STUDIUL FORŢEI ELASTICE

REPREZENTAREA GRAFICĂ A FORŢEI ELASTICE

ÎN FUNCŢIE DE ALUNGIRE.
DETERMINAREA CONSTANTEI DE ELASTICITATE

SCOPUL LUCRĂRII

Această lucrare practică de laborator ne ajută să calculăm forţa elastică F e

exercitată de un corp cu masă cunoscută asupra unui resort căruia îi determinăm
constanta de elasticitate k. Pentru verificare, presupunând cunoscută forţa elastică, se va
calcula constanta de elasticitate din panta graficului trasat pentru forţa elastică funcţie de
alungirea resortului.

CONSIDERAŢII TEORETICE

În timpul deformării unui corp, în el apar forţe elastice Fe egale ca valoare cu

forţele deformatoare F şi orientate în sens opus acestora (figura 1). Aşadar aceste forţe
sunt de forma:

Fe = –kx (1)

Forţa Fe proporţională cu valoarea deformaţiei

şi orientată în sens opus creşterii deformaţiei, se
numeşte forţă elastică.

Figura 1

Forţele elastice sunt forţe interne care apar între regiunile deplasate ale corpurilor
solicitate şi sub acţiunea cărora ele revin la forma iniţială. Un exemplu de forţă elastică
este forta care apare într-un resort de oţel supus unei deformări (întindere sau
comprimare). Figura 2 ilustrează forţa F care deformează resortul cu Δl = x şi forţa
elastică Fe = – kx care apare în resort şi care tinde să-l reducă la forma iniţială. În figura 3
este reprezentat graficul dependenţei de alungire (Δl = x) a forţei deformatoare , egală ca
valoare cu forţa elastică.

1
 Figura 2 Figura 3

Scriind expresia forţei elastice:

Fe = – kΔl (2)
şi ştiind că
Fe = F = G = mg, (3)

Din relaţiile (2) şi (3) se poate scrie expresia constantei de elasticitate a resortului:
mg
k= (4)
l

2
 DESCRIEREA DISPOZITIVULUI EXPERIMENTAL

Figura 4 Figura 5

În figurile 4 şi 5 este prezentat dispozitivul experimental alcătuit din:

1. suport metalic;
2. tijă metalică;
3. resorturi;
4. cârlig şi corpuri cu mase cunoscute;
5. riglă gradată pentru citira alungirii resorturilor;
6. tijă pentru susţinerea resorturilor.

MODUL DE LUCRU

- Se vor folosi mai multe resorturi având constante elastice diferite.

- Se ataşează tijei, pe rând, fiecare resort şi se suspendă de el corpuri cu mase
cunoscute, conform figurii 4.
- Cu ajutorul riglei gradate se măsoară alungirile Δl = l - l0, citind pe riglă
poziţia iniţială l0 pe care o ocupă resortul fără a avea ataşate corpuri cu mase
cunoscute şi l, atunci când se ataşează corpuri.
- Se calculează constanta elastică după relaţia (4), forţa elastică după relaţia (2)
şi media a două câte două dintre constantele elastice consecutive ca valoare.
- Datele se trec în urmărorul tabel:

Nr. det. l0 [m] l [m] Δl [m] Fe [N] k [N/m] k [N/m]

3
 - Se trasează graficul având pe ordonată Fe [N], iar pe abscisă Δl [m]. Se
reprezintă grafic dependenţa alungirii de forţa elastică şi trebuie să se obţină o
dreaptă.
- Din panta dreptei (figura 6) se calculează constantele elastice ale resorturilor,
după relaţia:
k = tg α = (Fe2 - Fe1)/(Δl2 - Δl1),
unde (Δl1, Fe1) şi (Δl2, Fe2 ) reprezintă coordonatele a două puncte din grafic.
Această valoare este mai precisă decât valoarea obţinută prin mediere.

Fe [N]

2
Fe2

Fe2 - Fe1
1
α
Fe1
Δl2 - Δl1
Δl [m]
O
Δl1 Δl2

Figura 6

VERIFICAREA VALABILITĂŢII EXPRESIILOR

CONSTANTELOR ELASTICE ECHIVALENTE PENTRU
GRUPAREA ÎN SERIE, ÎN PARALEL ŞI MIXTĂ A RESORTURILOR

SCOPUL LUCRĂRII

În urma realizării practice a acestei lucrări de laborator se vor verifica expresiile

constantelor elastice echivalente pentru gruparea în serie, în paralel şi mixtă a unor
resorturi de lungimi egale şi constante elastice diferite.

CONSIDERAŢII TEORETICE

Într-un resort supus unei deformăriapare forţa elastică Fe care are expresia:

Fe = – kΔl (1)

4
 Expresia stabilită aconstantei de elasticitate a unui resort este:

mg
k= (2)
l

În cazul în care se grupează in serie în serie două resorturi, constanta elastică

echivalentă a grupării se determină prin relaţia:

1 1 1
  (3)
k s k1 k 2

Când resorturile se grupează paralel constanta de elasticitate a grupării se scrie

astfel:
kp = k1 + k2 (4)

Alegând trei resorturi de aceeaşi lungime şi constante elastice diferite, relaţia după
care se poate calcula constanta elastică echivalentă este:

1 1 1
  ,
k mixt k1  k 2 k 3
de unde:
k 3 k1  k 2 
k mixt  (5)
k1  k 2  k 3
În cazul particular în care se utilizează trei resorturi identice care pot fi grupate în
serie, în paralel sau mixt, se verifică experimental valorile teoretice după relaţiile:
k
ks  (3’)
3
k p  3k (4’)
2k
k mixt  (5’)
3

DESCRIEREA DISPOZITIVULUI EXPERIMENTAL

În figura 7 este prezenat dispozitivul experimental

alcătuit din:
- suport metalic;
- tije şi cleme de prindere;
- resorturi de lungimi identice (şi diferite) şi
constante elastice diferite;
- cârlige şi corpuri cu mase cunoscute;
- elemente de legătură pentru resorturi;
- riglă gradată pentru citirea alungirii resorturilor.
Figura 7

5
 MODUL DE LUCRU

a) Gruparea în serie a resorturilor (figura 7a)

- Se calculează ks t înlocuind în relaţia (3) constantele k1 şi k2 determinate anterior (în

lucrarea “reprezentarea grafică a forţei elastice în funcţie de alungire. Determinarea
constantei de elasticitate”).
- Se determină experimental kse după modelul lucrării anterioare, considerând gruparea
resorturilor ca fiind un singur resort; se compară cele două valori obţinute.
- Datele se trec în tabelul de mai jos.

b) Gruparea în paralel a resorturilor (figura 7b)

- Se aleg două resorturi de aceeaşi lungime în stare nedeformată, dar cu constante elastice
diferite.
- Se calculează k pt din relaţia (4), cunoscând k1 şi k2 determinate în cadrul lucrării
anterioare.
- Se determină experimental k pe , considerându-se gruparea de resorturi ca fiind un
singur resort şi se compară valoarea obţinută cu k pt .
- Datele obţinute se vor trece în tabelul de mai jos.

c) Gruparea mixtă a resorturilor (figura 7c)

- Se aleg trei resorturi de constante elastice diferite, dintre care două cu aceeaşi lungime
în stare nedeformată.
- Se calculează k mixt t după relaţia (5), cunoscând k1, k2 şi k3 determinate anterior.
- Se determină experimental k mixt e după metoda lucrării anterioare
 F  Fe1 
 când k  e2  şi se compară cu k mixt .
 l  l  t
 2 1 
- Datele obţinute se trec în tabelul de mai jos:

Nr det. k st k se k pt k pe k mixt t k mixt e

Caz particular

Se pot utiliza trei resorturi identice care pot fi grupate în serie, în paralel şi mixt,
k 2k
verificând experimental valorile teoretice: k s  ; k p  3k ; k mixt  .
3 3

6
 CALCULUL ERORILOR

În vederea determinării erorii absolute se porneşte de la relaţia pentru constanta

elastică:
mg
k .
l
Logaritmând şi diferenţiind se obţine:
ln k  ln m  ln g  ln l ,
dk dm dl
  .
k m l
Trecând la valori finite mici se obţine expresia erorii relative maxime:
k m  ( l )
  ,
k m l
iar eroarea absolută maximă se va obtine înlocuind pe k în expresia de mai sus:
g mg
k  m  (l) .
(l) (l) 2
Erorile relative cu care se vor determina mărimile măsurate direct vor fi:
Δm = 1 g şi Δ(Δl) = 1 mm.