PENDULUL LUI MACH

SCOPUL LUCRĂRII

În această lucrare se poate verifica, în acelaşi loc pe suprafaţa Pământului, legea

după care perioada de oscilaţie a unui pendul este invers proporţională cu rădăcina pătrată
din acceleraţia gravitaţională.

CONSIDERAŢII TEORETICE

Pendulul lui Mach este un pendul al cărui plan de oscilaţie poate fi înclinat, astfel
încât oscilaţiile se produc numai sub acţiunea acelei componente Gn a greutăţii G, care
este situată în planul de oscilaţie (figura 1).

A N

M
a B
b a,b


Gt

Gn α
D
Gn
G
M α
N
C

Vedere laterală Vedere în planul de

oscilaţie

Figura 1. Pendulul lui Mach

Într-adevăr, în fiecare moment putem descompune greutatea G = mg în două

componente: Gn = mg cosα , conţinută în planul de oscilaţie şi Gt = mg sinα ,
perpendiculară pe planul de oscilaţie. Ultima componentă este anulată de reacţiunea
legăturilor rigide (a, b din figura 1), astfel încât perioada oscilaţiilor este determinată de
Gn =mg cosα :

1
 λ
T '  2π , (1)
g cos α
de unde:
T 2 g cos 
  cos  , (2)
T '2 g
unde T este perioada de oscilaţie a pendulului în poziţie normală (neînclinat), iar T’
perioada de oscilaţie a pendulului înclinat cu unghiul α faţă d eorizontala locului. Astfel
se poate verifica , în acelaşi loc pe suprafaţa Pământului, legea după care perioada de
oscilaţie a unui pendul este invers proporţională cu rădăcina pătrată din acceleraţia
gravitaţională.

DESCRIEREA DISPOZITIVULUI EXPERIMENTAL

Corpul pendulului este suspendat prin două tije rigide a şi b, astfel încât el este obligat să
oscileze în jurul axei AB, planul de oscilaţie fiind planul mediator al segmentului AB
(figura 1). Cadrul rigid ABCD poate fi înclinat cu diferite unghiuri α faţă de orizontala
locului. Componenta Gn = mg cos α din planul de oscilaţie rămâne permanent paralelă cu
latura AD sau BC. Situându-se în planul de oscilaţie, vom avea un pendul obişnuit supus
forţei gravitaţionale Gn = mg cos α.

MODUL DE LUCRU

Se propune a se verifica relaţia (2). Pentru a determina perioada de oscilaţie, se

măsoară timpul unei serii de 20 – 30 oscilaţii mici Si se împarte acest timp la numărul
oscilaţiilor respective. Experimentul se realizează cu pendulul în poziţia verticală,
neînclinat, când se citeşte perioada T şi apoi cu pendulul înclinat sub diferite unghiuri,
detreminându-se perioada T’. Se va regla unghiul de înclinaţie din 5˚ în 5˚. Raportul
pătratelor perioadelor trebuie să fie egal cu cosinusul unghiului de înclinaţie ales. În locul
perioadelor se pot lua direct duratele unui număr egal de oscilaţii în cele două poziţii
(verticală şi înclinată).
Rezultatele se vor trece în următorul tabel:

Nr. de oscilatii ……………

Nr. det. α˚ T [s] T’ [s] T2/T’2 [%] cos α

1 0
2
3
4