STUDIUL ARUNCĂRII CORPURILOR

DUPA O DIRECŢIE ORIZONTALĂ

SCOPUL LUCRĂRII

În urma realizării practice a acestei lucrări de laborator se verifică ecuaţia de mişcare a unui

corp aruncat pe direcţie orizontală, determinând viteza iniţială v0 prin măsurarea directă a bătăii şi
comparând-o cu cea calculată teoretic, înscrisă pe scala gradată a dispozitivului experimental.

CONSIDERAŢII TEORETICE

Se consideră un corp plasat în originea unui sistem de coordonate xOy, corp care este

aruncat pe direcţie orizontală cu viteza inie direcţie orizontală cu viteza inţială v0 (figura 1).

v0
x
x
O Coordonatele corpului în momentul în care atinge
solul sunt:

 
v x  v0 x  v0 t (1)
y
 1
v y  gt 2 . (2)
 2
vy
y

Figura 1

Eliminând timpul între relaţiile (1) şi (2) se obţine expresia vitezei v0 :

x
v0 
t
2y 2y x g
t2  t  v0  ; v0  x (3)
g g 2y 2y
g

DESCRIEREA DISPOZITIVULUI EXPERIMENTAL

- Dispozitivul experimental este alcătuit din două tije fixate în suport "T" (1). De acesta este
prinsă tija cu scală (2) pentru măsurarea unghiurilor, de care este suspendată prima bilă (5). Pe
tija verticală a fost fixată şi cealaltă tijă, la nivelul bilei suspendate şi pe care, cu ajutorul unui
suport (6) , va fi aşezată cea de-a doua bilă în dreptul celei dintâi (figura 2).

1
 Figura 2

- Bila de pe suport se va apropia de cea suspendată până când o va atinge, fără însă a o mişca sau
a o indepărta de pe suport. Punctul de tangenţă dintre cele două bile trebuie să se găsească pe
linia ce uneşte centrele acestora, iar această linie să se găsească in plan orizontal. De probă, se
ridică foarte puţin prima bilă şi se lasă liberă astfel încât să o ciocnească pe a doua. Se va urmări
ca ciocnirea să fie perfect centrală.

MODUL DE LUCRU

- Se scoate pendulul din echilibru la unghiul  faţă de verticală, ales arbitrar, după care se lasă
liber.
- Bila pendulului va ciocni perfect elastic bila de pe suport, imprimându-i acesteia viteza sa, bilele
fiind identice. Bila de pe suport va fi lansată astfel într-o aruncare orizontală cu viteza v0.
- Pentru a vizualiza urma lăsată de bilă în cutia de aterizare se va folosi hărtie indigo plasata peste
o foaie de hârtie albă.
- Se măsoară cu ruleta bătaia de la verticala locului lansării (determinată cu ajutorul firului cu
greutate) până la punctul de aterizare. Se vor efectua 10-15 lansări pentru acelasi unghi, în
vederea reducerii erorilor de măsură. Dacă se obţine o dispersie a punctelor de cădere, este bine
să se ia în calcul distanţa până la centrul grupului de puncte obţinut.
- Se repetă experienţa pentru mai multe unghiuri de lansare, comparându-se valorile asfel
calculate ale vitezelor iniţiale , conform relaţiei (3), cu cele înscrise pe scala vitezelor, scală
care constituie şi raportor în acelaşi timp.
- Se calculează bătaia şi viteza,şi se compară cu cele determinate experimental.
- Rezultatele obţinute experimental se trec în tabelul următor:

2
 v 0 v 0
Nr.det.  [º] y[m] x[m] v0 exp.[m/s] v0 teor[m/s] [%]
v0 [m/s]

CALCULUL ERORILOR

În vederea determinării erorii absolute se porneşte de la relaţia vitezei iniţiale:

g
v0  x ,
2y
care mai poate fi scrisă şi astfel:
g 1
v0  x .
2 y
Logaritmând, se obţine:
g
ln v0  ln x  ln  ln y 1 2 .
2
Diferenţiind şi cunoscând g = 9,8 1(≈ 10) m/s2, avem:
dv 0 dx 1 dy
  .
v0 x 2 y
Trecând la valori finite mici, pe care le adunăm pentru a obţine cazul cel mai nefavorabil, se obţine
expresia erorii relative maxime:
v0 x 1 y
  ,
v0 x 2 y
iar pentru eroarea absolută maximă, înlocuim pe v0 în expresia de mai sus:
g x x g y
v0  
2y x 2 2y y
şi pentru că Δx şi Δy, erorile absolute, au aceeaşi unitate de măsură, adică milimetrul,
Δx = Δy,
eroarea absolută pentru viteza iniţială este:
x2 g
v0  x .
2 2y
Erorile relative cu care se vor determina mărimile măsurate direct vor fi:
Δx = Δy = 1 mm = 10-3m.