Flambajul barelor drepte 301

Capitolul 14. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE

14.1. Generalităţi

După cum se ştie din mecanica teoretică, echilibrul unui corp rigid
poate fi stabil, instabil sau indiferent, cazurile fiind ilustrate în cele trei
situaţii în care se găseşte bila din figura 14.1.
a) echilibrul stabil – dacă se îndepărtează bila din poziţia iniţială de
echilibru în poziţia A/ şi i se dă drumul, ea revine în poziţia A după un număr
de oscilaţii, care dispar din cauza frecărilor.
b) echilibrul instabil – la cea mai mică deplasare a bilei din poziţia B
/
în B , se va pune în mişcare şi nu se va mai reîntoarce la poziţia iniţială de
echilibru.
c) echilibru indiferent – bila va rămâne în poziţia deplasată, din C în
/
C.
O problemă asemănătoare de stabilitate a echilibrului apare şi în
cazul corpurilor deformabile, nu însă datorită poziţiei lor, ci datorită mărimii
forţelor exterioare la care acestea sunt supuse.
B În calculul de rezistenţă
B'
este necesar să se ţină seama şi
de condiţiile de stabilitate.
Echilibru
Condiţiile de stabilitate
A
A' instabil iau în considerare posibilităţile
C C'
ca unele elemente de construcţii
sau organe de maşini să-şi
Echilibru Echilibru
piardă stabilitatea echilibrului
stabil indiferent elastic pentru anumite valori ale
sarcinilor care le solicită, chiar
Fig. 14.1 dacă tensiunile şi deformaţiile
lor sunt în limite admisibile. Stabilitatea nu poate fi verificată numai prin
calculul de rezistenţă. Pe lângă problema de rezistenţă există şi o problemă a
stabilităţii (barelor, structurilor, plăcilor).
Flambajul barelor drepte este cel mai simplu exemplu de pierdere a
stabilităţii echilibrului elastic, de exemplu, pierderea echilibrului elastic de
302 Rezistenţa materialelor

către o bară dreaptă solicitată axial la compresiune, atunci când forţa de

compresiune depăşeşte o anumită valoare numită critică.
În practica inginerească cele mai frecvente cazuri de pierdere a
stabilităţii echilibrului elastic se regăsesc la barele drepte a căror lungime
este mai mult mare în raport cu dimensiunile secţiunii transversale.
Pentru a ilustra fenomenul de pierdere a
F stabilităţii sub acţiunea forţelor exterioare, se consideră
o bară dreaptă de secţiune constantă, de lungime mare
Q faţă de dimensiunile secţiunii transversale, articulată la
ambele capete, solicitată la compresiune de forţa F
(Fig. 14.2).
Atât timp cât forţa F are valori relativ mici, bara
l

se găseşte în stare de echilibru static stabil. Dacă se

aplică o sarcină transversală Q, aceasta va produce o
încovoiere a barei; îndată după anularea acesteia bara
îşi revine la poziţia iniţială. Dacă forţa F creşte
continuu, se ajunge ca sub acţiunea forţei Q bara să se
F încovoie, fără a mai reveni la poziţia iniţială.
Bara rămâne curbată lateral, uneori într-o măsură
Fig. 14.2 considerabilă – a trecut din starea de echilibru elastic
stabil în cea de echilibru elastic instabil.
Trecerea unei bare din starea de echilibru elastic stabil în starea de
echilibru elastic instabil, poartă numele de flambaj, iar valoarea forţei de
compresiune la care se produce această trecere poartă numele de forţă
critică de flambaj.
Atingerea forţei critice de flambaj poate produce distrugerea barei
sau cel puţin deformarea ei în aşa măsură, încât să nu mai poată răspunde
scopului pentru care a fost destinată.
Forţa critică de flambaj Fcf - este forţa maximă, pentru care bara
comprimată axial, îşi mai poate păstra forma iniţială, rectilinie de echilibru,
sau forţa minimă, la care bara comprimată axial îşi pierde poziţia iniţială
rectilinie de echilibru stabil.
Acest fenomen de pierdere a stabilităţii, adică flambajul, are loc nu
numai în cazul barelor drepte supuse la compresiune, ci şi în cazul altor
solicitări şi a altor forme de piese.
Astfel, o grindă dreptunghiulară încastrată la un capăt, cu raportul
h/b mare, în care h este înălţimea secţiunii, încărcată cu o sarcină verticală
concentrată la capătul liber, este solicitată la încovoiere stabilă atât timp cât
forţa F nu depăşeşte o valoare critică Fcr. Dacă F > Fcr grinda îşi pierde
stabilitatea fiind supusă şi la răsucire (fig. 7.3.a).
Flambajul barelor drepte 303

14.2. Calculul forţei critice de flambaj pentru bara solicitată la

compresiune. Formulele lui Euler

Pentru a deduce expresia forţei critice se flambaj, se consideră o bară

solicitată la compresiune de către o sarcină egală cu forţa critică de flambaj.
Sub acţiunea acestei forţe bara se curbează luând o poziţie ce corespunde
echilibrului instabil.
Din scrierea ecuaţiei fibrei medii deformate rezultă expresia forţei
critice de flambaj. Mărimea forţei critice de flambaj depinde de
dimensiunile barei, de modul de solicitare şi rezemare.
Se vor lua în considerare următoarele moduri de rezemare: bara
articulată la ambele capete; bara încastrată la un capăt şi liberă la celălalt;
bara încastrată la un capăt şi articulată la celălalt şi bara încastrată la ambele
capete.

14.2.1. Bara articulată la ambele capete

Se consideră bara din figura 14.4 articulată la ambele capete,

deformată în urma depăşirii forţei critice de flambaj.
Ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate este:
F
y d 2v
EI Mx
dx 2 (14.1)
x

Momentul încovoietor Mx într-o secţiune

v oarecare situată la distanţa x, care a produs deplasarea
centrului de greutate a secţiunii cu săgeata v, este:
l

Mx = F v
(14.2)
Înlocuind valoarea expresiei (14.2) în ecuaţia (14.1) se
obţine:

F d2 v d 2v Fv
EI   Fv sau 
x dx 2 2
dx (14.3)
EI
cu notaţia:
Fig. 14.4
F
2 
EI
(14.4)
ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate devine:
304 Rezistenţa materialelor

d 2v
  2 v  0, (14.5)
dx 2
care este o ecuaţie diferenţială, liniară, omogenă de ordinul II cu coeficienţi
constanţi.
Soluţia generală a acestei ecuaţii diferenţiale este:
v  A sin  x  B cos  x
Constantele A şi B se determină din condiţiile de rezemare de la cele
două capete ale barei şi anume:
XZ- pentru x = 0; v = 0; deci B = 0
- pentru x = l; v = 0; deci A sin αl = 0 (14.6)
Pentru ca relaţia (14.6) să fie satisfăcută, există două posibilităţi:
1. fie, A = 0, cea ce înseamnă că bara nu se flambează, fapt ce
contrazice realitatea;
2. fie, sin αl = 0, ceea ce înseamnă că:
αl = nπ , unde n = 0,1,2.. (14.7)
Valoarea minimă a forţei critice pentru care bara îşi pierde
stabilitatea se obţine din condiţia n = 1, adică:

l   , de unde  (14.8)
l
Înlocuind relaţia (14.8) în (14.4) rezultă:
2
  F  2 EI
   sau F (14.9)
l
  EI l2
Relaţia (14.9) reprezintă formula lui Euler pentru sarcina critică de
flambaj la bara dublu articulată, considerat cazul fundamental de flambaj al
barei comprimate.
În barele ale căror secţiuni au două axe de simetrie, flambajul se va
produce perpendicular pe axa secţiunii transversale faţă de care momentul
de inerţie este minim, astfel relaţia pentru calculul forţei critice de flambaj
va fi:
F F
 2 EI min
Fcf  (14.10)
l2
Dacă este împiedicată
l/3

deplasarea unor secţiuni

l/2

intermediare ale barei (în

secţiunile respective se pla-sează
l/3
l
l

reazeme intermediare), bara

flambează în porţiunile dintre
l/2

reazeme, realizându-se cazurile

l/3

corespunzătoare soluţiilor n = 2,

a. b.
Fig. 14.5
Flambajul barelor drepte 305

3, ……..
2
Pentru n = 2, αl = 2π,  – figura 14.5.a – forţa critică de
l
flambaj are expresia:
 2 EI min 4 2 EI min
Fcf  2

l l2
 
2
(14.11)
3
Pentru n = 3, αl = 3π;   – figura 14.5.b – forţa critică de
l
flambaj are expresia:
 2 EI min 9  2 EI min
Fcf  2

l l2
 
3
(14.12)
Practic bara nu va lua formele din figura 14.5 dar din relaţiile
stabilite rezultă că dacă deplasarea laterală a barei este împiedecată într-un
punct situat la mijlocul barei, forţa critică este de patru ori mai mare, iar
dacă rezemarea se face în două puncte la distanţa l/3, forţa critică este de
nouă ori mai mare. Din acest motiv ori de câte ori este posibil, se introduc
asemenea reazeme intermediare la barele de lungime mare, solicitate la
compresiune.

14.2.2. Bara încastrată la un capăt şi liberă la celălalt

F Bara este reprezentată în figura 14.6, iar pentru

calculul forţei critice de flambaj se procedează ca
y şi în cazul precedent.
Considerând originea sistemului la capătul liber,
x

se scrie ecuaţia momentului încovoietor într-o

secţiune x: Mx = Fv
v Ecuaţia diferenţială a fibrei medii
deformate are expresia:
l

d 2v d 2v Fv
EI   M x ; sau  0
dx 2F dx 2 EI
notând cu  2  ecuaţia devine:
EI

x
Fig. 14.6
306 Rezistenţa materialelor

d 2v
 2 v 0
dx 2

Soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene cu coeficienţii constanţi este de forma:

v  A sin  x  B cos  x
(14.13)
- pentru x = 0; v = 0, deci B = 0;
dv
- pentru x = l;  A cos l  0 ,
dx
Întrucât soluţiile A = 0, α = 0 nu satisfac problema, rezultă:

cos  l  0 sau  l  ,
2

în general, l   2n  1
2
Forţa critică de flambaj minimă corespunde soluţiei:
 2 2 Fcf
l  ;  2  ; 
2  2l  2  2l  2 EI min
de unde:
 2 EI min
Fcf  (14.14)
 2l  2
14.2.3. Bara încastrată la un capăt şi articulată la celălalt

În acest caz, reprezentat în figura 14.7, în

F articulaţie va lua naştere o reacţiune orizontală H,
y H astfel că momentul încovoietor într-o secţiune situată
la distanţă x de capătul barei are expresia:
Mx = Fv – Hx,
x

iar ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate

v devine:
d 2v Fv Hx d 2 v Fv Hx
    
l

sau
dx 2 EI EI dx 2 EI EI
(14.15)
F
notând cu  2  , expresia (7.15) va fi:
EI

Fig. 14.7
Flambajul barelor drepte 307

d 2v Hx
2
 2 v  (14.16)
dx EI
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale de ordinul doi, neomogenă
(14.16) este dată de suma dintre soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene şi o
H
soluţie particulară v1  x , care verifică ecuaţia (14.16).
F
H
v  A sin x  B cos x  x (14.17)
F
Pentru determinarea constantelor de integrare se pun condiţiile la
limită:
- pentru x = 0; v = 0 rezultă B = 0;
- pentru x =l; v = 0 rezultă:
H
A sin l  l 0 (14.18)
l
dv H
- pentru x = l;  0 , rezultă A cos l  0
dx F
(14.19)
Ecuaţiile (14.18) şi (14.19) trebuie satisfăcute concomitent:
 H
 A sin  l   F l


 A  cos  l   H

 F

(14.20)
Împărţind relaţiile (14.20) se obţine:
1
 tg l  l sau tg l  l (14.21)

Soluţia acestei ecuaţii trigonometrice este αl = 4,49 sau
4 ,49 2 20 ,16
2   .
l2 l2
2 2
Aproximativ se poate scrie  2  2 , de unde forţa critică de
l
flambaj va fi:
2 2 F 2 2 EI min  2 EI min  2 EI min
 sau Fcf   
l 2
EI l2  l 
2
 0,7 l  2
 
 2
(14.22)

14.2.4. Bara încastrată la ambele capete

308 Rezistenţa materialelor

În acest caz, reprezentat în figura 14.8, în cele două încastrări apar

momente concentrate M0, astfel expresia momentului încovoietor în
secţiunea oarecare x este:
Mx = Fv – M0
iar ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate devine:
d 2v Fv M 0 d 2 v Fv M 0
2
  sau  
dx EI EI dx 2 EI EI
(14.23)
F
Dacă se înlocuieşte  2  în relaţia (14.23) se obţine:
EI
d 2v M
2
 2 v  0 (14.24)
dx EI
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale de ordinul doi, neomogene
este dată de suma dintre soluţia ecuaţiei
F diferenţiale omogene şi o soluţie particulară
M0 M
y v1  0 , care verifică ecuaţia (14.24):
F

M
x

v v  A sin x  B cos x  0
F
(14.25)
Condiţiile pentru determinarea constantelor de
integrare sunt:
l

- pentru x = 0; v = 0, rezultă
M0 ;
B
F
dv
- pentru x = 0;  0 , rezultă:
dx
M0 dv
 A  cos x  B  sin x  0 ,
F dx
x adică A = 0;
Următoarele două condiţii trebuie
Fig. 14.8 îndeplinite simultan:
- pentru x = l; v = 0;
dv
- pentru x = l; 0;
dx
Flambajul barelor drepte 309

M0 M M0
 cos l  0  0 sau 1  cos l   0
F F F
M0
Întrucât nu poate fi egal cu zero, rezultă:
F
1 - cos l = 0 sau cos l = 1 când l = 0, 2π, 4π ……, 2nπ
Din ultima condiţie trebuie ca:
M0
 sin  l  0 sau sin l = 0 când l = 0, π, 2π, 3π ........ ....nπ
F
Prima soluţie comună diferită de zero este:
4 2 F
l  2 sau  2  2 
l EI
de unde rezultă:
4 2 EI min  2 EI min  2 EI min
Fcf   
l2 l
2
 0,5 l  2 (14.27)
 
2

14.2.5. Expresia generală a forţei critice de flambaj

Analizând relaţiile obţinute pentru cele patru cazuri de rezemare

analizate (Fig. 14.9), se constată că expresiile forţei critice de flambaj
(14.10), (14.14), (14.22) şi (14.27) diferă între ele numai printr-un coeficient
numeric.
F
Expresia generală
F F F
a forţei critice de
flambaj (formula lui
Euler) este:
 2 EI min
Fcf 
l 2f
lf=0,7l
l=lf

lf=0,5l
lf=2l

(14.28)
Din formulele
stabilite se vede că
pentru cele patru
cazuri reprezentate în
I II III IV figura 14.9 lungimea
lf=l lf=2l lf=0,7l lf=0,5l de flambaj este:
Cazul I: lf = l
Fig. 14.9 Cazul II: lf = 2l
310 Rezistenţa materialelor

Cazul III: lf = 0,7l

Cazul IV: lf = 0,5l
În (14.28) lf reprezintă lungimea de flambaj, definită ca fiind
distanţa dintre două puncte consecutive de inflexiune ale fibrei medii
deformate a barei flambate.

14.3. Limitele de aplicare a formulei lui Euler.

Flambajul plastic

Forţei critice de flambaj îi corespunde în secţiunea transversală a

barei, o tensiune critică de flambaj, a cărui valoare este:
Fcf  2 EI min  2 Eimin2
2 E 2 E
 cf     
A Al 2f l 2f  lf 
2
2
 
 i min 
(14.29)
unde:
A – aria secţiunii transversale a barei;
I
imin  min - raza de inerţie a secţiunii transversale:
A
lf
 - coeficient de zvelteţe sau de subţirime.
imin
Reprezentând grafic relaţia (14.29) se observă că tensiunea critică de
flambaj σcf, variază în funcţie de coeficientul de zvelteţe λ, după o hiperbolă
cubică, numită hiperbola lui Euler- figura 14.10.
Formula lui Euler are la bază ecuaţia diferenţială a fibrei medii
deformate, care la rândul său are la bază legea lui Hooke.
Flambajul barelor drepte 311

cf

c C Dreapta
Tetmajer-Jasinski

p P Hiperbola lui Euler

compresiune flambaj plastic flambaj elastic

O c p 

Fig. 14.10
În consecinţă formula lui Euler este valabilă numai în domeniul în
care este valabilă legea lui Hooke, adică până la limita de proporţionalitate
a materialului σp. Deci se poate scrie:
2 E 2 E
 cf   p pentru    p , rezultă:  p  (14.30)
2 p

Coeficientul de zvelteţe λp limitează domeniul de valabilitate a

formulei lui Euler. După cum se vede din relaţia (14.30) el depinde numai
de material.
a) Dacă λ > λp, flambajul se numeşte elastic; este valabilă formula
lui Euler.
b) Dacă λ < λp, flambajul se numeşte plastic. Bara îşi pierde
stabilitatea numai dacă tensiunea de compresiune este mai mare decât cea
corespunzătoare limitei de proporţionalitate.
Formula lui Euler, în acest domeniu nu mai este valabilă de aceea s-a
căutat să se stabilească formule experimentale simple, bazate pe încercări
făcute pe piese reale.
Pe baza rezultatelor a numeroase încercări făcute pe bare din diferite
materiale, Tetmajer a propus pentru calculul tensiunii critice de flambaj în
domeniul plastic, următoarea formulă:
 cf  a  b  c2 (14.31)
Formula este cunoscută sub denumirea de formula lui Tetmajer –
312 Rezistenţa materialelor

Iasinski, în care a, b şi c sunt coeficienţi ce depind de material, fiind stabiliţi

experimental.
Pentru oţeluri expresia (14.31) se reduce la o relaţie liniară:
 cf  a  b
(14.32)
În tabelul 14.1 sunt date valorile coeficienţilor a şi b pentru câteva
materiale uzuale, precum şi valorile pentru λp şi λc [5].
Pentru fontă, în domeniul plastic 0 < λ < 80, se recomandă utilizarea
unei relaţii parabolice pentru calculul tensiunii critice de flambaj:
 cf  776  12  0 ,053 2
(14.33)
Formulele Tetmajer – Iasinski sunt valabile pentru valori ale
tensiunii critice de flambaj care nu depăşesc limita de curgere a materialului,
respectiv căreia îi corespunde un coeficient de zvelteţe λ c. Pentru valori a lui
λ < λc se consideră că barele comprimate axial nu-şi mai pierd stabilitatea,
ele fiind supuse numai la compresiune, calculul se face cu relaţiile de calcul
de la solicitările axiale.

14.4. Calculul la flambaj în construcţia de maşini

14.4.1. Coeficientul de siguranţă şi rezistenţa admisibilă

la flambaj

Rezistenţa admisibilă la flambaj este definită de raportul dintre

tensiunea critică de flambaj σcf şi coeficientul de siguranţă la flambaj cf,
adică:

 af  cf (14.34)
cf

Condiţia de rezistenţă la flambaj este:

F
 ef    af (14.35)
A
Calculul sarcinii capabile se poate face cu relaţia:
A   cr Fcf
Fcap  A   af  
cf cf
(14.36)
Flambajul barelor drepte 313

În cazul barelor din lemn, cf = 3,4 [15]. Pentru barele din fontă se prevede cf
= 5 ÷ 6, aceleaşi pentru toate valorile coeficientului λ.

14.4.2. Calculul de dimensionare şi verificare la flambaj

Dimensionarea la flambaj a barelor se face în general prin încercări.

Dimensionarea la flambaj va cuprinde două etape:
I – Etapa de dimensionare.
II. – Etapa de verificare.
I – Etapa de dimensionare
Se consideră cunoscute: forţa axială, lungimea barei, modul de
prindere la capete a acesteia, materialul şi valoarea coeficientului de
siguranţă. Se admite că bara este solicitată la flambaj în domeniul elastic,
unde cu ajutorul formulei lui Euler (14.28), se deduce relaţia de
dimensionare:
 2 EI min
Fcf  cf F
l 2f
din care se obţine momentul de inerţie minim necesar:
c f Fl 2f
I min nec  (14.37)
2E
pe baza căruia se determină dimensiunile efective ale secţiunii transversale.

II. Etapa de verificare

a) Se calculează raza de inerţie:
I min
imin  (14.38)
A
b) Se determină coeficientul de zvelteţe:
lf
 (14.39)
imin
Cunoscând valoarea lui λ sunt posibile următoarele cazuri:
- dacă    p , dimensionarea este corectă;
- dacă    p , bara este solicitată în domeniul plastic, dimen-
314 Rezistenţa materialelor

sionarea cu formula lui Euler nu este corectă şi urmează ca verificarea să se

facă în domeniul plastic.
c) Se calculează tensiunea critică de flambaj cu ajutorul formulei lui
Tetmajer – Iasinski.
 cf  a  b 
(14.40)
d) Se calculează tensiunea efectivă la compresiune.
F
 ef  (14.41)
A
e) Se calculează coeficientul de siguranţă la flambaj.
 cf
cf  (14.42)
 ef
Odată cunoscută această valoare pot avea loc următoarele situaţii:
- dacă cf ≥ caf , dimensionarea este corectă.
- dacă cf < caf, se măresc dimensiunile secţiunii şi se reia calculul
până ce se obţine valoarea coeficientului de siguranţă impus.
În situaţia în care se cunosc dimensiunile organului de maşină
solicitat la flambaj şi forţa F care îl solicită la compresiune centrică,
verificarea barei se face prin parcurgerea etapei de verificare mai sus tratate.

14.5. Exemple de calcul

14.5.1. Să se dimensioneze o tijă din OL 37 cu secţiunea pătrată,

încastrată la un capăt şi articulată la celălalt având lungimea de l = 1,75 m,
comprimată axial cu forţa F = 190 kN.
Rezolvare:
Pentru OL 37, din tabelul 14.2 se găsesc valorile: caf = 4; λp = 105; a
= 304; b = 1,12 şi E = 2,1 105 MPa.
I - Etapa de dimensionare
- se calculează lungimea de flambaj:
2 2
lf  l 1,75  1,237 m
2 2
- se calculează momentul de inerţie din relaţia (14.37):
I nec 
c f F l 2f


4 190 103  1,237  103  2

 56,16 10 4 mm 4
 E 2
 2 2 ,1105
- latura pătratului se deduce din relaţia:
Flambajul barelor drepte 315

a4
I necnec  de unde anec  4 12  56,16 10 4  50,9 mm
12
514
aef = 51 mm, I ef   56 ,376 10 4 mm 4
12
II. Etapa de verificare:
- se calculează raza de inerţie:
I ef a2 a
imin     14 ,72 mm
A 12 2 3
- se calculează coeficientul de zvelteţe:
lf 1,237 103
   84
imin 14 ,72
Deoarece    p se continuă verificările în domeniul plastic cu
formulele din Tetmajer – Iasinski (14.40):
 cf  a  b  304  1,12  84  209,92 MPa
- Se calculează tensiunea efectivă la compresiune
190 10 3
 ef   73,05 MPa
512
- Se calculează coeficientul de siguranţă la flambaj.
 cf 209,92
cf    2 ,87  caf
 ef 73,05
Deoarece valoarea lui cf este mult mai mică decât cea impusă, se reia
calculul cu o valoare mai mare a = 60 mm.
a 60
imin    17 ,32 mm
2 3 2 3
lf 1,237 10 3
   71,418
imin 17 ,32
 cf  a  b  304  1,12  71,418  224 MPa
190 10 3
 ef   52 ,77 MPa
60 2
 cf 224
cf    4 ,24  4 , dimensionarea corectă
 ef 52 ,72

I min d 80
imin     20 mm
A 4 4
l 1200
 f   60
imin 20
316 Rezistenţa materialelor

Deoarece    p se continuă verificările:

 cf  a  b  310  1,14  60  241,6 MPa
F 120 103
 ef    23,87 MPa
Aef  80 2
4
 241,6
c f  cf   10 ,12  caf , dimensionarea este
 ef 23,87
corectă.