VERIFICAREA LEGILOR MISCARII UNIFORM ACCELERATE

CU AJUTORUL PLANULUI ÎNCLINAT

SCOPUL LUCRĂRII

În lucrarea de faţă se determină experimental timpul, spaţiul şi viteza finală din mişcarea
pe palnul înclinat şi se calculează acceleraţia, verificându-se astfel legea spaţiilor şi legea
vitezelor într-o mişcare uniform accelerată.

CONSIDERAŢII TEORETICE

Din legile mişcării uniform accelerate putem simplifica aparatul matematic, pentru
anumite condiții, și anume:
a
legea spaţiilor s  t 2 (1)
2
şi legea vitezelor v  at (2)

legi care se pot verifica uşor cu ajutorul planului înclinat, unde corpurile au o mişcare uniform
accelerat, cu o acceleraţie mai mică decât acceleraţia gravitaţională. Condițiile în acest caz se
referă la viteza inițială a corpului considerată 0m/s.
Într-adevăr, se consideră greutatea G a corpului descompusă în cele două componente: G1
paralelă cu planul înclinat şi G2 perpendiculară pe plan; se observă că forţa activă care determină
mişcarea corpului este G1  G sin, iar forţa G2  G cos este anulată de reacţiunea planului
(figura 1). Conform legii a doua a lui Newton, forţa G1, imprimând corpului acceleraţia a, va
avea expresia G1  ma , iar greutatea G  mg , deci:
ma  mg sin sau
a  g sin (3)
adică 0  a  g.

A
S

h G1
α
G2
α
G C
D
B
Figura 1

1
 Dacă planul înclinat se continuă cu un plan orizontal, mobilul nu se va opri în punctul B
(la baza planului înclinat), ci se va deplasa datorită inerţiei pe planul orizontal cu o mişcare
uniformă si rectilinie (când frecarea este neglijabilă).

Legea mişcării uniforme este

s  vt . (4)

Viteza de deplasare în mişcarea uniformă este viteza pe care mobilul a avut-o în punctul
B, adică viteza finală din mişcarea uniform accelerată.
Se va determina experimental timpul, spaţiul şi viteza finală din mişcarea pe planul
înclinat şi se calculează acceleraţia mişcării folosind relaţiile (1) şi (2).
Prin compararea valorilor obţinute pentru acceleraţie se verifică în acelaşi timp legea
spaţiilor şi legea vitezelor în mişcarea uniform accelerată.
În lucrare se va verifica şi variaţia acceleraţiei cu înclinarea planului. Conform relaţiei (3),
pentru înclinările 1 şi 2:
a1  g sin1,
a2  g cos2,
de unde:
a1 sin 1
 .
a2 sin  2
Din figura 1 rezultă:
h1
AD h sin 1 h
sin    şi  s  1.
AB s sin  2 h2 h2
s
În concluzie:
a1 h1
 . (5)
a2 h2

DESCRIEREA DISPOZITIVULUI EXPERIMENTAL

Planul înclinat se compune din:

- sistem de două bare metalice paralele, cu o porţiune AB de lungime s căreia i se pot da
diferite înclinaţii şi o porţiune BC de lungime s’ , care rămâne orizontală;
- bila metalică;
- cronometru;
- raportor pentru determinarea unghiului pe care îl face planul înclinat (porţiunea AB) cu
orizontala (porţiunea BC);
- riglă pentru determinarea înalţimii de la care se da drumul bilei, faţă de orizontală.

MODUL DE LUCRU

1) Se înclină planul AB sub unghiul minim permis de dispozitiv şi se notează cu 1; se

măsoară înălţimea la care va fi plasată bila faţă planul orizontal (distanţa AD) şi se
notează cu h1.
2
 2) Se aşează bila în punctul A de unde i se dă drumul liber (viteză iniţială v = 0) şi se
porneşte cronometrul, această operaţie fiind efectuată de aceeaşi persoană, pentru
evitarea introducerii erorilor de măsură; cronometrul se opreşte în momentul în care
bila trece prin dreptul punctului B. Se notează timpul t1.
3) Se repetă operaţiile de la punctele 1) şi 2) pentru aceeaşi înclinare h1.
4) Se dau planului alte înclinări 2 şi 3 pentru care se citesc înălţimile h2, respectiv h3,
timpii t2 , respectiv t3 şi se efectuează alte două operaţii analoge celor de la punctele 1)
şi 2) pentru fiecare din cele două unghiuri alese.
5) Se repetă operaţiile de la punctele 1), 2), 3) şi 4), de data aceasta măsurând timpul
înregistrat de cronometru pentru deplasarea bilei pe planul orizontal BC. Se vor obţine
valorile corespunzătoare notate 1’, 2’ , 3’, h1’, h2’, h3’, t1’, t2’, t3’ .
6) Datele obţinute se vor trece în tabelul de mai jos:

2s s' v' Δa
h  t s a 2
t’ s’ v'  a Δa
t t' t a
[m] [º] [s] [m] [s] [m] [m/s2]
[m/s2] [m/s] [m/s2] [%]
h1 1
h2 2
h3 3

7) Se vor forma rapoartele:

a1 a1 h h
, , care se vor compara cu 1 , respectiv 1 .
a2 a3 h2 h3

8) Pentru un unghi  prestabilit efectuați pașii 1), 2) pentru 5 poziții aflate la înălțimea
h1i (i=1 la 5), se determină s1i = h1i/sin și v = s1i/t1i se reprezintă grafic s=s(t),
respectiv v=v(t). Folosind metoda celor mai mici pătrate calculați accelerația a din
cele două curbe. Comentați rezultatele obținute din cele două seturi de rezultate
experimentale.

În lipsa unui raportor specificați o metodă pentru determinarea unghiului .

3
 CALCULUL ERORILOR

Pentru prima lege:

2s
a ,
t2
ln a = ln 2 + ln s – 2 ln t;
da ds dt
 2 ;
a s t
eroarea relativă maximă va avea expresia:
a s t
 2 .
a s t
Înlocuind acceleraţia a din prima lege în expresia de mai sus, se obţine eroarea absolută
maximă:
2 4s
a  2 s  3 t .
t t

Pentru legea a doua:

v'
a ,
t
ln a = ln v – ln t;
eroarea relativă maximă:
Δa Δv ' Δt
 '  ,
a v t
s' Δv '
Δv ' Δs' Δt '
unde: v '  şi ' maxim este '   .
t' v v s' t'
Astfel expresia erorii relative maxime pentru cea de-a doua lege devine:
Δa ' Δs' Δt '
'
 2 ,
a s' t'
iar eroarea absolută maximă va fi:
 Δs' Δt ' 
Δa '  a '  2 .
 s' t' 

4
Erorile absolute pentru spaţiu şi timp date de aparatele de măsură sunt:
Δs = Δs’ = 1 mm = 0,001 m,
Δt = Δt’ = 0,001 s,
sin 1º = 0,0174
sin 2º = 0,0349
sin 3º = 0,0523
sin 4º = 0,0697.