-mi vine sa cred ca putut sa ninga impotriva vointei mele. Ma eneveaza si ma sperie. Cum de-am pierdut controlul vremii ? Ce s-a intimplat ? Ce-am gresit eu inaintea lui Dumnezeu ? Azi trebuia sa fiu cu calu pe munte sus nu sa ma holbez speriat la zapada. Cum se poate sa ninga fara sa vreau eu ?

Sint Profet ! Vremea trebuie sa asculte de mine ! Mi-a mai facut odata figura asta Dumnezeu in Martie chiar cind ma pregateam sa plec de aici mi-a luat controlul vremii si chiar cind ma pregateam sa plec s-a pus deodata zapada si n-am putut sa mai plec. Dar acuma de ce nu pot pleca ? Sufletul meu doreste atit de mult sa ma duc sus pe munte si sa stau acolo. Nu trebuia sa fie zapada acuma. Daca Dumnezeu era de acord cu mine nu era zapada. De ce ninge impotriva vointei mele ? Eu nu ma duc sa locuiesc in padure asa de mofturii mei ci fiindca sint obligat sa fac asta. Eu nu am unde sta cu un cal aici. Daca nu ai teren nu poti sa tii un cal fiindca nici cu bani in mina sa platesti si tot n-ai unde sa-l tii ca nu-ti da nimeni voie. Cu banii in mina ma rugam de oameni sa-mi vinda fin si nu voiau . Fara terenul tau nu poti tine un cal asta-i adevarul si altu nu-i. Eu deja ma sufoc ca n-am mai dat drumul la cal de o luna si mi-e rau simt ca plesnesc ma doare capul ma simt asa de rau parca as fi stat o luna la gratii , nu mai rezist inca o luna. Trebuie sa fac ceva acum pe loc calul meu trebuie sa alerge liber. Obligatoriu vreau nu vreau trebuie sa ajung sus ca parinteii mei dragi m-au condamnat obligatoriu , fortat sa ma intorc la pestera. Eu as fi stat in vale dar pur si simplu n-am unde sta aici cu un cal . Tata se lauda la oameni ca el vrea sa cumpere un teren aproape de curent electric. Bun domle de acord si in sat , bun si ala dar cumpara odata ceva nu ma lasa cu calu in drum ! Eu doar mai intii am cautat aici in sat intre oameni sa cumpar dar cind am vazut ca nu-mi da nimeni un loc atunci am cautat mai departe si cind nici mai departe nu era loc pentru mine atunci am zis Gata ! sus cu mine pe munte. Am cerut ajutor de la parinti si ei vin aicea si zic ca stai sa ne mai gindim. Ce sa gindesti ? Calu meu inchis in grajd si eu nu mai suport asta. Cind il aud pe tata zicind ca ar trebui sa-l mai si leg in grajd imi vine sa-i dau cu ceva in cap la hitleristul asta. Calul meu e sufletul meu , cum tin calu asa ma simt si eu. Daca calul meu e inchis atunci si eu sint inchis si sufar. Un cal trebuie sa alerge in voie liber pe o pajiste asta inseamna sa tii un cal in conditii bune. Nu legat cu lantu in grajd. Asta iarna era o vreme cind calu meu se invatase sa intre singur in grajd , avea fin la discretie intra cind voia iesea cind poftea. Noaptea intra singur in grajd ziua iesea singur afara. Calu atunci isi facea nevoile afara nu in grajd ca o fiinta constienta si curata . Pe urma fiind frig am fost nevoit sa-i inchid usa dar cit era cald calu meu statea in grajd cu usa deschisa , liber. Eu asa vreau sa tin calul cit mai liber posibil. Eu incercam sa-l invat cum sa deschida usa singur de la grajd ca sa poata iesi dar nu imi puteam inchipui cum sa-l invat si sa inchida usa singur dupa el. Parerea mea ca un cal trebuie sa isi poata deschide singur usa de la grajd , iar cind intra inauntru sa stie de unde sa isi aprinda singur lumina , sa isi dea drumu singur la muzica , dupa cum doreste , voiam sa-i fac niste butoane speciale mari si sa-l dresez sa deschida si sa inchida singur lumina sau muzica. Eu nu-s taran hitlerist sa tin animalu legat cu lantul de iesle mi-e groaza de asa ceva . Ar trebui reclamati oamenii astia undeva la protectia animalelor . Cum sa legi tu calu cu lantu in casa la el ? D-apoi cum ar fi ca sa vina cineva sa ma lege cu lantu in casa la mine ? Nu-ti dai sama ca are si el un suflet acolo , ce daca-i animal trebuie sa-l chinui ? Eu am stat legat la psihiatrie si m-am chinuit tare de tot legat , de aia mi-e frica de legatori , cind tin calul legat ma simt parca m-as fi intors inapoi in spital la gratii legat de pat si mi-e groaza toata suferinta de atunci se intoarce in sufletul meu. Eu ma simt rau si sa tin calul inchis in grajd daramite sa-l mai si leg in grajd.

Plus ca si eu stau aicea intr-o casa in care nu mai am ce cauta. Poprietarii mi-o luat covoarele de pe jos semn clar ca nu mai sint dorit aici. Ei cica nici nu voiau sa ia banii de chirie de la tata , fiindca ei ar vrea sa nu-i mai deranjez cu probleme pe aici si nu vor om cu cal aici adica ar vrea sa plec dar avind prea mult bun-simt nu stiau cum sa zica intr-un mod frumos si politicos sa plec de aici. Nu mi-o zis in fata Iesi afara din casa mea ca sa nu ma jigneasca dar mi-o spus la modul politicos : Iti iau covoarele ca sa le spal. Dar eu trebuie sa inteleg de bunavoie ca nu-s nici prost nici nesimtit ca e o invitatie de ami lua ramas bun in mod cuviincios. Nu poti sta cu de-a sila in casa cuiva , trebuie sa inteleg ca nu sint dorit aici. Multumesc pentru politete si pentru gazduirea de o iarna dar cred ca e destul cit am abuzat de bunavointa oamenilor astora. Hai ca cit a fost iarna n-am avut incotro nu puteam pleca iarna acu calul in drum. Dar de acuma gata s-a terminat iarna. Ei si-o dat cuvintu ca ma tine iarna asta aici dar acuma datoria lor de a-si tine cuvintul s-a terminat . Daca plec de aici atunci plec cu toata bucuria din casa lor cu multumiri si fara resentimente. Nu-i prea frumos ce-a facut tata sa le bage la oameni banii pe git ca sa mai forteze astfel situatia sa mai stau aici. Dar daca parintii nu s-o gindit serios sa faca ceva serios atunci trebuie sa ajung iarasi boschetar prin munti alta solutie nu-i. Daca ma duc sus pe munte acolo am doua alegeri. Ori ma inteleg cu Petrea sa cumpar iarba lui pe anu asta ca altfel nu se poate si in cazu asta am de reparat un kilometru de gard la livada lui , ori ma stabilesc clandestin pe trenul stinii unde fac tot un kilometru de gard fara sa intreb pe nimeni dar pot avea probleme cu ciobenii. Problme rezolvabile cumva ca fie platesc fie muncesc ceva. In ambele cazuri va trebui sa platesc cumva cu ceva sederea mea acolo. Acuma nu stiu unde ar fi mai bine sa imi fac cabana . Ma gindesc ca pe terenul stinii e mai impersonala treaba ciobenii sint angajati acolo nu proprietari si ei pleaca toamna . E mai bine sa imi fac ceva pe trenu cuiva care locuieste la 100 km distanta. Si stina lor e departe de locul acela. Problema e ca nu prea ii cunosc. Daca ar fi fost la stina din Ciocanesti ma intelegeam usor cu baciu si cu ciobenii m-ar fi lasat sa stau undeva pe terenu stinii. Pe Ostreni nu-i cunosc deloc. Cu Petrea ar fi avantaju ca la el as putea cumpara terenu dar n-am bani. Iar daca risc sa construiesc ceva pe terenu lui pe urma dupa ce am construit se razgindeste si nu mai vinde. Ca asa-s toti oamenii am observat lucrul asta la toata lumea orice om e generos la inceput si te invita sa-ti construiesti linisit casa pe terenu lui si dupa ce ai construit pe urma omu se razgindeste. Tata a patit asa cu bunica , i-a dat teren sa-si faca casa si dupa ce omu si-a facut casa de sute de milioane in gradina aceea pe urma bunica s-a razgindit sa nu mai voia sa ii dea gradina. Apoi daca o mama face asa ceva copilului ei apoi ce te poti astepta de la straini ? Deci pe terenu stinii ma voi stabili si acolo imi voi construi cabana. Ma risc cam mult dar n-am ce face asta-i viata de fugar. In fond ce risc ? O punga de cuie si o sticla de benzina. Si o vara intreaga de munca chinuitoare la casa si la gard Petrea nu-i hotarit stai sa vada ce zice si Costica stai sa se mai gindeasca Asta nu suna a bine deloc. Cu Dumnezeu nu se fac afaceri. Cu Dumnezeu cind ii cere trebuie sa-i dai. Nu poti sa stai sa te tirguiesti cu Dumnezeu. Iisus s-a dus odata la un copac fiindu-i foame si cautind roade in copac n-a gasit. Atunci s-a enervat si-a zis : Pentru ca nu mi-ai dat sa maninc acum , atunci in veci sa nu mai fie rod din tine ! Atunci copacul sa uscat pe loc imediat. Pai ce-si inchipuia copacul ala ca sta sa se tirguiasca cu Dumnezeu

sa zica lu Iisus ca stai Doamne ca-i inca primavara acuma , nu-i vremea fructelor asteapta tu flamind pina la tomna si atuncea sa vedem a sa ne mai gindim daca iti dau ce imi ceri. Pai uite la Tanase , cind i-am cerut o claie de fin , si eu neavind bani deloc Tanase mi-a dat uite asa pe gratis claia de fin cadou. Pe urma mi-a cerut si bani si l-am platit bine a scos 7 milioane pe claia lui. Deci n-a iesit in paguba un om care mi-a facut mie un cadou gratuit. Dar fiindca mi-a dat acel cadou cind aveam mare nevoie atunci a ramas in plus si cu prietenia mea. Daca Tanase nu-mi dadea claia aia pe gratis atunci eu nu aveam niciodata curajul sa imi cumpar cal. Eu am cumparat finul inaintea calului. Acuma n-o sa ma supar pe Petrea caci totusi el spre deosebire de altii macar m-o lasat sa priponesc calu de gardu lui aici linga drum. Bun si atita ! Paiusii nu mi-o dat voie nici macar asta ci m-o certat cind m-o vazut cu calu priponit aici dupa gard pe terenu lor. Uneori Dumnezeu isi exprima vointa si prin oameni. Daca Dumnezeu vrea sa ma trimita undeva atunci toti oamenii ma alunga de peste tot si ma lasa sa stau doar acolo unde voia Dumnzeu sa ajung. Poate ca de aia nu vrea nimeni sa ma ajute cu nimica ca nu vrea Dumnezeu sa stau in satu asta. Sau poate tocmai fiindca nu vrea nimeni sa ma ajute de aia nu vrea nici Dumnezeu sa mai stau aici fiindca nu merita oamenii astia sa stau intre ei. Totusi eu trebuie sa ma hotarasc acuma ce fac. Eu daca vreau ca calul meu sa aibe pasune peste o luna trebuie sa fac acuma ceva. Un gard dureaza saptamini sa-l faci. Daca vreau sa am pasune peste o luna trebuie naparat sa incep sa muncesc de acuma. Era cica odata un Sfint care isi construia in ficare an cite o casuta pentru iarna , si primavara ii dada foc si se muta in alta parte. Ca sa nu se ataseze de lucrurile materiale. Probabil asa trebuie sa fac si eu , atita doar ca eu nu voi da foc la ce voi construi , o sa las cite o casuta in orice loc unde voi sta o vreme. Daca la anu m-or da afara de acolo m-oi , muta in alta parte. Poienile alea de sus sint linistite pustii acolo e bine de trait. Necazu e ca locu e pustiu atita vreme cit nu sta nimeni. Cum se duce un om sa stea acolo cum vin toti gramada acolo. Cind eu m-am dus la pestra virful acela era pustiu , vreme de-o luna n-a calcat acolo picior de oaie sau de vaca. Dar dupa ce au aflat oamenii ca eu stau acolo pe urma s-au imbulzit toti ca-i pamintu lor circulau pe urma pe acolo turmele de la trei stini si incontinuu hamaiau ciinii veneau oamenii nu mai aveai cum sta linistit. Ai dracului oamenii ce se ingramadesc si ei acolo unde e cineva. Oriunde te-ai duce tot te costa mincarea calului zeci de milioane. Ca-i pamintu lor ! Daca nu-i terenu tau , te gindesti cita munca ai de facut degeaba . E greu tare de tot sa faci un kilometru de gard e munca multa nu-i jucarie. Si tot ce muncesti vine altu si-ti ia pe motiv ca e pamintu lui. Din cauza asta nici nu poti construi ceva serios. Ma gindesc daca n-ar fi mai bine sa ma sinucid ca nu mai pot suferi viata asta de fugar incontinuu. As vrea sa am si eu un coltisor unde sa stau linistit sa zic si eu aici e casa mea si pamintu meu , de aici nu ma mai da nimeni afara. Dar n-am. Ma gindesc sa fug in Siberia acolo ar fi singurul loc din lume unde n-ar veni nimeni sa-mi zica : E pamintu meu ! Cum sa traiesc si eu pe lumea asta ? Eu nu pot accepta regulile societatii. Eu sint Imparat , eu ar tebui sa ucid pe orice om care nu mi se supune mie . Nu asta face orice Imparat ? Uite prin filme orice voievod al tarii pina si cei declarati Sfinti adica chiar Sfintul Stefan cel Mare ucidea pe orice om nu i se supunea lui ii taia capul. Asta inseamna un Imparat. De fapt chiar asta voi si face pe lumea ailalta voi

trimite in iad pe toti cei care au indraznit obraznicia de a nu citi cartea mea si de a nu face ce am poruncit acolo. Dar aia va fi pe lumea ailalta si nu pe lumea asta. Parintii isi tin banii pentru ei si nu ma vor ajuta niciodata cu nimic asta-i sigur. Sint in viata asta un Print Cersetor. Om bogat dar culmea ironiei sarac. Mi-e ciuda ca a sa mor cu banii in mina asa ca Hagi Tudose . Mama aduna grijulie si stringatoare o avere de miliarde care va ramine strainilor. Macar daca n-as fi bogat nu mi-ar fi asa ciuda pe viata. Dar cind ma gindesc ca am bani de-as putea cumpara apoape tot muntele asta si sa imi fac un castel pe munte , as putea sa-mi fac aicea raiu pe pamint , insa eu tre sa stau ca sobolanu sa ma injure toti oamenii si sa cersesc pomana lor. Viata de Sfint ! Sfint fara de voie Macar de-as avea chiria apartamentului meu pe luna dar parintii mei grijulii au mare grija sa nu scape vreun banut in mina nebunului ca e inconstient si cheltuie banii pe prostii. Cal , drujba Dar aici la munte astea is treburi serioase calu si drujba. Ca sa traiesti aici trebuie sa inveti sa minuiesti lucrurile astea. Doar nu mi-am cumparat bautura sau tigari sau droguri sau alte prostii mi-am luat niste lucruri serioase necesare pentru viata la munte. Cred ca ei urasc pina si faptul ca am o pensie ca pot face ce vreau cu pensia mea , ei ar fi vrut sa ma tina dinsii precum catelul in lant sa depind de banii lor ca sa-mi porunceasca ei. Pe mine de asta vor sa ma omoare oamenii fiindca eu nu admit ca sa-mi porunceasca nimeni nimic si atuncea toti vor sa ma omoare fiindca nu vreau sa fiu sclavul lor . Multi oameni au conceptia asta ca daca un cal nu munceste atunci trebuie impuscat. Ei nu pot admite un cal sa zburde asa liber. Si nici un om nu are voie sa zburde liber , si omul daca nu munceste ( adica daca nu-i sclavu nimanui ) atunci trebuie impuscat. Eu cind am auzit ca parintii nu vor sa-mi dea nici macar 4 milioane bani de drujba voiam sa intru in post negru adica greva foamei si sa ma sinucid prin foame de suparare ca isi bat asa joc de mine. Caci nu merita oamenii astia sa aibe un copil. Pai eu le-am lasat lor in Iasi un apartament din care ei iau bani pe chirie si pe linga asta imi mai fura si dobinda de la banca care bani erau ai mei , au parintii mei bani peste bani de-i invirt cu lopata si nu-mi pot da nici macar 4 milioane cind am si eu odata nevoie ? Ca eu daca am ajuns prin spitalu psihiatric eu nu stiu cit de la religie am ajuns acolo si cit de la bani. Ca mama isi iubeste banutii ei mai mult decit viata copilului ei. Pentru tata a scos din banca imediat sute de milioane sa-i cumpere masinuta , lu tata ii da pina si dobinda din banca care o scoate din banii mei ca sa-si faca pe acasa luxu luxurilor , termopane faianta si alte minuni din astea in vreme ce pe mine ma tine asa , ca pe Cenusareasa. Caci daca vine aici si-mi da tata o bucata de mincare ma injura si ma blefturesc ca pe ultimu gunoi pentru bucata ceea de cozonac ce imi aduce. Incit mi-e lehamite de cozonacu lor mai bine mincam mamaliga goala decit cozonac cu injuraturi si ocari. Am auzit ca aici in sat Primaru i-a cumparat la copilu lui un ATV adica o jucarie. Da , dar un ATV de un miliard jumate. Adica o jucarie de un miliard jumate Uite cu ce bani se joaca altii. Pai n-ar trebui impuscati oameni din astia ? Pai aia se joaca cu miliarde si altu n-are nici bani nici de-o piine ? Si ai mei parinti macar ca au si ei bani destui nici macar de-o drujba ieftina nu mi-o dat bani. Nu ca n-ar avea . Au , dar nu dau. Din ambitia de a-mi demonstra ei mie ca ei is cineva ca au bani si-s mari boieri si eu sint un nimic in fata lor. Ei sint de parere ca nu-mi trebuia mie cal. Eu sint de parere ca nu le trebuia lor termopane si faianta pe jos si parcheturi si cite si mai cite minuni si-au facut pe la casa cea a lor in care mie mi-e frica sa mai pun vreodata piciorul. Ce folos ca ai lux daca ai

inima de Hitler ? Dar ei se simt bine asa se simt bine cu termopanu si luxu lor si nici nu le pasa ca copilu lor nici nu le mai trece pragu de atitia ani. Caci cum am calcat in casa lor vreodata cum am fugit de acolo rapid de nu stiam pe unde sa fug mai repede de acolo. Din casa lu tata am fugit ultima data noaptea pe la ora 3 dimineata si-am mers zeci de km pe jos noaptea spre Iasi. Deci alernativele ar fi sinuciderea , fuga in Siberia , sau munca degeaba pe terenu altuia. Acuma il inteleg pe Sfintu ala care isi dadea foc la casa in fiecare an. Eu chiar daca imi voi construi o cabana nu am sa-i dau foc , dar voi lasa blestemul meu in fiecare casuta pe care o voi construi si din care ma vor da oamenii afara. Ncazul e ca in colibe din astea improvizate care nu le poti face calumea daca stii ca le faci pe un an se traieste prost si te chinui sa locuiesti in ele . Parintii mei is inconstienti ei nu inteleg ca eu stau cu calu in drum si ca nimeni pe aici nu-ti da o palma de pamint macar cit sa se rostogoleasca calu pe jos. Legat de gard da ma lasa numai in drum dar liber nu , nicaieri. Imparatu Lumii trebuie sa-si tina calu in drum ca tot pamintu palama cu palma e al cuiva si Imparatu n-are nimica desi toata lumea i-a lui. Vai ce-a sa va prajesc eu in iad proprietarilor ! Vai de voi nemernicilor ! Pamintu vostru ? Ei las ca muriti voi si dati voi ochii cu mine la portile raiului ! Am dat oleaca calu aici peste gard la Paius si mosneagu imediat a strigat la mine Ce cauta calu acolo ? Si ma chestiona sever si autoritar pina si pentru faptul ca numai am legat calu de gardu lui poruncindu-mi hotarit sa nu dau drumul la cal acolo. Se mira si Tanase care a fost de fata zicind : Ai vazut cu cita dusmanie ti-a zis : N-ai ce da drumu la cal aicea ! Acuma paduraru a ajuns sa mi se para simpatic ca ma lasa in pace trece pe linga mine si macar tace din gura nu-mi mai zice nimica , multumesc lu Dumnezeu , dar uite ca a venit acuma Paius aici in curte sa-mi porunceasca el in locu padurarului ca : Nu mai ai ce da drumu la cal in curte ! Mai blestematilor ! Arzava-ar focu iadului ! Ca indrazniti voi sa vorbiti asa cu Imparatu Lumii ! Cum indraznesti tu sa poruncesti unui Imparat ? Daca Dumnezeu mi-ar da toata puterea Lui in miinile mele orice om care mi-ar vorbi asa l-as ucide pe loc. Axenia chiar se plingea ca gata moare inainte de Pasti dar mai degraba prefera sa moara decit sa creada ca eu as fi ceva pe lumea asta . Voi nu stiti ca Imparatu e paranoic si iti taie capul daca i se pare lui ca nu-l respecti ? Axenia zicea ca ea nici n-a citit ce am scris eu iar eu pe de o parte m-am bucurat ca n-a citit gindind ca mai bine ca n-a citit , eu nu vreau sa-mi fac suparare cu oamenii. Dar pe de alta parte cealalta jumatate a sufletului meu s-a miniiat gindind: Apoi cum asa? Dumnezeu a vorbit ceva si eu am scris vorbele Lui pentru ca voi nici macar sa nu cititi ? Apoi cu ce e diferita Axenia de Emanuel care mi-a dat foc la carte ? Ca zice ca ea macar nu da foc la carte Dar daca n-ai citit si daca n-ai bagat la cap ce scrie acolo nu-i totuna cu a-mi da foc la carte ? A nu citi un text de la Dumnezeu e un gest ca si cum te-ai duce in Biserica si te-ai pisa pe o icoana cu Iisus. Nu-i normal sa mori daca faci asa ceva ? Cindva oamnii se temeau asa de tare de Dumnezeu incit se apropiau cu frica de obiectele Sfinte , pe vremurile alea numai daca atingeai de un obiect Sfint fara respectul cuvenit si mureai pe loc. Cindva oamenii se temeau pina si sa rosteasca numele lui Dumnezeu asa de fioros era pentru dinsii. Iar acuma ne cacam in gura lui Dumnezeu ca El vorbeste dar noi nici nu vrem sa-l mai bagam in seamna. Iisus a zis doar pilda cu nunta fiului de Imparat cind a poftit pe invitati la nunta si invitatii aveau alte treburi mai importante de facut s-au dus fiecare la negustoriile lui la

munca lui si n-au onorat invitatia. Atunci Imparatu jignit s-a miniat pe dinsii si a poruncit sa li se taie capetele la toti cei ca n-au venit la nunta Fiului Sau. Apoi a chemat pe altii la nunta si cind au venit altii , iar i-a omorit si pe aceia care au venit lipsiti de respect. Deci Dumnezu nu trebuie privit ca o jucarie pe care ne permitem sa n-o luam in seama ci Dumnezeu pretinde un respect foarte mare de tot altfel te omoara pe loc. Uite de aia era bolnava pe moarte Axenia ca necitind sau necrezind cele scrise de mine a batjocorit astfel pe Dumnezeul meu si era sa-i taie capul pur si simplu. Trecusem pe la dinsii inainte de Pasti si Axenia era in pat zicea ca moare. Eu in gindu meu gindeam Apoi daca tu ai zis ca rizi de ceea ce scriu eu ce vrei sa-ti fac? Daca rizi de vorbele lui Dumnezeu nu e firesc atunci sa mori ? De Dumnezeu nu se ride! Noroc ca m-au primit si am facut o baie la dinsii si am fost asa de bucuros si bine dispus ca m-am spalat de murdaria adunata de juma de an de cind nu mai facusem baie , incit de bine ce m-am simtit , m-am rugat pentru sanatatea Axeniei am zis iart-o Doamne si a doua zi era sanatoasa nu mai avea nimic se sculase din pat si ne servea la masa. Mosu a vorbit poate normal omeneste cind mi-a zis de cal , dar cu nebunii nu se discuta asa. Imparatu Lumii e paranoic . Am vorbit si eu diplomatic politicos dar fereasca-va Dumnezeu sa fi adevarata Evanghelia si cartea mea ca daca exista iadul mergeti acolo ca glontul din pusca. Daca eu intr-adevar voi fi judecatorul la portile railui voi mergeti toti la iad . Calu meu se chinuie acuma fiindca el este obisnuit ca in fiecare dimineata se se tavaleasca pe jos. Asta-i tabietul lui cind iese dimineata din grajd se pune jos si se rostogoleste prin zapada sau prin iarba. Asa a facut in fiecare zi cit a fost liber. Dar acuma de o luna n-a mai putut sa faca asta ca-i incontinuu legat cind iese afara. Iar eu ma enervez , ma enervez tare de tot ca n-am nici o palma de pamint , dracu s-al ieie de pamint macar cit sa se tavaleasca oleaca calu pe jos. Asa de rau ma simt ca mi-as taia gitu acuma pe loc de scirba de viata asta si de dusmanie ce am pe oameni. Si totusi eu acuma pe moment ce fac ? Acuma tebuie sa ma duc in padure si bat repede citeva lemne pe niste copaci sa fac un tarcusor mic macar cit sa se poata rostogoli undeva calu pe jos sa scap eu de stressul asta ca nu se poate rostogoli calul. Pe urma oi mai vedea eu ce voi face. M-am dus dimineata in grajd si am stat o vreme si m-au uitat la Soimu. A simtit si el ca ceva serios se intimpla acuma . Un singur pas intr-o directie poate fi o rascruce definitva in viata. Iar eu acuma pornesc sa parasesc lumea asta. Am plecat la drum. Imi rasuna in minte o vorba dintr-un filmu cu Mihai Viteazu cind Imparatul Germaniei ii zice lui Mihai : Urmati-va printe stralucitorul destin ! Adica a incercat mai intii sa se inteleaga cu el omeneste i-a oferit tot ce putea sa-i ofere bani averi domenii dar Mihai Viteazu o tinea pe-a lui zicind : Asta-i pofta ce-o voi eu ! Atunci cind au vazut ca nu se poate colabora cu el nicidecum s-au dat toti deoparte trimitindu-l la moarte cu vorba : Urmati-va printe stalucitorul destin ! Si totusi nu se poate zice ca n-a avut un destin stralucitor chiar daca l-au omorit. Macar lu Mihai Viteazu i-au oferit ceva. Dar mie nimic. Eu n-am de ales. Am intrat pe drumul ce duce in vale . Acolo era o casa parasita ce am auzit ca era a lu Paius. Cite terenuri au Paiusii astia si n-o fost in stare sa ma ajute cu nimica nici ei si nici alti oameni din sat. Normal daca nici parintii mei nu m-au ajutat cu nimic , atunci cum ai vrea sa ma ajute strainii ? Nici mama nu ma ajuta ! Mai la deal dumu era groaznic de rau. Scosesera muncitorii lemne si se farimase drumu ca abia mai putea merge un om si un cal. Imi era cam frica sa merg pe drumu ala

cu calul , drumul ala avea ceva apocaliptic in el parca a sfirsitu lumii asa de mare era dezastrul ce facusera oamenii acolo asa de distrus parea locul acela ma gindeam cine stie unde ma duc eu acuma , cine stie unde duce drumu asta fioros si prin cite prapastii si primejdii va trebui sa trec pina sa ajung sus. Eu de cind am calul n-am mers niciodata sus la pestera caci erau prea abrupte pantele de urcat si mie imi era frica sa merg cu calu pe pantele alea abrupte . Eu nu am avut curajul sa urc niciodata o panta din aia abrupta cu calul . Auzeam eu ca umbla oamenii cu caii pe pantele alea la tras lemne dar mi nu-mi puteam imagina cum ar putea sa stea un cal pe o panta din aia ? Acuma calul se uita nedumerit la mine parca intrebindu-ma : unde ma duci ? Voia sa se intoarca inapoi simtind pesemne frica si nesiguranta mea. Eu n-am explorat niciodata valea asta sint locuri necunoscute pentru mine. Ii ziceam calului : Ai incredere in mine Soimicule , ca nici eu nu stiu unde merg dar am incredere in Dumnezeu. Calul se oprea si nu mai voia sa mearga si atunci scoteam cit un cub de zahar si il mai duceam cu zaharelul inca o bucata de drum. Parca eram in povestea cu Prislea si merele de aur , care trebuia sa scape de pe tarimul zmeilor ce era undeva jos in adincurile pamintului intr-o fintina care ducea pina pe lumea ailalta. Iar fratii lui din dusmanie i-au taiat sforile ce duceau la supafata si Prislea nu mai putea iesi din lumea zmeilor celor rai . Atunci a intilnit o pasare fermecata care l-a suit sus inapoi , dar i-a zis pasarea sa ia 12 bucati de carne cu dinsul ca sa o hraneasca sa ca poata ajunge pina sus. Si de fiecare data cind pasarea fermecata nu mai avea putere sa zboare intorcea capul si Prislea ii dadea cite o bucata de carne. La urma drumul fiind lung pasarea a mai intors capul odata si Prislea nemaiavind carne si-a taiat o bucata din pulpa piciorului sau ca sa hraneasca pasarea fermecata si numai asa a ajuns sus. Si eu la fel ca in poveste a trebuit sa-mi tai mie piinea de la gura vreme de un an ca sa hranesc calul asta singurul care are acuma putere sa ma duca inapoi sus in lumea mea. Eu n-as mai avea acuma atita vointa ca sa imi fac o casa sus pe munte. Dar calul are nevoie de teren mult si de libertate si asta ma obliga sa ma mut acolo sus fiindca e singurul loc unde as putea sa-i ofer calului meu niste conditii bune de viata. Mergind spre fundul vaii am dat de zapada si gheata se spargea gheata subt copitele calului si calul se speria si fugeam amindoi pe gheata care piriia subt pasii nostri. Mai incolo am dat de un fel de iarba verde subt un brad si am poposit uitindu-ma multumit cum calul infuleca iarba cea verde si proaspata zicindu-i : Uite Soimule vezi ca te-am adus bine totusi ? Daca ai avut incredere in mine ia uite tu la ce iarba mare si verde si frumoasa te-am adus ! Nu ne-a dus la loc rau Dumnezeu , nu ? Am incercat sa gust si eu din iarba aia ca imi facea pofta calul era verde si mare ca salata , dar nu era buna . Calul mergea mai repede ca mine , alerga la deal , asa-i obiceiu lui sa alerge la deal si ma tiriia si pe mine in sus ce il tineam de sfoara. Eu gifiiam mai mult decit calul si il opream des temindu-ma de boala lui. Ca daca alergi in sus pe panta se intimpla ca poti alerga usor la inceput dar gifiiala puternica vine pe urma. Eu insumi cind urcam in sus pe panta cu butuc greu in brate urcam zece pasi fara sa simt nimic apoi doadata ma lua o gifiiala asa de puternica ca ameteam si aproape cadeam jos. Iar calul nu-i constient ca gifiiala e ulterioara efortului si el are plaminii insuficienti ar muri daca ar alerga mult la deal. Dar n-am apucat sa urcam mult, abia doua serpentine a facut drumul si dintr-o data ne-am pomenit sus in poiana. O caprioara a zbughit-o speriata fugind de la citiva metri de noi. Calul a nechzat prelung in urma ei salutind parca astfel intrarea noastra in poiana. Era asa de frumos acolo incit paca era un basm , era zapada mare. In poiana era o

casuta mititica parca era casuta piticilor din Alba-ca-Zapada . Nu intelegeam de unde a aparut casuta aia acolo , asta vara trecusem pe aici dar nu era nici o casuta acolo. Am gresit oare adresa si am nimerit in alta parte in alta poiana ? M-am dus pina la izvor si intr-adevar era izvoru de asta vara. Dar de unde a aparut casuta ? Ce a facut-o cumva Dumnzeu prin miracol ? Era asta vara un acoperis ce semana cu asta dar erau vara niste balarii asa de mari incit se vedea numai virful acoperisului din casuta. Am intrat inauntru , nu era acoperita dar in rest totul parea sa fie bun , nu era putred lemnul , era sanatos. Avea si pat , acoperit cu zapada , pe pat am gasit un papucel mic ca de copil de iar mi-a vnit sa ma gindesc la piticii din Alba ca Zapada si papucelu era plin cu pamint si crestea muschi in papucel. Si marginea patului era tivita cu muschi. Semn ca nimeni de foarte multa vreme nu mai locuise aici. E un loc parasit de multa vreme. Poiana asta nu apartine comunei Cirlibaba ci e proprietatea satului Ostra. Aici nici un om din satu de aici nu poat veni sa-mi zica : E pamintu meu ! Aici e proprietate colectiva a oamenilor dintrun sat indepartat si cu o stina indepartata dincolo de munte departe in vale. E cel mai potrivit loc posibil pentru mine. Daca tot trebuie sa intru in conflict cu cineva macar zic eu ca-i mai bine sa ma cert cu Ostrenii un sat de la 130 km distanta si cu niste ciobeni ce au stina departe tare dincolo de munte. Probabil ca tot va trebui sa platesc si aici o chirie sau ceva ca sa pot sta , dar macar aicea e un paradis pentru cal. Vara e superb aicea e asa o liniste si o tihna , nici un om nu trece pe aici niciodata. Ma tem insa ca-i prea aproape de oameni. Numai doua serpentine ma despart de vale , se ajunge mult prea usor aici. Aici in vale se taie strasnic padurea , se rade tot muntele complet de la cap la coada si tare ma tem sa nu ajunga cu taierile pina sus . Daca ma uit in sus se poate vedea departe virful de munte cu pestera mea. Aici e jos , de aia am ajuns atit de usor e abia la jumatea distantei pina in virf. Eu as fi stat la pestera dar acolo nu-i apa si nu pot sta acolo cu un cal. La un cal trebuie apa multa. Nu pot cobori in fiecare zi jumate de munte dupa apa. Aici pe terenul stinii necazul e ca niciodata nu voi putea sa-mi constuiesc o casa serioasa. Nu poti investi bani daca nu ai o bucata de teren. Mai la deal oleaca e pamintu lu Petrea. Ma gindesc sa cumpar de la el macar o parcela mica , macar cit sa-mi fac si eu o casa stabila undeva. Ma gindesc sa dau calculatorul pe o bucata de pamint. Asta-i ultimul obiect de valoare ce il mai am si s-ar putea sa fiu nevoit sa-l sacrific si pe asta ca sa pot tine calul. Dar sa vezi ca tot nu scapi de rautatea oamenilor nici aici. Pina acuma nu facea nimeni finul aici sus era totul parasit , gindeam ca aicea as avea fin gratuit dar deodata cum am devenit eu interesat de zona asta cum s-au trezit si oamnii ca-i pamintu lor si zic toti ca s-ar putea sa faca ei anu asta finul aici . Adica pina si aicea deasupra norilor tot ma costa mincarea calului la fel ca jos in sat. Chiar daca iau o parcela mica sa imi fac casa tot nu am fin gratuit tot va trebui sa platesc si aicea ca oriunde in alta parte. Nu te lasa oamenii nicaieri ca-i pamintu lor , bata-iar Dumnzeu sa-i bata cu pamintu lor cu tot. Realitatea e ca orice ai face si oriunde te-ai duce daca nu ai terenul tau te nacajasc oamenii incontinuu si te hartuiesc te freaca te chinuie. Eu le-as da cu toporu in cap ca nu vor sa ma lase si pe mine in pace nicaieri. Nici macar la pestera nu m-au lasat sa stau. Atunci a omorit Dumnezeu imediat pe omu care a indraznit sa-mi zica ca stau la pestera pe pamintu lui. Adica pina si acolo in pestera mea tot pamintu lor era ! Desi eu acolo stateam subt pamint nu pe pamint. Nici acolo in virfu muntelui si in adincu pamintului ,

in gaura de sarpe m-am bagat sa scap de oameni si tot nu te lasa spurcaciunile de oameni pina si acolo vine cineva sa-ti zica : Pleaca de aici ca e pamintu meu ! Cum sa tin eu un cal daca nu am teren ? Nici macar pensia mea nu-i sigura daca o pierd pe asta ce fac cu calul ? N-o sa-mi ramina altcva de facut decit sa dau drumu la cal si eu sa-mi tai gitu cu drujba. Bine macar ca am drujba ! Pina la urma tot o sa trebuiasca eu sa ma sinucid cumva ca n-ai cum sa traiesti pe spurcaciunea asta de lume. Eu ori tre sa-i omor eu pe oameni ori ma omor pe mine insumi una din doua trebuie pina la urma facuta. Ca nu se poate asa ! Voi vreti sa traiti numai voi dar altii n-au dreptu sa traiasca ? Eu cred ca ar trebui o lege prin care sa se dea o mitraliera obligatorie la fiecare om si care nu-i convine ceva sa ia mitraliera si a traga in toata lumea din juru lui. Sigur ca l-ar impusca imediat ceilalti si pe el dar pina sa apuce sa raspunda ar omori multa lume. Adica eu as incuraja terorismul. Asa ceva eu cred ca i-ar obliga pe oameni sa se poarte cu foarte mare respect unii fata de altii si sa invete rapid ca libertatea cuiva se sfirseste acolo unde incepe libertatea altora. Adica ar trebui sa ne impuscam intre noi pina ce ori murim toti ori ajungem sa ne purtam civilizat omeneste unii cu altii si sa intelegem ca fiecare are dreptu sa traiasca. Pina la uma eu cred ca trebuie sa iau toporu si sa ma duc sa tai psihiatrii , alta solutie la viata mea eu nu vad. Oi rabda eu cit oi rabda batjocura si prigonirea voastra dar cind mi-o ajunge cutitul la os atunci ma duc calare pe cal in curtea spitalului cu sabia in mina si incep a taia doctorii pina m-a impusca careva. Nu am ce face ori ma lasati sa traiesc ori ma omoriti , alta cale nu-i. Eu sint un Sfint si nu am voie sa am bani nu am voie sa muncesc pentru bani , nu am voie sa am proprietati. Atunci cum sa traiesc intr-o lume in care nu exista nici o palma de pamint care sa nu fie a cuiva ? Eu ca Sfint daca religia mea imi interzice sa detin proprietati atunci unde sa traiesc ? Unde ? Ar trebui lege ca tot pamintu sa fie impartit la toata lumea in mod egal . Ca fiecare zice ca el are pamint , dar la naiba eu ce am ? Stati oleaca dar nu-s om si eu ? M-am nascut si eu pe lumea asta eu unde sa stau ? Vreti sa plutesc in aer unde vreti sa stau ca sa nu fiu dat incontinuu afara ? De ce voi aveti si eu nu am ? In Biblie scrie ca pamintul e drept de la nastere fiecare om cind se naste are dreptu la pamint si acest drept nu se poate vinde sau cumpara pamintu se primea doar ca mostenire. Deci Dumnezeu prin Moise a dat legi in asa fel incit era interzisa vinzarea si cumpararea de terenuri , ca nu cumva unii sa-si vinda tot pamintul si copii lor sa ramina fara pamint. Asa era gindit sistemul legislativ incit fiecare om avea un loc al lui unde sa traiasca , nu exista om fara pamint. Daca un copil se nastea in afara casatoriei adica fara drept la pamint , atunci era omorit inainte de a se naste , o femeia gravida nemaritata era omorita cu pietre. Ca sa nu se nasca niciodata vreun copil fara drept la pamint. M-am uitat o vreme in jur la raiul din poiana acea. Tare frumos ! Acolo sa fie locul meu mi-as face raiul pe pamint. Dar de acuma a ajuns sa-mi fie frica sa mai fac ceva undeva , macar ca-i loc parasit de multi ani tot ma tem sa stau pina si aici. A ajuns sa-mi fie frica pina si sa respir pe lumea asta , ma mir cum de nu sint oamenii proprietari si pe aer sa zica vrun proprietar de aer ca : Asta-i aeru meu , de ce mi-l respiri tu ? Si totusi n-am incotro aici in coliba asta e singura solutie sa ma refugiez cu calul si cu coroana mea de Imparat. Tare ma tem ca daca afla vrajitoarea cea rea adica mama ca m-am refugiat aici iar o sa trimita politia dupa mine si iar o sa ma bage la gratii. Poate asta mi-e destinul sa ajung inapoi la gratii si sa mor acolo.

Un om ca mine nu are cum sa traiasca intre oameni . Ceea ce mi-ar trebui mie in viata ar fi exact ceea ce este aici o poienita fumoasa cu un izvoras si o casuta , o poienita inconjurata de paduri care sa nu se taie si departe de oameni. Asta mi-ar trebui ca sa traiesc si eu linistit pe lumea asta. Si-ar fi lesne de oferit asa ceva de catre parinti , dar pentru ca diavolul salasuieste in inima lor ma vor chinui toata viata. Ei se lauda ca imi vor binele si ca ei vor sa traiesc intre oameni. Dar ce sa caute un nebun intre oameni ? Sau mai corect spus ce sa caute un om intreg la minte intre nebuni ? Daca nu ne potrivim la religie nu putem sta impreuna in aceeasi lume. Eu is un nebun pentru voi si voi sinteti niste nebuni pntru mine. Trebuie sa stam in lumi separate. Nu pricep ce fel de bine imi doresc parinii mei ? Uite mi-o adus un trandafir dar lo plantat tata impotriva vointei mele intr-un loc rau. El l-o plantat ca sa se vada din drum nu din casa. El o adus trandafiru pe care l-am rugat eu sa-l aduca , doar ca sa se faleasca in fata satului dar nu ca sa ma bucur eu de o floare. Adica in loc sa mi-l deie mie si sa-mi zica baiete ti-l dau tie , e al tau , fa ce vrei cu el , dar el in loc de asta a venit si mi-a zis uite ti-am adus un trandafir dar desi l-am adus cica pentru tine de fapt e tot al meu si fac ce vreau cu el ca tu esti nebun si n-ai voie nici macar un trandafir sa il plantezi tu unde vrei tu de capu tau ! Adica pina si ala e o jignire si o insulta la adresa mea ca-l urasc d-mi vine sa-l tai si sa-l arunc la gunoi. Eu voiam sa-l pun in ghiveci si sa-l iau cu mine acolo unde voi locui . Ce rost are sa plantez aici o floare daca aici nu-i casa mea ? Eu vreau sa plec acum de aici si nu pot sa ramin aici . Proporietarii n-au nevoie de trandafiru meu ca ei nici nu trec pe aicea cu anii , paduraru n-are nevoie nici el de trandafiru meu , cind plec eu il taie ca-i pe pamintu lui si n-are nevoie de amintiri de la mine , atunci pentru ce l-au adus aicea parintii daca nu mi-au cumparat un teren unde sa-l plantez ? L-as putea transplanta acuma in ghiveci dar mi-e sila de dinsul mi-e scirba de trandafirul lor. Parintii astia nu pot sa ajute pe cineva nici daca ar vrea sa ajute. Tata am auzit ca se lauda : Eu vreau sa-i cumpar lu copilu meu un teren in sat cu curent electric nu asa aiurea pe munti. Bun ! Si de ce n-a cumparat ? De nici macar n-a intrebat pe nimeni de vreun teren ? Vii asa si numa te lauzi dar de facut nu faci nimic ? Realitatea e ca parintii mei nu vor sa-mi cumpere nici jos in vale , deloc nicaieri ! Apoi daca eu am sunat-o pe mama odata dupa doua luni si atuncea ea m-a repezit Hai inchide ca n-am timp sa vorbesc cu tine ! Apoi ce mai astept de la ei ? Trebuie sa-mi mut gindu de la orice ajutor din partea lor. Mama si tata is niste straini pentru mine. Acuma in poiana padurii ma uitam imprejur la ce o sa am de facut aici ilegal. Gard mult de jur imprejuru poienii si casuta de reparat. Trebuie acoperis. Ar fi destul un val de carton dar acuma n-am bani deloc. Din ultimii bani mi-am luat cinci kilogame de cuie si doua sticle de benzina. Banii urmatori vor mai veni abia la sfirsitul lunii iunie si atunci sint si aceia deja cheltuiti ca trebuie sa potcovesc calu acuma , tot pe datorie. Deci abia pe la sfirsitu lunii Iulie o sa mai vad eu pensia aia a mea care apoi se termina in toamna daca nu reusesc s-o prelungesc inca un an. Nu-i buna treaba asta. Eu trebuia sa imi cistig dreptul la viata dreptul meu de a trai nu dreptu la pensie de handicap. Daca o sa ramin fara pensia aia atunci ce fac ? Cred ca va trebui sa merg mai serios la revolutie calare pe cal cu sabia Excalibur in mina , de fapt cu sulita Excalibur si cu aia ucidem politisti ori psihiatri exact asa cum Sfintu Gheorghe din icoane omora balauru. Altceva ce pot face ? Daca n-o sa mai am pensia asta cum mai tin eu calu in viata daca nu am teren nicaieri ? Trebuie lupta directa cu autoritatile cu arma in mina . Moarte si gata ! Altfel nu se poate ! Macar acuma ca am drujba stiu ca ii tai primarului ala din Iasi tot

copacu din fata primariei nu numai o creanga. Si dupa aia sa vina politistii la mine ! Ca eu nu ma tem de moarte. Ma tem groaznic de gratiile psihiatrice ma tem asa de tare de iadul acela psihiatric incit stiu sigur ca as ucide fara sa ezit ca sa imi cistig o moarte rapida si publica. In lumea asta trebuie revolutie militara , razboi pentru dreptul la viata , ca nu merge cu discutii din astea stupide. Eu de acuma cunosc oamenii , si m-am convins ca nu ai cu cine discuta. La oameni trebuie sa le dai in cap mai rau decit la animale. Ce vrei sa discuti cu nebunii ? Oamenii is nebuni toti , cu niste descreierati n-ai ce discuta ori te feresti din calea lor ori te aperi cu arma in mina. Calu meu cred ca e mai constient si are mai mult discernamint decit toti oamenii pe care i-am intilnit. Fiindca calu meu ma accepta uneori ca stapin , in vreme ce oamenii nu niciodata. Calu meu simte ca-s om bun si asculta de bunavoie de mine uneori. Dar oamenii accepta drept stapini pe niste ticalosi inca si mai rai decit dinsii. Si vinovati de faptele mele chiar daca vor fi crime publice vor fi toti oamenii care in loc sa ma ajute m-au batjocorit. Pai da ce Ilie nu-i oare Sfint desi a omorit 200 preoti cu cutitu cu mina lui ? Asa si eu pot fi Sfint ca voi omori cine stie citi psihiatri . Eu acuma nu mai vreau nici un razboi cu nimeni si nici un conflict. Eu vreau doar sa ma pun undva jos sa traiesc linistit si sa-mi astept moartea de batrinete in liniste. Eu acuma consider ca misiunea mea pe lumea asta s-a incheiat. Eu despre Iisus stiu ca dupa inviere si dupa ce s-a inaltat la cer a coborit inapoi pe pamint nevazut de oameni si a plecat undva departe de locurile in care era cunoscut departe de propria lui religie si a trait o viata de om obisnuit si-a murit de batrinete ca orice om. Asa mi-a zis El insusi ca a fost . Treaba voastra ce credeti voi eu asta cred . Si asa poate sper sa fie si cu mine acuma. Am scris ce am avut de scris am discutat cu oamenii am fost rastignit in spitalu psihiatric , am inviat de acuma gata s-a terminat misiunea mea de acuma poate ca as putea trai undeva linistit departe de religia mea , asa ca Iisus dupa inviere. Tot ce as vrea de la viata ar fi o poienita in padure cu o casuta si un izvor si un calut alb. Altceva nu mai vreau decit sa traiesc si eu undeva tihnit. Dar daca oamenii ma vor stirni si ma vor baga in conflicte vrind nevrind , atunci facem iarasi conflict . Vreti lupta atunci fie lupta ! Eu moartea oricum o doresc mai mult decit orice. M-am intors acasa . Drumul inapoi a fost foarte greu si dificil calul alerga prea tare la vale incit nu-l puteam tine. Eu alergam alaturea de el nu aveam curajul sa ma sui calare si ma tiriia prin toate mocirlele de m-a umplut tot de noroi. A doua zi am taiat lemne mai multe cu drujba ca sa am rezerve pe mai multa vreme caci voiam sa urc drujba sus pe munte. Ziua urmatoare am suit cu drujba sus. Am inspectat mai intii terenurile de sus , gindind cum si unde a fi bine de construit casa. As fi vut sa ma apuc de treaba dar nu puteam fac nimic nu e locul meu si nu pot face nimic pe terenu altuia. Am coborit jos la izvor. E cam departe apa de terenurile de sus. Daca imi fac casa sus va trebui sa aduc apa cu calul de la izvor. Nu-i chiar asa de grav , un butoias pe un carucior il trage calul la deal si cu un butoias ai apa pe citeva zile. Ajungind la izvor am vazut multe trunchiuri de brad taiate proaspat recent iarna asta. Nu le vazusem inainte ca erau acoperite de zapada. Apoi daca au ajuns oamenii cu taierile aici n-am ce cauta in locul asta. Eu nu pot suferi sa locuiesc intr-un loc cu cioturi din astea de brazi si cu muncitori forestieri care imi taie copacii din fata casei. Nu , eu nu pot suferi asa ceva. Trebuie sa stau mai sus unde nu se taie copaci .

Aici la izvor o sa vin doar sa iau apa dar de locuit nu pot locui aici niciodata din cauza ca ajung pina aici muncitorii forestieri. Eu de fapt nicaieri in vale nu pot locui caci peste tot se taie copaci si nu pot suferi asta , ma chinuie sa vad asa ceva , nu vreau sa vad. Deci tot sus trebuie sa stau acolo pe coama muntelui. Cum sa fac eu sa cumpar acolo macar o bucatica mica de teren ? Cit de mica a fi dar sa am macar un patrat de pamint al meu unde sa-mi fac o casuta si un grajd. De la parinti e inutil sa cer. Ei nici macar jos nu vor sa-mi cumpere , cu atit mai putin vor vrea aici. Iar jos oricum nu pot sta. Trebuie sa ma descurc pe cont propriu. Ce lucruri de valoare am ? Calculatorul si drujba. Calculatorul ar face vreo 8 mlioane , pe drujba am dat 5 . Deci asa avea vro 13 milioane in mina sa cumpar o bucata mica de teren. O juma de hectar tot as lua pe astea. Necazu e ca amindoua imi trebuie foarte mult si drujba si calculatorul. Drujba mai ales e un lucu extraordinar de folositor. In citva zile de cind tai lemne cu ea imi dau seama ca e o minune sa ai drujba. Poti face o casa si gard rapid. Cu un motor din asta in mina faci munca a o suta de oameni cu toporu. Nu taie o suta de oameni cu toporu intr-o zi cit poate taia o drujba intr-o ora. Iar calculatoru e viata mea. Nu pot trai fara calculator. Dar nici fara cal. Poate ca trebuie sa aleg intre cal si calculator. Nu , pe Soimu nu-l dau niciodata , e singurul meu prieten in lumea asta de dusmani. Calculator mai pot cumpara altul , dar alt cal nu vreau . Deci adio calculator n-am incotro , n-am alta solutie. Cindva o sa string bani si imi voi cumpara altul. Si asa asta era vechi , o rabla. Drujba si asa e proasta contrafacuta. Nu zic ca nu-s multmit de ea , taie foarte bine si porneste usor , e foarte buna , excelenta . Dar n-am incotro. Nu pot trai asa sa ma rog de oameni : Hai te rog nenea da-mi si mie voie sa tin calu aicea , macar in drum linga gardu matale Jalnica viata ... Acolo sus macar stiu ca as fi Imparat , acolo nu mai suie nimeni sa ma nacajasca cu ceva. Acolo pot sa cint opera afara , pot sa fac plaja , acolo pot priponi calul oriunde pe tot muntele acolo pot sa stau linistit afara fara sa ma vada nimeni. Aici tre sa stau ascuns in casa . Iaca mai vine paduraru in curte are de lucrat omu pe pamintu lui , e normal in curte la el omu munceste vine pe aicea se uita pe geam inauntru eu ce fac tre sa ma ascund pe dupa perdele ? Si cind ies afara sa se uite Paiusii la mine sa vada ce fac ? Nu se poate sta bine aicea. In casa asta chiar ca traiesc ca sobolanu. Acolo pe munte o sa traiesc ca Imparatu . Acolo a sa-mi fac o casa mai mare decit asta de aici. Imi place o camera asa mare ca asta . Aoleu stai ca am uitat ca nu mai am drujba. Tre sa dau drujba pe teren. Off o sa fac o casa mica atunci , mica tare , numai din topor. Dar oare a sa vrea sa-mi dea Petrea ? Daca nu-mi da ? Pretul ar fi cam cinstit asa 13 milioane pe juma de hectar de iarba . Tanase cere 40 milioane pe un hectar jos in vale cu gardul facut si cu apa in curte si curent aproape de tras. Dar sus pe munte fara gard , fara apa , fara curent electric zic eu ca trebuie sa fie hai sa zicem 30 milioane hectarul , poate si mai putin. Deci 13 milioane pe juma de hectar e un pret corect zic eu. Dar ma tem caci se poate sa nu vrea sa-mi vinda caci am patit-o de atitea ori cu oamenii , cu bani in mina dar nu-ti vinde ca nu vrea si n-ai ce face. Ma intreb ce vor zice parintii ? Sper sa nu ma bage iarasi la gratii ca dau calculatorul. Ca in lumea asta orice om are voie sa faca ce vrea cu lucrurile lui , vinde cumpara face ce vrea cu ce-i al lui dar eu am ajuns sa ma tem de orice ca din cauza parintilor mei si a psihiatrilor eu nici nu mai am voie sa am ceva al meu. Eu daca vind sau cumpar ceva pot fi bagat la gratii daca i se nazare ceva lu mama sau la tata.

Si ma gindesc cum voi trai eu acolo ? Vara e superb dar iarna trebuie sa ai o casa zdravana acolo cu pereti grosi si sobe bune . Oricum iarna e si mai superb peisajul acolo. Mama va sta linistita caci acolo e semnal bun la telefon si poate suna acolo direct in casa oricind. Adica oricind se va ingrijora va suna la telefon si va vorbi cu mine direct. Totusi la casa trebuie si ceva bani . Oricit as face eu cu miinile mele trebuie cumparate si citeva scinduri macar un metru cub de scindura si mai trebuie ceva de cumparat pentru acoperis . Si ramine si problema geamurilor si a usii. Geamurile le-as face inchise , e destul aerisirea prin usa. Peretii i-as face din busteni dar as face pereti dubli si intre peretii dubli as umple spatiul cu pamint amestecat cu balega. Asa niste pereti dubli etansi si solizi ar rezista bine unei ierni grele. Mare nevoie ar fi fost de drujba la pereti. Dar cum am taiat eu tone intregi de lemne cu toporu la pestera oi taia si la casa tot cu toporu desi ii groaznic de greu. Macar am cal acuma sa trag lemnu nu o sa mai tirii butucii cu spinarea. Pentru soba stiu o casuta darimata si parasita in vale de unde pot lua caramizi. Lut gasesc tot in vale , am cal sa aduc orice. Plita e una aici in sura. Restu mai vad eu. Totusi cam vro 10 milioane tot imi mai trebuie ca sa fac casa. De unde iau banii astia ? Pe parinti nu pot pune nici o baza ci dimpotriva ma tem sa nu ma incurce sa-mi faca ceva vreun rau ca se pricep la de astea. Probabil ca de la ei nu voi mai primi nici ajutorul pe care il primesc acuma. Daca aude ca mi-am dat calculatoru pe teren sus apoi cred ca nici macar mincare n-o sa-mi mai aduca. Ca asa-s ei , ei vor sa comande pe viata mea ei daca-mi aduce o piine au pretentia sa-mi porunceasca. De aia mi-e lehamite si de mincarea lor. Vara am mincare destula in padure bureti si mai dau ciobenii vro sticla de lapte deci as putea folosi inca pensia aceea pentru casa dar tot nu-i destul. Poate oi cauta si eu hribi si oi vinde hribii ca toata lumea desi asta e ceva cam rusinos pentru un Imparat . Sau poate oi munci la fin cu ziua prin sat daca m-o primi cineva , desi iarasi mi-i rusine sa muncesc pe bani , dar asa poate mi-oi face banii de casa. Ma mai gindesc la ideea sa ma duc cioban o vara la stina. As lua bani multi , dar nu cred ca rezist , si oricum nu-i bun ca cine-mi face finu , cine-mi construieste casa ? Ma nacajaste gindul ca daca dau calculatorul inseamna sa pierd si ultimele lucuri ce mai sint pe el. Cu Tanase am pierdut toate filmele ce le-am adunat intr-o viata . N-am mai reusit niciodata sa mai am bani sa-mi copii filmele alea inapoi si Tanase a stricat CDurile . Acuma daca dau si calculatoru pierd aproape tot ce mai aveam . Trebuie sa sacrific absolut tot ce am ca sa pot tine calul asta. Ma gindesc la ironia stupida ca daca asa avea averea mea , adica apartamentu ala din Iasi ce este pe numele meu , daca l-as vinde si sa iau eu banii pe el mi-as putea cumpara aici aproape tot muntele asta. Zic unii ca apartamentu e un miliard , cite hectare as putea eu cumpara eu aici cu un miliard ? Cam 30 - 40 hectare , tot muntele. Sau daca aici eu imi pot face o casa cu 10 milioane , oare ce castel as putea sa-mi fac cu un miliard? Un castel adevarat ca-n povesti. As putea tine o herghelie intreaga de cai albi. Si daca as avea castel si as fi un print pe un cal alb poate mi-as gasi si o printesa. Dar in loc de asta eu trebuie sa dau pina si ultimele lucruri ce le mai am pentru ca sa tin un cal batrin si bolnav si sa vina tata si sa imi scoata ochii pentru ca mi-a adus o bucata de cozonac. Ptiu drace ! Eu daca as avea voie sa fac as face multe dar eu sint legat de miini si de picioare exact ca in spital. N-ai voie sa faci nimic. Orice as fi vrut sa fac pe lumea asta mi-au interzis oamenii. Orsicind am vrut si eu sa fac ceva in viata asta oamenii mi-au zis Nu !

N-ai voie sa faci ce vrei tu ci noi iti poruncim sa faci ce vrem noi ! Ori asculti de noi ori te omorim te dam afara de oriunde din scoala din servici din familie din sat de oriunde. Eu nu inteleg adica de ce sa-mi porunciti voi mie si nu eu voua ? Chiar asa de ce ? Ce aveti voi asa de superior in voi ca sa meritati voi sa imi porunciti voi mie ? Ai ? Unii zic ca : Noi muncim ! Mai muncitorilor si boul munceste , trebuie de acuma sa ne supunem oare boului ? fiindca munceste nu ? Altii zic ca noi avem bani multi ! Si ce daca ai bani ? Si hotul sau tilharul au bani trebuie sa ne supunem oare hotilor si tilharilor ? Tilharii merita puscarie nicidecum supunere si respect. Altii zic ca noi sintem mai batrini decit tine. A fi batrin nu inseamna ca esti neaparat si intelept. Sint si oameni care ramin prosti toata viata. Toate geniile in stiinta au fost genii cind erau tineri nu cind erau batrini. Cu cit imbatrinesti cu atit puterea mintii scade. Deci virsta nu-i un motiv serios pentru supunere. Altii zic ca sintem parintii tai noi ti-am dat viata. Nu-i adevarat asa ceva ! Dumnezeu mi-a dat mie viata nu parintii caci parintii nu pot ei crea viata. Parintii mi-o dat numai dorinta de moarte ce o port in suflet prin teroarea in care m-au crescut. Deci nici munca nici banii nici virsta nu mi se par un motiv serios ca sa ma supun eu cuiva. Atunci pe ce motiv vreti voi sa ma supun eu voua ? Ai ? Mama si tata zice ca daca te supui noua poate mai dam vreo bucatica de cozonac din an in paste Ei ca sa ma ajute cu ceva asteapta sa ma milogesc la dinsii sa umblu cu sarumina dupa ei. Parerea mea e ca voi aveti datoria sa ascultati de mine si nu eu de voi. Eu sint Imparatul nu voi. Chiar daca voi nu vreti sa ma acceptati ca Imparat si ziceti ca-s nebun , cred totusi ca sint macar Imparat pe mine insumi , nu ? Sint macar propriul meu stapin si nu primesc porunci de la nimeni. Eu de acuma de cind mi-a dat Emanuel foc la carte am hotarit sa dau afara din viata mea pe orice om care nu asculta de mine. Cine nu ma accepta ca Imparat este un tradator . Asa cum i-am zis lu Emanuel : Iesi afara din viata mea ! asa voi zice oricui care nu asculta de mine. La un tradator ar trebui sa i se taie capul. Este lege in constitutie ca nesupunerea in fata guvernului se numeste tradare si se pedepseste. Dar cum mie pe lumea asta nu mi s-a dat puterea sa tai capul tradatorilor mei atunci macar cred ca am macar dreptul sa dau afara din viata mea pe un tradator si sa nu mai am ce discuta cu el. Asa si cu taica-meu trebuie sa fac. El n-a citit cartea mea nu ma respecta ma injura si ma bleftureste , apoi asa nu se poate , gata afara cu el din viata mea , ca n-am ce ajutor sa astept eu de la el. Daca mi-o fi sa mor de foame atunci mor de foame dar nu vreau sa mai colaborez deloc cu niste oameni care nu ma respecta. Emanuel zicea ca daca vrei sa fii respectat trebuie si tu sa respecti pe altii la rindul tau. Eu i-am raspuns Nu ! Respectul nu se acorda asa ca un schimb reciproc de politeturi , ca gata hai sa respect de acuma pe oricine ca sa fiu si eu respectat. Respectu nu-i ceva ca buna-ziua ! Ci eu cred ca respectul trebuie sa-l meriti. Cine merita il respect cine nu , nu ! Problema e ca un geniu nu respecta pe nimeni. Pentru un geniu toti is prosti. Cind Einstein zicea fraza aia celebra ca prostia umana este infinita pe care toti o repeta vrind fiecare sa arate cit de prosti is ceilalti , el de fapt va zicea voua la toti : Timpitilor Prostilor Dobitocilor Cretinilor , n-am cuvinte sa va zic cit de prosti si imbecili sinteti. Eu sint infinit mai destept decit voi ! Asta inseamna tradus pe romineste atitudinea omului de geniu fata de restul lumii. Deci un geniu nu respecta pe nimeni dar are

pretentia ca toti sa-l respecte pe el. Si cum asa ceva nu se intimpla niciodata de aia soarta geniului e asa cum e adica e intoteauna rastingnit. Deci asta-i problema un geniu nu respecta pe nimeni ! Nu poti pretinde niciodata unuia care se crede geniu sa te respecte. Lumea trebuie sa respecte un geniu dar cum ar putea oare vreun geniu sa respecte pe cineva mai prost decit el ? Asa ceva nu se poate e imposibil. Doar nu putem respecta prostia ! Nu ? Cum imi cereti voi sa respect niste prosti ? Cind respecti pe cineva atunci pui pe acel om mai presus decit tine. Iar fata de mine doar Iisus e mai mare , atit. Apoi eu care ma uit la Marele Einstein de sus in jos cum ati vrea voi ca eu sa respect vreodata pe cineva ? Niciodata ! In fata mea sinteti prosti toti si asa veti ramine. Daca discut cu voi discut asa ca cu calu meu. Eu pina si pe calu meu voiam sa-l dau afara din curte cind nu asculta de mine . I-am zis : Mai calule daca nu asculti de mine si nu ma recunosti ca Stapin atunci iti dau drumu in drum si du-te unde vrei alege-ti ce stapin doresti. Ca orice alt stapin in afara de mine te asteapta cu biciul in mina si te pune la munca . Numai la mine gasesti zahar si napolitane si faci mofturi si huzuresti asa de bine . Eu sint cel mai bun stapin pe care ai sa-l intilnsti vreodata dar oricit de bun as fi eu sint totusi un stapin. Daca nu ma accepti ca stapin te dau afara ! Ei calu spre deosebire de oameni m-a acceptat ca stapin. Oamenii nu. De aia zic ca calu meu e mai destept decit toti oamenii de pe lumea asta caci a ales bine. A ales sa manince zahar cubic si napolitane sa fie iubit si respectat sa asculte muzica in grajd si sa trindaveasca in tihna fara de nici o munca , pe cind oamenii aleg pe stapinii cei rai cu biciul in mina ce ii chinuie. Da , oamenii is tare prosti ! Respectu reciproc e doar intre egali. Ori nimeni pe lumea asta nu-i egal cu mine. Sint superior si asa ramin pina la moarte. Cine accepta ca-i prost atunci da cu acela mai discut . Dar cine vine cu aere de superioritate in fata mea sa-mi dea el mie lectii sa ma invete el pe mine ceva , cu ala nu am ce discuta deloc. Afara din viata mea ! Taiat capul si aruncat la gunoi ! Pentru mine faza asta cu Emanuel care mi-a dat foc la carte a fost o lectie crunta de tot. M-am invatat minte odata pentru totdeauna sa nu mai fac compromisuri. Ma gindeam ca lasa ca ii bun si asa sa am macar un prieten chiar daca isi bate joc de mine. Dar nu ! M-am convins ca mai bine lipsa de asa un prieten. Mai bine singur decit sa tin alaturea de mine pe un om care mi-ar da foc la carte daca ar putea. De acuma inainte voi fi hotarit cu oamenii Da da , nu nu ! Fara compromisuri. M-am dus la Petrea sa dau calculatoru si drujba pe o bucata de teren. Dar el a refuzat , mi-a zis : Nu-mi trebuie nimic iti dau asa degeaba tot terenul ala du-te acolo si fa ce vrei nu-mi trebuie nimic de la tine. Ei , uite asa e bine. Totusi , ca sa fie si ceva sigur i-am dat calculatorul , si am facut si un act intre noi semnat cu martori. Actu nu stiu cit de legal o fi , dar macar e totusi ceva. Apoi mi-am dus cortul sus si m-am apucat de lucru. Vreme de citeva zile am construit acolo un gard. Dar am facut gardul in alta parte nu pe terenul cumparat. Eu gindeam ca daca am o bucata cumparata acolo fac casa si in rest fac tot ce vreau fiindca e loc pustiu de multi ani zona aia e parasita , si am ingradit acolo unde mi se parea mai usor de ingradit , voiam sa fac o curte unde sa dau drumul la cal sa aibe pasune , in vreme ce terenul cumparat voiam sa-l pastrez pentru facut finul. Am facut o bucata buna de gard acolo . Am inceput sa destelenesc o bucata de pamint ca sa-mi fac o gradina de legume si m-am apucat sa pantez capsuni cartofi salata ridichi , fasole , usturoi , ceapa.

Am mai coborit odata pina jos in sat si deodata aflu ca acolo urmeaza sa vina o stina anu asta. Adica nu va mai fi loc pustiu ci locul ala urma sa se umple de oameni si ciini si animale. N-am avut timp sa gindesc prea mult ca a doua zi au si venit. Am alergat disperat sus pe munte sa ajung inaintea lor sa imi apar gradina de legume , dar cind am ajuns acolo deja oile intrasera peste gradina mea . Trecusera prin gardul meu ca si cum nici n-ar fi existat. Am incercat sa le alung de acolo dar s-au repezit ciinii la mine. Apoi oile au intrat peste terenurile oamenilor. Am incercat sa-i opresc zicindu-le ca eu vreau sa fac finul acolo , dar ei au trecut fara sa ma bage in seama. Ma simteam groaznic , ma gindeam ce fac eu aicea ? Daca oile maninca toata iarba unde mai fac eu finul pentru iarna ? Aicea nu pot sa imi aduc fin de jos. Daca vreau sa locuiesc aici trebuie sa fac finul aici . Daca oile maninca toata iarba practic ma omoara cu totul. Atunci am incetat sa mai muncesc am incetat sa mai maninc am intrat in post negru si rugaciune la Dumnezeu ca alta scapare nu mai aveam. In cele din urma dupa doua zile de post si rugaciune Dumnezeu mi-a promis ajutorul Lui . Am coborit pina jos in sat sa vad totusi de ce stina trece prin terenurile oamenilor ca doar acolo nu era terenul stinii si am aflat ca toti oamenii au hotarit sa arendeze toate terenurile lor de sus la stina. Mi-au spus ca or sa dea drumul la oi si peste bucata cumparata de mine daca nu platesc eu in locul stinii terenurile invecinate. M-am speriat. Bani nu mai aveam deloc si nu aveam unde sa tin calul si nici fin nu mai am unde sa fac. Daca nici macar terenul ala nu-l mai pot avea desi l-am cumparat atunci unde sa mai traiesc ? Am incercat sa arendez terenul invecinat pe datorie dar proprietarul n-a vrut sa ma astepte cu banii , a zis ca daca nu-i aduc banii acuma pe loc in jumatate de ora atunci da terenul lui la stina si vor intra oile peste tot. Am cerut de la toti oamenii din sat sa ma imprumute cu bani dar nimeni nu avea sa ma imprumute . Nu mai aveam nici un obiect de valoare tot ce am avut dadusem deja totul si calculator si telefon si bani si tot ce am avut ca sa pot tine calul . Nu mai aveam nici un lucru al meu decit niste haine murdare si calul. Dar aveam neaparata nevoie de bani imediat. Atunci Dumnezeu a trimis un cerb din padure sa-mi aduca coarnele lui. O pereche de coarne de cerb valoreaza intre 1 si 8 milioane , depinde de marime. Eu am gasit coarnele de cerb aici in spatele casei . Coarnele alea valorau cam un milion. Am dat coarnele acelea ca dobinda la imprumut si numai asa mi-a imprumutat cineva banii pe care i-am dus si i-am dat sa arendez terenul. Desigur lumea din sat n-a vazut nici un miracol in asta , ei cind au auzit ca am gasit coarnele de cerb chiar aici in spatele casei au zis : Prost sa fii noroc sa ai ! Ei ca sa gaseasca macar o coarna de cerb umbla primavara zeci de kilometri prin paduri zile intregi cauta coarne , si abia daca gasesc una singura , iar eu care le-am gasit in spatele casei si pereche , e noroc chior. Dar parerea mea e ca nu a fost noroc ci Dumnezeu a trimis pe cerb sa-mi aduca coarnele ca sa pot arenda terenul acela si sa nu intre oile acolo. A fost un miracol , deoarece Dumnezeu mi-a promis ca o sa ma ajute si m-a ajutat. Dupa ce am arendat terenul imi venea sa pling de emotie la gindul ca uite eu omul cel sarac cu un biet ajutor de handicapat mintal de doua milioane pe luna , ajuns acuma muritor de foame fara nici un ban in buzunar a trebuit sa fac concurenta si sa tin piept la arendat terenuri unui bogatan mare , fiind ajutat culmea , nu de oameni si nici de parinti ci de cerbii padurii care au venit in ajutorul meu aducindu-mi aici acasa coarnele lor ca sa ma apere astfel de omul cel bogat. Dar taranii nu vad niciodata miracole , ci daca Dumnezeu face un miracol ei zice ca eu sint prost ! Apoi am fost la stina sa vorbesc cu seful stinii. Dumnezeu imi zisese asa :

- Du-te la seful lor , vorbeste mai intii frumos cu el si spune-i : Dumnezeu a poruncit sa se faca hotarul intre mine si stina acolo unde mi-a hotarit El asta primavara. Daca vor respecta hotarul poruncit de Mine atunci n-am nimic cu ei. Dar daca nu vor respecta acel hotar atunci blestemul Meu va fi asupra stinii lor . Eu am intrebat atunci : - Dar Doamne daca ei vor ride de mine si nici n-o sa le pese de blestemul meu ? - N-avea tu grija de asta. O sa le pese ! Ca doar Eu sint un Dumnezeu viu , nu-s o papusa de carton. Atunci am mers si m-am rugat de seful stinii sa ma lase sa mut hotarul cu 20metri mai incolo lasindu-le trecere deschisa spre virful muntelui. A fost de acord sa fac gardul mai incolo si m-a lasat si cu calul in Ciorna. Vazind ca e om bun atunci nu i-am mai spus nimica de blestemul lui Dumnezeu. Acuma nu mai stiu sigur la care anume hotar se referea Dumnezeu , la cei 20 metri pe care i-am cerut eu sau se referea sa nu treaca deloc pe acolo. Caci in primavara , planul gardului poruncit de Dumnezeu inchidea complet valea si nu era prevazuta in plan nici o trecere pentru stina . In orice caz eu am fost multumit cu cit mi-au dat. Cind am plecat mi-au dat o punga cu urda si niste piine , pe care le-am primit zicindu-le ca imi vor folosi mult caci venirea lor aici m-a lasat si mai sarac decit eram , fara mincare si cu datorii mari de platit. La care unul de pe acolo a zis : - Vai saracu de el roaga-te pentru sanatatea celor care ti-au dat terenul. M-am uitat lung la ei , gindind in gindu meu : Sa ma rog pentru voi ? Ce tupeu ! Eu venisem sa va blestem , si voi in loc sa-mi multumiti ca nu v-am blestemat voi mai indrazniti sa mai cereti si sa ma rog pentru voi ? Tare mult isi mai imagineaza oamenii ca merita o mare rasplata pentru o mica pomana ce isi fac cu cineva. Adica voi imi dati nimica si vreti in schimb sanatate ? Pai bucatica aceea de teren ce mi-o dat ei voie sa o ingradesc e nimic comparativ cu suprafata unei stini . Pai era vreo 10 ari. Si pentru nimica tu vrei in schimb rugaciunea unui Sfint ? Cam mult . Oricum ma deranjati acolo tare de tot si am dusmanie fata de voi. Norocu vostru ca ati fost buni si mi-ati dat ce v-am cerut. De aceea nu va blestem dar nici n-o sa ma rog pentru voi. A doua zi m-am dus sus sa ma apuc de gard prin locul hotarit. Atunci au sarit ciinii pe mine si m-au muscat. Au atacat si calul intrind in teren la mine. Si in vreme ce vreo 10 ciini ma inconjurasera si ma tineau nemiscat alti ciini mi-au luat punga cu mincare au rupt-o bucati si au mincat mincat toata urda si piinea ce mi-o dadusera ei. Nu m-am suparat pe ciobani gindind ca nu-i vina lor ca m-au muscat ciinii. Am inceput sa lucrez la gard. Am trait atunci zile groaznice. Ploua tare de tot si eu lucram pe ploaie. Imi curgea singe din umar si ma durea rana imi era frica sa nu se infecteze , caci ciinii pareau turbati aveau toti ochii rosii si le curgeau bale din gura , ar fi trebuit sa merg la spital sa fac injectii antirabice , dar eu mi-am pus credinta in Dumnezeu si am lucrat mai dparte. Eram ud tot leoarca complet toata ziua fiindca imi curgea apa in cap incontinuu si ma uda pina la piele iar noaptea dormeam tot ud si era frig tare , groaznic de frig , si nici mincare nu mai aveam. Aveam numai o bucata de slanina veche care scapase de ciini , din care mai luam cite o gura. Numai cu munca in ploaie ma mai incalzeam oleaca. Cortul se rupsese de la vintul puternic si atirna peste mine. Dar trebuia sa fac gardu repede ca altfel intrau oile si distrugeau totul acolo. Am trait asa vreo doua saptamini in niste conditii cumplite de parca eram ca deportatii aia din lagarele Siberiene fara mincare si munca incontinuu aproape ca as fi muncit si noaptea de frig ce imi era si

mereu ud leoarca si atacat zilnic de ciini . Era acolo intre mine si ciini o lupta pe viata si pe moarte iar ciobanii nu se bagau deloc sa ma apere de ciini. Ma urcam pe acoperisul grajdului sa ma feresc de ciini ei dar ciinii imi atacau calul , iar Soimu se uita la mine de jos fiind legat cu fringhia si parca imi zicea Ma lasi aicea stapine sa ma rupa ciinii astia ? Si nu ma rabda inima sa-l las pe Soimu intre ciini saream jos si ma repezeam dupa ciini iar atunci ei se repezeau pe mine si era urit tare de tot acolo. Ciinii aia nu-s catelusi de oras , aia sint ciini ucigasi care au prins acolo un mistret si l-au omorit si l-au mincat. Sint ciini invatati sa muste si sa ucida . Si erau multi cam 20 ciini cred. Apoi am incercat sa ascund calul in padure sa nu-l mai simta ciinii , dar asa am patit ceva si mai groaznic. Lucram la gard cind deodata imi vine asa brusc un gind : Ia sa ma duc eu sa vad ce mai face Soimu. Cind ma duc la el il vad cazut intr-o groapa cu piciioarele in sus si cu capul in jos in vale sugrumat de fringhia din jurul gitului , rasufla greu si avea ochii tulburi , murea spinzurat in streang fiindca toata greutatea calului se tinea in streangul din jurul gitului. M-am repezit sa-l eliberez din streang dar mi-am dat repede seama ca nu pot sa-l salvez. Fiindca greutatea calului era aproape toata pe streang fringhia era intinsa si incordata de neclintit. Nu-l puteam scoate din streang decit daca ridicam tot calul. Am incercat sa-l ridic dar nu puteam , un cal e o greutate prea mare nu-l puteam clinti macar . Nu aveam cu ce sa tai fringhia , toporu era departe , pina sa aduc toporul calul ar fi murit. Il tineam de git si trageam cit ce puteam de cal sa-l ridic si nu puteam , Soimu murea asa in bratele mele. Lantul era incordat de neclintit. Atunci m-a apucat asa o disperare incit am inceput sa trag de lant nebuneste intr-o sfortare supraomeneasca strigind Doamneee ! Ajuta-ma ! Te rog Doamne ! Fa un miracol !!! Salveaza-mi calul Te rog Doamne ! Si-am tras cu asa o putere nebuneasca de lant incit nu stiu cum am facut dar pur si simplu am scos cirligul din lant. Acuma nu stiu ce s-a intimplat atunci oare chiar am ridicat tot calul cu citiva centimetri ? Sau am indoit fierul cirligului cu miiinile mele ? S-a indoit fierul cirligului . Nu cred ca vreun om poate indoi fierul cirligului ala asa cu mina goala. Dupa ce am scos streangul de pe gitul calului , insa Soimu a ramas jos neputind sa se ridice. Statea asa cu picioarele in sus si avea gitul indoit nefiresc incit ma temeam sa nu-si fi rupt gitul. Am tras de el s-al ridic in picioare strigind Scoala-te Soimule ! Nu muri baiatule ! Scoala ! Nu ma lasa singur ! Soimu s-a zbatut incercind sa se ridice dar n-a putut a ramas asa o vreme rasuflind greu cu ochii tulburi , incepind totusi sa respire din nou dupa ce scapase de streangul din jurul gitului. Am mai tras de el sa-l ridic de jos , si pina la urma a reusit sa se ridice . Cind l-am vazut inapoi in picioare mergind , am multumit lui Dumnezeu , ca traieste . Nu mai stiam pe urma ce sa fac , unde sa priponesc calul , pe iarba il atacau ciinii , in padure pe panta era periculos sa-l tin legat. Oricum sufeream mult din cauza ca il tineam legat , nu pot suferi sa imi tin calul legat , am o groaza de legaturi , groaza cu care am ramas din spitalul psihiatric. Singura solutie ca sa vad calul liber era sa reusesc sa termin gardul ca sa-i pot da drumul intr-o curte ingradita. Facusem tot gardul in partea spre Ciorna cu 2-3 rude dar mi s-au terminat cuiele. Am coborit in sat dupa cuie iar la intoarcere am gasit gardul meu desfacut si dat deoparte si bradutii mincati de capre , si gradina mea de legume distrusa de oi . Orice obiect pe care il lasasem acolo fusese distrus. Mi-au sfarimat galeata din care dadeam apa la cal , mi-au rupt grebla dinte cu dinte , mi-au sfarimat si pilnia cu care umpleam sticlele de la izvor si mi-au varsat toate sticlele cu apa sa nu am ce da la cal , mi-au golit si sticlele cu benzina si ulei pentru drujba lasindu-le acolo goale.

Atunci mi-am iesit din fire , am innebunit de nervi. Eu muncisem la gardul ala in niste conditii neinchipuit de groaznice in frig si ploaie fara mincare ranit de la muscatura ciinilor lor , era sa-mi moara si calu din cauza lor si ei acuma sa isi bata asa joc de mine , asta era prea de tot. Adica ei mi-o dat voie sa fac gardu oleaca mai incolo doar ca mi-l poata rupe oricind poftesc. Am hotarit ca gata de miine sa nu-i mai las sa treaca pe aici deloc. Nu mai intereseaza ca e terenul lor sau al meu , ca ei si asa nici ei nu mai tin cont a cui e terenu ei oricum intra peste tot. N-am ce face decit sa ma lupt cu ei si fie ce-o fi. Am fugit jos sa-mi iau sabia si sulita. Am intrebat pe Axenia ce sa fac ? Ea mi-a zis sa nu ma lupt cu ciobanii ca ma omoara. Atunci am zis Bine daca e sa mor atunci mai bine sa mor. Am luat pe Excalibur , si am montat baioneta pe o coada de lemn facindu-mi o sulita. Pe linga asta mai aveam si o sabie japoneza daruita de un prieten. Am urcat sus cu sabie intr-o mina si cu sulita in cealalta mina gindind ca miine nu mai trece stina pe aici decit peste cadavrul meu. Sulita Excalibur , era daruita de Dumnezeu prin miracol , si am numit-o Excalibur deoarece la fel ca sabia regelui Arthur fiindca la fel ca si aceea a fost scoasa din stinca. Am stat toata noaptea treaz ascutindu-mi sabia pregatit fiind sa mor miine. Daca ma omoara ei pe mine atunci e foarte bine. Daca ii pun eu pe fuga pe ei atunci e foarte rau , or sa vina cu politia sa ma aresteze si o sa refuz arestarea si va trebui sa ma lupt cu politistii. Prefer sa ma impuste decit sa ma bage la gratiile spitalului de nebuni. Moartea e ceva cu mult mai placut decit viata. Si asa nu mai am unde sa ma duc , in sat nu am voie nicaieri cu calul aici am pierdut totul degeaba am cumparat aici teren , nu mai pot trai nicidecum Asta nu se mai poate numi viata. Parintii s-au aratat foarte dusmanosi nevoind sa ma ajute cu nimic . Deci daca e razboi atunci razboi sa fie. Omoriti-ma si gata ! Am intrebat p-e Dumnezeu daca ma va ajuta in lupta si El mi-a zis ca ma va ajuta negresit. Dar mi-a zis ca inainte de lupta sa ma antrenez putin cu sabia si sa tai citeva crengi de brad , asa pentru antrenament ca sa stiu sa minuiesc sabia. Am facut ce mi-a spus Dumnezeu dar nam apucat a taia nici un cep de brad cind deodata Trosc ! Mi s-a rupt sabia ! Am ramas cu mineru in mina. Era doar o sabie decorativa de bibelou , nu era sabie adevarata. Acuma fara sabie ce mai fac ? Cum sa ma mai lupt cu ei ? Sulita era buna de aruncat cind te inconjura ciinii numai asa poti sa omori unul , dar daca arunci sulita ma gindeam ca ramin cu sabia . Asa insa daca arunc sulita si n-am sabie ce fac ? Ma rup ciinii . N-am cum sa mai lupt. Si gindind eu ca sabia s-a rupt la voia lui Dumnezeu atunci inseamna ca El m-a oprit acuma sa ies cu sabia la ciobani. Am intrebat: Acuma ce fac Doamne ? Mi-ai promis ca ma ajuti , in ce fel ma ajuti ? Mi-a raspuns Dumnezeu: Da-te deoparte de aici , lasa ca ma bag Eu Insumi peste dinsii , voi lupta Eu aici in locul tau , lasa-ma pe Mine in fata , tu da-te inapoi . Am abandonat complet locul acela si am plecat de acolo invins. Dupa asta am auzit niste vorbe prin sat ca ciobenii fiind mereu beti s-o certat intre ei incit s-o batut cu cutitele si s-o taiet ei intre ei Si patronul lor o fost bolnav tare de inima incit o zacut prin spitale Si in final bucuria mea , n-o platit nimic la oamenii din sat pe ale caror terenuri au pascut oile. Nu i-am taiet eu cu sabia , dar de taiat tot au fost taiati . O tirimis Dumnezeu pur si simplu diavolii peste dinsii incit le-o luat mintile de s-o taiet ei insisi intre ei. Intradevar a fost un blestem nu pot zice nu , dar numai atita a fost tot blestemul lui Dumnezeu ? Cam prea putin.

Avantajul luptei prin magie e ca poti face rau cuiva fara sa fii pedepsit de politie , poti ucide linistit ca nu te aresteaza nimeni. Dar dezavantajul e ca oamenii nu-si dau seama de unde li se trage nenorocirea si n-au nici o frica de mine. Atunci ce rost are sa mai faci vreun rau cuiva daca el nu stie niciodata cine i-a facut raul ? Degeaba le-as spune , ca blestemul meu i-a lovit ca ei oricum nu m-ar crede. Am intrebat pe Dumnezeu , de ce nu i-a omorit , daca tot s-o taiet atunci de ce nu s-o omorit intre ei si daca patronu o fost bolnav de ce macar n-o murit ? De ce n-o trimis Dumnezeu lupii sa le manince ciinii ? De ce n-o dat vreo boala in oile lor sa le moara toate ? Trebuia sa moara si patronu si ciobenii si ciinii si oile , sa nu mai ramina nici un suflet viu din stina aceea , ca sa se vada ca a fost chiar blestem. Asa macar scapam de ei si eram liber. Daca n-o murit toti atunci cum scap eu de dinsii ? Am intrebat : - Doamne parca te laudai ca nu esti papusa de carton si ca o sa le pese de blestemul Tau. Iata ca nu prea ai facut mare lucru. S-o taiat niste betivani o avut sefu oleaca de boala si n-o platit la oameni. Nu-i cam putin Dumnezeule ? Astea se intimpla si in mod obisnuit , nu mi se pare suficient ca sa fie miracole. Pai da cit rau mi-au facut ei mie acolo ? Dumnezeu mi-a raspuns : - Nu sint papusa de carton dar sint un Dumnezeu cinstit si corect. Eu te-am trimis atunci sa le zici de blestem. Daca nu le-ai spus nimic atunci oamenii n-au nici o vina in fata Mea ca n-au stiut , deci daca n-ai spus nimica atunci nu a fost nici un blestem. Totusi fiindca ti-am promis tie pamintul acela sa traiesti si tu acolo , de aceea ei n-au putut plati arenda pe terenurile oamenilor. Si fiindca n-au platit , de aia oamenii ti-o vindut tie pe urma pamint acolo la modul serios cu acte in regula si de asta toti iti ofera tie acuma pamintul ala sa-l cumperi. Daca patronu platea la sateni atunci nu-ti mai vindea nimeni nici o bucatica de pamint acolo. Acuma poti sa cumperi acolo orice doresti. Si in felul acesta imi voi implini promisiunea facuta tie. Caci daca omoram pe patronul stinii venea altul , nu rezolvai absolut nimic cu asta. Adica degeaba i-ar omori , fiindca ar veni altii . Asa insa Dumnezeu i-a facut de rusine in sat pe ciobeni . Se pare ca in toamna ciobenii au fugit fara sa plateasca arenda la oamenii din sat. Toata vara oamenii au tot mers pe la stina cerindu-si banii pe terenuri si aceia i-o tot aminat si i-o aminat pina ce o venit toamna si atunci o fugit fara sa mai plateasca. S-o facut de rusine si fiind hoti in alt an s-ar putea sa nu-i mai primeasca oamenii acolo. Acuma oamenii au vazut ca eu am platit cinstit in vreme ce cu stina au iesit prost. S-ar putea sa am acuma sansa sa arendez eu tot terenul acolo anul viitor incit poate ca Dumnezeu isi va tine promisiunea pina la urma ca voi putea trai in locurile acelea. Dar asta primavara eu nu stiam viitorul asta , mi se parea totul pierdut. M-am dus atunci dupa ce mi s-a rupt sabia sa vorbesc cu Ghiotcu un cioban de dupa munte. Auzisem ca Ciorna era terenul lui si voiam sa-i platesc lui ca sa-mi arendeze mie bucata aceea ingradita , si pe urma sa merg la politie sa anunt ca mi-au rupt gardul. Ghiotcu zicea ca Ciorna a fost a Ostrenilor dar ca au facut schimb cu dinsul. Deci m-am inteles cu el si apoi am mers la Politie. Aici mi s-a spus ca or sa vina in citeva zile. Am urcat inapoi sus si cind a trecut iar stina pe acolo le-am zis la ciobeni ca in citeva zile vine politia la ei. Ei au zis ca nu ei au facut nimica , ca gardu s-a rupt asa singur ca se mai freaca oile de gard. Si cum se freaca oaia de gard smulge rudele din cuie apoi le trage cu

dintii deoparte citiva metri ? Adica se vedea ca era facut de mina de om , nu aveai cum zice ca oile au facut asta. Am incetat sa mai muncesc si am asteptat sa vina politia. Oprindu-ma din munca am inceput sa gindesc , si venindu-mi mintea inapoi in cap am judecat ca razboiul asta degeaba ma zbat sa-l cistig asa. Degeaba ma lupt eu acolo cu ciinii sau cu ciobanii. Problema e ca e terenul lor . Eu ce drept am acolo ? O simpla hirtie intre mine si Petrea care n-are aproape nici o valoare si pe un teren pe care nu pot construi nimic ca-i in panta. Ca sa pot sta acolo ar trebui sa cistig mai intii razboiul hirtiilor al actelor si al banilor , si numai daca cistig razboiul asta doar atunci ciobanii vor pleca de acolo. Ciobanii mi-au spus ca seful lor vrea sa cumpere acolo tot si definitiv si asta m-a speriat tare. Ca daca cumpara acolo tot atunci bucatica mea mica de teren nu mai foloseste la nimic si de asa ceva nu ma mai poate apara politia . Atunci am hotarit sa incerc sa fac rost de bani sa cumpar eu terenurile acelea. In alta parte n-am unde sa ma duc. Parintii imi erau asa niste dusmani incit nici macar mincare n-au mai vrut sa-mi mai aduca cind au fost ultima data cu masina acolo nu au adus nimic de mincare , m-au lasat flamind incit am ajuns de mincam mamaliga goala si uneori n-o aveam nici pe aceea ca sus pe munte nu aveam cum sa-mi fac mincare din cauza ploii si vintului nu puteam face foc , si fara foc nu aveam mincare , incit erau zile la rind in care nu mincam nimic de ma durea pur si simplu stomacul de foame facind Greva Foamei fara sa vreau. Imi amintesc ca am gasit niste zbirciogi si i-am mincat asa cruzi. Mi-a mai dat Ghiotcu niste mincare la stina si uite asa am mai trait totusi din pomana satului. Dar parintii au fost crunti. Tin minte ca ma durea stomacul de foame si am dat telefon la mama sa cer ajutor. Si mi-a spus mama : Nu te ajut cu nimic ! Nu puteam intelege asa o dusmanie si ura ce avea propria mea mama impotriva mea. Nici macar niste mincare sa nu ma ajute parintii ? Ma lasa chiar sa mor de foame ? Mama ? Ce fel de mama o mai fi si asta sa-si lase copilu sa moara de foame ? Mai intii ca datorita lor stau pribeag pe aici ca boschetarul de ma alunga toata lumea dintr-un colt in altu. Stau cu sute de milioane in banca si nu vor sa-mi cumpare o bucatica de teren sa am si eu unde sta. Dar nici macar mincare sa nu-mi dea ? Sa ajung sa trec pe linga magazin si sa-mi fie pofta de piine si nici macar o bucata de piine sa nu-mi pot cumpara ? Halal parinti. Nu stiu de ce imi venea in minte poezia aia cu mama lui Stefan cel mare , cind vine Stefan acasa infrint in lupta si bate la poarta zicind : vintul sufla rece , ranile ma dor , turcii ma-nconjor iar maica-sa ii zice Du-te la ostire pentru tara mori si-ti va fi mormintul coperit de flori Nu stiu cum de place la oameni poezia aia , e cumplita asa o mama , e o nebuna si macar Stefan trebuia sa moara pentru tara , dar eu pentru ce sa mor ? Ca acolo sus era de acuma aproape moartea , ranit eram vintul si ploaia imi spulberau cortul , mincare nimic , si inconjurat de dusmani. Nu mai aveam nici o putere sa mai rezist. Macar mincare sa fi avut , dar daca mincare n-ai gata trupul se secatuieste de puteri si nu mai poti face nimic lesini acolo de foame. Cind nimeni nu te ajuta ce poti face ? Sa te rogi la Dumnezeu ca pina la urma tot El e toata nadejdea. Si tot la Dumnezeu am gasit scaparea si mi-a dat Dumnezeu mincare , au iesit buretii si astfel am scapat si eu la mincare. Mi-a trimis si mama ceva bani pina la urma dar banii aceia cum i-am luat i-am si dat toti ca sa platesc datoria .

Am abandonat atunci locul de sus coborindu-mi toate lucrurile jos. Nu-mi place sa mai locuiesc jos. Nu ma simt deloc binevenit in casa asta si de aia n-as vrea sa mai stau aici deloc . Dar n-aveam incotro , sus nu mai puteam rezista , daca nu poti face mincare si daca nu ai unde sa te adapostesti intr-un loc uscat , nu ai cum sa locuiesti sus. Treceam odata pe drum si intilnindu-ma cu Mihail am intrebat cit ar costa bucata lui de teren. Mi-a zis sa zic eu pretul. Eu am zis 20 milioane. El a fost de acord. Terenul acela e relativ drept adica se poate locui pe el si se poate construi. In plus e si in mijlocul celorlalte terenuri. Patronul stinii ziceau ciobanii ca vrea sa cumpare tot versantul acela ca sa nu se mai incurce cu parcelele oamenilor. Si atunci daca iau eu terenul acela atunci n-are cum sa nu se mai incurce , ca intotdeauna va fi incurcat acolo de bucata mea de teren. Daca as cuceri eu bucata aceea de teren poate as avea o sansa sa traiesc acolo . Poate ca daca iau bucata aia n-o sa mai vrea patronu ala sa cumpere acolo ca il incurc. Atunci am inceput sa ma gindesc cum sa fac eu rost de 20 milioane. Ma gindeam sa imprumut de la careva , sau sa cer vreun ajutor de la prieteni , nu stiam cum sa fac eu rost de banii astia. Si intilnindu-ma cu Tanase pe drum zice el ca merge la cules flori de arnica ca se vind cu 40 mii kilu. M-am luat si eu dupa dinsul si am strins in ziua aceea o punguta de flori. Tanase mi-a dat si ce a cules el si uite asa spre seara m-am vazut cu 100 mii in mina. De multa vreme nu mai avusesem bani , pensia mea era deja data pe citeva luni ca sa cumpar drujba si ce imi daduse mama platisem datoriile pentru arendarea terenului. Astia erau primii mei bani cistigati de mine prin munca mea dupa 5 ani de cind n-am mai muncit . E o rusine pentru mine sa cistig bani , e impotriva tuturor principiilor mele moarale , un Imparat sa munceasca pentru bani e ceva de neconceput. Dar acuma era o problema de viata si de moarte. Am nevoie de un loc unde sa traiesc altfel mor. Intotdeauna am zis ca mai bine prefer sa mor decit sa muncesc pe bani. Dar necazul e ca nu se moare prea usor , si mai am si pe Soimu care il chinui. Era chinuit foarte tare Soimu si eu. Imi amintesc cum se uita Soimu din grajd printre gratii la iarba verde de afara in vreme ce el saracul minca doar fin uscat prafuit si putred. Am cerut iertare de la Dumnezeu ca muncesc pentru bani , si l-am rugat sa-mi dea voie sa muncesc ca sa fac banii pentru teren iar Dumnezeu mi-a dat dezlegare la munca pina cind voi face 20 milioane. Apoi m-am pus la munca cu disperare crunta alergind dupa fiecare floricica si dupa fiecare hrib. Cistigam cam 200 mii pe zi. Auzeam ca altii cistigau milioane pe zi si nu-mi venea sa cred. Eu nu gaseam nimc nici hribi si nici flori. Nu cunosteam locurile unde cresc si rataceam de aiurea prin paduri , rareori gasind cite ceva. Gaseam cam 3-4 hribi mici dupa o zi intreaga de alergat si o punguta mica de flori. Cind gaseam cite un hrib mai marisor multumeam lui Dumnezeu ca de o mare minune. Lucrul care ma impiedica cel mai tare de la munca era Soimu , fiindca nu aveam unde sa-l las in siguranta nicaieri. Il priponeam pe marginea drumului dar era mereu in pericol si mereu aveam probleme cu el. Mai intii l-am legat de un gard iar Soimu a spart gardu si mi-a facut scandal proprietaru sa nu mai leg calu acolo. Apoi l-am legat de un copac pe marginea drumului , dar in lipsa mea cineva l-a dezlegat si l-a bagat in livada cuiva si mam trezit iar cu scandal si panarama de la oameni amnenitat ca ma pune sa platesc. Apoi l-am legat undeva pe un delusor si am auzit ca era sa moara strangulat. El se incurca in fringhie si se sugruma. Tin minte ziua aceea ca eram pe munte cautam hribi si imi zice deodata Dumnezeu : Fugi repede la cal , ca-i in pericol s-a incurcat in fringhie si

poate sa moara. Eu eram departe tare de cal , n-aveam cum sa ajung repede. Atunci am rugat pe Dumnezeu : Doamne ajuta-l tu pe Soimicu , eu nu pot ajunge acolo repede. Mam dus eu la cal si cind am ajuns il vad nu avea nimica pastea linistit. Atuncea mi-am spus ca uite mai vorbeste uneori si prostii Dumnezeu asta al meu. Uite ca m-am speriat degeaba . Il iau si plec spre casa cind pe drum ma intilnesc cu Petrea. Si asta imi zice Maaai Oliver , sa nu mai lasi vreodata calu priponit pe panta ! Tu stii ca azi era sa-ti moara calu ? s-o incurcat in funie cazuse subt un mal de pamint si mai avea oleaca si murea , necheza acolo dupa ajutor si l-am auzit si m-am dus de l-am scapat. Daca nu eram pe aproape acolo il gaseai acuma mort. M-a apucat o frica , ca stiam ce inseamna asta traisem cu doar citeva zile inainte o situatie asemanatoare cind era sa moara calul in miinile mele. Deci era foarte periculos sa leg calu undeva si sa plec dupa hribi. Acuma eu nu mai tin minte tot ce a fost vara asta. Stiu ca traiam cite un miracol in fiecare zi. Dar nu le mai tin minte pe toate si ar fi prea multe de povestit. Daca as fi scris in fiecare zi miracolu zilei da se tineau minte , dar eu atunci nu mai aveam calculator si nescriindu-le multe s-au uitat. Eu cistigam pe zi cam 200-300 mii , uneori si o suta. Flori erau putine iar hribi aproape deloc alergam toata ziua prin paduri nestiind unde sa caut. Odata vad eu ceva galben pe un deal aici linga casa. Urc acolo si vad flori de arnica multecit vezi cu ochii numai flori. M-am aruncat pe ele la cules c-o disperare de detinut de Auschwitz care vede parca o sansa de eliberare. Ma intepau mereu albinele care erau pe flori si ma durea intepatura dar ridicam degetul spre cer si ziceam : Doamne ! Vindeca asta ! si durerea disparea aproape pe loc. Nu-mi puteam permite luxul sa ma doara degetele ca trebuia sa muncesc incontinuu si repede aveam nevoie de miini santoase. Si asa era greu . Macar stiu ca era tare frumos. Am muncit atunci non-stop de la prima raza de lumina si pina la ultima . Nu mai conta ca era ploaie culegeam ca disperatul . Alergam cu genti cu sacose cu tot ce puteam sa duc florile acasa. Am umplut toata casa de flori in ligheane in balie pe mese peste tot toata casa era plina de flori. Asa o bucurie aveam cind vedeam mormanele alea de flori din casa ma simteam asa de bine si in siguranta ca aveam asa o bogatie ! Am cistigat atunci un milion intr-o zi , a doua zi am mers iar la cules acolo si am mai cistigat 500 mii dar au venit si alti doi oameni si au cules si ei terminindu-se imediat lanul de flori. Tre sa fii rapid la cules altfel ti le iau altii de subt nas. Nu-mi venea sa cred ca chiar cistigasem un milion intr-o zi. Daca as mai fi avut sansa asta in 20 zile scapam sa cumpar terenul . Tinta mea erau 20 milioane sa cumpar terenul ala pentru asta ma luptam ca disperatul pentru orice banut. Necazu era ca trebuia sa ma tin si dupa cal nu puteam munci ca ma chinuia calul si eu pe el. Trebuia seara sa ii pun mincare in grajd. Si n-aveam unde sa cosesc oleaca de iarba nicaieri. Ma duceam calare la vreo doi kilometri la deal si ma bagam intr-o mlastina si cu cutitul taiam smocuri de "coada-calului" cu care umpleam un sac si apoi il duceam acasa. Nu puteam merge cu coasa acolo ca nu pot merge calare pe cal si cu coasa si cu sacu de iarba. Asa ca ma duceam doar cu cutitul sa tai oleaca iarba pentru cal. La cal ii place cel mai mult "coada-calului" ca de fiecare data cind vede pe marginea drumului o planta din aia se opreste si o maninca numai pe aia. Asa ca macar ii aduceam numai delicatese. Iarba obisnuita n-o puteam taia cu cutitul prea usor dar coada-calului fiind innalta de jumate de metru se putea taia usor cu cutitul. Dar iaca adusul mincarii in fiecare zi de la 2 kilometri oleaca de iarba taiata cu cutitul era munca multa imi lua vreo 2 ore hranitul calului si ma oboseam peste masura alergind in toate partile. Eu eram istovit

inca din primavara in care muncisem acolo la gardul ala de sus in ploaie. Acuma macar aveam mincare buna , excelenta avem bureti si mamaliga in fiecare zi . Am mincat aproape numai hribi toata vara . Am fost la Iasi la nunta lui Bogdan. Mama aflind ca am niste bani a vrut sa-mi ia banii ca sa mi-i pastreze ea. Mi s-a facut groaza de asa ceva. Adica aveam si eu un banut cistigat cu atita chin si suferinta si pina si pe ala voia sa mi-l smulga din mina. Ca tot ea imi pastreaza grijulie si multe sute de milioane in banca si tot ea imi pastreaza si chiria de pe apartamentul meu si acuma in loc sa ma ajute cu ceva ea ar vrea sa-mi fure pina si munca mea. Am intrebat-o cu groaza : mama dar daca tu imi iei banutii astia tu nu te gindesti oleaca , eu ce maninc acolo , nu imi trebuie oare si mie un ban de-o piine cum vrei tu sa-ti dau tie banii astia ? Am fugit repede inapoi la munca dar s-o terminat sezonul florilor si nu mai cistigam nimica. Nu mai stiu ce treaba aveam eu cu Adi , un baiat ce il vazusem odata pe drum. Stiu ca am intrebat eu pe Tanase unde sta Adi si mi-o zis o casuta acolo la deal. Si m-am dus acolo. Adi m-a primit cu multa bunavointa. Era foarte bine acolo la el , fiindca locuia singur fara parinti si mai venea si Iuli un copil de 14 ani , si altii mai tineri incit era asa un loc cu prieteni de-o virsta cu mine. In fine mai corect spus de-o mentalitate cu mine ca eu is om batrin am 36 ani , dar ca mentalitate eu cred ca is mai copil decit Iuli. Adi m-a luat cu el la hribi , eu eram deprimat ziceam ca eu nu voi gasi nici un hrib ca n-am noroc. Am mers toti patru eu Adi Iuli si Cipri. Era placut sa am din nou prieteni , adica oameni cu care sa vorbesc. De cind plecase Emanuel eu vorbeam doar cu calul. Intr-adevar n-am gasit nimica atunci dar ei au impartit atunci banii lor cu mine desi eu nu gasisem nici un hrib. Si m-au mai luat si alta data cu ei la hribi si am inceput sa cistig si eu cite ceva dar nu prea mult , citeva sute. Odata zice Cipri : miine mergem in locu cutare ca acolo n-a fost nimeni de doua zile. Eu disperat dupa bani m-am sculat inaintea lor si pe intuneric aproape m-am dus la locu de care spunea Cipri ca vrea sa mearga. Si am gasit hrib dupa hrib o multime de nu-I mai puteam duce. I-am ascuns undeva si am continuat sa culeg pina cind m-a luat spaima imi era frica ca cistigam prea mult , si imi era rusine ca am furat oarecum pe Cipri si Iuli si ma gindeam ca uite ma pedepseste Dumnezeu ca am furat . Incit m-am pus in genunchi si am zis Doamne te rog iarta-ma ca am furat si nu-mi mai da atitia hribi ca mi-e frica sa cistig asa de multi bani deodata ! Am cistigat atunci 2,2 milioane intr-o singura zi ! In viata mea de cind sint eu n-am cistigat vreodata asa de multi bani . Eu ca inginer cistigam 2 milioane pe luna nu intr-o zi. Apoi cind am devenit mare de tot , cel mai bun inginer cu premiul intii pe tara , am ajuns la un salariu maret de 4 milioane pe luna si ma credeam cineva, ca eram inginer ! Si acu 2,2 milioane intr-o zi! Se vede ca Dumnezeu mi-a implinit totusi dorinta si n-am mai cistigat niciodata atit de multi bani intr-o zi. Altii cistigau mult , eu mai putin , dar eram multumit. Eram chiar fericit. Fiindca familia Velecico pe linga ca m-au ajutat sa cistg bani la hribi mi-au mai facut si un mare bine si au primit calul meu cu ai lor si acuma Soimu era in sfirsit liber ! Total liber alergind prin munti cu o turma de cai. Eram foarte fericit sa-l stiu pe Soimu meu liber. Imi facem griji uneori pentru el cind ploua tare afara. Iti dai seama cit m-am chinuit cu el cind statea in grajd si se uita afara printre gratii la iarba cea verde si frumoasa , acuma in sfirsit nu se mai uita printre gratii la iarba verde ci alerga liber cu o turma de cai prin iarba verde.

Pina atunci Soimu nu fusese liber niciodata. Mereu inchis in grajd sau in curte , iar pe drum nu scapam o clipa fringhia din mina. Imi era frica ca daca scapa fuge de mine. Pina cind odata fiind in sat am legat calul de un stilp mai la o parte iar eu am intrat in magazin sa cumpar piine. Cind sa ies din magazin Soimu ma astepta la usa. Rupsese capastrul si venise la usa magazinului , asteptind sa-I dau piine. Vazind ca nu fuge ci vine dupa mine atunci pentru prima data am inceput sa am curajul sa-l las liber. Pe drum inapoi am lasat oleaca fringhia din mina si l-am lasat sa pasca iarba liber . Pina atunci il scoteam la pascut asa ca pe catel in lesa doar cu fringhia in mina mea. De atunci am mai indraznit sa-l mai las liber cite un pic. In prima clipa mi-a fost frica sa-i dau drumu cu caii lor. Cind i-am dat drumu s-a dus la cai si au inceput sa necheze violent . Apoi deodata Soimu s-a intors cu spatele si a pocnit cu copitele pe un armasar urias. Ala s-a intors si el si zbang si el doua copite in Soimu . M-am speriat ca se omoara intre ei . Caii lu Velecico erau niste dinozauri de doua ori mai mari decit calu meu , daca o namila din aia se pune cu Soimicu mi-l omoara. Pai iti dai seama ce forta are o copita de cal din ala ? Rupe oasele. Atuncea l-am prins imediat pe Soimu si l-am luat cu mine hotarind fiind sa nu-i mai dau drumu. L-am legat mai incolo in padure si m-am dus la hribi. Cind m-am intors am gasit numai un capat de fringhie , a rupt funia groasa si a fugit inapoi la turma de cai. Am fugit sa-l caut. L-am vazut pe un deal mai la o parte de turma de cai. M-am dus acolo si l-am observat o vreme sa vad ce face el si ceilati. A meu era nebun tare parca era scapat de Socola-gratii dar ceilati cai desi mai mari ca el s-au dovedit a fi niste gentelmani si l-au primit intre ei. Atunci cind am vazut ca caii l-au acceptat i-am scos capastrul de pe cap si l-am lasat acolo. A doua zi foarte speriat am alergat acolo la Velecico intrebind : Unde-i Soimu ? L-ati vazut ? Ei mi-au raspuns Lasa , nu-ti mai fa griji pentru el . De acuma Soimu e in lumea lui. L-am mai vazut odata alergind pe un deal cu caii si pe urma gata , vreo citeva saptamini nu l-am mai vazut. Parca pierdusem o bucata din mine. Pentru prima data de cind aveam calul m-am linstit . Pina acuma avusesem mereu grija calului in suflet , un stress permanent , acuma m-am relaxat . Dar nu m-am simtit singur . Acuma aveam si eu prieteni mergeam cu ei la hribi aveam cu cine discuta , si era foarte bine acolo in bordeiul lui Adi. Aveam si mincare buna acolo , si lapte , era o viata minunata asa .Cistigam acuma multi bani pe zi , cam 500 pe zi uneori si milionul. Era tare frumos acolo la hribi parca era un fel de joc , culegi ciupercute si cistigi bani . Era obositor sa alergi prin munti dar totusi era o munca foarte bine platita. L-am mai vazut dupa o vreme pe Soimu pe drum. Eu bucuros strig dupa el : Soimu ! Soimu ! Dar el distant si rece domnia sa , a trecut pe linga mine prefacindu-se ca nici nu ma cunoaste. Acuma , domnia sa era regele cailor. Caii ceilati se uitau mirati la mine si la Soimu zicindu-i parca lui Soimu : Cine-i asta ? Ce are cu tine ? Asta e stapinu tau ? Iar Soimu le raspundea : Da de unde nici nu-l cunosc pe asta . Apoi Soimu imi zicea mie : Oliver du-te de aicea ca rid caii de mine daca-si dau seama ca tu esti stapinul meu. Acuma is imparat aicea intre cai eu is seful turmei , nu pot sa-i las sa creada despre mine ca eu ascult de un copchil. Noi intre noi , e alta treaba , dar de fata cu astia , nu te recunosc ca esti stapinul meu. Am fugit repede si i-am adus zahar. Caii ceilati se uitau mirati ce-i da oare ala lu Soimu sa manince ? Am vrut sa-i servesc si pe ceilalti cu zahar cubic , dar aia nu stiau de

asa ceva. Cind intindeam mina spre botul lor se speriau credeau ca vreau sa-i lovesc . Ca asa sint ei obisnuiti cu stapinii lor. Numai un minzoc mic nestiind de frica omului a venit cu incredere la mine si a mincat zahar din plama. Apoi au plecat iarasi in drumu lor. Avind acuma prieteni , nu se putea sa nu am si probleme. Caci cu oamenii discuti si fara sa vrei apar conflicte. Eu neputind sa mint , atunci la orice vorba ziceam adevaru si numai adevaru. Iar asta e bineinteles intotdeauna un dezastru. Dindu-si seama oamenii ca eu ma cred un mare Sfint atunci Iuli m-a intrebat asa direct precum Caiafa pe Hristos : Esti tu un Sfint ? Eu am spus rizind ca Nuuuu ! Eu nu sint un Sfint. Eu is un Super-Sfint. Eu sint mai mare decit toti Sfintii ! Atunci Iuli s-a suparat pe mine voia sa ma arunce in pirau. A mai aruncat pe unu in pirau se juca cu un copil de virsta lui si nus ce a zis ala iar Iuli s-a enervat si deodata l-a aruncat in pirau. De ridea toata lumea de ala cum se udase leoarca. Iuli nu-i baiat rau dar e indraznet asa , ca un ied de capra. Si pe Adi voia odata sa-l arunce in pirau , se joaca is copii. Dar si pe mine tot in pirau ? Totusi eu is om batrin am acusi 40 ani Aflind ca eu scriu tot ce traiesc , Iuli m-a intrebat adica tu vei scrie si despre noi ? Eu zic da desigur. Si ce anume vrei tu sa scrii despre noi ? - Pai eu deja am scris despre voi mai demult , am laudat-o pe mama ta ca e o taranca desteapta care a citit toata cartea mea. Atunci Iuli s-a dus acasa si m-a spus lu maica-sa. Ea furiosa s-a luat pe urma de mine zicind : - Mai Oliver da cum ma faci tu pe mine taranca ? Dar eu am locuit in oras am fost directoare la nu mai stiu ce institut militar , am studii , am fost la simpozioane stiintifice , cum poti sa zici despre mine ca-s o taranca ? Asta drept sa zic a fost o totala surpriza pentru mine macar ca-s eu mare profet iaca n-am stiut. Vezi omu in ciubote si cu haine de lucru normal ca zici ca-i taran. De unde puteam eu sa stiu ca Dar ar fi trebuit sa-mi dau seama. Ca am vazut biblioteca in casa lor cu carti. Si ma uitam mirat gindind ia te uita mai ce tarani extraordinari ! Iti dai seama ? Tarani cu biblioteca ! Asa ceva n-am mai vazut niciodata. Am fost in casele multor tarani si la toti am vazut de toate vaci sarmale cai masini dar bibilioteca n-am vazut la nici un taran. Si ma gindeam ca uite Velecico astia is niste tarani extraordinari iata o dovada vie ca si taranii ar putea fi destepti daca vor. Dar iata ca Profetu a gresit. Taranii nu citesc carti. De aia e o insulta sa zici cuiva taran. Dar sa stiti ca visul meu de-o viata era sa fiu si eu un taran. Ma uitam cu invidie la aia care adunau finul , as fi vrut si eu sa fac asta ca imi placea foarte mult la adunat fin , eu sincer va zic ca chiar as fi platit bani ca sa adun si eu fin. Dar eu nu puteam , eram la oras , stateam la birou in fabrica si ma uitam pe geam la altii liberi afara pe deal cum adunau finul si ma simteam ca la puscarie privind la libertatea altora. Ma simteam foarte chinuit la birou. Deci eu toata viata mi-am dorit sa fiu taran. Nu in sensul de prost ci in sensul de munca fizica la cimp afara in soare pe iarba in aer liber. Pentru mine a fi taran mi se parea asa un vis frumos. Doamna Velecico mi-a interzis categoric sa scriu ceva despre ei. Eu atunci m-am enervat tare , gindind ia stai oleaca dar cum adica tu ii interzici lu Dumnezeu sa te judece? Asa ceva nu se poate . Vei zice lasa ca la judecata de apoi are sa ma judece Dumnezeu nu acuma adica abia dupa moarte. Si daca te-as judeca acuma eu iti fac un rau sau un bine ? Ca la Judecata de Apoi nu mai poti sa mai schimbi nimica .

Si cum imi pui tu mie asa pumnu in bot ? Eu in carte la mine scriu ce vreau nu-mi porunceste nimeni mie in cartea mea ! Macar aicea isi liber sa zic ce vreau. E cartea vietii mele e jurnalul meu personal cum poti tu sa-mi interzici mie sa imi tin eu jurnalul meu zilnic ? Toata viata mea de mic copil am scris tot ce am trait. Eu am senzatia ca daca nu scriu o bucata de viata atunci se pierde. Mi-e pur si simplu frica daca nu scriu ce traiesc. Mie cind mi-a poruncit paduraru asa ceva sa nu mai scriu nimic despre el atunci iam facut imediat o poveste de vro 70 pagini asa de frumoasa ca nu i-a mai trebuit niciodata sa mai vorbeasca ceva cu mine. Dar cind m-a rugat cineva frumos : Te rog nu scrie nimic despre mine , despre acela n-am scris nimic . Pentru ca m-a rugat frumos . Ca asa e Dumnezeu daca il rogi iti da , dar daca ii poruncesti . atunci Iti da !!! Dumneata zici ca esti o intelectuala si nu o taranca ? Pai daca dumneata ai citit cartea mea in alea 4 pagini despre Einstein , acolo eu ti-am anulat diploma de bacalureat si dumitale si tuturor oamenilor din aceasta lume. Teoria relativitatii se invata in clasa a 12-a. Atunci cind ai invatat teoria asta trebuia sa ridici doua degete in sus si sa spui domnu profesor Einstein a gresit ! Atunci da aveai dreptul sa te numesti intelectuala. Dar fiindca nu ai facut acest lucru , atunci ai luat o diploma de liceu falsa bazata pe o greseala. Si atunci inseamna ca toate diplomele de bacalaureat trebuiesc anulate. Toate ! Clar ? Deci nu mai exista intelecuali , toti sinteti niste tarani ! Ar trebui sa vi se retraga toate diplomele si sa vi se ofere in schimb la toti intlectualii Diplome de . Prosti. Prost cu 12 clase Prost cu facultate Prost cu Doctorat Prost Academician doctor honoris causa Eu in alea 4 pagini nu am demonstrat doar ca Einstein a gresitasta nu-i asa de important ca e omeneste a gresi ci acolo am demonstrat ca voi toti oamenii sinteti foarte prosti , dar prosti tare de tot , nu oleaca. Acolo am demonstrat ca oamenii rag de prostie. Ca erare humanum est , dar perseverare diabolicum est. Adica omu a gresit ca era om dar voi , zeci de miliarde de oameni ati perseverat 100 ani in aceasta greseala. Voi macar va dati seama cit de timpiti sinteti ? Desigur ca nu fiindca prostu nu e prost destul daca nu si fudul. Dupa ce ca rageti de atita prostie incit nici macar nu ati fost in stare sa cititi si sa intelegeti alea 4 pagini atit de simple , voi inca mai aveti si pretentia ca va numiti , auzi la ei , intelectuali ! Nimeni pe lumea asta nu mai are voie sa se creada destept ! Ni-meni ! Desigur nimeni in afara de mine , eu is singurul care am dreptul sa ma numesc intelectual pe lumea asta de idioti. De fapt nici macar eu. Acuma fiindca muncesc ca si voi am devenit si eu la fel de prost ca voi fiindca munca indobitoceste omul. Am fost intelectual cind aveam 20 ani dar acuma sint batrin si mintea nu mai zboara ca in tinerete vorba ceea : fost-ai lele cind ai fost Acuma sint si eu doar un taran la fel ca voi. Si nu pricep cum adica , ce am ajuns eu aicea un fel de paparazzi ? De aia care filmeaza cu camera ascunsa sa-i faca de ris pe oameni ? Pai eu din cite stiam un artist e de obicei platit de oameni sa-i imortalizeze. Adica daca un pictor face un tablou , nu inteleg face ceva rau oamenilor ? Eu ma gindeam ca daca scriu despre voi asta e o rasplata pentru voi. Dumneata ai spus ca am scris o carte foarte frumoasa. Si adica te temi ca daca as scrie si despre dumneata ar fi cartea mea ar deveni urita ? Ti-e chiar asa de rusine de tine insuti incit ti-e frica sa te uiti in oglinda altui suflet ?

Uite unu pe aici in sat chiar m-a rugat chiar sa scriu si despre el ceva. Mergeam calare pe drum si un om striga la mine sa opresc ca are sa-mi dea ceva. Eu am vrut sa opresc dar calul nu a vrut sa stea si cum calu e seful atunci am mers si eu unde vrea calul. Dar omu a alergat dupa mine cu o bucata de salam in mina si mi l-a dat zicindumi : Te rog scrie si despre mine ceva in cartea ta ! Eu i-am zis : Ce vrei sa scriu despre tine ? El zice Nu stiu , scrie tu acolo ceva ca am auzit ca esti bun tare. Eu ii zic : Dar omule nici macar nu te cunosc ! El zice : Ma cheama Bursuc ! Adica era ceva cam in genul: Pomeneste-ma Doamne cind vei veni intru Imparatia ta. Am luat salamul i-am multumit si am plecat mai departe. Eram bucuros ca eram cam asa ca in pozele alea cu Mihai Viteazu cind venea calare pe cal si il intimpinau oamenii cu piine si sare , asa era obiceiul. Cu diferenta ca Mihai Viteazu nu era flamind ca mine , atuncea era in primavara cind n-aveam mincare aproape deloc ca nu erau inca iesiti buretii eu fiind atuncea Imparatul As Hali Salam Danam. Ei uite acuma am si salam. Cu o zi inainte gasisem pe o banca o punga cu niste piine . Am luat-o si ziceam in gindu meu , ei Doamne e buna piinea dar ce pacat ca nu era si niste salam in punga. Ei uite a doua zi alerga omu cu bucata de salam dupa mine pe drum. Asa ca nu inteleg , unii se roaga de mine sa scriu despre ei , iar Velecico se tem sa scriu despre ei ? De ce ? Doar nu mi-au facut nimic rau , ci dimpotriva m-au ajutat. Apoi ce o fi oare Bursuc mai breaz ca ei ? Sint si ei ca si toata lumea oameni obisnuiti cu care s-a nimerit sa mai intilnesc. Buni sau rai astia sintem . Astia is oamenii cu astia defilam ! De ce trebuie sa ne fie asa o mare rusine de noi insine ? Daca nu pomenesc in cartea mea despre ei atunci cum sa-si primeasca rasplata inaintea lui Dumnezeu ? A doua zi , am fugit repede la hribi dimineata incit am uitat sa mai maninc. Si dupa ce am predat hribii , am mai fugit inca o tura la hribi. Si pe urma eram lihnit de foame si sleit de puteri , si ma gindeam cu descurajare totala ca stai cind ajung acasa trebuie sa tai lemne. sa fac focul . si abia dupa aia sa pun hribii la fiert Simteam ca nu mai am putere sa mai fac si astea. Atunci doamna Velecico fara sa stie cit de foame imi era mi-a dat ceva de mincare caci la ei predam hribii. Si in vreme ce mincam am fost atit de multumit si bucuros de mincarea aceea incit mi-a fost rusine de gindul ca voi scrie despre ei si am zis in mintea mea : Fie ! Nu voi scrie despre voi , caci fiecarui om ii implinesc dorinta. Eu doar nu vreau raul nimanui. Daca asta doreste atunci asa sa fie ! Macar ca totusi nu faceam nimic rau dupa mintea mea. O vorba a lu Cipri insa merita amintita. Ca avut o foarte mare importanta pentru mine. Povestea odata Cipri de vremea cind era student si un profesor de botanica avea pretentia de la studenti sa stie numele latinesc al fiecarui fir de iarba. Si zicea ca asa ceva e complet absurd , profesorul ala era de acuma ridicol , adica daca el stie astea ce trebuie sa le stie toata lumea ? Vorba asta m-a facut sa ma simt eu insumi ridicol. Caci eu tot ziceam ca nu pot trai printre oameni ca oamenii is foarte prosti si eu sint prea destept ca sa traiesc impreuna cu asemenea prosti. Adica eu aveam pretentia de la oameni ca pina si baba Axenia sa stie fizica relativista ca daca nu stie atunci e o proasta. Dar are dreptate Cipri , eu is chiar de acuma ridicol . Eu am pretentia sa stie o baba de la tara teoria relativitatii ? Ea stie sa mulga vaca sa faca sarmale stie alte lucruri si fiecare om are rostul lui pe lumea asta. Adica poate ca oamenii ar trebui totusi respectati toti chiar daca is tarani ? Fiecare e destept in felul lui si la ceea ce stie el sa faca. Caci si oamenii de aicea zic de mine ca-s prost , prost tare de tot , si chiar au dreptate. Nici eu nu stiu ale lor . Uite de exemplu eu nu stiam la inceput sa pun capastrul pe capul calului. Iti dai seama ?

Un geniu , cu pretentia ca e cea mai desteapta minte a istoriei omenesti si nu poate sa puna un capastru pe capul unui cal ! Ma uitam si eu la capastrul ala il invirteam pe toate partile si nu puteam sa-mi dau seama pe unde se baga botul si pe unde se scot urechile din incilceala aia de curele ? Oi fi eu mare geniu dar inca nu inventasem capastrul . Tot un geniu l-a inventat si pe ala cindva. Cine stie cite zile si nopti nedormite s-a chinuit un om sa gindeasca pina a inventat capastrul ! Pina n-am vazut la altii iaca n-am stiut , oricit de geniu as fi fost eu uite ca eram totusi mai prost decit orice taran . Deci poate ca n-ar trebui sa mai judec oamenii asa ca-s toti foarte prosti. Desi adevarul e Chiar stiti voi care este adevarul ? Pilat l-a intrebat pe Iisus : Zici ca ai venit sa propovaduiesti adevaru . Si care e adevarul ? Iisus n-a raspuns nimic. A ramas o taina vreme de milenii o intrebare fara de raspuns la care toti preotii si predicatorii raspund la intrebarea aia cam anapoda zicind ca adevaru era chiar Iisus !!!??? Cam greu de priceput asta , nu ? Dar eu care pot vedea direct in mintea lui Dumnezeu eu pur si simplu stiu ce gindea Iisus atunci in clipa aia . El gindea asa uitindu-se la Pilat : Adevarul e ca esti foarte prost ! Nu-mi fu destul surpriza cu doamna taranca intelectuala ca ma trezii si cu Adi deodata ca zice si el : Eu cind mi-am dat licenta Eu am sarit ca ars , zicind cum mai si tu incepi de acuma ? Si tu ma ? Cu licenta ? De unde mai tu licenta ? Eu credeam ca Adi are 4 clase gindeam despre dinsul ca e un baiet foarte bun la suflet , da-i tare prost. Ca i-am zis odata : Mai Adi nu mai da cu picioru la hribii de-a doua ca e pacat , de la astia se inmultesc hribii , daca tu dai cu picioru in ei se sfarma si nu mai dau spori . din hrib iese un praf care se imprastie in jur dus de vint si unde cade acolo ies alti hribi. Tu nu vezi ca unde-i un hrib de-a doua in jurul lui apar altii? Daca tu ii sfarmi pe astia cum sa se mai inmulteasca hribii ? El insa zice : Nu-i adevarat hribul nu are seminte , asta e o prostie ateista , hribul e asa de la Dumnezeu. Daca savantii astia chiar ar sti ceva atunci ar trebui sa poata raspunde de exemplu de ce daca pamintu e negru iarba e verde ? M-am uitat atunci cu mare mila la el gindind ca baiatu asta nu are nici macar liceul facut. Asta-i cioban de la coada vacii care nu a auzit in viata lui , de fotosinteza , de clorofila care nu absoarbe o anumita lungime de unda a radiatiei electromagnetice , de adaptarea ochiului pe mijlocul spectrului vizibil , Adi nici macar nu stie cum ochiul omenesc vede obiectele si deodata hop si asta cu licenta ! Toi sinteti pe aicea intelectuali in ciubote ? Mai lipseste sa aud ca si Tanase si-a luat si el doctoratu la Oxford !

Revolutia cailor
Prin toamna s-o hotarit si parintii sa ma ajute. O venit tata si mi-o adus mincare. Am dus si eu ce am primit la tot satul. Pere si rosii. Impartind la toti a iesit dintr-o galeata de pere cam cite o para si o rosie de persoana. Lumea a zis ca niste pere atit de bune n-au mincat in viata lor. Numai la Taranu nu i-am dus nimica , nu stiu de ce , n-aveam nimica cu ei nici o suparare. Dar nu i-am dus nimic. Profet am fost , ca peste putin timp urma sa ma cert tare cu ei , dar ma intreb un profet oare simte viitorul dinainte sau il creeaza ? Ma duc eu bucuros la Adi si la Velecico sa le duc si lor un cadou , pentru prima data cind ii puteam rasplati si eu cu ceva pentru tot binele ce imi facusera , ma pomenesc brusc ca mi se porunceste categoric sa-mi iau calul inapoi acasa. Zicea Unchesu disperat : Vai ! vai ! uite cum maninca otava cosita Eu ma uitam la cal cu mare mirare si nu

intelegeam ce se intimpla , ce ai vrea sa manince ? A inceput si Iuli sa racneasca urit la mine nervos tare : Ie-ti uai calu de aicea ! Am ramas si eu blocat deodata asa in drum ca eu venisem bucuros cu cadouri la prieteni si m-am trezit deodata in plina panarama si blefturit ca o zdreanta. Apoi am priceput vag ce se petrece. Soimu spargea gardurile la oameni si intra cu toata turma de cai in otava. Dar tot nu puteam pricepe care-i problema ? Doar is caii nostri nu ? Caii nostri maninca iarba noastra , care-i problema ? Cum sa ne suparam ca maninca otava cosita ? Nu inteleg. Pai dar nu de aia cosim iarba ? Ca s-o dam la cai ? Si daca o maninca acuma verde proaspat cosita ce asa mare tragedie ? E mai buna acuma vara decit iarna cind e uscata. Deci , nu inteleg problema . Eu imi impart si piinea cu calu meu iar voi urlati ca maninca calu iarba ? Pai eu cind am avut o cutie de napolitane asa am impartit-o toata cu calul in mod cinstit : Una tie , una mie ! Ca intre prieteni ! Sacu de mere la fel l-am impartit un mar tie unu mie , iar Soimu zicea , nu nu-i bine imparteala asta mie trebuie sa imi dai mai multe mere ca eu is mai mare. Si ii dadeam mai multe. Apoi eu care dau mere la cal si napolitane si dulceata de gutui , si ciocolata , si felii de lamiie tavalite prin zahar si castraveciori murati si varza murata cum oare sa inteleg eu pe altii care fac criza de nervi ca Soimu maninca iarba ? E chiar culmea ! Adica nici macar iarba nu dam la caii nostri ? Eu iarna trecuta fiindca nu mai aveam zahar cubic , inventasem niste bomboane speciale pentru cal. Aveam un sac de gutui si avind asa de multe am facut o dulceata cu bucati mari iar bucatile alea mari de gutui din dulceata le-am tavalit prin zahar si apoi s-o uscat si s-o facut niste jeleuri delicioase care erau foarte bune si pentru mine , dar totusi erau special facute pentru cal. Deci iata ce bunatati dau eu la calu meu cind am . Jeleuri de gutui tavalite prin zahar ! Iar altii fac criza de nervi cind caii lor maninca iarba !!! Nu inteleg. Eu muncesc de-mi ies ochii si nu-mi cumpar macar mie macar o piine si pastrez banii ca sa-I pot cumpara mincare calului meu. Eu muncesc ca sa-i pot oferi calului meu cea mai buna mincare cu putiinta. Altii cum sint oare ? Adica ei in loc sa se bucure ca caii maninca otava , ei se supara ? Da de ce ? La alti oameni , calul munceste ca sa traiasca oamenii slujitorul munceste pentru stapini , dar la mine eu muncesc ca sa traiasca bine calul. In Imparatia lui Dumnezeu stapinul munceste pentru slujitorul sau . N-a muncit oare Dumnezeu sa faca lumea pentru noi ? Si Hristos nu s-a sacrificat pe el insusi din iubire pentru prietenii sai ? Si-a dat viata pentru prietenii sai zicind cind il arestau : Lasa-i pe ei , ia-ma pe mine ! Pastorul cel bun se da pe sine hrana lupilor ca sa scape pe oile sale. Eu insumi m-am dat pe mine insumi ciinilor sa ma muste ca sa salvez calul. Am sarit din copac jos si m-am dus spre ciini cu intentia clara sa ma muste pe mine nu pe cal. Si asta n-am gindit-o , am facut asta fara macar sa gindesc . Fiindca asa vad eu prietenia si stapinirea. Adica eu nu doar otava ii dau daca as avea la calul meu , ci insasi viata mi-am pus-o in primejdie . Dar in imparatia diavolului stapinul e un parazit care sacrifica pe altii ca sa traiasca el bine. Acela e un tilhar si un bandit nu un stapin adevarat. In Imparatia lui Dumnezeu lucrurile stau total invers. In crestinism Imparatul se sacrifica pe el insusi pentru binele subalternului . Din iubire la fel precum parintii se sacrifica pentru copii lor. Ce fel de parinte ar fi oare acela care ii cumpara o prajitura pentru copilul sau si cind vede pe copil ca maninca prajitura il ia la bataie , ca de ce-i maninca munca lui ? Pai nu

inteleg , nu de aia a muncit , nu de aia a cumparat acea prajitura ? Asa si cu otava cosita , nu de aia o cosim ? Doar pentru cai cosim otava , n-o mincam noi. Eu am zis lasati-l in pace sa manince ca am bani destui platesc totul , lasa-l sa manince cit pofteste. Fac cinste eu cu otava la toti caii nostri din banii mei. Dar ei , Nu ! Nu ne trebuie bani , ca bani avem si noi , ie-ti calu de aicea ! Eram complet nepragatit sa iau calu acasa . A lua calul acasa era o suferinta groaznica , tare de tot. Fiindca eu nu sint asa ca voi sa am terenuri si paminturi eu daca iau calul acasa inseamna sa ma intorc la suferinta din primavara. M-am rugat sa-l mai lase acolo macar o noapte sa ma gindesc ce sa fac si a doua zi o sa vedem ce facem. Dar a inceput sa racni Iuli la mine urit de tot : Ie-ti uai calu de aicea ! M-am rugat de Adi sa primeasca niste bani pentru paguba facuta de calul meu in livada lui. Dar n-a vrut , a zis fugi cu banii tai de aicea . A vrut doamna Velecico sa-mi dea un pachet de biscuiti primesera ajutoare europene si voia sa-mi dea si mie un pachet de biscuiti din pomana Europei. Dar Adi i-a zis : Nu-i dati biscuiti lu Oliver ! Ca ii da la cal ! Ei m-o intrebat : Tu chiar ii dai la cal biscuiti ? Eu le-am raspuns pai da ii dau si lu Soimu . Si atunci nu mi-o mai dat biscuitii mi i-o luat inapoi din mina zicnd : Daca dai si la cal atunci nu-ti mai dam nimica. Am ramas asa cu o pofta dupa biscuitii aia as fi vrut sa vad si eu de curiozitate cum or fi fost oare biscuitii europeni Dar ajutoarele europene nu-s pentru handicapatii mintali Numai cei bogati primesc ajutoarele pentru saraci caci asa a zis Dumnezeu : cui are i se va mai da iar cui n-are i se va lua din mina pina si un biscuite dat de pomana. Era foarte nervos Tanase ca nici Maria nevasta lui n-a primit ajutoare europene desi ea chiar e bolnava tare de tot are handicap grav nu jucarie ca mine si zicea Tanase ca aia de la primarie impart ajutoarele dupa cheful lor. Si Paiusii ziceau ca s-o suparat lumea pe ei , ca cica au primit mai mult decit altii fiindca copiii lor lucreaza la primarie . Ce panarama de la niste amariti de biscuiti ! Deh , nu bine ziceam eu in Legea Existentei ca toate sistemele de ajutor social sint proaste ? De aia ziceam sa se deie o lege clara de ajutor social cu aceiasi bani pentru toata lumea . Legea mea e justa si corecta , si nu permite nedreptatile si favoritismele dar cine ai vrea sa-l bage in seama pe Imparatu Lumii ? Asa ca in lipsa Imparatului-geniu , adica in lipsa unor legi clare si juste atunci certati-va si furati-va si faceti-va de rusine ! Serios , oare dreptul meu la ajutoarele publice unde-i ? Acuma nu-mi trebuiau mie biscuitii aia europeni caci acuma aveam si eu bani destui dar eu nu cheltuiam nimic , mincam numai bureti cu mamaliga , nu cumparam nici macar o piine ci pastram fiecare banut cu mare zgircenie ca sa cumpar terenul acela. Ma gindesc ca odata demult ma intilnisem cu Tanase pe drum , el venea din sat de la cumparaturi. Si ne-a servit pe toti cu napolitane mi-a dat doua mie doua lu Emanuel si doua lu Soimu. Nici macar prin cap nu i-a trecut lu Tanase sau altcuiva ca ar putea sa nu dea si la cal sau ca ar putea sa dea mai putine napolitane la cal . A impartit frateste la toata lumea fara discriminare intre cal si oameni. Ba inca Soimu vazind ca-s bune voia sa ia toata punga cu napolitane de la Tanase , de rideam cu totii . Cum de Tanase a putut sa deie atunci napolitane cu ciocolata la un cal ? Probabil ca e boier mare Tanase daca da napolitane la cai iar Adi si cu Velecico or fi oameni saraci saraci cu 20 vaci In fine , am zis ca nu scriu nimic despre ei dar uite ca tot am scris.

Am zis ca vin a doua zi sa-l ajut pe Adi sa repare gardul. Vin eu de dimineata el lucra la gard . Zice el : Uite vezi cum ne invrajbeste Diavolul Eu ii zic Mai Adi degeaba faci tu gard aicea ca calul meu tot ti-l rupe , nu exista gard care sa reziste la calu meu , calu meu e nazdravan rupe si lanturi de fier si garduri , nu am ce-i face. Eu am patit odata ca muncisem si reparasem un metru de gard rupt de Soimu. Dupa ce am terminat de muncit imi stergeam sudoarea de pe frunte si priveam multumit la cal zicind Gata de acuma te-am prins aici , esti prizonier ! Iar calu se uita la mine ironic si zice : M-ai prins? Daaa ? Is prizonier ? Ia priveste tu oleaca ce fel de prizonier is eu aicea : Si apuca usurel delicat cu dintii de o scindurica scutura putin si deoadata cad jos 20 metri de gard ! Mi-am pus miinile in cap zicind Doamneeee ! Ce ma fac eu cu asa un cal ? A cazut gardu in fata lui ca zidurile Ierihonului nu doar o bucata ci tot gardul ! De la un capat la altu al curtii. Eu voiam sa-I zic lu Adi atunci ca dupa ce facem gardu pe urma trebuie sa fac si eu rugaciune la Dumnezeu ca sa nu mai intre calul acolo. Doar asa poate sa tina gardu. Ca nimica nu se poate face fara rugaciune la Dumnezeu. Dar n-am mai apucat sa mai zic asta ca Adi s-a enervat si zice : Apoi daca eu fac gardu acuma si el il rupe iarasi nu mai intereseaza a cui o fi , ii trag o bataie de nu stie ce-i cu el. Eu ii zic Adi mai bine taci din gura nu rosti asemnea vorbe ca ma tem pentru tine sa nu patesti ceva. La care Adi a inceput sa racneasca furios : Ia lasa-ma cu prostiile astea ! Adica ce calu tau e Sfint de acuma nu ? Adicai tu chiar te crezi cine stie ce mare Sfint de acuma , nu ? Atunci deodata brusc i s-a oprit drujba. Degeaba tragea de sfoara ca nu mai pornea. Avea benzina dar nu mai voia sa mearga. Eu ii zic Vezi Adi ? Vezi cum te bate Dumnezeu ? Abia ti-a iesit vorba pe gura si uite cum pe loc ti-a murit drujba . Atunci el sa- infuriat tare de tot si mi-a zis : Tu vrei sa iti demonstrez ca eu acuma pe loc iti tai capu la cal si nu patesc nimica ? (fie vorba intre noi Adi nu apucai sa-mi tai tu capu la cal ca daca chiar incercai sa faci asa ceva te omoram eu inainte sa te atingi tu de calul meu , ca eu tin la calu asta asa ca arabu din El Zorab ) Atunci insa n-am mai zis nimic m-am dus direct la cal l-am luat si am plecat de acolo. Soimu necheza puternic si incontinuu dupa turma lui de cai ce raminea in urma. Mergea dupa mine blind ca mielul , dar necheza c-o durere sfisietoare dupa prietenii lui care ramineau in urma. Strigatele calului rupt de turma lui de cai mi-au adus asa o durere de mare in suflet caci retraiam si eu toata durerea despartirii de oameni. Caci la fel si pe mine m-o luat Dumnezeu de lant si m-o rupt dintre oameni , m-a despartit de prieteni de femeia care o iubeam , si am mers dupa Dumnezeu vrind nevrind , dar m-a durut tare. Am avut asa o mare deceptie cu Adi asta caci credeam ca Da , credeam ca Adi se va mintui . El mi-o spus mai demult : Nu te astepta de la mine sa am eu vreo mare traire crestina. Dar eu nu l-am crezut atunci ci eu am crezut ca doar smerenia lui il face sa zica asa ceva. Adi avea niste momente cind vorbea uneori despre Dumnezeu se transfigura la chip si semna cu actorul ala din filmul Iisus din Nazaret. Avea aceiasi ochi albastri aceeasi privire incit parca simteam ca Iisus a coborit in inima lui si si-a facut casa acolo , la fel ca si in mine . Iar acuma m-a durut foarte tare sa vad ca nici acesta nu se va mintui si ca nici un om din lumea asta nu se va mintui. Atunci a venit peste mine o durere atit de mare incit am inceput a plinge si m-am lasat pe jos in mizeria din grajd si am plins jumate de zi incontinuu. A venit calul mine si m-a apucat cu dintii de haine tragind de mine si

zicind : Nu mai plinge stapine ca n-a murit nimeni. Iar eu i-am zis Cum sa nu pling Soimule daca vad ca nimeni de pe lumea asta nu se va mintui ? Am iesit din grajd ametit dindu-mi seama abia atunci ca se facuse amiaza. Ma durea capul tare de la plinsul acela . M-a durut capul doua zile dupa aia. Am dus calul in livada lui Petrea. Din fericire acuma nu mai eram chiar ca in primavara cu calu in drum caci arendasem o gradina unde coseam finul si aveam unde sa scot calul la pasune. Am cosit iarba iar calul venea din urma mea si imprastia brazdele de fin mincind ce-i placea din brazdele cosite. Ma uitam multumit cum minca calul finul ce-l coseam si ma minunam cum de altii se pot supara pe asa ceva ? Pai doar nu tot pentru el il cosesc ? Eu ma bucur ca maninca din brazdele cosite nu imi pare rau. Pai eu asta primavara ca sa hranesc calul alergam 2 kilometri la deal de taiam oleaca de iarba cu cutitul si trebuia sa muncesc o ora pina faceam un sac de iarba sa am ce da peste noapte la cal si acuma cum sa nu ma bucur ca manica calul din brazdele de iarba ? Oare nu scrie in Biblie sa nu legi gura boului care treiera ? Soimu uite ma ajuta la munca ca imprastie brazdele. Altfel trebuia sa muncesc eu sa le imprastii. Nu inteleg de unde atita rautate in inimile oamenilor. Oamenii nu is rai numai cu caii lor dar ei sint rai si cu copiii lor , si is rai si cu ei insisi , se chinuie pina si pe ei insisi. A doua zi pe cind lucram in livada la cosit Soimu vede in departare turma lui de cai Alearga ca racheta la deal si de pe virfu dealului necheaza prelung dupa caii lui. Atunci au venit toata turma incoace si s-au intilnit bucurosi nevoie mare nechezind de-o parte si de alta a gardului. Eu am vrut sa-i primesc pe toti inauntru in livada . Pe mine nu ma deranjeaza daca-mi maninca turma de cai otava sau finul. Eu m-as fi bucurat ca Soimu ar fi fost din nou fericit cu prietenii lui. Voiam sa le ofer la toti un banchet cu otava in cinstea prietenului lor. Dar cind ma duc sa le deschid poarta zice Dumnezeu Nu ! Nu baga caii inauntru , nu ai voie. Eu mirat , nu stiam ce sa cred , adica de ce nu ? Aici am platit , e iarba mea fac ce vreau cu ea , daca nu-i primesc ei in livezile lor atunci ii primesc eu in gradina mea de ce sa nu-mi dea voie Dumnezeu ? Poate n-am auzit bine. Atunci am zis : Hai sa verific daca chiar asa e voia lui Dumnezeu , si am aruncat cu banul. Banul a cazut ca n-am voie sa dau drumu la cai. Raspunsul asta nu mi-a convenit. Am mai aruncat odata. La fel. Am mai aruncat inca o data. La fel. Atunci am zis Doamne daca nu ma lasi sa dau caii lor inauntru , atunci macar lasa-ma sa scot afara pe Soimu. Dar Dumnezeu zice nu , nici asta nu ai voie. Am aruncat iar cu banu. Si a cazut ca nu aveam voie. Am mai aruncat inca o data cu banu , dar tot nu aveam voie. Deci de cinci ori la rind banul mi-a interzis sa pun caii impreuna. Atunci impotriva vointei lui Dumnezeu nu ma pot pune. Apoi am vazut armasarul acela mare a lui Velecico ca sa inceput sa se impinga in gard incercind sa darime gardul sa-l scape pe Soimu din inchsoare. Ma uitam bucuros la incercarile armasarului de a rupe gardul zicind in gindul meu Haide uriasule ! Hai darima odata gardul asta. Hai uriasule ! Hai ! Impinge mai cu putere ! Dar oricit se proptea uriasul in gard , gardul nu voia sa se rupa macar ca iti dai seama ce forta avea un gigant din ala. Am hotarit sa plec de acolo , gindind ca gardul e putred nu are cum sa reziste prea mult si e mai bine sa fiu plecat sa nu fiu de fata cind o sa cada gardul. Eu as fi fost tare bucuros sa-mi sparga si mie gardul caii lor ca sa ma pot duce sa le zic uite si caii vostri au spart gardul meu , deci acuma sintem chit si nu doar a meu e vinovat ca sparge gardurile. M-am dus acasa am tras un pui de somn si dupa citeva ore m-am dus sa vad ce s-a intimplat cu caii . Ma asteptam sa fie plecati de mult caii si gardul

rupt dar cind colo gardu era intreg si caii tot acolo de-o parte si de alta a gardului. Am fost dezamagit zicindu-le : Ce faceti , n-ati reusit sa darimati zidul Berlinului ? Degeaba esti asa de urias mai gigantule , atita putere ai si n-ai putut da jos un putregai de gard vechi ? Si tu Soimule ? Nici tu ma nu esti in stare ? Eu n-am voie de la Dumnezeu sa-ti dau drumu dar tu chiar esti prost sa stai aicea ? Ce fel de spargator de garduri esti tu ? Am mai stat pe urma cu ei acolo si am vazut ca turma de cai din drum nu avea ce minca , stateau acolo flaminzi in drum , faceau greva foamei facind acolo miting de protest pentru arestarea lui Soimu. Le-am zis Daca tot nu sinteti in stare sa rupeti gardul de ce nu plecati de aicea. Duceti-va la pasune si lasati-l pe Soimu. Si mi-a raspuns iapa lu Velecico zicind , Nu putem pleca , fiindca e prietenul nostru , care-i arestat acuma pentru greselile noastre. Soimu a fost pentru noi un deschizator de drumuri care a spart gardurile pentru bine nostru , e imparatul care s-a luptat sa ne fie noua bine , am mincat toti din otava dar acuma el plateste pentru pacatele noastre. Calul nu vorbea dar avea o privire atit de expresiva incit parca se citea in ochii lui ce voia sa spuna. Si am intrebat pe cai Cum mai ? Oare voi chiar va dati seama de asa ceva ? Voi chiar va dati seama ca asta s-a luptat sa sparga gardurile pentru binele vostru ? Dar voi sinteti animale , sinteti dobitoace nu aveti inteligenta , nu ati citit carti , voi nu puteti intelege asa ceva ! Si au zis caii Ce inteligenta trebuie ca sa iti dai seama ca si noi am mincat din otava cea interzisa dar numai el e pedepsit. Si vazind cum caii stateau acolo la gard suferind impreuna cu prietenul lor , mi-au dat lacrimile , gindindu-ma ca oamenii n-au atita suflet cit acesti cai. Cind pe mine m-au bagat la gratii , nimeni nici un prieten n-a venit in vizita acolo la gratii la mine asa precum caii astia au venit dupa prietenul lor. Imi amintesc cum prietenii mei au intors capul in alta parte cind m-au vazut. Vad chipul omului vad privirea lui , am muncit impreuna cu am baut impreuna , am fost prieteni dar vazindu-ma acolo in genunchi in fata Mitorpoliei , prietenul a intors capul prefacindu-se ca nici nu ma cunoaste. Si iata acuma acesti cai , aceste dobitoace fara suflet cu se arata acuma avind suflet cu mult mai presuus de cit o fiinta omeneasca care e mai prejos decit un animal. Cum sa nu plingi cind vezi ca mai exista prietenie pe lumea asta. Zicea Adi ca caii nu merg in rai fiindca nu au suflet , dar oare nu au dat oare acuma caii dovada de mai mult suflet decit orice om ? A venit vreun om , vreun frate intru Hristos sa stea subt gratiile spitalului de nebuni si sa faca Greva foamei asa cum uite ca pina si niste cai sint in stare s-o faca pentru prietenul si eroul lor ? Daca caii nu merg in rai fiindca nu au suflet , cum oare ar putea sa mearga in rai crestinii care s-au dovedit a avea chiar mai putin suflet chiar decit niste animale ? Fiindca crestinii , macar ca-s impartasiti si botezati si unsi cu mir sfintit si cu toate alifiile dar tot degeaba ca iata , crestinii n-au facut ce au facut acesti cai. Degeaba toata impartasania degeaba botezul , degeaba discutiile evanghelice , degeaba cintarile religioase , degeaba mantrele duhovnicesti precum rugaciunile inimii repetate de mii de ori pe zi , ca iata cu nimic nu v-au inaltat sufleteste toate acestea , iata oamenilor , rusine sa va fie ca niste cai v-au dat o lectie de prietenie . Caci spre deosebire de acesti cai oamenii n-au inteles ce am facut eu n-a inteles nimeni ca pentru ei si pentru copiii lor am facut ceea ce am facut , ci toti neintelegind ce fac eu , au zis ca sint nebun.

Ei , oamenii care citesc carti si invata pe la scoli despre legende precum a lui Prometeu titanul care a furat focul de la zei pentru binele oamenilor si a fost pedepsit de zei si oamenii care au atita inteligenta in capu lor degeaba citesc degeaba gindesc caci tot nu inteleg ceea ce iata niste simpli cai au inteles. Pentru cai Soimu era un erou nu un nebun. De aia stateau acolo flaminzi linga gard si nu plecau fiindca intelegeau ce a facut Soimu pentru ei , intelegeau ca Soimu era un Prometeu al cailor care a furat otava zeilor pentru poporul sau , si acuma a fost intemnitat pentru binele ce l-a facut alor sai , un adevarat conducator care s-a luptat ca sa le fie bine celor din turma lui. Am cerut voie de la Dumnezeu sa merg macar sa vorbesc cu Velecico sa-I zic ca caii fac miting de protest in fata gardului meu si nu vor sa plece de acolo . M-am rugat de Velecico sa ma lase sa-I dau drumul lu Soimu afara cu prietenii dar nu a fost de acord. Au mers la vale sa-si ia caii lor de acolo dar cind mergem la vale vedem ca Soimu iesise din curte. Si atunci Velecico a zis ca daca a scapat , sa-l las atunci cu caii. M-am dus la el si i-am zis cu bucurie Ce ai facut mai Soimule , mi-ai spart si mie gardul ? Bravo mai Spartacus ! Pe tine trebuia sa te cheme Spartacus , sparge-garduri. Bravo , asta inseamna sa fii un cal sfint , sa spargi garduri ca sa le amintesti tuturor oamenilor ca pamintu nu i-a lor ci a lui dumnezeu si orice gard e un furt de la Dumnezeu. Tu Soimule faci exact ce am poruncit eu in cartea mea in Legea Pamintului. Asa am poruncit eu Sfintilor sa faca sa sparga toate gardurile oamenilor si sa incalce toate proprietatile. Si macar ca tu Soimule n-ai citit cartea mea iata ca tu implinesti legile mele inocmai cum am poruncit sa se faca. Meriti mintuirea calule caci desi esti doar un cal ai facut faptele Sfintilor. La pagina 862 din cartea mea asa scrie poruncit de la mine si de la Dumnezeu : sariti gardurile vilelor de lux cu aceasta carte in mina si refuzati sa plecati de acolo ca-i dreptul vostru conform Legii Pamintului Si iata calul meu chiar a implinit cuvintele ce eu le-am poruncit oamenilor sa le faca . Eu in toata cartea mea am sustinut ideea ca un Sfint trebuie sa le arate la aomeni adevarul. Oamenii isi construiesc niste reguli de obicei gresite . Iar un Sfint trebuie sa sparga toate regulile gresite ce si le fac oameni. Iar ca sa spargi o regula trebuie curaj mare si obraznicie multa. In mod normal asta era datoria mea sa sparg gardurile oamenilor. Trebuia cind mi-o spus Velecico ca i-o spart calul meu gardurile trebuia sa iau un topor si sa sparg tot gardul nu o bucata. Omu proprietar de pamint e un hot de la Dumnezeu. Pamintul ar trebui sa fie un bun comun al tuturor oamenilor , asa ca in comunism. Orice proprietate privata este un furt din proprietatea comuna. Nu vorbesc aici filosofie diferenta intre filosofie si religie e data de puterea miracolelor care arata vointa lui Dumnezeu. Peste citeva luni de la aceste intimplari oamenii au prins pe Soimu si l-au pus in lanturi ca spargea garduri. Si atunci vazind pe Soimu in lanturi s-a suparat insusi Dumnezeu tare pe oameni . Zicnd indrazniti sa puneti calul sfintului in lanturi , nemernicilor ? Ei las ca va dau Eu voua proprietati ! Si a suflat un vint puternic peste sat darimind aproape toate gardurile desfiintind astfel toate proprietatile si facind astfel comunismul crestin cu de-a sila , si atunci calul meu a pascut liber victorios asupra rautatii oamenilor , in toate livezile din imprejurimi ale tutror oamenilor nemaitinind cont de nici o proprietate , dovedindu-le oamenilor ca Dumnezeu e cu el fiindca in final Soimu meu a biruit oamenii si cu ajutorul lui Dumnezeu Soimu si-a impus el vointa peste oameni si nu oamenii peste el .

Vai ! Un an si jumatate a trecut de la rindurile de mai sus , timp in care eu n-am mai scris aproape nimic. Cite miracole s-au pierdut in bezna uitarii. A venit iarna apoi primavara , vara , toamna si acu e iarasi iarna si abia acu s-a nimerit sa mai scriu oleaca. E revelionul. Trebuie sa ma duc acusi in grajd sa beau un pahar de sampanie cu Soimu. Eu imi pun un pahar lu Soimu ii pun un lighean de sampanie ciocnesc paharul cu ligheanul si pe urma bem amindoi sampania. De fapt nu-i chiar sampanie e un vin de la tara , dar il amestec cu oleaca de apa il indulcesc cu zahar si iese bun. Anul acesta mi-e rusine ca nu mi-am tinut promisiunea. Anul trecut de revelion iam promis lui soimu ca vom avea anul asta o casa a noastra si ca vom bea sampanie adevarata cumparata de la magazin , nu vin de la tara . Dar nu am reusit sa-mi tin promisiunea. Am muncit cit de mult am putut n-am tinut nici Duminica si nici sarbatorile am muncit sa fac casa si grajdul. Dar n-am reusit sa termin. M-a lovit un lemn si mi-a rupt o coasta si am fost bolnav multa vreme incit nu am mai putut munci. Acuma cind scriu aceste rinduri intleg si eu de ce mi-a rupt dumnezeu o coasta. Fiindca asa ca si alta data Dumnezeu mi-a facut timp liber ca sa gindesc si sa scriu. Ca Dumnezeu imi zice Oliver scrie ! Eu ii zic Doamne n-am timp sa scriu n-am timp sa gindesc ca tre sa muncesc incontinuu. Dumnezeul meu se supara cind face miracole care ramin nescrise. Si Dumnezeu a rabdat cit a rabdat pina ce o fi zis : N-ai timp Oliver ? Ei las ca-ti dau eu timp ! Si m-o pocnit cu ditamai bradul peste spinare. Dar nici asa cu coasta rupta tot n-am putut sa mai stau linistit sa am timp liber ca m-o fugarit oamenii la munca. Eu ii ziceam lu Adi asa ceva ca ar merita sa-I faca asta dumnezeu , sa-l pocneasca cu vreun brad de sa-l lase paralizat , ca sa aibe timp sa gindeasca la nemurirea sufletului. Eu ii ziceam lu Adi ca munceste prea mult dar eu munceam si mai mult decit el. Dar Dumnezeu se vede ca-I bate pe cei ce-I iubeste. Fiecare om ce se naste pe lumea asta are dreptul sa traiasca. Iar calul meu spargator de garduri s-a luptat pentru drepturile oamenilor.

9 aprilie 2011 Azi ma trezisem pregatit sa urc sus pe munte la lucru cind aruncind privirea pe geam vad zapada afara . Ningea . Am gindit : Doamne , nu-mi amintesc sa fi cerut vremea asta. Imediat a stat ninsoarea si a iesit Soarele stralucind incit in citeva zeci

de minute s-a topit zapada fiind totul verde. Dar desi era soare si senin , m-a apucat lenea as fi vrut sa stau acasa in pat e greu de urcat muntele si de muncit acolo dar ma simteam vinovat ca-s lenes si vazind Dumnezeu ca vreau sa stau acasa , atunci ca sa nu ma simt vinovat ca n-am mers la munca atunci a dat iar drumu la o ninsoare de speriat ceva de groaza , un intuneric si o vijelie , incit in zece minute s-a acoperit totul de zapada incit ma bucur ca mi-a fost azi lene si nu m-am dus. Daca ma prindea vreme asta acolo sus era de jale , ca-i departe de casa. Deci doua miracole mari pe azi. Intii ca s-a facut brusc din iarna primavara in zece minute la cererea mea , apoi ca s-a facut din primavara iarna tot in zece minute la cererea mea. Ce putere am ! In zece minute pot schimba anotimpurile prin simpla dorinta inconstienta. Vai ce rau imi pare ca n-am facut poze , si sa scriu ora la care au fost facute pozele ! Uite fac acuma poze la ora 11.40

Dimineata era zapada si fiindca ma gindeam ca nu poruncisem eu sa fie zapada atunci imediat a disparut toata . La ora 10.30 era totul verde si stralucea soarele pe cerul senin , era o minunata zi de primavara si trebuia sa ma scol sa ma duc sus , dar imi era imi era asa o lene ... incit din cauza lenii mele am dorit inconstient sa fi fost azi zapada si intr-o clipa s-a pus iarasi zapada. Intotdeauna o sa ma intreb un Profet presimte viitorul sau il creeaza ? Eu am simtit viitorul sau l-am facut ? Sau doar am avut noroc ca m-a fost azi lene ? Judecind mai bine eu zic ca Profetul chiar face viitorul. Adica vremea a fost cum am dorit eu. Ma intreb oare as mai putea face smecheria asta o data ? Adica sa fie iar in 10 minute iarba verde ? Ca sa pot face poze Hai Doamne , da-mi si o poza acuma cu iarba verde s-o adaug in carte. Fa inca o data sa fie azi verde din nou totul! La ora 12.06 scris dorinta asta.

12.25 iesit soarele 14.10 iarba verde !!! curg stresinile Nu-s chiar 10 minute au fost 2 ore , dar totusi dorinta e implinita , am acuma pozele pe care nu le-am putut face dimineata cind tot verde a fost. Spre seara am scos oleaca calu si l-am dus la apa. Nu mai aveam voie sa il duc la apa ca iesise iarba verde si imi era frica sa nu-mi faca scandal paduraru ca ii stric iarba , dar am crezut ca trag o fuga repede si n-are vreme sa ma vada. Dar m-a vazut si-o venit

imediat in curte facindu-se ca are treaba cautind probabil sa ma certe c-am scos calu la apa. Eu m-am ascuns in casa gindind ca poate n-o veni sa-mi bata la usa , dar eram stressat , insa pina sa vina el sa bata la usa deodata rapid o venit iarna s-o pus deodata o vijelie de ninsoare si-un puhoi de zapada cadea din cer ca in citeva clipe s-o acoperit iarba si rideam de padurar cum se prefacea ca munceste afara pe viscolul ala ca n-a apucat sa plece ori sa faca ceva , taia ceva cu drujba si dupa ce am vazut zapada asternuta m-a lasat frica gindind ca acuma n-are decit sa vina sa-mi bata la usa sa-mi faca scandal ca-i zic : Ce vrei domle , ce iarba iti strica calu meu , tu nu vezi ca-i zapada afara ? Ai zis ca iarna am voie cu calu in curte ! Ce putea sa-mi mai zica acuma ? Putea sa-mi zica oare ca cu 5 minute inainte nu era zapada ? Ha , ha , ha ! Ce viata jalnica tre sa duca asa un Mare Profet ! Sa ajunga sa prefaca deodata vara in iarna numai de frica ca a scos oleaca calu din grajd in curte Nu-s oare eu exact ca cei din filmele cu X-man ? Storm putea face asta. Dar aia era film era fantezie era imaginatie. Iata ca si eu pot face asta in realitate nu in film. Si chiar pot chiar e adevarat si ma bucur asa de tare ca chiar exista Dumnezeu si ca tine atit de mult la mine , ca imi dau lacrimile de bucurie. Doamne , multumesc doamne ca multe ai facut pentru mine .

Ora 20 In 5 minute ! Intotdeauna asa fac cu paduraru. De fiecare data cind imi zice ca n-am voie cu calu in curte atunci se face instantaneu iarna si calu meu zburda prin curtea lui spre necazu padurarului , caci iarna curtea i-a mea si vremea mi se supune instantaneu. Asta toamna ma rugam de el sa-mi deie voie cu calu in curte si el nu voia. L-am rugat atunci macar la iarna sa-mi dea voie si el a zis la iarna da Atunci daca la iarna am voie atunci trebuie sa fie iarna acuma ! a zis Dumnezeu in gindu meu ! si dupa ce-am vorbit cu El intr-o ora era zapada si calu meu zburda liber prin curte. Si-n primavara m-a certat ca nu facusem curatenie si imediat s-a intors iarna inapoi si iar calu a iesit afara liber. Dar totusi ca azi n-am trait niciodata sa fac iarna-vara de asa multe ori. Ora 8 ora 10 ora 12 ora 14 ora 20

Na-am poruncit mi-e lene oare chiar pot eu padurar in curte eu sa fie zapada ! stapini vremea ? calu la apa Primele 2 poze adica ora 8 si 10 ca atunci n-am facut poze , is doar copii ale celor de la 12 si 14 dar oricum asa a fost vremea , alba si verde. Pentru cei care vor si alte dovezi desi cuvintul meu e dovada suficienta totusi uite o bucata dintr-un Print-screen din Total Commander unde se vede numele pozelor si data si ora salvarii lor de pe telefon.

Ora 11.49 , 14.11 si 20 04 pe 9 aprilie 2011. Acuma asa ceva oricum s-ar putea truca usor dar pentru mine e o dovada . Asa cum si profetiile din cartea mare tot la fel cindva ma uitam la data ultimei slavari a textului care imi dovedea mie insumi ca scrisesem dinainte cele ce urmau sa se intimple . Adica nu puteam zice ca intii am vazut ce-a fost si pe urma am scris , ci data ultimei salvari imi dovedea mie ca chiar sint Prooroc. Fiindca data salvarii textelor era inainte de a se intimpla evenimentele proorocite de mine. A doua zi tot ninge. Voiam sa merg in sat la cumparaturi dar n-am putut. Luni iarasi ninge si e zapada mare . De ce ninge ? Eu intotdeauna caut o logica la vreme , caut sa vad ce ratiune face azi sa ninga. Dumnezeu exista si ma iubeste deci de ce ninge ? Ce bine vrea sa-mi faca mie Dumnezeu ? Ma opreste de la munca. Nu zic e foarte placut sa stai in pat sa te odihnesti sa imi refac trupul chinuit de munca. Si rememorez in minte niste ginduri. Ultima data pe munte zice Dumnezeu nu iei drujba jos ? Eu ii zic , de ce ? Miine doar vin inapoi aici la munca . Uite ca n-am mai putut merge si era bun daca luam drujba jos. Si alta vorba cind cerusem vreme buna sa pot munci si Dumnezeu mi-a promis o saptamina de vreme buna , si intr-adevar a fost o saptamina numai soare. Dar acuma de ce ninge ? Poate ca n-ar trebui sa fac o casa prea buna acolo sus. Cind vine stina la vara ma tem ca imi distruge casa , imi pot sparge geamul si usa pot sa dea si foc la casa . Daca ei anu trecut mi-o rupt pina si dintii de la grebla si mi-au sfarimat galeata , apoi iti dai seama ce ura si ce rautate au oamenii aia impotriva mea ? Ciobanii aia distrug orice gasesc acolo orice obiect cit de mic de fara valaore tot il fac bucati. Mi-e frica sa duc sus geamul si usa si tabla. Anu asta as vrea sa muncesc puternic la hribi sa pot cumpara pamintul sa scot afara stina de acolo. Era mai bine daca nu construiam nimic acolo. Dar aici jos nu pot locui , si aicea am o ura si dusmanie pe toti oamenii. Ca m-au dat afara din sat. Aici jos nu pot locui , sus nu-i terminata casa , Dumnezeu nu la lasa s-o termin unde vreti mai oameni si Dumnezeu sa stau si eu pe lumea asta ? Vreau sa ma duc sus Doamne ! Scoate-ma dintre oameni ! Ajuta-ma !

- Daca vrei sa te scot dintre oameni de ce ai dat telefonul ala cui nu trebuia ? - Asta-I motivul pentru care ninge acuma ? - Nu. Ninge ca sa te odihnesti si nu mai fii stressat caci casa se va face oricum si fiindca vreau ca sa mai scrii. Tare nu-mi place cind muncesti si nu scrii. Munca ta e scrisul ce faci pe munte e doar o joaca. Mai lasa oleaca joaca si mai lucreaza si pentru Mine putin. - Of mai Doamne , da grea ii viata intre oameni ! Trebuie sa muncesc de-mi ies ochii ca sa am si eu un loc a meu pe lumea asta . Vreau sa plec cit mai repede de aici . Mi-e scirba de oameni. Nu zic nu , imi prinde bine un concediu ca eram obosit si trupul meu avea nevoie de odihna . Dar nu-i timp de odihna , acusi vine stina eu acolo n-am gard si n-am casa ce fac?

Eu nu-i pot suferi nici pe ceilalti oameni care macar ca se cheama crestini ei nu cred in mine ca as fi si eu de la Dumnezeu . Daca eu nu-s profet atunci aproape nimeni nu-i . Ce voi nu vedeti ce aiureli biiguia Ezechiel prin Biblie ca un nebun ? Si Ioan in apocalipsa iarsi biiguie niste deliruri fara cap si coada. Am vazut destui din astia pe la spitalu de nebuni si pe la cluburile de paranormali si mi-e greata de asa niste oameni considerati profeti. Nu zic ca n-ar fi. Dar ia uite oleaca la cartea mea si la cartile lor. Sta cineva sa compare oleaca una cu alta ? Dar cine vrei tu sa compare ? Axenia zicea ca ea nici n-a citit macar capitolu cu Supararea Padurarului. Apoi cu asa oameni asa credinta. Ei cica au credinta ! Au credinta in prostia lor nu in Dumnezeu . Zice mie ca-s puturos ! Dar ei oare nu sint puturosi de pute pamitu sub ei ? Ca folos ca au taranii curatenie in casa si haine curate pe dinsii si maninca din farfurii curate ca tot put , pute prostia din ei. Iisus zice in pilda cu Marta si Maria , se povesteste ca Marta era o femeie care trebaluia prin casa spala farfurii , facea mincare , spala haine , in vreme ce Maria puturoasa nu spala haine nu spala blide , ea statea degeaba si asculta ce zicea Iisus. Iar Marta enervindu-se ii zice lu Iisus : Iisuse ia zi-i si lu Maria sa treaca la treaba sa munceasca si ea ! Atunci Iisus ii raspunde : Marto , de multe lucruri te ingrijorezi tu da numai unul singur trebuie . Adevarat iti zic ca Maria si-a ales pe cel bun. Deci Iisu zice ca cel mai important lucru e sa asculti ce zic Dumnezeu toate celelalte vin pe urma. Nu este bine sa faci intii treburile gospodarsti si pe Dumnzeu sa-l

lasi la urma , eventual nici macar nu mai ai timp deloc de Dinsul. As fi vrut sa merg si de eu de Pasti la Biserica sa vad ce fac oamenii aia acolo dar tare ma tem ca mi-a fi greata de dinsii. Eu cind am fost in Iasi la biserica n-am putut sta caci mi-a fost scirba mi-a fost asa o greata de prostia lumii si de spurcaciunea sufletelor lor incit n-am putut suferi sa stau la slujba de inviere. Axenia zicea : Eu pot suferi sa maninc din farfurie murdara , eu intotdeauna spal farfuria din care maninc. Apoi de Pasti se tinguia Vai ce bolnava sint ! Vai ce mi-e rau ! Cred ca nu mai apuc Pastele ! Dar n-a vut sa inteleaga de ce era bolnava macar ca era evident. Era bonava pe moarte fiindca a indraznit sa nu citeasca foile ce i le-am dat eu. Asa precum Emanuel a dat foc la cartea mea fara s-o citeasca asa si ea n-a vrut sa citeasca ce am scris. Ea a zis ca ea ride de ce scriu eu. Da , desigur eu scriu umoristic , e sanatos sa ridem , dar pina la un punct. Dincolo de o limita devine foarte priculos sa rizi. Cindva Dumnzeu era asa de temut de oameni incit numai daca punea cineva mina pe Chivotul Legamintului murea pe loc. Murea de frica. Si acuma sa-ti dea un om niste foi care contin vorbele lui dumnezeu si omul caua i se dau sa nu le citeasca apoi n-ar fi asta o batjocura catre Dumnezeu ? Pe min ma enerveaza tare oamenii care nu citesc si nu gindesc. Numai cit imi amintesc de vobele lu Brindusa care zicea : Eu n-am citit Evanghelia ! Eu nu stau sa buchisesc carti ! Apoi eu sa am o putere de a pedepsi atunci eu pe o fiinta ca aia as bate-o cu ciomagu in fiecare zi vreme de 100 ani numai pentru vorba asta ! D-apoi cineva s-a chinuit sa scrie ca tu sa nu citesti ? Pe vremea lu Ion Creanga asa citeau taranii carti cu ciomagu , la scoala copii erau batuti strasnic cu ciomagu ca sa citeasca carti. Cu cit mai mult ar trebui sa pedepseasca Dumnezeu prostia oamenilor ? Eu am avut o matusa ortodoxa bisericoasa care la fel ca toti oamnii imi tinea mie lectii de religie cu tupeu mare . Ca ea era sigura pe crdinta ei ortodoxa . Avea cancer , era pe moarte si ortodoxa sigura pe ea tot tipa la mine ca ea stia religia mai bine ca mine si batjocorindu-ma zicind ca sint nebun. Dupa moarte s-a aratat in vise de groaza lu mama , chinuindu-se in iad , plingind si cerind ajutor. Si alta sora de-a mamei a auzit-o strigind-o din mormint ziua in amiaza mare . Cu siguranta daca exista un iad matusa aia a mea a intrat acolo ca nu-si mai gasea linistea nici in mormint fiindca m-a batjocorit pe mine. Asa de incrincenati sint oamenii pe religia lor asa de siguri sint pe ei incit nici macar nu au frica de iad. Emanuel a indraznit sa-mi da foc la carte. El zice ca se teme tare de iad. Dar daca se teme de iad atunci cum a avut curajul sa dea foc la cartea mea ? E foarte mare curaj sa iei vreo atitudine in religie ca infrunti iadul. Eu daca am luat atitudine si am indraznit sa fac religie , eu am facut-o cu mare frica la inceput , imi era groaza de fiecare vorba ce o scriam ca fiind de la Dumnezeu , ma durea capul de frica ca am indraznit eu sa vorbsc in Numele Lui , si imi era frica sa nu gresesc ca sa nu primesc osinda. Si am cautat pe cit am putut sa nu gresesc. Da oricit m-am staduit eu tot am gresit. Dar altii fac religie fara nici o frica de Dumnezeu. Orice babuta care a citit si ea vro carte scrisa de vrun Sfint si gata , ei sint deodata asa de siguri pe dinsii si fanatici incit nu ezita nici o clipa sa arda orice carte care contrazice ideile lor.