Capitolul III

CAPITOLUL III
CALCULUL DE STABILITATE
3.1. GENERALITĂŢI
Structura de rezistenţă a unei construcţii trebuie sã fie rezistentă şi stabilă, pentru a

asigura condiţii corespunzătoare de exploatare.
Din Mecanica Teoretică se ştie că există trei forme de echilibru şi anume:
- echilibru stabil,
- echilibru instabil,
- echilibru indiferent.
Pentru a exemplifica modul în care se poate stabili forma de echilibru a unei
structuri sau unui element de rezistenţă se consideră grinda simplu rezemată din figura
3.1,a încărcată numai cu forţa axială P.
a b
Fig.3.1
Pentru valori mici ale forţei P, bara rămâne în poziţie rectilinie. Aceasta reprezintă
forma de echilibru stabil.
Dacă forţa P creşte treptat, treptat, se ajunge ca, la un moment dat, bara să treacă
brusc din poziţia rectilinie într-o poziţie deformată (fig.3.1,b). Dacă forţa P continuă să
crească bara se rupe. Rezultă că forma uşor deformată prin încovoiere este o formă de
echilibru stabil la limită (echilibru indiferent) iar forţa corespunzătoare acestei situaţii
reprezintă forţa critică şi se notează Pcr.
Trecerea bruscă a barei din poziţia rectilinie în poziţia uşor încovoiată, după care,
pentru orice creştere a forţei axiale, bara îşi pierde stabilitatea echilibrului se numeşte
pierderea stabilităţii prin bifurcarea echilibrului.
3.2. IPOTEZE SIMPLIFICATOARE
Calculul de stabilitate se conduce pe baza ipotezelor generale ale calculului

geometric neliniar, la care se adaugă următoarele ipoteze specifice:
- forţele sunt concentrate şi se aplică astfel încât să producă numai eforturi
axiale de compresiune, până la atingerea stării de echilibru stabil la limită;
- forţele sunt continuu crescătoare şi variază funcţie de un singur
parametru. În consecinţă, pentru structurile cu mai multe bare
comprimate va rezulta un parametru critic unic;
- 60 -
- se presupune că direcţia de acţiune a forţelor nu se modifică prin trecerea
din poziţia iniţială rectilinie în poziţia uşor deformată prin încovoiere (sau
deplasată) în care se ajunge în momentul premergător pierderii stabilităţii
echilibrului.
3.3. GRADE DE LIBERTATE ÎN CALCULUL DE STABILITATE
Prin grade de libertate în stabilitate se înţelege numărul de parametri, geometrici,

liniar independenţi, necesari pentru a defini poziţia deformată sau deplasată a elementului
sau structurii de rezistenţă în momentul premergător pierderii stabilităţii echilibrului.
Structurile reale, la care rigiditatea elementelor componente este comparabilă,
reprezintă sisteme cu număr infinit de grade de libertate (fig. 3,2,a,b,c).
I 
I 
I 
a b c d e
Fig.3.2
Există, însă, cazuri în care unele dintre elementele componente ale sistemului au o
rigiditate mult mai mare decât a celorlalte elemente, şi în consecinţă se consideră că sunt
infinit rigide (indeformabile prin încovoiere). Aceste sisteme sunt considerate ca având un
număr finit de grade de libertate (fig..3.2,d şi e).
În figura 3.3 sunt reprezentate, spre exemplificare, formele deformate sau
deplasate ale sistemelor din figura 3.2 în momentul premergător pierderii stabilităţii
echilibrului.
2

1
Fig.3.3
- 61 -
În primele trei cazuri forma deformată este descrisă prin funcţii continue, iar în
ultimele două cazuri sunt suficiente unghiurile de rotire α, respectiv α1 şi α2 pentru a defini
poziţia deplasată a oricărei secţiuni a elementelor infinit rigide.
În cazul sistemelor cu număr finit de grade de libertate, prin calculul de stabilitate se
poate obţine numai forţa critică de pierdere a echilibrului.
În continuare se va prezenta numai calculul de stabilitate al sistemelor cu număr
infinit de grade de libertate (bare cu secţiune variabilă în trepte, structuri în formă de
cadre).
3.4. SPECIFICUL CALCULULUI DE STABILITATE
Studiul stabilităţii unei bare cu secţiune constantă va fi prezentat, pe un caz clasic,

urmărindu-se punerea în evidenţă a specificului calculului de stabilitate, comparativ cu
calculul de ordinul II.
Fie bara din figura 3.4, încărcată cu forţa axială P.
P P
y
x
y
I

x
Fig.3.4
Presupunând că intensitatea forţei P creşte treptat, treptat, la atingerea valorii Pcr

bara părăseşte poziţia rectilinie şi trece într-o poziţie uşor deformată prin încovoiere.
Într-o secţiune curentă, momentul încovoietor are expresia
M x  Py (3.1)
Scriind ecuaţia fibrei medii deformate se obine:
Mx Py
y"    (3.2)
EI EI
P
Introducând notaţia k 2  rezultă următoarea ecuaţie diferenţială de ordinul doi,
EI
omogenă şi cu coeficienţi constanţi:
y"  k 2 y  0 (3.3)
a cărei soluţie generală este:
y  C1 sin kx  C 2 cos kx (3.4)
- 62 -
Rotirea secţiunii curente este
y '  kC1 cos kx  kC 2 sin kx (3.5)
Constantele de integrare se determină din condiţiile de existenţă a formei deformate
ca formă de echilibru:
- pentru x  0 , y  0
- pentru x   , y '  0
de unde se obţine :
C2  0 şi kC1 cos k  0 (3.6)
Din analiza expresiei kC1 cos k se deduc următoarele concluzii:
- dacă parametrul k este egal cu zero, soluţia nu este interesantă
deoarece ar rezulta că bara nu este încărcată axial, ceea ce nu este
adevărat,
- dacă constanta C1 este egală cu zero, atunci rezultă y  0 , pentru
orice secţiune, ceea ce corespunde poziţiei rectilinii a barei pentru
care P  Pcr ,
- dacă cos k  0 se obţine soluţia problemei, respectiv:
 3 5 (2n  1)
k  ; ; ; (3.7)
2 2 2 2
Deoarece în calculul practic interesează numai valoarea minimă a forţei critice
rezultă:

k (3.8)
2
de unde se obţine expresia forţei critice de pierdere a stabilităţii echilibrului:
 2 EI  2 EI
Pcr  k EI 
2
 (3.9)
4 2  2f
unde  f reprezintă lungimea de flambaj, care în acest caz este egală cu 2ℓ.
Observaţii:
- Deoarece constanta C1 rămâne nedeterminată, nu pot fi calculate deplasările
secţiunilor pe normala la axa barei. Se ştie doar că forma deformată este o
sinusoidă:
y  C1 sin kx (3.10)
- Nu pot fi calculate momentele încovoietoare, deoarece deplasările nu sunt
cunoscute.
- În calculul de stabilitate se pot determina forţa critică de pierdere a stabilităţii
şi lungimea de flambaj (element util în calculul de rezistanţă).
- Expresia forţei critice se poate scrie ţinând cont de parametru de încărcare
axială v  k astfel:
- 63 -
vcr2 EI
Pcr  k 2 EI  (3.11)
2
de unde se obţine lungimea de flambaj:

f      (3.12)
v cr

unde   reprezintă coeficientul lungimii de flambaj.
vcr
- Lungimea de flambaj se defineşte ca fiind distanţa dintre două puncte de
inflexiune, succesive, ale formei deformate a barei comprimate, distanţă
mãsurată pe direcţia de acţiune a forţei.
- Cazurile teoretice de bare drepte, având diferite tipuri de legături la capete,
numite cazurile Euler, sunt prezentate în tabelul 3.1. Se constată că
lungimea de flambaj depinde de tipul de legături de la capetele barei, de
modulul de elasticitate longitudinalã şi de momentul de inerţie. Lungimea de
flambaj a barei izolate este minim 0,5ℓ şi maximum 2ℓ.
Tabelul 3.1
 f  0,5 

f 
Deformata


barei
f
f
f


2
1
2
1
Forţa critică  2 EI  2 EI 20,19 EI 4 2 EI  2 EI  2 EI

Pcr 
2
4 2 2 
2

2
4 2
Lungimea
 2 0,7 0,5  2
de flambaj ℓf
Coeficientul
lungimii de 1 2 0,7 0,5 1 2
flambaj μ
- Sunt cazuri în care direcţia de acţiune a forţei exterioare se schimbă şi în

consecinţă rezultă că pot exista lungimi de flambaj mai mari de 2ℓ. Un
exemplu sugestiv este prezentat în figura 3.5,a, unde efectul forţei P se
transmite barei flexibile prin intermediul unei bare foarte rigide. În momentul
pierderii de stabilitate a barei flexibile (prin încovoiere), bara rigidă se roteşte,
astfel că direcţia de transmitere a efectului forţei P se schimbă (fig.3.5,b).
- 64 -
Lungimea de flambaj, care se măsoară pe direcţia de transmitere a forţei de
compresiune, este în acest caz mai mare de 2ℓ.
Pcr
b 
f 2

Fig.3.5
3.5. STABILITATEA BARELOR CU SECŢIUNE VARIABILĂ ÎN

TREPTE. CALCULUL ANALITIC
Barele cu secţiunea transversală variabilă în trepte se utilizează ca stâlpi la halele

cu pod rulant, la depozite deschise etc. Ele pot avea una, două şi chiar mai multe trepte de
variaţie a secţiunii transvarsale. Încărcările pot fi aplicate atât în punctele unde apare
schimbarea bruscă de secţiune cât şi la extremităţi (figura 3.6).
P2 P2 P2 P2
P2 P2
2 I2 2 I2 P 1 2 I2 2 I2 P1 2 I2 2 I2 P1
1 I1 1 I1 1 I1 1 I1 1 I1 1 I1
Fig.3.6
Calculul acestora se poate efectua fie utilizând ecuaţia fibrei medii deformate fie
principiile generale ale metodei deplasărilor.
- 65 -
În continuare se prezintă modalitatea de rezolvare analitică (prin utilizarea ecuaţiei
fibrei medii deformate) numai pentru bara în consolă cu o singură treaptă de variaţie a
secţiunii la care încărcărcările sunt aplicate atât în secţiunea de schimbare bruscă a
secţiunii cât şi în capătul său liber (fig. 3.7,a). În figura 3.7,b este reprezentată forma
deformată.
P2 Se introduc următoarele notaţii:
P2,cr
2 I P  P2
y   ;   2 ; 1  1 ;
P1,cr 1 I1 P2
I2 P1
2 y2
P1  P2 P2
y0 k1  , k2  ,
EI 1 EI 2
y1
P1
1 I1 k5  ,
EI 1
x
1
v 2  k 2  2 , v1  k1 1  v 2

a b
Fig.3.7
Ecuaţia fibrei medii deformate se va scrie pentru cele două zone ale stâlpului:
 zona superioară ( 0  x 2   2 ).
Expresia momentului încovoietor în secţiunea curentă este M 2  P2 y 2 , iar ecuaţia

fibrei medii deformate capătă forma:
y 2"  k 22 y 2  0 (3.13)
Soluţia acestei ecuaţii diferenţiale omogene este:
y1  C1 sin k 2 x 2  C 2 cos k 2 x 2 (3.14)
 zona inferioară (  2  x 1   )
Momentul încovoietor în secţiunea curentă a acestei zone este
M 1  P2 y1  P1  y1  y 0  (3.15)
iar ecuaţia fibrei medii deformate are forma:
y1"  k12 y1  k 52 y 0 (3.16)
Soluţia acestei ecuaţii, formată din soluţia ecuaţiei omogene şi o soluţie particulară,
este:
k 52
y1  C 3 sin k1 x1  C 4 cos k1 x1  y0 (3.17)
k12
Constantele de integrare C1, C2, C3 şi C4 se determină din condiţiile de capăt şi din
condiţiile de continuitate a formei deformate în secţiunea x   2 , respectiv:
- 66 -
- pentru x 2  0  y2  0
- pentru x1  x 2   2  y1  y 2  y 0 şi y1'  y 2'  y 0' (3.18)
- pentru x1    y1'  0
Impunând aceste condiţii se obţine:

C2  0 ,
sin k1
C3  C 4
cos k1
k 52
C1 sin k 2  2  C 3 sin k1 2  C 4 cos k1 2  y0
k12
C1 sin k 2  2  y 0 (3.19)
k 2 C1 cos k 2  2  k1C 3 cos k1 2  k1C 4 sin k1 2
Eliminând C3 şi y0 se obţin două ecuaţii omogene în C1 şi C4. Acest sistem de

ecuaţii omogene admite soluţie diferită de zero din condiţia ca determinantul coeficienţilor
necunoscutelor să fie egal cu zero.
Acest determinant are forma:

1
sin k 2  2  sin k1 sin k1 2  cos k1 cos k1 2
1 0 (3.20)
k 2 cos k 2  2  k1 sin k1 cos k1 2  cos k1 sin k1 2 
Determinantul (3.20) reprezintă ecuaţia de stabilitate. Prin dezvoltarea acestui

determinant se obţine forma uzuală a ecuaţiei de stabiltate a acestei bare:
1
tgv1tgv 2  (3.21)

Ecuaţia (3.21) se rezolvă prin încercãri. Se alege unul dintre parametrii de încărcare
axială ca parametru etalon, de exemplu v2, şi se exprimă celălalt parametru, v1, în funcţie

de v2. În acest caz v1  v 2 . Se atribuie parametrului etalon o valoare şi se calculează

produsul tangentelor (valorile tangentelor fiind date în Anexa 3).
1
Acest produs se compară cu raportul . Dacă egalitatea nu este satisfăcută se

reface calculul pentru o altă valoare a parametrului etalon.
În problema de stabilitate interesează numai valoarea minimă a parametrului critic

de încãrcare axială şi în consecinţă se poate stabili un criteriu de reducere a numărului de
încercări pentru rezolvarea acestei ecuaţii de stabilitate.
- 67 -
Se observă că produsul tgv1  tgv 2 este pozitiv. Pentru a obţine valoarea minimă a

parametrului etalon ambele argumente trebuie să fie mai mici decât , indiferent de
2
raportul dintre v1 şi v2.
În acest mod rezultă criteriul de delimitare a domeniului în care se află soluţia

minimă:
 
v1  şi v 2  (3.22)
2 2
După determinarea valorilor parametrilor critici de încărcare axială vcr,1 şi vcr,2 se
poate calcula forţa critică de pierdere a stabilităţii:
vcr2 ,i EI i
Pcr ,i  (3.23)
 2i
precum şi lungimile de flambaj ale celor două zone ale stâlpului

 
 f1    1  1 1 şi  f 2    2  2 2 (3.24)
vcr ,1 v cr , 2
Rezolvând ecuaţia de stabilitate (3.21) pentru diferite valori ale rapoartelor

P  P2 I 
1  1 şi   2 păstrând constant raportul   2  0,30 rezultã curbele de variaţie
P2 I1 1
a parametrilor critici de încărcare axială v1 şi v2 din figura 3.8.
Fig.3.8
Pentru celelalte cazuri prezentate în figura 3.6 se pot studia lucrările [B5], [B7].
În ceea ce priveşte rezolvarea prin metoda deplasărilor aceasta se va prezenta în
paragraful 3.6.3.
- 68 -
5 3.6. CALCULUL DE STABILITATE AL STRUCTURILOR FORMATE
DIN BARE UTILIZÂND METODA DEPLASĂRILOR
3.6.1. Principii generale

Calculul de stabilitate al structurilor şi chiar al unor elemente de rezistenţă se poate
efectua eficient utilizând metoda deplasărilor.
În această metodă se consideră că forţele sunt aplicate în noduri, astfel încât până
la atingerea valorii critice, barele sistemului să fie supuse numai la compresiune.
În figura 3.9. sunt prezentate exemple de structuri simple şi sistemul de bază al
metodei deplasărilor.
 
Fig.3.9
În calculul de stabilitate – ca şi în calculul de ordinul II – barele sistemului de bază

sunt:
- dublu încastrate,
- încastrate - articulate,
- puternic comprimate (de regulă stâlpii), caracterizaţi prin parametrul
N
de încărcare axială v    0,
EI
- slab sau deloc comprimate (de regulă riglele), pentru care v  0
Pentru barele puternic comprimate, momentele încovoietoare şi forţele tăietoare
sunt corectate cu funcţiile de corecţie, stabilite în capitolul III.
Din condiţia ca sistemul de bază încărcat cu forţele exterioare şi cu deplasările
nodurilor – rotiri şi translaţii – să se comporte identic cu structura reală, rezultă sistemul
de ecuaţii al metodei deplasãrilor, care este un sistem de ecuaţii omogene (deoarece
forţele sunt concentrate în noduri):
- 69 -
 r11Z1  r12 Z 2    r1n Z n  0
r Z  r Z    r Z  0
 21 1 22 2 2n n
 (3.25)
 
rn1Z1  rn 2 Z 2    rnn Z n  0
Acest sistem de ecuaţii omogene admite două tipuri de soluţii:

- soluţia banală Zi=0. Această soluţie nu este interesantă deoarece
deplasările nodurilor fiind nule rezultă că structura se află în echilibru
în poziţia iniţială, ceea ce corespunde condiţiei P  Pcr . De asemenea,
această soluţie ar corespunde situaţiei de pierdere a stabilităţii
echilibrului de către sistemul de bază, care având legături
suplimentare – comparativ cu structura reală – presupune forţe critice
mai mari decât aceasta.
- Soluţia Z i  0 este soluţie interesantă şi se obţine din condiţia ca
determinantul coeficienţilor necunoscutelor să fie egal cu zero.
r11 r12  r1n

r21 r22  r2 n
D 0 (3.26)
  
rn1 rn 2  rnn
Deoarece reacţiunile unitare reprezintă rigiditatea structurii pe direcţia fiecărei

legături, rezultă, din condiţia D rij  0 , că în momentul pierderii stabilităţii echilibrului –
teoretic – rigiditatea structurii este egală cu zero.
Ecuaţia de stabilitate se rezolvă prin încercări. În această metodă există
posibilitatea de orientare a modului de trecere de la o încercare la alta, şi anume:
- în calculul de ordinul I, în care vij=0 şi echilibrul este stabil, rezultă că
determinantul coeficienţilor este pozitiv, D rij  0
- în calculul de stabilitate – în care forţele cresc funcţie de un singur

parametru – parametrul vij este diferit de zero.
- dacă pentru o valoare aleasã a parametrului v se obţine D rij  0 ,
rezultă că v  vcr şi o nouă încercare trebuie efectuată cu o valoare
mai mare a parametrului v.
- dacă pentru valoarea aleasă a parametrului v se obţine
D rij  0 rezultă că v  vcr şi deci încercarea următoare trebuie făcută
cu o valoare mai mică a acestui parametru.
Reducerea numărului de încercări se poate realiza şi prin interpolare (fig.3.10)
astfel: după două încercări succesive în care s-au obţinut pentru vi determinantul Di şi
pentru vj determinantul Dj, valoarea critică a parametrului de încărcare axială se determină
cu relaţia:
- 70 -
Di  v j  D j v1
vcr  (3.27)
Di  D j
unde Di şi Dj intervin cu semnele lor – plus sau minus.
Fig.3.10
Cu valoarea astfel obţinută este recomandabil să se verifice ecuaţia de stabilitate.

De asemenea, este de menţionat faptul că acest mod de determinarea a parametrului
critic este corect dacă diferenţa dintre parametrii vi şi vj nu este prea mare (cel mult 0,20).
În paragraful 3.6.3 se vor prezenta exemple numerice.
6 3.6.2. Stabilitatea structurilor simetrice. Procedeul semistructurilor

În cazul structurilor simetrice pierderea stabilităţii echilibrului poate avea loc astfel:
- dacă structura simetrică este încărcată cu forţe oarecare se comportă
ca o structură oarecare;
- dacă structura este încărcată cu forţe simetrice atunci pierderea de
stabilitate poate avea loc fie printr-o formă deformată simetrică, fie
printr-o formă deformată antisimetrică.
Calculul de stabilitate al structurilor simetrice încărcate simetric se poate realiza cu
ajutorul procedeului semistructurilor.
Din calculul de ordinul I se cunoaşte că semistructura este o structură
convenţională obţinută din structura reală prin introducerea în axa de simetrie a unei
legături care să aibă acelaşi efect ca şi partea din structură îndepărtată.
Legăturile ce se introduc în secţiunile de pe axa de simetrie depind, în calculul de
stabilitate, de:
- particularitatea structurii în axa de simetrie;
- modul de pierdere a stabilităţii – prin deformată simetrică sau
antisimetrică.
Semistructurile pentru cele două moduri de pierdere a stabilităţii echilibrului
structurilor simetrice sunt prezentate în Tabelul 3.2.
- 71 -
Pierderea de stabilitate prin deformată antisimetrică Pierderea de stabilitate prin deformată simetrică




Structura


- 72 -


Tabelul 3.2

Semistructura
Teoretic ar trebui să se studieze ambele moduri de pierdere a stabilităţii şi să se
reţină ca parametru real parametrul cu valoare minimă.
Din practică a rezultat că pentru structurile cu noduri deplasabile parametrul minim
se obţine prin pierderea de stabilitate prin deformată antisimetrică.
3.6.3. Exemple numerice

Exemplul 1 (fig.3.11). Să se determine forţa critică de pierdere a stabilităţii şi
lungimile de flambaj ale barelor comprimate (stâlpii). Se consideră EI  24000 kNm 2 .
P 3P 1,75P Z1 Z1=1
6 I 2I 1,5I SB
mI
20001 v1  40001 v2  30001 v3 

5 7,5
1 2 3
r11
T1 T2 T3
Fig.3.11
Calculul rigidităţilor barelor:
EI
i1   4000 ,
6
2 EI
i2   8000 ,
6
1,5 EI
i3   6000 .
6
Parametrii de încărcare axială sunt:
P
v1  6 ;
EI
3P
v2  6  1,225v1 ;
2 EI
1,75P
v3  6  1,080v1
1,5 EI
Ecuaţia de stabilitate şi în acest caz este
r11  0
cu
r11  T1  T2  T3
unde
- 73 -
i1 i2
T1  3 1 v1   333,331 v1  ; T2  3 1 v 2   666,671 v 2  ;
 12  22
i3
T3  3 1 v3   5001 v3 
 23
Ecuaţia de stabilitate are forma:
333,331 v1   666,671 v 2   5001 v3   0
Rezolvarea prin încercări a ecuaţiei de stabilitate
Încercarea 1. Alegând v1  1,40 rezultă v 2  1,75 , v3  1,51 şi
D1  333,33  0,208  666,67  (0,246)  500  0,077  56,17  0 ; v1  vcr
Încercarea 2. Alegând v1  1,38 rezultă v2  1,69 , v3  1,49 şi
D2  333,33  0,231  666,67  (0,160)  500  0,102  21,33  0 ; v1  vcr

Din interpolare rezultă vcr ,1  1,39 , vcr , 2  1,70 şi vcr ,3  1,50
Forţa critică este

vcr2 ,1  EI1 1,39 2  24000
Pcr    1288,06 kN
 12 62
Lungimile de flambaj ale stâlpilor sunt:
 
 f ,1    1  2,26  6  13,56 m  f , 2    2  1,845  6  11,07 m
vcr ,1 vcr , 2

 f ,3    3  2,093  6  12,56 m
vcr ,3
Exemplul 2.(fig.3.12) Se consideră: EI  18000 kNm 2 .
166671 v2 
300001 v2 
480002 v1 
12000 4 v1 
24000 3 v1 
12000 4 v1 
Fig.3.12
- 74 -
Calculul rigidităţilor barelor
EI 4 EI
i2   10000 , i1   12000
1,8 6
Parametrii de încărcare axială sunt:
P 2P
v2  1,8 v; v1  6  2,357v
EI 4 EI
Ecuaţia de stabilitate este:
r11 r12
D 0
r21 r22
Reacţiunile unitare sunt:

r11  48000 2 v1   300001 v 2  ;
r12  r21  166671 v 2   12000 4 v1  ;
r22  T1  T2  4000 2 v1   92601 v 2 
Cu aceste valori ale reacţiunilor unitare, ecuaţia de stabilitate devine
48000 2 v1   300001 v 2  166671 v 2   12000 4 v1 
D 0
166671 v 2   12000 4 v1  4000 2 v1   92601 v 2 
Deoarece termenii determinantului au valori mari se pot împărţi cu 10000, astfel că

expresia determinantului devine
4.8 2 v1   31 v 2  1,671 v 2   1,2 4 v1 
D 0
1,671 v 2   1,2 4 v1  0,4 2 v1   0,9261 v 2 
Rezolvarea prin încercări a problemei de stabilitate:

Încercarea 1. Alegând v2  1,4 rezultă v1  3,30 şi
4,8  0,569  3  0,861 1,67  0,861  1,2  0,800
D1   0,575  0
1,67  0,861  1,2  0,800 0,4   0,105  0,926  0,208
Încercarea 2. Alegând v2  1,46 rezultă v1  3,44 şi
4,8  0,523  3  0,848 1,67  0,848  1,2  0,783
D2   0,006  0
1,67  0,0,848  1,2  0,783 0,4   0,202  0,926  0,137
Deci,
vcr , 2  1,46 şi vcr ,1  2,357 1,46  3,44

vcr2 , 2  EI 2 1,46 2 18000
Pcr , 2    11842 kN
 22 1,82
Lungimile de flambaj sunt:
- 75 -
 
 f ,2    2  2,152 1,8  3,87 m ,  f ,1    1  0,913  6  5,48 m
vcr , 2 vcr ,1
Observaţie: Lungimea de flambaj  f , 2 este mai mare de 2 deoarece bara comprimată

are capătul inferior încastrat într-un sistem deformabil, unde are loc o rotire a acestei
secţiuni.
Exemplul 3 (fig.3.13) Se consideră EI  36000 kNm 2 .
Fig.3.13
Structura este simetrică şi încărcată simetric. Calculul se va efectua pe

semistructură.Vor fi analizate ambele moduri de pierdere a stabilităţii, prin deformată
simetrică şi prin deformată antisimetrică.
Deformata simetrică.
Semistructura corespunzătoare pierderii de stabilitate prin deformată simetrică este
prezentată în figura 3.14. Sistemul de bază se obţine prin blocarea rotirii nodului rigid.
24000 2 v 
120003 v 
Fig.3.14
Ecuaţia de stabilitate este

r11  0
Parametrul de încărcare axială este
P
v6
EI
- 76 -
Reacţiunea unitară este
r11  36000  24000 2 v   0
Ecuaţia de stabilitate devine:
D  36000  24000 2 v   0 , sau  2 v   1,5
de unde rezultă vcr  5,53 .
Forţa critică este:
vcr2  EI 5,532  36000
Pcr    30581 kN
2 62
Lungimea de flambaj a stâlpului este:

f     0,568  6  3,41 m
vcr
Deformata antisimetrică
Semistructura corespunzătoare pierderii de stabilitate prin deformată antisimetrică
este prezentată în figura 3.15. Sistemul de bază se obţine prin blocarea rotirii nodului rigid
şi a gradului de libertate.
24000 2 v  6000 4 v 
1

6
120003 v  6000 4 v 
Fig.3.15
Ecuaţia de stabilitate este:

r22 r23
D 0
r32 r33
Reacţiunile unitare sunt:

r22  108000  24000 2 v  ;
r23  r32  6000 4 v  ;
r33  2000 2 v 
Parametrul de încărcare axială este unic. Ecuaţia de stabilitate devine:
108000  24000 2 v   6000 4 v 
D 0
 6000 4 v  2000 2 v 
- 77 -
Deoarece termenii determinantului au valori mari se pot împarti cu 1000, astfel că
expresia determinantului devine
108  24 2 v   6 4 v 
D 0
 6 4 v  2 2 v 
Rezolvarea prin încercări a ecuaţiei de stabilitate:

Încercarea 1. Alegând v  3 , din rezolvarea determinantului rezultă
108  24  0,656  6  0,839 123,74  5,03
D1    3,03 deci v  vcr
 6  0,839 2  0,089  5,03 0,18
Încercarea 2. Alegând v  2,96 , din rezolvarea determinantului rezultă
108  24  0,666  6  0,844 123,98  5,06
D2    2,91 , deci v  vcr
 6  0,844 2  0,114  5,06 0,23
Prin interpolare rezultă:
vcr  2,98
vcr2  EI 2,98 2  36000
Pcr    8880 kN
2 62
Lungimea de flambaj a stâlpului este:


f     1,054  6  6,32 m
vcr
Se constată că valoarea minimă a parametrului de încărcare axială corespunde
pierderii de stabilitate prin deformată antisimetrică. Aceasta înseamnă că forţa critică este
mai mică decât în cazul deformatei simetrice, iar lungimea de flambaj este mai mare.
Pentru calculul de rezistenţă se reţine valoarea minimă a parametrului critic.
Observaţii:
- Structurile simetrice, încărcate simetric, de tipul celei din exemplul 3 (fig. 3.13)
care au rigla flexibilă, la care se consideră pierderea stabilităţii prin deformată
simetrică, se pot încadra în limitele extreme: structuri cu rigle articulate de stâlpi
irigla irigla
(  0 ) şi structuri cu riglă infinit rigidă (   ).
i stalp i stalp
În tabelul 3.3 sunt date valorile coeficientului lungimii de flambaj pentru diverse
rapoarte ale rigidităţilor riglei şi stâlpului, comparativ cu cazurile extreme,
precizate mai sus.
- 78 -
Tabelul 3.3
irigla
istalp
0 0,5 1,0 1,5 2,0 3,0 5,0 10,0 ∞
Coeficientul
lungimii de 0,700 0,654 0,625 0,605 0,589 0,568 0,545 0,523 0,500
flambaj
Din analiza valorilor coeficientului lungimii de flambaj rezultă că în cazul riglei

flexibile, pe stâlpi există douã puncte de inflexiune.
- Pentru structurile simetrice, încărcate simetric, la care se consideră pierderea
stabilităţii prin deformată antisimetrică se constată că orice structură, de tipul
celei din exemplul 3 (fig 3.13), cu rigla flexibilă se încadrează între limitele riglă
articulată de stâlpi şi riglă infinit rigidă.
În tabelul 3.4 sunt prezentate valorile coeficientului lungimii de flambaj pentru
diverse valori ale raportului rigidităţilor practice ale riglei şi stâlpului, comparat cu
cazurile extreme.
Tabelul 3.4
irigla
istalp
0 0,5 1,0 1,5 2,0 3,0 5,0 10,0 ∞
Coeficientul
lungimii de 2,00 1,260 1,160 1,110 1,080 1,050 1,030 1,020 00
flambaj
Din analiza valorilor cuprinse în tabelul 3.4 se desprinde concluzia că nodul

rigid, chiar dacă rigla este foarte flexibilă, conduce la o reducere importantă a
lungimii de flambaj a stâlpilor. Aceasta explică buna comportare a halelor parter
realizate din elemente prefabricate din beton armat, la care în schema de calcul
se consideră, în mod obişnuit articulaţie între rigle şi stâlpi. În realitate, în aceste
noduri se realizează o legătură cu un anumit grad de încastrare, ceea ce
conduce la reducerea lungimii de flambaj.
- În cazul structurilor oarecare sau al structurilor simetrice cu mai multe

deschideri, la care stâlpii aflaţi de o parte a axei de simetrie au momente de
inerţie diferite, pot apare lungimi de flambaj mai mari de 2ℓ (vezi exemplul 1).
- Pentru alte tipuri de legături între riglă şi stâlpi, precum şi pentru cazul stâlpilor
cu secţiunea variabilă în trepte se gasesc grafice de variariaţie a parametrilor
critici în lucrarea [B7].
- 79 -
3.7. FORMULAREA MATRICEALĂ A CALCULULUI DE
STABILITATE
3.7.1. Ecuaţia de stabilitate

Ecuaţia de stabilitate se poate obţine din considerente energetice. Se ştie faptul că
echilibrului structurii în poziţie deformată îi corespunde un extrem al energiei potenţiale
totale, exprimat prin condiţia:
V  0 (3.28)
unde energia potenţială totală are expresia:
V  W  Lext (3.29)
unde W reprezintă energia de deformaţie acumulată de structură, iar Lext reprezintă lucrul
mecanic al forţelor exterioare.
Pentru a studia natura echilibrului structurii se consideră structura în două stadii de
deformare:
- stadiul 1, căruia îi corespund deplasările U şi energia potenţială totală V(U),
- stadiul 2, căruia îi corespund deplasările U + U şi energia potenţială totală
V(U + U).
Variaţia energiei potenţiale totale prin trecerea din stadiul 1 în stadiul 2 este:
V  V U  U   V (U ) (3.30)
Dezvoltând în serie Taylor se obţine:
1
V  V   2V  TS (V ) (3.31)
2
unde:
- V reprezintă variaţia de ordinul I a energiei potenţiale totale şi are expresia:
V
V   U i (3.32)
i U i
1 2
-  V reprezintă variaţia de ordinul II a energiei potenţiale totale şi are expresia:
2
 2V
 2V   U i U j (3.33)
i j U i U j
- TS (V ) reprezintă termenii de ordin superior, care se neglijează.

Condiţia de echilibru exprimată prin relaţia (3.28), conduce la concluzia că variaţia
energiei potenţiale totale între stadiile 1 şi 2 este egală cu variaţia de ordinul doi a
acesteia, deci:
1
V   2V (3.34)
2
- 80 -
Deoarece lucrul mecanic al forţelor exterioare este funcţie liniară de deplasări,
Lext   PiU i , variaţia sa de ordinul doi fiind egală cu zero, atunci în conformitate cu (3.29)
rezultă că variaţia energiei potenţiale totale este egală cu variaţia de ordinul doi a energiei
de deformaţie.
În concluzie se poate scrie:
1 1
V   2V   2W (3.35)
2 2
sau dezvoltat:
1  2V 1  2W
V  
2 i j U i U j
U i U j  
2 i j U i U j
U i U j (3.36)
Analiza semnului expresiei (3.35) permite stabilirea naturii formei de echilibru al

structurii. Astfel dacă:
-  2W  0 , echilibrul este stabil,
-  2W  0 , echilibrul este instabil
-  2W  0 , echilibrul este indiferent sau stabil la limită şi corespunde
momentului premergător pierderii stabiltăţii prin bifurcarea stării de echilibru
Conform primei teoreme a lui Castigliano există relaţia:
  2W 
   K T  (3.37)
 U i U j 
care corelată cu condiţia de echilibru stabil la limită,  2W  0 , conduce la ecuaţia de

stabilitate:
 2W
 K T (U )  0 (3.38)
U i U j
Relaţia (3.38) se poate obţine şi din condiţia că pentru o variaţie mică a forţelor,
deplasările tind către infinit. Astfel, în Capitolul 2 s-a stabilit că relaţia dintre variaţia forţei
şi variaţia deplasării are forma:
P  K T (U )  U  (3.39)
de unde se obţine variaţia deplasărilor:
U   K T (U )1  P (3.40)
Conform definiţiei inversei unei matrice, pentru ca deplasările să tindă la infinit,
trebuie ca determinantul matricei de rigiditate tangentă să fie egal cu zero, respectiv
K T (U )  0 (3.41)
Ţinând cont de forma matricei de rigiditate tangentă şi de faptul că forţele axiale

cresc funcţie de un singur parametru, ecuaţia de stabilitate are forma
K E  K GT  0 (3.42)
Pentru alcătuirea ecuaţiei de stabilitate şi obţinerea soluţiei acesteia este necesar

să fie tratate următoarele aspecte:
- 81 -
- determinarea matricei de rigiditate tangentă a barei în calculul de
stabilitate;
- aducerea ecuaţiei de stabilitate la forma clasică a unei probleme de valori
şi vectori proprii;
- calculul valorilor şi vectorilor proprii ai unei matrice.
3.7.2. Matricea de rigiditate tangentă a barei la structuri plane

În continuare se prezintă modul de determinare a matricelor de rigiditate tangentă
în calculul de stabilitate pentru bara dublu articulată şi bara dublu încastrată. Pentru bara
încastrat articulată matricea de rigiditate este prezentată în Anexa 2.
3.7.2.1. Bara dublu articulată

Se consideră bara dublu articulată la extremităţi, cu secţiunea transversală
constantă A, modulul de elasticitate E şi lungimea ℓ. Ca deplasări nodale se consideră
translaţiile nodurilor de la extremităţi.
În figura 3.16 sunt reprezentate elementul de bară, sistemul local de axe şi de
coordonate ataşate acestuia precum şi forma deformată.
Fig.3.16
Câmpul de deplasări, respectiv deplasările ux şi vx, se alege de forma unui
polinom de gradul întâi:
u x    1 x
 (3.44)
vx    1 x
Constantele din expresia câmpului de deplasări se obţin din următoarele condiţii:
- pentru x  0 , u x  ui şi vx  vi
- pentru x   , u x  u j şi vx  v j
u j  ui v j  vi
de unde rezultă:   ui ,   vi , 1  şi 1  .
 
Cu aceste expresii ale constantelor, câmpul de deplasări capătă forma:
u x  1   ui  u j
 (3.45)
vx  1   vi  v j
x
unde  

Prin ipoteză s-a admis că forţele exterioare sunt continu crescătoare, funcţie de un
parametru unic, deci şi forţa axială a barei este continu crescătoare.
- 82 -
Presupunând că la penultimul pas de variaţie a forţelor, înainte de atingerea valorii
critice, efortul axial este N0 iar deformaţia specifică este 0 şi că în ultimul pas de variaţie a
forţelor exterioare - notat pasul i - se obţine variaţia efortului axial N i şi variaţia
deformaţiei specifice  i , atunci la atingerea valorii critice rezultă N  N 0  N i şi
 x   0   i .
În aceste condiţii, energia de deformaţie totală acumulată de bară este:

W 
1
2V  x  x dV    0   i 2 dV 
E
2V
EA

2 0

 02  2 0  i   i2 dx  (3.46)
Variaţia deformaţiei specifice are expresia

2
du x 1  dv x 
 i     (3.47)
dx 2  dx 
şi introducând în (3.46) rezultă:
2
 
du x 1  dv x   EA  du x 1  dv x  
2 2
EA 02  
W   EA 0      dx  0  dx  2  dx   dx (3.48)
2 0 
 dx 2  dx  
 2  
Notând energia de deformaţie acumulată de bară la finele penultimului pas cu
EA 02 
W0  şi forţa axială corespunzătoare aceluiaşi moment cu N 0  EA 0 din (3.48) se
2
obţine:
EA  du x   dv x  
 2 2 2
du x N 0   dv x  
EA  du x 

W  W0  N 0 
2 0  dx  2 0  dx  2 0  dx   dx  
dx    dx    dx      dx 
0
dx
 4
EA  dv x 
8 0  dx 
   dx
(3.49)
Ţiând cont de expresiile
du x u j  u i dv x v j  vi
 şi  (3.50)
dx  dx 
şi neglijând termenul de ordinul IV din (3.49) se ajunge la următoarea formă a energiei de
deformaţie:
W  W0  N 0 u j  u i   v j  vi 2  EA u j  ui 2  EA2 u j  ui  v j  vi 2
N0
(3.51)
2 2 2
Deoarece N i 
EA
u j  ui  şi N  N 0  N i din (3.51) se obţine forma finală a

energiei de deformaţie:
W  W0  N 0 u j  u i   v j  vi 2  EA u j  ui 2
N
(3.52)
2 2
Aplicând energiei de deformaţie (3.52) prima teoremă a lui Castigliano, conform
relaţiei (3.37) rezultă elementele matricei de rigiditate tangentă în calculul de stabilitate:
- 83 -
W  2 W EA 2W
 N0 
EA
ui  u j  şi  ;  0;
 ui   u i2   ui  v i
2W EA 2W
 ;  0;
 ui  u j   ui  v j
W N W N 2W
 vi  v j  şi  ; 0; (3.53)
 vi   vi2   vi  u j
2W N

 vi  v j 
W  2 W EA 2W
 N0 
EA
u j  ui  şi  ; 0
 uj   u 2j   u j v j
W N W N
 v j  vi  şi 
 vj   v 2j 
Cu aceste rezultate matricea de rigiditate tangentă a barei dublu articulate, în

calculul de stabilitate capătă forma:
1 0 1 0 0 0 0 0
 
0 N 0 1 0  1
EA  0 0 0
kT    (3.54)
  1 0 1 0   0 0 0 0
   
0 0 0 0 0  1 0 1
unde N este forţa axială de compresiune şi se introduce cu semnul său (minus).
Simbolic forma (3.54) a matricei de rigiditate tangentă se poate scrie:
kT   k E    k GT  (3.55)
unde  este multiplicatorul comun al forţelor axiale ale barelor structurii.
Observaţie:
 Dacă expresia variaţiei deformaţiei specifice ar avea forma
2 2
du x 1  du x  1  dv 
 i       x (3.56)
dx 2  dx  2  dx 
forma finală a energiei de deformaţie (neglijând termeni de ordin superior) ar fi
W  W0  N 0 u j  u i   u j  ui 2  N v j  vi 2  EA u j  ui 2
N
(3.57)
2 2 2
Aplicând energiei de deformaţie (3.57) prima teoremă a lui Castigliano rezultă
elementele unei alte forme ale matricei de rigiditate tangentă a barei dublu
articulate, respectiv
- 84 -
1 0 1 0 1 0 1 0 
0 0 0  
0 N  0 1 0  1
kT   EA   (3.58)
  1 0 1 0    1 0 1 0
   
0 0 0 0  0 1 0 1 
Faţă de forma (3.54) apar elemente nenule şi pe liniile şi coloanele 1 şi 4.
 În exemplul din paragraful 6.1.4 se va prezenta influenţa pe care o are folosirea
formei (3.58) comparativ cu forma (3.54) a matricei de rigiditate tangentă.
3.7.2.2. Bara dublu încastrată

Se consideră bara dublu încastrată la extremităţi, cu secţiunea transversală
constantă A, momentul de inerţie I, modulul de elasticitate E şi lungimea ℓ. Ca deplasări
nodale se consideră translaţiile nodurilor de la extremităţi şi rotirile acestora.
În figura 3.17 sunt reprezentate elementul de bară, sistemul local de axe şi de
coordonate ataşate acestuia precum şi forma deformată.
j
i
Fig.3.17
Câmpul de deplasări are aceeaşi formă ca în calculul de ordinul I şi II şi anume:
u x  1   ui  u j
 (3.59)
 2 3
  2 3 2
 3
 2 3

vx  1  3  2 vi    2    i  3  2 v j      j  
Aşa cum s-a prezentat în cazul barei dublu articulate, deformaţia specificã, în
momentul atingerii valorii critice este
 x   0   i . (3.60)
unde, în acest caz, Δi conţine şi efectul încovoierii:

2
du x 1  dv x  d 2vx
 i     y (3.61)
dx 2  dx  dx 2
Ţinând seama de (3.59) termenii din relaţia (3.61) au următoarele expresii
du x u j  u i

dx 
dv x 1
dx 
      
 6     2 vi  1  4  3 2  i  6    2 v j  2  3 2  j   (3.62)
d 2vx
dx 2
1

 2 6 1  2 vi  22  3  i  61  2 v j  21  3  j


- 85 -
Energia de deformaţie totală acumulată de bară are expresia;

W 
1
2V  x  x dV    0   i 2 dV 
E
2V
EA
2 0

 02  2 0  i   i2 dx  (3.63)
Notând energia de deformaţie acumulată de bară la finele penultimului pas cu

EA 02 
W0  şi forţa axială corespunzătoare aceluiaşi moment cu N 0  EA 0 , observând
2
că N  N 0  N i  N 0 
EA
u j  ui  şi neglijând termenul de ordinul IV se obţine:

 du x 1  dv x  2 
 
EA  du x 
2
EA  du x   dv x  
 2
W  W0  N 0  
2 0  dx  2 0  dx   dx  
    dx    dx      dx 
 dx 2  dx  
0 
2
EI

 d 2vx 

2 0  dx 2  dx

(3.64)
După integrare se obţine expresia energiei de deformaţie:
W  W0  N 0 u j  u i   u j  ui 2  2EI3 (3vi2   2 i2  3v 2j   2 j2 
EA
2 
 3vi i  6vi v j  3vi j  3 i v j   2 i j  3v j j ) 
N 3 2 2 2 3 2 2 2  (3.65)
 ( v i   i  v j   j  v i i 
 5 15 5 15 10
2
6    
- v i v j  v i  j   i v j   i j  v j  j )
5 10 10 30 10
Aplicând energiei de deformaţie prima teoremă a lui Castigliano se obţine matricea
de rigiditate tangentă a barei dublu încastrate, în calculul de stabilitate.
 EA EA 
  0 0  0 0 
 0 0 0 0 0 0 
 12EI 6EI 12EI 6EI   6  6  
 0 0  3   0 0 
 3 2  2  5 10 5 10 
6EI 4EI 6EI 2EI   2 2  2 
 0 0  2 0  0 


kT    EA 2 
EA
   N 
   0 0
10 15
0 0
10
0
30 
0 
 0 0 0 0   6  6 
     0   0  
 0 12EI 6EI 12EI 6EI 5 10 5 10
 3  2 0  2    2  2 2 
   3 l  0
  0 
6EI 2EI 6EI 4EI   10 30 10 15 
 0 0  2 
 2    
(3.66)
Simbolic aceasta se poate scrie:
kT   k E    k GT  (3.67)
unde  este multiplicatorul comun al forţelor axiale ale barelor structurii.
- 86 -
3.7.3. Rezolvarea practică a ecuaţiei de stabilitate
Aşa cum s-a arătat la începutul capitolului 3 ecuaţia de stabilitate are forma
K T (U )  0 (3.68)
unde matricea de rigiditate tangentă a structurii se obţine prin asamblarea matricelor de

rigiditate tangentă a tuturor barelor.
În calculul de stabilitate se consideră faptul că forţele exterioare variază funcţie de
un singur parametru, astfel că matricea de rigiditate tangentă a elementului de bară se
poate scrie sub forma (3.55).
În aceste condiţii ecuaţia de stabilitate (3.65) se poate exprima astfel:
K E  K GT  0 (3.69)
ceea ce reprezintă forma matematică a problemei de valori şi vectori proprii.

Soluţiile ecuaţiei (3.69) reprezintă valorile proprii i, i = 1,..,n, ale multiplicatorului
comun al forţelor axiale. Acestor valori proprii le corespund vectorii proprii X i  cu care se
pot reprezenta formele proprii de pierdere a stabilităţii prin bifurcarea stării de echilibru. În
calculul de stabilitate interesează numai prima valoare proprie, celelalte prezentând numai
interes teoretic.
3.7.3.1. Forma matematică a problemei de valori şi vectori proprii în calculul de

stabilitate
Matricea de rigiditate tangentă a structurii, obţinută prin asamblarea matricelor de
rigiditate tangentă ale barelor, este totdeauna singulară. deoarece vectorul deplasărilor
nodurilor conţine şi deplasările de corp rigid. Pentru eliminarea acestor deplasări se
introduc condiţiile de rezemare. În acest mod se elimină deplasările egale cu zero din
vectorul U , precum şi liniile şi coloanele corespunzătoare din matricea de rigiditate
tangentă, respectiv din matricele K E  şi K GT  .
Prin această operaţie matricea K E  devine nesingulară, însă matricea K GT 

rămâne în continuare singulară, datorită faptului că matricea de rigiditate geometrică
tangentă a barelor comprimate conţine linii şi coloane cu toate elementele egale cu zero
iar matricele corespunzătoare ale barelor neîncărcate axial (sau cu N foarte mic) au toate
elementele egale cu zero.
Pentru a elimina şi singularitatea matricei K GT  se procedează la intervertirea
liniilor şi coloanelor, astfel încât să se ajungă la următoarea formă condensată:
K GT   
K GTR 0
(3.70)
 0 0
unde matricea K GTR  denumită matricea de rigiditate geometrică tangentă redusă, are
toate elementele de pe diagonala principală diferite de zero.
Condensarea matricei K GT  în forma redusă K GTR  impune şi tranformarea
matricei de rigiditate elastică K E  de o manieră asemănătoare.
- 87 -
Pentru aceasta se porneşte de la faptul că ecuaţia de stabilitate poate fi privită ca
ecuaţie caracteristică a următorului sistem de ecuaţii liniare şi omogene
K E    K GT   U   0 (3.71)
Acest sistem poate fi scris sub următoarea formă dezvoltată:
  K ERR K ERC  K 0  U R 
     GTR      0 (3.72)
 K
  ECR K ECC   0 0  U C 
unde U R  reprezintă deplasările rămase după condensare, iar U C  reprezintă deplasările

condensate (sau eliminate).
Dezvoltând ecuaţia (3.72) se obţine:
K ERR   U R   K ERC   U C    K GTR   U R   0 (3.73,a)
K ECR   U R   K ECC   U C   0 (3.73,b)
Din relaţia (3.73,b), prin premultiplicare cu K ECC  , rezultă:

1
U C   K ECC 1  K ECR   U R   0 (3.74)

Înlocuind (3.74) în (3.73,a) se obţine:
K ERR   K ERC   K ECC 1  K ECR  U R    K GTR   U R   0 (3.75)
Notând
K ER   K ERR   K ERC   K ECC 1  K ECR  (3.76)
se obţine forma redusă a sistemului de ecuaţii omogene:
K ER    K GTR   U R   0 (3.77)
Din (3.77) rezultă forma redusă a ecuaţiei de stabilitate:
K ER  K GTR  0 (3.78)
care reprezintă o problemă de valori şi vectori proprii.

Pentru a realiza o imagine clară asupra modului în care se ajunge la forma redusă
a matricei de rigiditate geometrică tangentă K GTR  prin introducerea condiţiilor de
deplasări nule pe direcţiile legăturilor din reazeme, precum şi din condiţia de valori zero
pentru elementele unor linii şi coloane din matricele unor bare, în figura 3.18 se prezintă
schematic această analiză.
- 88 -
a b c
d e f
Fig.3.18
Figura 3.18,a reprezintă structura analizată, figura 3.18,b structura discretizată în

elemente finite, figura 3.18,c sistemul general de axe şi de coordonate, figura 3.18,d
sistemul local de axe şi de coordonate ataşat fiecărui element, figura 3.18,e deplasările
rămase după introducerea condiţiilor de rezemare, iar figura 3.18,f deplasările rămase
după eliminarea deplasărilor ce corespund liniilor şi coloanelor cu toate elementele nule în
matricea de rigiditate geometrică tangentă a fiecărui element finit.
Observaţii:
 În forma (3.78) a ecuaţiei de stabilitate matricele K ER  şi K GTR  sunt
nesingulare,
 Vectorii proprii ai ecuaţiei de stabilitate (3.78) sunt U R  care conţin numai r
elemente (de pe direcţiile coordonatelor rămase după condensare),
 Pentru reprezentarea formelor proprii de pierdere a stabilităţii este necesar
să se cunoascã întregul vector al deplasărilor nodurilor U . În acest sens,
ţinând cont de (3.74) se poate exprima vectorul U  în funcţie de elementele
vectorului U R  astfel:
U R   I  
U       U R  (3.79)
U C   K ECC   K ECR 
1
unde I  reprezintă matricea unitate.
- 89 -
 Pentru rezolvarea practică a ecuaţiei de stabilitate (3.78) sunt necesare o
serie de transformări. Acestea au scopul de a se ajunge la forma clasică a
unei probleme de valori şi vectori proprii sub forma
S 0 (3.80)
unde S  este o matrice simetrică

În acest sens se scrie matricea K GTR  sub forma
K GTR   L  LT (3.81)
unde L  reprezintă o matrice triunghiulară inferioară, iar L  reprezintă o

T
matrice triunghiulară superioară ( conform descompunerii Choleski).

Sistemul de ecuaţii omogene în forma redusă (3.77) se poate scrie astfel:
U R   K ER 1 LLT U R   0 (3.82)
Premultiplicând cu L şi notând X   L   U R  se obţine:

T T
  S   X   0 (3.83)
în care
S   LT  K ER 1  L (3.84)
reprezintă matricea de stabilitate şi este o matrice simetrică.
Ecuaţia caracteristică a sistemului omogen (3.83) are forma (3.80), care are
1
valorile proprii  i  şi vectorii proprii de forma X   L   U R 
T
i
 De precizat, încă odată, faptul că în calculul de stabilitate interesează numai
cea mai mică valoare proprie, aşa încât utilizarea unei metode iterative, de
tipul metodei puterii, este recomandabilă.
3.7.3.2. Determinarea soluţiei ecuaţiei de stabilitate utilizând câtul lui Rayleigh.

Soluţia problemei în calculul de stabilitate se poate obţine şi pe altă cale, utilizând
câtul lui Rayleigh, care este o metodă aproximativă.
În paragraful 3.7.1 s-a arătat că energia de deformaţie este o funcţie pãtratică de
deplasări şi că starea de echilibru indiferent corespunde condiţiei ca variaţia de ordinul doi
a acesteia să fie egală cu zero.
Aceste condiţii se exprimă astfel:
1
W  U T  K T   U   0 (3.85)
2
sau ţinând cont de faptul că matricea de rigiditate tangenta K T  se poate exprima ca o
sumă de două matrice, din (3.85) rezultă:
U T  K E    K GT   U   0 (3.86)
- 90 -
Dezvoltând relaţia (3.86) se obţine expresia multiplicatorului forţelor axiale:
U T  K E   U 
 (3.87)
U T  K GT   U 
expresie care se numeşte câtul lui Rayleigh.
În relaţia (3.87) K E  reprezintă matricea de rigiditate elastică a structurii, care se
determină prin asamblarea matricelor de rigiditate elastică a elementelor, ţinând cont de
caracteristicile lor, K GT  reprezintă matricea de rigiditate geometrică tangentă, care se
obţine cunoscând forţele axiale din elementele structurii.
Vectorul U  nu este cunoscut, astfel că pentru determinarea primei valori proprii
1,cr este necesar a se efectua un calcul iterativ.
În acest sens, se pleacă de la o formă deformată oarecare care se corectează în

cadrul iteraţiilor, fapt care conferă caracterul de metodă aproximativă. Calculul se opreşte
în momentul în care criteriul de convergenţă în ceea ce priveşte valoarea proprie este
îndeplinit.
Calculul se conduce astfel:
1) Se determină forţele axiale şi deplasările nodurilor dintr-un calcul liniar
elastic (de ordinul I), pentru ipoteza de încărcare pentru care se doreşte
determinarea forţelor critice:
U   K E 1  P şi S i   k i  u i  (3.88)
2) Se consideră, în prima iteraţie de calcul al forţei critice, un vector al
 
deplasărilor nodurilor U (1) , vector care poate fi unul oarecare sau chiar
vectorul U  rezultat din calculul de ordinul I (acesta fiind cel mai indicat).
3) Cunoscând forţele axiale se poate alcătui matricea K GT  cu care se obţin
forţele
F   K  U 
(i )
GT
(i )
(3.89)
4) Se rezolvă ecuaţia
K E   U (i 1)   F (i )  (3.90)
pentru determinarea noilor deplasări U ( i 1) .  

5) Se calculează numitorul expresiei (3.87)

NUMIT  U ( i 1)   K  U 
T
GT
( i 1)
(3.91)
6) Se calculează valoarea multiplicatoruluicu relaţia (3.87) sub forma:
( i 1)

U   F 
( i 1) T (i )
(3.92)
1
NUMIT
 
7) Se calculează vectorul F ( i 1) pentru iteraţia următoare:
F  
( i 1) 1

 K GT   U ( i 1)  (3.93)
NUMIT
- 91 -
8) Se efectuează testul de convergenţă:
1(i 1)  1(i )
   10  2  10 3 (3.94)
1 ( i 1)
9) Dacă criteriul de convergenţă nu este satisfăcut se reia ciclul de calcul

începând cu punctul 4, pentru i = i + 1.
10) Dacă criteriul de convergenţă este satisfăcut, atunci se consideră că 1
calculat este 1,cr şi se trece la determinarea vectorului propriu asociat.
11) Se calculează vectorul propriu, asociat primei valori proprii, normalizat în

raport cu cea mai mare deplasare din vectorul propriu Umax.
U 1   1
U max

 U ( i 1)  (3.95)
3.7.4. Aspecte ale calculului practic

Aşa cum s-a prezentat anterior, pentru calculul de stabilitate al structurilor formate
din bare prin metoda deplasărilor este necesar un program de calcul care să furnizeze
multiplicatorul critic al forţei axiale, forma de pierdere a stabilităţii şi lungimile de flambaj
ale barelor comprimate.
Un rol important asupra gradului de aproximare a soluţiei îl are numărul de
elemente finite în care este împărţită o bară comprimată.
În acest sens se prezintă rezolvarea câtorva structuri simple.
Pe baza rezultatelor obţinute se vor desprinde câteva concluzii importante în ceea
ce priveşte modul de discretizare a structurilor pentru obţinerea unei soluţii cât mai
apropiate de soluţia exactă.
Exemplul 4. Fie consola din figura 3.19 pentru care se cere să se determine multiplicatorul
critic şi lungimea de flambaj utilizând câtul lui Rayleigh.
Consola are următoarele caracteristici:
P
E, A, I
ℓ=4m,
 2
A = 118 cm ,
Y=y I = 29200cm4 ,
1 X=x E = 2,1 x106 daN/cm2,
1 2 P=50 kN.
Pcr Se consideră criteriul de convergenţă
0,392 îndeplinit pentru   1,5  10 3 .
1,000
Se va considera consola formată dintr-un
singur element.
Fig. 3.19
- 92 -
Matricele de rigiditate elastică, de rigiditate geometrică tangentă şi de rotaţie a
elementului sunt:
 619500 0 0  619500 0 0 
 0 11497,5 22995 0  11497,5 22995 

 0 22995 61320 0  22995 30660 
k E    
 619500 0 0 619500 0 0 
 0  11397,5  22995 0 11497,5  22995
 
 0 22995 30660 0  22995 61320 
0 0 0 0 0 0  1 0 0 0 0 0
0 15 5 0  15 5   0 1 0 0 0 0
 
0 5 26,67 0  5  6,67  0 0 1 0 0 0
k GT     ; R    
0 0 0 0 0 0  0 0 0 1 0 0
0  15 5 0 15 5  0 0 0 0 1 0
   
0 5  6,67 0  5 26,67  0 0 0 0 0 1
Deoarece axele locale coincid cu axele generale şi fiind un singur element rezultă
K E   k E 
şi
K GT   k GT 
Introducând condiţiile de rezemare (capătul 1 este încastrat) formele reduse ale
matricelor de rigiditate (elastică şi geometrică tangentă ) sunt
619500 0 0  0 0 0 

K E    0  
11497,5  22995 ; K GT   0 15  5 
 0  22995 61320  0  5 26,67 
Iteraţia 1. Se alege vectorul deplasărilor iniţiale U ( 0)   (care conţine deplasările nodului 2,

respectiv U4, U5 şi U6 ) de forma:
U   0
(0) T
1,0 1,0
 
Se determină vectorul iniţial F ( 0 ) cu relaţia
0 0 0  0  0 
F   K  U 
( 0)
GT
( 0) 
 0 15
  
 5   1,0   10 

0  5 26,67  1,0 21,67 
   
Se rezolvă ecuaţia K E   U (1)  F ( 0 ) de unde rezultă:
 0 
U 
(1) 5 
 10  630,615

 271,820 
 
- 93 -
Se calculează numitorul relaţiei (3.87) respectiv
NUMIT  U (1)    K  U  
T
GT
(1)
0 0 0   0 
  
 10 10  0 630,615 271,820 0 15  5   630,615 
0  5 26,67   271,820 
 6,222  10  4
Se calculează numărătorul relaţiei (3.87) respectiv
NR  U (1)   K  U   U   F  
T
E
(1) (1) T (0)
 0 
 
 10  0 630,615 271,820  10   12196,49  10 5
5
21,67
 
NR 12196,49  10 5
Se calculează (1)
1    196,022
NUMIT 6,222  10 4
Fiind prima iteraţie nu se testează criteriul de convergenţă
Se calculează forţele pentru iteraţia următoare:
F  
(1) 1
 
 K GT   U (1) 
NUMIT
0 0 0   0   0 
10 5     
  0 15  5   630,615  3,248
6,222  10  4 0  5 26,67  271,820  1,642 
Iteraţia 2.    
Se rezolvă ecuaţia K E   U ( 2 )  F (1) de unde rezultă:
 0 
U 
( 2)  5 
 10  134,42
53,085
 
NUMIT  U ( 2)    K  U  
T
GT
( 2)
0 0 0   0 
  
 10 10
 0 134,42 53,085 0 15  5   134,42 
0  5 26,67  53,085
 0,275  10  4
   K  U   U   F  
NR  U ( 2 )
T
E
( 2) ( 2) T (1)
 0 
 
 10 5  0 134,42 53,085 3,248  523,762  10 5
1,642 
 
- 94 -
NR 523,762  10 5
Se calculează 1( 2 )    190,459
NUMIT 0,275  10  4
Testul de convergenţă:
1( 2 )  1(1) 190,459  196,022
  0,029  2,9  10  2    1,5  10 3
1( 2)
190,459
F  
( 2) 1
 
 K GT   U ( 2 ) 
NUMIT
0 0 0   0   0 
10 5     
  0 15  5   134,420  3,332
0,275  10 4 0  5 26,67  53,085  1,418 
Se rezolvă ecuaţia K E   U ( 3)  F ( 2 ) de unde rezultă:
 0 
U ( 3)
  10  134,420
5
 52,720 
 
NUMIT  U ( 3)    K  U  
T
GT
( 3)
0 0 0   0 
  
 10  0 134,42 52,720 0 15
10
 5   134,42  
0  5 26,67  52,720
 0,274  10  4
NR  U ( 3)    K  U   U   F  
T
E
( 3) ( 3) T ( 2)
 0 
 
 10  0 134,42 52,720 3,332  522,644  10 5
5
1,418 
 
NR 522,644  10 5
Se calculează 1(3)    190,746
NUMIT 0,274  10  4
1(3)  1( 2 ) 190,746  190,459
  1,505  10 3    1,5  10 3
1
( 3)
190,746
- 95 -
F  
( 3) 1
 
 K GT   U ( 3) 
NUMIT
0 0 0   0   0 
10 5     
  0 15  5   134,420  3,348
0,274  10  4 0  5 26,67  52,720  1,402 
Se rezolvă ecuaţia K E   U ( 4 )  F ( 3) de unde rezultă:
 0 
U ( 4)  5
 10  134,768

 52,824 
 
NUMIT  U ( 4)    K  U  
T
GT
( 4)
0 0 0   0 
  
 10  0 134,768 52,824 0 15
10
 5   134,768 
0  5 26,67   52,824 
 0,276  10  4
NR  U ( 4 )   K E   U ( 4 )   U ( 4 )   F (3)  
T T
 0 
 
 10  0 134,768 52,824 3,348  525,262  10 5
5
1,402 
 
NR 525,262  10 5
Se calculează 1( 4 )    190,312
NUMIT 0,276  10  4
1( 4 )  1(3) 190,312  190,746
  2,28  10 3    1,5  10 3
1( 4)
190,312
F  
( 4) 1
 
 K GT   U ( 4 ) 
NUMIT
0 0 0   0   0 
10 5     
  0 15  5   134,768  3,345
0,276  10  4 0  5 26,67  52,824  1,399 
- 96 -
Se rezolvă ecuaţia K E   U ( 4 )  F ( 4 ) de unde rezultă:
 0 
U 
( 5) 
5
 10  134,625

 52,766 
 
NUMIT  U ( 5)    K  U  
T
GT
( 5)
0 0 0   0 
  
 10  0 134,625 52,766 0 15
10
 5   134,625 
0  5 26,67  52,766 
 0,275  10 4
   K  U   U   F  
NR  U ( 5)
T
E
(5) ( 5) T ( 4)
 0 
 
 10  0 134,625 52,766 3,345  524,140  10 5
5
1,399 
 
NR 524,140  10 5
Se calculează 1(5)    190,596
NUMIT 0,275  10  4
1(5)  1( 4 ) 190,596  190,312
  1,49  10 3    1,50  10 3
1( 5)
190,596
Testul de convergenţă este îndeplinit, astfel că valoarea multiplicatorului critic este
1,cr  190,596
Elementele vectorului propriu corespunzător primului mod de pierdere a stabilităţii
sunt
 0 
 U    1 
1
U 1   ( 4)
U max 0,392
 
Forma de pierdere a stabilităţii este prezentată în figura 3.19.
Valoarea forţei axiale critice calculată cu câtul lui Rayleigh este
PcrR  1,cr  P  190,596  50  9529,80 kN
faţă de valoarea calculată cu formula lui Euler (din tabelul 3.1) care este
 2 EI
PcrE   9456,31 kN
4 2
În consecinţă se poate afirma că utilizarea câtului lui Rayleigh conduce la o forţă
critică mai mare decât cea reală cu 0,77% ceea ce este acceptabil pentru calculul practic.
- 97 -
Exemplul 5. Fie consola din figura 3.20 pentru care se cere să se determine multiplicatorul
critic şi lungimea de flambaj utilizând câtul lui Rayleigh.
1 P
E, A, I 2 Consola are aceleaşi caracteristici ca în
exemplul precedent.
 Se va considera consola formată dintr-un singur
element.
Fig. 3.20
Matricele de rigiditate elastică, de rigiditate geometrică tangentă şi de rotaţie a

elementului sunt aceleaşi ca în cazul precedent. Introducând condiţiile de rezemare
( U 1  U 2  U 3  U 5  0 ) formele reduse ale matricelor de rigiditate (elastică şi geometrică
tangentă ) sunt
K E   
619500 0  0 0 
 ; K GT    
 0 61320 0 26,67
 
Iteraţia 1. Se alege vectorul deplasărilor iniţiale U ( 0 ) (care conţine deplasările nodului 2,
respectiv U4, şi U6 ) de forma:
U   0
( 0) T
1,0
Se determină vectorul iniţial F ( 0 ) cu relaţia  
F   K  U   00
( 0)
GT
( 0) 0  0  0 
    
26,67 1,0 26,67 

   
 0 
U   10
(1) 5
 
43,493
NUMIT  U (1)    K  U  
T
GT
(1)
0 0   0 
 10 10  0 43,493   
0 26,67  43,493
 5,045  10 6
NR  U (1)   K E   U (1)   U (1)   F ( 0 )  

T T
 0 
 10 5  0 43,493    1159,96  10
5
 26,67 
NR 1159,96  10 5
Se calculează  (1)
1    2299,23
NUMIT 5,045  10 6
- 98 -
F  
(1) 1
 K GT   U (1)  
NUMIT
10 5 0 0   0   0 
    
5,046  10 6
0 26,67 43,493 5,164
 0 
U   10
( 2) 5
 
8,421
NUMIT  U (1)    K  U  
T
GT
(1)
0 0   0 
 10 10  0 8,421   
0 26,67  8,421
 1,891  10 6
   K  U   U   F  
NR  U (1)
T
E
(1) (1) T ( 0)
 0 
 10 5  0 8,421    43,486  10
5
5,164
NR 43,486  10 5
Se calculează 1( 2)    229,96
NUMIT 1,891  10 6
1( 2 )  1(1) 229,96  2299,23
  8,99    1,5  10 3
1( 2)
229,96
F  
( 2) 1
 K GT   U ( 2 )  
NUMIT
10 5 0 0   0   0 
    
1,891  10 6 0 26,67  8,421 1,633
 0 
U   10
( 3) 5
 
2,663
- 99 -
NUMIT  U (1)    K  U  
T
GT
(1)
0 0   0 
 10 10  0 2,663   
0 26,67  2,663
 1,891  10 8
NR  U (1)   K  U   U   F  
T
E
(1) (1) T ( 0)
 0 
 10 5  0 2,663    4,349  10
5
1,633
NR 4,349  10 5
Se calculează  ( 3)
1    2299,78
NUMIT 1,891  10 8
1(3)  1( 2 ) 2299,78  229,96
  0,90    1  10 3
1
( 3)
2299,78
F  
( 2) 1
 
 K GT   U ( 2 ) 
NUMIT
10 5 0 0   0   0 
    
1,891  10 8 0 26,67 2,663 5,164
Observaţie. S-a obţinut acelaşi vector ca şi în iteraţia 1, deci procedeul nu este
convergent. Pentru a putea găsi soluţia este necesar ca bara să se împartă în mai multe
elemente, prin introducerea unui nod intermediar. Se consideră un nod intermediar la
mijlocul barei (fig. 3.21,a).
În figura 3.21,b este

a) prezentat sistemul de
coordonate ataşat structurii, iar
în figura 3,21,c sunt prezentate
coordonatele rămase după
b) eliminarea deplasărilor zero din
condiţiile de rezemare.
c)
d)
Fig. 3.21
- 100 -
Matricele de rigiditate elastică, de rigiditate geometrică tangentă şi de rotaţie ale
elementelor sunt:
 1239000 0 0  1239000 0 0 
 0 91980 91980 0  91980 91980 

  91980 61320 
k   k 
1 2

0 91980 122640 0

 1239000
E E
0 0 1239000 0 0 
 0  91980  91980 0 91980  91980
 
 0 91980 61320 0  91980 122640 
0 0 0 0 0 0  1 0 0 0 0 0
0 30 5 0  30 5   0 1 0 0 0 0
 
0 0  5  3,33 0 0 1 0
k   k 
1
GT
2
GT 
5 13,33
   
; R  R 
1 2 0 0

0 0 0 0 0 0  0 0 0 1 0 0
0  30 5 0 30 5  0 0 0 0 1 0
   
0 5  3,33 0  5 13,33  0 0 0 0 0 1
Matricele de rigiditate (elastică şi geoemtrică tangentă) pentru întreaga structură
(formată din 2 elemente) se obţine prin asamblarea matricelor elementelor componente.
Formele acestor matrice sunt:
 1239000 0 0  1239000 0 0 0 0 0 
 0 91980 91980 0  91980 91980 0 0 0 

 0 91980 122640 0  91980 61320 0 0 0 
 
 1239000 0 0 2478000 0 0  1239000 0 0 
K E    0 0 0 0 183960 0 0  91980 91980 
 
 0 0 0 0 0 245280 0  91980 61320 
 0 0 0  1239000 0 0 1239000 0 0 
 
 0 0 0 0  91980  91980 0 91980  91980
 0 0 0 0 91980 61320 0  91980 122640 

0 0 0 0 0 0 0 0 0 
0 30 5 0  30 5 0 0 0 

0 5 13,33 0  5  3,33 0 0 0 
 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
K GT   0  30  5 0 60 0 0  30 5 
 
0 5  3,33 0 0 26,66 0  5  3,33
0 0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0  30 5 0 30 5 
0 0 0 0 5  3,33 0  5 13,33 

Introducând condiţiile de rezemare ( U 1  U 2  U 3  U 8  0 , formele reduse ale
matricelor de rigiditate (elastică şi geometrică tangentă ) sunt:
- 101 -
 2478000 0 0  1239000 0 
 0 183960 0 0 91980 

K ER    0 0 245280 0 61320 
 
 1239000 0 0 1239000 0 
 0 91980 61320 0 122640
0 0 0 0 0 
0 60 0 0 5 

K GTR   0 0 26,66 0  3,33
 
0 0 0 0 0 
0 5  3,33 0 13,33 
Observaţie. Deoarece matricea de rigiditate tangentă cuprinde linii şi coloane zero,

acestea se pot reduce (elimina), astfel că în vectorul deplasărilor vor rămâne numai 3
componente (U5, U6 şi U9).
Iteraţia 1. Se alege vectorul deplasărilor iniţiale U ( 0) de forma:  

U   1,0
(0) T
1,0 1,0
Se determină vectorul iniţial F ( 0 ) cu relaţia  
60 0 5  1,0  65 
F   K  U 
( 0)
GT
( 0)   
  0 26,66  3,33  1,0  23,33

 5  3,33 13,33  1,0  15 
   
 54,359 
U 
(1)  5 
 10   19,024 
 38,050
 
   K  U  
NUMIT  U (1)
T
GT
(1)
60 0 5   54,359 
 
 10  54,359 19,024  38,050  0 26,66  3,33   19,024  
10 
 5  3,33 13,33   38,050
 19,038  10 5
   K  U   U   F  
NR  U (1)
T
E
(1) (1) T (0)
 65 
 
 10  54,359 19,024  38,050 23,33  3406,415  10 5
5
 15 
 
- 102 -
NR 3406,415  10 5
Se calculează 1(1)    178,93
NUMIT 19,038  10 5
F  (1) 1
 
 K GT   U (1) 
NUMIT
60 0 5   54,359   2,226 
10 5    
   0 26,66  3,33   19,024    0,459 

19,038  10 5  5  3,33 13,33   38,050  0,216
 2,387 
U  ( 2)  5 
 10   77,575 
 2,354
 
NUMIT  U ( 2)    K  U  
T
GT
( 2)
60 0 5   2,387 
 
 10  2,387 77,575  2,354  0 26,66  3,33   77,575  
10 
 5  3,33 13,33   2,354
 1,62  10 5
   K  U   U   F  
NR  U ( 2 )
T
E
( 2) ( 2) T (1)
 2,226 
 
 10  2,387 77,575  2,354  0,459   41,429  10 5
5
 0,216
 
NR 41,429  10 5
Se calculează 1( 2 )    25,573
NUMIT 1,62  10 5
1( 2 )  1(1) 25,573  178,93
  6,00    1,5  10 3
1( 2)
25,573
F  ( 2) 1
 
 K GT   U ( 2 ) 
NUMIT
60 0 5   2,387   0,326 
10 5    
   0 26,66  3,33   77,575    5,158 

1,62  10 5  5  3,33 13,33   2,354  0,690
- 103 -
 1,924 
U  ( 3)  5 
 10   2,976 
 3,494
 
NUMIT  U ( 3)   K GT   U (3)  
T
60 0 5   1,924 
 
 10  1,924 2,976  3,494  0 26,66  3,33   2,976  
10 
 5  3,33 13,33   3,494
 622,98  10 10
NR  U ( 3)   K E   U ( 3)   U (3)   F ( 2 )  
T T
 0,326 
 
 10  1,924 2,976  3,494  5,158   18,388  10 5
5
 0,690
 
NR 18,388  10 5
Se calculează 1(3)    2951,62
NUMIT 622,98  10 10
1(3)  1( 2 ) 2951,62  25,573
  0,99    1,5  10 3
1
( 3)
2951,62
F   ( 3) 1
 K GT   U (3)  
NUMIT
60 0 5   1,924   3,925 
10 5    
   0 26,66  3,33   2,976    3,645 

622,98  10 10  5  3,33 13,33   3,494  1,878
 6,008 
U  ( 4)  5 
 10   3,423 
 7,749
 
- 104 -
NUMIT  U ( 4)    K  U  
T
GT
( 4)
60 0 5   6,008 
 
 10 10  6,008 3,423  7,749  0 26,66  3,33   3,423  

 5  3,33 13,33   7,749
 2989,63  10 10
NR  U ( 4 )   K E   U ( 4 )   U ( 4)   F ( 3)  
T T
 3,925 
 
 10  6,008 3,423  7,749  3,645   50,611  10 5
5
 1,878
 
NR 50,611  10 5
Se calculează ( 4)
1    1692,88
NUMIT 2989,63  10 10
1( 4 )  1(3) 1692,88  2951,62
  0,74    1,5  10 3
1( 4) 1692,88
F  
( 4) 1
 K GT   U ( 4 )  
NUMIT
60 0 5   6,008   5,884 
10 5    
   0 26,66  3,33   3,423    2,141 

2989,63  10 10  5  3,33 13,33   7,749  1,548
 7,296 
U  ( 5)  5 
 10   2,922 
 8,195
 
NUMIT  U ( 5)    K  U  
T
GT
( 5)
60 0 5   7,296 
 
 10 10
 7,296 2,922  8,195  0 26,66  3,33   2,922  

 5  3,33 13,33   8,195
 3878,31  10 10
- 105 -
NR  U ( 5)   K E   U ( 5)   U ( 5)   F ( 4)  
T T
 5,884 
 
 10 5  7,296 2,922  8,195  2,141   61,87  10 5
 1,548
 
NR 61,87  10 5
Se calculează 1(5)    1595,32
NUMIT 3878,31  10 10
1(5)  1( 4 ) 1595,32  1692,88
  0,06  6  10  2    1,5  10 3
1( 5)
1595,32
F  
( 5) 1
 K GT   U ( 5)  
NUMIT
60 0 5   7,296   6,371 
10 5    
   0 26,66  3,33   2,922    1,689 

3878,31  10 10  5  3,33 13,33   8,195  1,325
 7,485 
U  (6)  5 
 10   2,700 
 8,044
 
NUMIT  U ( 6)    K  U  
T
GT
(6)
60 0 5   7,485 
 
 10  7,485 2,700  8,044  0 26,66  3,33   2,700  
10 
 5  3,33 13,33   8,044
 3939,33  10 10
NR  U ( 6 )   K E   U ( 6 )   U ( 6 )   F ( 5)  
T T
 6,371 
 
 10  7,485 2,700  8,044  1,689   62,91  10 5
5
 1,325
 
NR 62,91  10 5
Se calculează 1( 6 )    1596,85
NUMIT 3939,33  10 10
- 106 -
1( 6 )  1(5) 1596,85  1595,32
  0,96  10 3    1,5  10 3
1( 6)
1596 ,85
Testul de convergenţă este îndeplinit, astfel că valoarea multiplicatorului critic este
1,cr  1596,85
Elementele vectorului propriu corespunzător primului mod de pierdere a stabilităţii
sunt
  0,931
U 1   1
U max
 
U ( 6) 
  0,336

 1 
 
Forma de pierdere a stabilităţii este prezentată în figura 3.21,d.
Valoarea forţei axiale critice calculată cu câtul lui Rayleigh este
PcrR  1,cr  P  1596,85  50  79842,50 kN
faţă de valoarea calculată cu formula lui Euler (din tabelul 3.1) care este
 2 EI
P E
 77194,40 kN
(0,7) 2
cr
Rezultă o diferenţa de 3% între cele două valori.
Concluzii:
Din analiza rezultatelor prezentate în cele două exemple se desprind următoarele
concluzii cu privire la modul de discretizare a elementelor componente ale unei structuri
pentru a obţine o bună aproximare a soluţiei:
- barele la care deplasarea transversală relativă a secţiunilor de capăt este
liberă pot fi considerate ca un singur element finit.
- barele care au deplasarea transversală relativă a secţiunilor de capăt
împiedicată de legăturile existente, trebuie împărţită cel puţin în două
elemente finite.
- dacă structura este o structură cu noduri fixe este necesar ca stâlpii să se
împartă în cel puţin două elemente, iar dacă structura este cu noduri
deplasabile stâlpii se pot considera ca fiind un element finit.
- în ceea ce priveşte riglele la care forţele axiale se pot neglija se consideră ca
fiind formate dintr-un singur element
- în cazul structurilor cu bare având secţiunea transversală variabilă în trepte
se vor considera noduri intermediare în punctele de variaţie a secţiunilor
transversale.
- 107 -

Capitolul III - Stabilitate1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul III - Stabilitate1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Structura de rezistenţă a unei construcţii trebuie sã fie rezistentă şi stabilă, pentru a

3.2. IPOTEZE SIMPLIFICATOARE

Calculul de stabilitate se conduce pe baza ipotezelor generale ale calculului

3.3. GRADE DE LIBERTATE ÎN CALCULUL DE STABILITATE

Prin grade de libertate în stabilitate se înţelege numărul de parametri, geometrici,

3.4. SPECIFICUL CALCULULUI DE STABILITATE

Studiul stabilităţii unei bare cu secţiune constantă va fi prezentat, pe un caz clasic,

Presupunând că intensitatea forţei P creşte treptat, treptat, la atingerea valorii Pcr

Forţa critică  2 EI  2 EI 20,19 EI 4 2 EI  2 EI  2 EI

- Sunt cazuri în care direcţia de acţiune a forţei exterioare se schimbă şi în

3.5. STABILITATEA BARELOR CU SECŢIUNE VARIABILĂ ÎN

Barele cu secţiunea transversală variabilă în trepte se utilizează ca stâlpi la halele

Expresia momentului încovoietor în secţiunea curentă este M 2  P2 y 2 , iar ecuaţia

Impunând aceste condiţii se obţine:

k 2 C1 cos k 2  2  k1C 3 cos k1 2  k1C 4 sin k1 2

Eliminând C3 şi y0 se obţin două ecuaţii omogene în C1 şi C4. Acest sistem de

Acest determinant are forma:

Determinantul (3.20) reprezintă ecuaţia de stabilitate. Prin dezvoltarea acestui

În problema de stabilitate interesează numai valoarea minimă a parametrului critic

În acest mod rezultă criteriul de delimitare a domeniului în care se află soluţia

precum şi lungimile de flambaj ale celor două zone ale stâlpului

Rezolvând ecuaţia de stabilitate (3.21) pentru diferite valori ale rapoartelor

3.6.1. Principii generale

În calculul de stabilitate – ca şi în calculul de ordinul II – barele sistemului de bază

Acest sistem de ecuaţii omogene admite două tipuri de soluţii:

r11 r12  r1n

Deoarece reacţiunile unitare reprezintă rigiditatea structurii pe direcţia fiecărei

- în calculul de stabilitate – în care forţele cresc funcţie de un singur

Cu valoarea astfel obţinută este recomandabil să se verifice ecuaţia de stabilitate.

6 3.6.2. Stabilitatea structurilor simetrice. Procedeul semistructurilor

3.6.3. Exemple numerice

20001 v1  40001 v2  30001 v3 

D1  333,33  0,208  666,67  (0,246)  500  0,077  56,17  0 ; v1  vcr

Încercarea 2. Alegând v1  1,38 rezultă v2  1,69 , v3  1,49 şi

D2  333,33  0,231  666,67  (0,160)  500  0,102  21,33  0 ; v1  vcr

Forţa critică este

Exemplul 2.(fig.3.12) Se consideră: EI  18000 kNm 2 .

Reacţiunile unitare sunt:

Deoarece termenii determinantului au valori mari se pot împărţi cu 10000, astfel că

Rezolvarea prin încercări a problemei de stabilitate:

Forţa critică este

Observaţie: Lungimea de flambaj  f , 2 este mai mare de 2 deoarece bara comprimată

Exemplul 3 (fig.3.13) Se consideră EI  36000 kNm 2 .

Structura este simetrică şi încărcată simetric. Calculul se va efectua pe

Ecuaţia de stabilitate este

Ecuaţia de stabilitate este:

Reacţiunile unitare sunt:

Rezolvarea prin încercări a ecuaţiei de stabilitate:

Lungimea de flambaj a stâlpului este:

Din analiza valorilor coeficientului lungimii de flambaj rezultă că în cazul riglei

Din analiza valorilor cuprinse în tabelul 3.4 se desprinde concluzia că nodul

- În cazul structurilor oarecare sau al structurilor simetrice cu mai multe

3.7.1. Ecuaţia de stabilitate

- TS (V ) reprezintă termenii de ordin superior, care se neglijează.

Analiza semnului expresiei (3.35) permite stabilirea naturii formei de echilibru al

care corelată cu condiţia de echilibru stabil la limită,  2W  0 , conduce la ecuaţia de

Ţinând cont de forma matricei de rigiditate tangentă şi de faptul că forţele axiale

Pentru alcătuirea ecuaţiei de stabilitate şi obţinerea soluţiei acesteia este necesar

3.7.2. Matricea de rigiditate tangentă a barei la structuri plane

3.7.2.1. Bara dublu articulată

Variaţia deformaţiei specifice are expresia

Cu aceste rezultate matricea de rigiditate tangentă a barei dublu articulate, în

unde  este multiplicatorul comun al forţelor axiale ale barelor structurii.