A. TEORIA LUCRĂRII
Lu G1 �
h
h = = (1)
Lc T �l
Unde η - randamentul planului
Lu - lucrul mecanic util
Lc - lucrul mecanic consumat
T - tensiunea în fir (forţa activă) care deplasează corpul
în sus pe plan,
G1 - este greutatea corpului paralelipipedic ( forţa
rezistentă)
h - înălţimea planului înclinat
l - lungimea planului înclinat
În cazul mişcării uniforme (v = ct. ; a = 0) :
- pentru corpul m2 :
G2 T ' = 0 T ' = G2 T ' = m2 g (2)
G2 = m2 g
Dar T’ = T, deoarece firul are masă neglijabilă.
Scripetele îl considerăm ideal.
Rezultă:
T = m2 g (3)
1
G1 �h
Gt =
l
T N G1 Ff = 0
Se consideră Ff = 0.
Din (1) şi (2) rezultă:
G1 �
h G �h
h = = 1 (4)
m2 �g�l G2 �
l
B. DISPOZITIVUL EXPERIMENTAL
- plan înclinat, de unghi variabil, prevăzut cu un scripete fix la vârf,
cronometru şi riglă
- corp paralelipipedic
- fir de aţă inextensibil
- cârlig cu mase marcate
C. MODUL DE LUCRU
- se măsoară masa corpului paralelipipedic (m1), cu ajutorul
balanţei;
- se realizează montajul experimental din fig. 1;
- se măsoară lungimea (l) şi înălţimea (h) planului înclinat;
- se pun pe cârlig mase marcate (m2 – masa cârligului şi a
maselor marcate) până când corpul m1 urcă aproximativ uniform pe
plan, pornind datorită unei uşoare ciocniri pe placa acestuia;
- se efectuează mai multe determinări procedând la fel pentru
fiecare în parte.
- se trec toate măsurătorile în tabelul de mai jos.
D. TABELE DE DATE
Nr. G1 l h m2 G2 Lu Lc
η η¯ ηm
Det. (N) (m) (m) (kg) (N) (J) (J)
1.