7.2.

Termodinamica chimică şi termochimia

1
 7.2.1. Termodinamica chimică

Termodinamica chimică se ocupă cu:

studierea efectelor fizice, chimice şi termice, care apar în
reacţiile chimice, însoţite de transformări ale energiei, în
special cele în care intervine un schimb de căldură1.
studierea sensului de evoluţie al proceselor chimice şi
fizice.

1
(Se ştie că majoritatea reacţiilor sunt însoţite de schimburi de
căldură, absorbţie sau degajare de căldură).

2
 estimarea teoretică dacă într-un sistem dat este posibilă o
anumită reacţie chimică, fără însă a preciza dacă reacţia se
produce efectiv.
Sistemul termodinamic poate să schimbe energie sau/şi substanţă
cu mediul exterior.
Sistemele deschise schimbă cu exteriorul atât energie cât şi
substanţă.
În sisteme închise schimburile cu exteriorul se reduc la
schimburi energetice.
Dacă sistemul este izolat, nu au loc schimburi de energie
sau substanţe cu exteriorul.

3
O altă clasificare împarte sistemele în omogene sau eterogene.
într-un sistem omogen, proprietăţile fizice şi chimice sunt
constante în întreaga masă a sistemului sau prezintă o
variaţie continuă în spaţiu,
într-un sistem eterogen, una sau mai multe proprietăţi
prezintă variaţii discontinue. Sistemele eterogene pot fi
formate din mai multe porţiuni omogene denumite faze,
separate între ele prin suprafeţe de separare numite interfeţe
sau interfaze.

4
Din punctul de vedere al stării de agregare distingem sisteme:
 gazoase, de obicei omogene, formate dintr-o singură fază;
 lichide, care pot fi omogene (soluţii) sau eterogene, formate din
două sau mai multe faze nemiscibile între ele;
 solide, omogene sau eterogene;
 polifazice mixte, în care pot exista mai multe faze, gazoase,
lichide şi solide (fig. 1).

5
 Un sistem termodinamic este
caracterizat de un ansamblu de mărimi
macroscopice denumite mărimi sau
parametri de stare (presiune,
temperatură, volum, concentraţie  în
cazul soluţiilor).
Fig. 1. Sistem polifazic mixt

6
Dacă mărimile depind de cantitatea de substanţă din
sistem, acestea sunt mărimi extensive,
Dacă mărimile nu depind de cantitatea de substanţă, sunt
mărimi intensive (temperatura, presiunea).
Relaţiile matematice care corelează mărimile de stare se
numesc ecuaţii de stare.
Dacă proprietăţile (chimice, fizice sau mecanice) care
caracterizează sistemul nu suferă variaţii în timp, sistemul
este în echilibru.
Dacă una din aceste proprietăţi suferă modificări în timp,
sistemul se transformă.

7
În cazul transformărilor chimice (reacţii chimice) au loc
transformări calitative (legăturile chimice din moleculele
reactanţilor se rup şi apar legături noi şi implicit substanţe
noi) şi cantitative (cantitatea de reactanţi scade, iar
cantitatea de produşi de reacţie creşte în timp, până la
atingerea echilibrului).

8
O transformare este ireversibilă, dacă decurge spontan într-
un singur sens sau reversibilă când decurge în ambele
sensuri pe aceeaşi cale, printr-o succesiune de stări de
echilibru.

9
 PRINCIPIILE TERMODINAMICII

Principiul zero - un sistem izolat, format din mai multe corpuri în

contact termic, se află în echilibru doar atunci când temperatura tuturor
corpurilor este egală. Pentru atingerea echilibrului termic, corpurile cu
temperatură mai mare cedează căldură corpurilor mai reci până la
egalarea temperaturii.

10
 Principiul I al termodinamicii, (R.J. Mayer -1842), exprimă legea
conservării energiei, arătând echivalenţa dintre căldură şi lucrul mecanic.
Având în vedere faptul că şi căldura este o formă de energie, legea
enunţată de către Mayer a fost lărgită de către Helmholtz (1847), care arată
că, energia nu poate fi nici creată nici distrusă, doar transformată
dintr-o formă în alta (legea generală a conservării energiei).
În cazul reacţiilor chimice intervine şi lucrul chimic, definit ca
produsul dintre potenţialul chimic şi variaţia numărului de moli.
Conform acestui principiu, nu se poate construi un perpetuum
mobile de speţă I, adică un dispozitiv care să furnizeze lucru mecanic
fără a consuma energie.

11
 Principiul al IIlea al termodinamicii, enunţat de Sadi Carnot,
afirmă că este imposibil de realizat o maşină termică cu funcţionare
ciclică în stare să producă lucru mecanic pe seama unei singure surse
de căldură (adică un perpetuum mobile de speţa a II–a). Acest principiu
permite să se prevadă sensul în care are loc evoluţia spontană a unui proces
fizic sau chimic. O altă formulare a principiului al II–lea al termodinamicii
afirmă că: este imposibil să se transmită căldură de la un corp rece la
unul cald fără a se cheltui lucru mecanic.

12
 Principiul al III–lea al termodinamicii formulat de W. Nernst şi
M. Planck afirmă că "entropia" este nulă la temperatura de 0 kelvin.

13
 Principiul I al termodinamicii
Pentru descrierea din punct de vedere energetic a sistemelor se pot
defini două funcţii de stare: energia internă şi entalpia. Funcţiile de stare
nu depind de calea urmată de proces ci doar de starea iniţială şi finală a
sistemului.

14
 Energia internă, U, reprezintă cantitatea totală de energie
conţinută de un sistem.
se compune din suma tuturor energiilor cinetice sau
potenţiale datorate mişcărilor de vibraţie, translaţie şi
rotaţie şi reprezintă deci energiile cinetice ale particulelor şi
a tuturor interacţiunilor dintre toate particulele din sistem
(molecule, atomi, ioni, nuclee, electroni etc.).
se măsoară în kJ/mol sau kcal/mol.
se modifică în urma unui schimb de căldură sau de lucru
mecanic cu exteriorul.

15
 Variaţia energiei interne a unui sistem pentru un proces elementar:

dU = dQ + dW (0)

unde: dU reprezintă variaţia energiei interne;

dQ - schimbul de căldură;
dW - variaţia lucrului mecanic.
Pentru un proces finit vom avea:

U = U2  U1 = Q + W (0)

În reacţiile chimice, lucrul mecanic intervine de obicei sub formă

de lucru de volum.

16
 Dacă variaţia de volum într-un sistem elementar este dV, lucrul
mecanic elementar depinde de presiune (p):

dW = pdV (0)

dU = dQ  pdV (0)

17
Lucrul, respectiv căldura se consideră pozitive în cazul unor energii
primite de către sistem din exterior sau negative, în situaţia în care
sistemul cedează energie în exterior.
Dacă volumul este constant:
energia internă U creşte dacă sistemul primeşte căldură din exterior
şi scade dacă sistemul cedează (degajă) căldură în exterior;
căldura absorbită de sistem serveşte exclusiv la creşterea energiei
sale interne.
Energia internă la volum constant:

dUV = dQV (0)

18
 Căldura schimbată de sistem cu mediul măsoară variaţia energiei
sale interne.
La presiunea constantă (în condiţii izobare), căldura absorbită
de sistem serveşte atât la creşterea energiei interne, cât şi la creşterea
volumului împotriva presiunii exterioare.

dQ=dU+pdV (0)

19
Entalpia H
Orice sistem aflat sub o presiune exterioară, pentru a-şi păstra în condiţii
de echilibru volumul constant, trebuie să conţină pe lângă energia internă şi
energia necesară creării şi menţinerii volumului propriu, acţionând
împotriva presiunii exterioare. Această energie poate fi asociată cu un lucru
mecanic de volum egal cu p·V. Suma celor două energii (energia internă şi
energia necesară creării propriului volum) se numeşte entalpie şi se
notează cu H.

H = U + pV (0)

Deoarece atât energia internă U cât şi produsul pV sunt funcţii de

stare şi entalpia este la rândul său o funcţie de stare.

20
 Diferenţiala entalpiei H în raport cu variabilele p şi T, are forma:

 H   H 
dH    dp    dT (0)
  p T  T  P
sau se mai poate scrie:
dH = dU + pdV + Vdp (0)
dar, dU=dQpdV, rezultă:
dH = dQ pdV +pdV +Vdp = dQ +Vdp (0)
de unde se obţine:
dQ = dH – Vdp (0)

21
 La presiune constantă, dp=0, relatia 51 devine:
dQp = dHp (0)
la presiune constantă, căldura absorbită de sistem (dQp) serveşte exclusiv
la creşterea entalpiei sale.

Variaţia entalpiei într-un proces în care sistemul evoluează de la

starea 1 (iniţială) la starea 2 (finală) esteegală cu căldura schimbată.
Q =  H = H2 H1 (0)

22
 Simplificat o reacţie chimică se poate reprezenta prin schema 1:

Schema 1
H
Reactanţi Produşi de
reacţie  H=  n p H p   n r H r
 n p H p =  H +  n r H r
 H r  H p

Elemente

23
 Pentru o reacţie chimică la presiune constantă căldura de reacţie
este egală cu variaţia entalpiei sistemului.

 H = Hp  Hr (0)

Într-o reacţie chimică variaţia entalpiei se calculează în funcţie de numărul

de moli ai fiecărui component participant la reacţie.

 H =  np Hp   nr Hr (0)

unde: np reprezintă numărul de moli de produşi de reacţie;

Hp  entalpiile produşilor de reacţie;
nr  numărul de moli de reactanţi;
Hr  entalpiile reactanţilor.

24
 În general când se aplică principiul I al termodinamicii, pentru
presiune constantă se foloseşte entalpia H ca funcţie de stare, iar la
volum constant energia internă U.

25
Convenţional entalpia H

H are semn negativ, dacă procesele au loc cu degajare de

căldură (procese exoterme)
H are semn pozitiv când procesele au loc cu absorbţie de
căldură (procese endoterme).

26
 Pentru calcule se foloseşte entalpia molară standard, în condiţii

standard H o298 (temperatura de 25oC, şi presiunea de 1 atmosferă).

Entalpia molară standard a substanţelor elementare se consideră,
prin convenţie egală cu 0.
Pentru elementele care prezintă mai multe stări alotropice
(exemplu: carbonul in forma de diamant şi grafit) se consideră valoarea 0 a
entalpiei pentru starea cea mai stabilă în condiţii standard (grafit).
Pentru celelalte stări alotropice valoarea entalpiei standard va fi
diferită de 0.

27
 În ecuaţiile termodinamice se indică stările de agregare ale
substanţelor în paranteze imediat după formulă.
Starea solidă se notează cu s, lichidă cu l, gazoasă cu g, soluţiile
apoase diluate cu aq.
În reacţiile termodinamice se indică şi valoarea entalpiei standard:
C(grafit) + H2O(g)  CO(g) + H2(g) H o298 = +131,44 kJ/mol

Pentru substanţele compuse H o298 se calculează pe baza entalpiei de

formare din elemente.

28
 7.2.2. Termochimia

Termochimia se ocupă cu studierea schimburilor de căldură care

însoţesc reacţiile chimice şi transformările de stare (transformările de fază).
Entalpia transformărilor fizice
Transformările fizice sunt transformările în cursul cărora
substanţele îşi păstrează identitatea, dar trec dintr-o stare de agregare în
alta, de aceea se mai numesc transformări de fază sau transformări de stare.

29
Transformare Efect termic Simbol
fizică
 Topire  Se consumă căldură latentă (entalpie) de topire  topH
 Vaporizare  Se consumă căldură (entalpie) de vaporizare  vapH
 Sublimare  Se consumă căldură (entalpie) de sublimare  subH
 Dizolvare  Se degajă/consumă căldură (entalpie) de dizolvare  solH

30
Exemple:
 Topirea gheţii: H2O(s)  H2O(l) H = + 6.01
kJ/mol
 Vaporizarea apei: H2O(l)  H2O(g) H = +44.00
kJ/mol

31
 Entalpia reacţiilor chimice
În general schimburile de căldură în reacţiile chimice sunt mai
mari decât în procesele fizice, deoarece transformările de stare implică
doar desfacerea legăturilor intermoleculare, legături mai slabe decât
legăturile chimice, în timp ce în reacţiile chimice intervine şi ruperea unor
legături chimice. În cazul reacţiilor chimice hotărâtoare sunt natura
legăturilor chimice şi fizice care se desfac şi se formează în urma reacţiilor.

32
 În funcţie de natura proceselor care au loc se definesc:
 Căldura de reacţie  cantitatea de căldură degajată sau
absorbită într-o reacţie chimică (în condiţii izoterme). Se măsoară în calorii
(cal) sau kilocalorii (kcal) şi se raportează, în general, la un mol de
substanţă consumată sau formată în reacţie (căldură molară de reacţie);
 Căldura de formare  cantitatea de căldură care se degajă sau
se absoarbe la formarea unui mol de substanţă din elementele componente.
Se exprimă de obicei în kcal (Q>0), pentru reacţiile endoterme) şi (Q<0)
pentru reacţiile exoterme;
 Căldura de combustie sau de ardere  căldura degajată la
arderea unui mol dintr-o substanţă;

33
  Căldura de dizolvare  căldura care se degajă sau absoarbe la
dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate foarte mare de solvent.
 Căldura de neutralizare  cantitatea de căldură degajată când
un mol de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu un mol de ioni de
hidroxid pentru a forma apă. Căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze
tari în soluţie apoasă diluată nu depinde de natura reactanţilor şi este
totdeauna egală cu –13,7 kcal/echivalent de acid sau bază.
 Căldura molară sau capacitatea calorică molară  căldura
necesară pentru a ridica temperatura unui mol de substanţă cu 10C.

34
 TABELUL 1. VALORILE ENTALPIILOR STANDARD PENTRU O SERIE
DE PROCESE
Transformare Exemplu Efect termic
Reacţie H2O(g)+C(s)  CO(g)+H2(g) H =
o
298 + 131,44
kJ/mol
Formare 1/2H2(g) + 1/2I2(g)  HI(g) o
 H 298 = + 25,95
kJ/mol
Ardere C(s) + O2(g)  CO2(g) o
 H 298 =  393,69
kJ/mol
Dizolvare zahăr(s) + apă(l)  zahăr (aq) o
 H 298 = + 5,52 kJ/mol
Neutralizare H3O+ + HO  2H2O o
 H 298 =  57,34
kJ/mol
Descompunere CS2(l)  C(s) + 2S(s) o
 H 298 =  87,90
kJ/mol
35
36
 7.2.2.1. Legile termochimiei

Legea Lavoisier Laplace

Căldura consumată sau degajată pentru descompunerea unei

substanţe compuse în elementele componente este egală dar de
semn contrar cu căldura degajată sau consumată la formarea
aceleiaşi substanţe din elementele componente.

37
Căldura degajată la formarea unei substanţe este o măsură a stabilităţii
acesteia. Cu cât căldura degajată la formarea substanţei este mai mare,
substanţa va fi mai stabilă, energia necesară pentru descompunerea ei fiind
mai mare.
H 0298form .   H 0298desc . (0)

Legea Lavoisier afirmă că entalpia unui proces este egală şi de

semn opus cu cea a procesului invers.
De exemplu căldura latentă de solidificare pentru o substanţă va fi
egală dar de semn opus cu căldura latentă de topire.

38
Legea lui Hess sau legea aditivităţii căldurilor de reacţie  legea
fundamentală a termochimiei:
Efectul termic, la volum şi temperatură, respectiv presiune şi
temperatură constante, pentru orice proces chimic depinde numai
de natura, starea iniţială şi finală a reactanţilor şi nu depinde de
etapele intermediare parcurse de proces, dacă se porneşte de la
aceiaşi reactanţi în aceleaşi condiţii, aceeaşi stare de agregare şi se
ajunge la aceiaşi produşi finali, în aceleaşi condiţii şi stări de
agregare.

39
 Dacă o reacţie are loc în mai multe etape, căldura totală a reacţiei
este egală cu suma algebrică a căldurilor de reacţie intermediare.
Legea lui Hess permite calcularea unor călduri de reacţie pentru
substanţe care nu se pot obţine prin sinteză directă din elemente, sau a unor
substanţe ale căror călduri de reacţie nu se pot măsura practic din cauza
condiţiilor extreme în care au loc, sau a vitezei prea scăzute.
Entalpia unui ciclu de mai multe procese, în urma cărora
sistemul revine la starea iniţială este nulă.

40
 Exemplu
Arderea se poate produce direct, într-o singură etapă, obţinându-se
dioxid de carbon sau printr-o etapă intermediară în care se produce
monoxid de carbon, care reacţionează în continuare cu oxigenul cu
formarea dioxidului de carbon:
1. C(grafit) + 1/2O2(g)  CO(g)  H1 =?
2. CO(g) + 1/2O2(g)  CO2(g)  H2 = 283,09 kJ/mol
3. C(grafit) + O2(g)  CO2(g)  H3 = 393,69 kJ/mol

Conform legii lui Hess se poate scrie:

 H3 =  H1 +  H2 (0)

Entalpia de reacţie pentru arderea carbonului cu formare de CO este

41
greu de determinat, deoarece nu se poate realiza experimental o ardere
controlată cu formare exclusivă de CO.
Dacă reacţia are loc în exces de oxigen se formează CO2, iar în
condiţii de deficit de oxigen o parte din carbon rămâne nearsă, formându-
se cu precădere tot CO2.

Pentru reacţia de formare a CO se poate calcula entalpia de reacţie

pe baza legii lui Hess:

 H1 =  H3   H2 = 393,69 (283,09) = 110,60 kJ/mol

(0)

42
43
 Principiul al doilea al termodinamicii

S-a dovedit în practică că spontaneitatea unui proces, nu depinde

exclusiv de valoarea negativă sau pozitivă a entalpiei.
Există procese spontane a căror entalpie este pozitivă. De exemplu
dizolvarea zahărului în apă are loc cu absorbţie de energie din exterior:

C12H22O12(s)  C12H22O12(aq) H o298 = +5,52 kJ/mol

Amestecarea gazelor într-o incintă este de asemenea un proces

spontan, chiar dacă variaţia de entalpie este practic zero.

44
Reacţia dintre vaporii de apă şi cărbune este o reacţie endotermă. Reacţia
necesită o anumită cantitate de căldură pentru iniţiere, dar odată
declanşată este spontană:

C(s) + H2O(g)  CO(g) + H2(g) H o298 =+131,44

kJ/mol

45
În aceste procese are loc creşterea gradului de dezordine din sistem.
moleculele de zahăr din reţeaua cristalină moleculară (ordonată) se
distribuie în apă (dezordonată);
gazele care ocupau înainte de amestecare câte o incintă separată
(organizare relativ ordonată), după amestecare formează un
amestec de gaze cu o structură dezordonată;
grafitul caracterizat de o structură stratificată ordonată, în urma
reacţiei cu apa formează un amestec gazos (dezordonat).

46
 Sistemul este caracterizat de gradul de dezordine.
Entropia S este o mărime care caracterizează gradul de dezordine
internă dintr-un sistem, fiind o proprietate a materiei caracteristică fiecărui
sistem izolat.
Entropia unui sistem, ca în cazul entalpiei, nu se poate măsura
experimental pentru o stare dată, dar se poate determina diferenţa de
entropie pentru două stări.
Variaţia entropiei într-un proces care evoluează de la starea 1
(iniţială) la starea 2 (finală) va fi egală cu:

 S = S2 S1 (0)

47
 Pentru o reacţie chimică variaţia entropiei se calculează cu relaţia:

 S = Sproduşi de reacţie Sreactanţi (0)

Se calculează în funcţie de numărul de moli al fiecărui component

participant la reacţie:

 S =  npSp   nrSr (0)

48
 Entropia este funcţia de stare dedusă din al doilea principiu al
termodinamicii şi măsoară gradul de ireversibilitate a unui proces, fiind
o mărime extensivă care se măsoară în J/K sau cal/K, (de obicei se
utilizează entropii molare).
Entropia se calcuează cu ajutorul relaţiei:

dQ r
S=  T
(0)

unde: dQ este cantitatea de căldură schimbată în mod reversibil, iar T este

temperatura în kelvin.

49
În sisteme izolate în care schimbul de căldură cu
exteriorul este nul (dQ=0), entropia poate doar să
crească (în procese ireversibile) sau să rămână constantă
(în procese reversibile). Entropia creşte cu creşterea
gradului de dezordine din sistem.

Excepţie – procese care au loc cu creşterea gradului de ordine în sistem

(adsorbţia cu formare de strat monomolecular).

50
 Entalpia liberă Gibbs G

Gibbs introduce o nouă funcţie de stare, entalpia liberă G sau

potenţial termodinamic izoterm–izobar, pornind de la principiile I şi II ale
termodinamicii.
Presupunând o transformare într-un sistem izoterm şi izobar,
entalpia procesului, va fi egală cu:
H = G + Q (0)
unde: G este variaţia de entalpie liberă, partea din căldura de reacţie
care se poate transforma în lucru mecanic.
Pornind de la relaţia 63, se poate exprima căldura schimbată de
sistem în funcţie de entropia S:
Q = TS (0)
Înlocuind expresia 64 în 63 se poate scrie:
G = H – TS (0)

51
 Pentru o reacţie chimică variaţia entalpiei libere poate fi calculată
cu ajutorul expresiei:
G =  n p  
H p   n r H r   T  n p S p   n r S r (0)
Entalpia liberă pentru un sistem, la un moment este exprimată
matematic cu ajutorul legii lui Gibbs:
G = H–T·S (0)
Generalizând se poate scrie:
G = n p G p   nrG r (0)

52
 Entalpia (energia) liberă Gibbs, este mărimea care arată
probabilitatea ca un proces să aibă loc spontan.
Pentru orice proces care decurge spontan într-un sistem izolat sau
nu, variaţia entalpiei libere este mai mică sau egală cu zero:
G ≤ 0 (0)
La presiune şi temperatură constantă, sensul transformărilor
spontane este acela în care entalpia liberă a sistemului scade, tinzând spre o
valoare minimă, care corespunde: stării de echilibru:
G = 0 (0)

53
 În funcţie de temperatura (mare sau mică), şi de semnul pozitiv sau
negativ a variaţiilor H, S şi G, pentru sisteme care nu conţin
amestecuri omogene, se poate prevedea teoretic dacă o reacţie este posibilă
(spontan) sau nu, conform tabelului 5:

Tabelul 2. Corelaţia între H, S, G

H S G Observaţii
La T mare La T mic
+ – + + Nu este posibilă la nici o temperatură
– + – – Este posibilă la orice temperatură
+ + + – Este posibilă la T mare
– – – + Este posibilă la T mică

54
 Energia liberă F, sau potenţialul termodinamic izoterm–izocor,
este o mărime analogă entalpiei libere, definită de Helmholtz.
Funcţia Helmholtz are forma:
F = U –TS (0)
La temperatură şi volum constant, F < O.

55
56
 7.2.3. Potenţialul chimic 

Soluţiile se formează prin dizolvarea unor substanţe într-un solvent

potrivit. În procesul de dizolvare are loc dispersarea solvatului în
particulele componente (atomi, ioni, molecule) şi răspândirea acestora între
moleculele solventului. Acesta le înglobează formând un înveliş de
solvatare (hidratare în cazul apei), în urma apariţiei unor legături fizice
(van der Waals, ion-dipol sau de hidrogen) între solvent şi particulele
solvatului. În funcţie de natura şi tăria legăturilor care se desfac în solvat şi
de cele nou formate între particulele solventului şi solvatului, dizolvarea
poate să decurgă cu efect termic exoterm sau endoterm.

57
 Dizolvarea este exotermă (H<0) dacă legăturile formate între
solvat şi solvent sunt mai puternice decât cele preexistente în substanţele
izolate. Există situaţii în care are loc dizolvarea spontană a unor substanţe
în procese endoterme, defavorizate din punct de vedere energetic, deoarece
totdeauna, prin dizolvare are loc creşterea dezordinii sistemului (creşte
entropia sistemului – S>0). Condiţia necesară dizolvării în acest caz este
legată de valoarea termenului TS. Acesta trebuie să fie suficient de mare
pentru ca G<0 (G=H–TS).
Soluţiile ideale sunt soluţiile care se formează prin dizolvarea unui
solvat într-un solvent, fără schimb de căldură, în condiţiile păstrării
constante a volumului (V=0), deoarece nu au loc fenomene de contracţie

58
de volum la dizolvare. Soluţiile ideale apar când interacţiunile dintre
molecule diferite sunt egale cu ale moleculelor de acelaşi fel.
În cazul soluţiilor, la calcularea entalpiei libere G, entalpiile libere
ale componenţilor puri nu se pot însuma, deoarece contribuţia pe care o au
aceştia în soluţii depinde şi de concentraţiile lor, nu numai de presiune şi
temperatură. În continuare se va introduce noţiunea de potenţial chimic,
mărime care intervine în entalpia liberă în cazul soluţiilor.
Potenţialul chimic i reprezintă contribuţia la entalpia liberă totală
a unui mol de substanţă dintr-o soluţie. Entalpia liberă a soluţiilor se obţine
prin însumarea potenţialelor chimice ale componenţilor, ţinându-se cont de
numărul de moli ni din fiecare component:

59
 G=  n i  i (0)

Dependenţa potenţialului chimic de concentraţie este redată de

relaţia:

i(T,p,xi) =  oi (T,p) + RTlnxi (0)

unde  oi este potenţialul chimic de referinţă (potenţialul chimic al

substanţei pure la aceeaşi temperatură, presiune şi în aceeaşi stare fizică, ca
a soluţiei);
xi – fracţia molară (§ 9.2.1) a componentei i.
În cazul gazelor, se pot folosi în locul fracţiilor molare presiunile
parţiale pi:

60
 i(T,p) =  oi (T) + RTlnpi
(0)

unde:  oi reprezintă altă stare de referinţă, pentru gazul respectiv la

presiunea de o atmosferă şi temperatura T a amestecului.
Pentru soluţiile reale se înlocuieşte fracţia molară cu activitatea a,
obţinută prin înmulţirea fracţiei molare cu un factor de activitate fi, care
este o măsură a abaterii unei soluţii reale faţă de cea ideală, tinzând spre 1
pentru soluţiile foarte diluate.

ai = fi xi (0)

61
 Dacă se lucrează cu concentraţiile molare ci, se înlocuieşte

concentraţia cu activitatea practică a 'i :

a 'i = f i' ci (0)

În cazul amestecurilor de gaze reale se lucrează cu presiunea

corectată (numită fugacitate i), prin intermediul unui factor de fugacitate
i:

i =ipi (0)

Ţinând cont de activitatea ai şi de fugacitatea i se pot scrie

următoarele relaţii pentru potenţialul chimic:

i =  oi + RTlnai (0)
62
 i =  oi + RTlni (0)

Starea de echilibru între mai multe soluţii se stabileşte dacă

potenţialele chimice ale fiecărui component sunt egale pentru toate fazele
aflate în echilibru:

i (faza 1) = i (faza 2) = i (faza 3)=… = i (faza n)

Variaţia entalpiei libere într-o reacţie chimică se calculează cu

ajutorul expresiei:

G=  n p  p   n r  r (0)

Cu ajutorul potenţialului chimic se defineşte o altă funcţie de stare,

lucrul chimic L, egal cu G, pentru condiţii izoterme –izobare.

63
The end

64
65
absorbţie, 2, 14, 53, 95, 101, 105, 161
absorbţie de căldură, 101, 161
absorbţie de energie, 14, 105
absorbţie de fotoni, 53
acetilenă, 38, 41, 42
acid, 6, 32, 36, 61, 65, 82, 102, 129, 134, 137, 148, 152, 153, 154, 160, 169, 172, 206, 208, 212, 218,
219, 223
acid acetic, 160
acid azotic, 134, 153, 218, 219
acid cianhidric, 32
acid clorhidric, 36, 152, 169
acid dezoxiribonucleic, 223
acid ribonucleic, 223
acid salicilic, 61
acid sulfuric, 6, 152, 206, 219
activitate, 12, 223
acumulator, 138
afinitate pentru electroni, 31, 69
aliaje, 5, 127, 133, 141, 151, 169, 170
aliaje binare, 133
anioni, 4, 70, 223
anod, 122, 125, 127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 137, 138, 149
anod inert, 130
bandă de conducţie, 223
bandă de valenţă, 223
benzi de energie, 49
capacitatea calorică molară, 102
caracter electronegativ, 31, 63
caracter electropozitiv, 63, 123
caracter oxidant, 120, 154
caracter reducător, 120
catalizator, 194, 197, 208, 219, 221
cation, 67
catod, 122, 125, 127, 128, 129, 130, 131, 133, 135, 137, 138, 149, 151
căldura, 2, 29, 75, 97, 98, 99, 100, 102, 103, 104, 107
căldura de reacţie, 100, 107
centrifugare, 7
coeficient de distribuţie, 224
compozite, 112, 134
compuşi hipervalenţi, 32
concentraţia molară, 84, 85, 157
concentraţia soluţiilor, 171
conductanţa, 118
conductibilitate extrinsecă, 54
conductibilitate intrinsecă, 53
conductibilitate termică, 225
conductibilitatea electrică, 65, 74, 75, 112, 153
conductivitate, 119, 225
conductori, 111, 112, 119, 121
conductori electronici, 111, 121
conductori ionici, 111, 121
conductori micşti, 111
configuraţii electronice, 26, 27, 30, 58, 68, 82
constanta de disociere, 116
constanta de echilibru, 117, 156, 159
constanta de viteză, 85, 93, 143
constanta lui Faraday, 122, 132, 224
constanta lui Planck, 17, 18, 224
constanta universală a gazelor, 159, 177
convecţie, 113
coroziunea chimică, 147, 150
cristale, 140, 163, 169
decantare, 7
deformare, 77, 224
densitate, 7, 20, 113, 197, 205, 225
densitate de probabilitate, 225
densitate de sarcină, 20
depolarizare cu ioni metalici, 148
depolarizare cu oxigen, 153
diagrama nivelelor energetice, 33
difuzie, 8, 93, 113, 127, 128, 141, 144, 146, 152, 153, 224
dilatare termică, 78, 79, 176, 225
dipol, 58, 59, 60, 61, 109, 114
donor de electroni, 54
dopant, 54
duritate, 48, 165, 166
echilibrul chimic, 125
echivalent electrochimic, 224
ecuaţia de stare a gazelor ideale, 178
ecuaţia lui Arrhenius, 94
ecuaţia lui Nernst, 122
ecuaţia lui Schrödinger, 19, 22
electrochimie, 111
electroforeza, 134
electroliţi, 111, 113, 114, 115, 116, 118, 119, 124
electroliţi medii, 116
electroliţi slabi, 116
electroliţi tari, 116
electroliza, 111, 129, 130, 131, 132, 133, 134
electroliza apei, 130
electron, 5, 16, 18, 19, 20, 22, 26, 28, 40, 44, 53, 54, 64, 67, 68, 69, 70, 190, 224
electronegativitate, 28, 31, 81, 162
element, 6, 20, 33, 49, 54, 60, 63, 64, 65, 119, 136, 146
elemente tranziţionale, 63
energie, 3, 6, 13, 14, 16, 17, 18, 20, 25, 26, 27, 28, 29, 32, 34, 49, 50, 51, 52, 56, 61, 68, 69, 70, 94,
95, 97, 98, 99, 111, 123, 137, 162, 174, 194, 224, 225
energie de activare, 224
energie de ionizare, 68, 224
energie de reţea, 225
energie electrică, 3, 111, 137
energie internă, 225
energie liberă, 224
entalpie, 99, 101, 105, 107, 159, 224
entalpie liberă, 107, 159, 224
entalpie molară standard, 224
entropie, 106, 225
etenă, 38, 43
extracţie, 7
factor de activitate, 110, 224
factor de fugacitate, 110, 225
factorul lui van't Hoff, 224
flotaţie, 10
forţa electromotoare, 125, 127, 136
forţe de dispersie, 58, 59
forţe de inducţie, 58, 59
forţe de orientare, 58
fracţie molară, 225
frecvenţă, 93, 223
fugacitate, 110, 225
galvanizare, 133
gaz ideal, 174
gaz rar, 26, 28, 30
gaz real, 180
grad de disociere, 225
grafit, 9, 48, 101, 104, 119, 135
grupe, 62, 63, 66, 71, 74, 143
hibridizare, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 48, 55, 56
hibridizare sp, 41, 43, 44, 56
hibridizare sp2, 43
hibridizare sp3, 44, 56
hidratare, 62, 109, 115
hidrogen, 13, 16, 17, 18, 19, 21, 23, 35, 36, 38, 48, 60, 61, 80, 81, 109, 118, 123, 124, 126, 132, 136,
148, 149, 162, 165, 166, 168, 170, 181, 187, 188, 189, 190, 193, 194, 195, 197, 212, 218, 219
ioni, 4, 5, 6, 13, 29, 30, 70, 86, 97, 102, 109, 111, 112, 115, 116, 117, 119, 121, 123, 130, 131, 138,
147, 148, 164, 170, 172, 179
ionizare, 13, 14, 28, 65, 67, 68, 69
înveliş de solvatare, 109
legătură , 31, 33, 36, 37, 38, 47, 51
legătură covalentă, 49
legătură dublă, 39, 165, 202
legătură intermoleculară, 61
legătură multiplă, 183
legătură triplă, 31, 32, 38, 211
legea conservării energiei, 97
legea conservării sarcinii, 6
legea liniară a coroziunii, 143
legea lui Dalton, 174
legea lui Faraday, 132
legea vitezei, 85, 88
legile gazelor ideale, 175
liganzi, 55, 56, 58
lucrul chimic, 97, 110
lungime de undă, 225
masa electronului, 12, 18, 20, 224
masă atomică, 223
materiale, 4, 10, 30, 111, 112, 113, 131, 134, 162
metale comune, 123, 133
metale nobile, 123, 133, 138
metale seminobile, 123
moleculă, 33, 35, 37, 38, 39, 58, 59, 60, 172, 181, 186, 187, 189, 192, 193, 195, 196, 197, 202, 203,
209, 211, 212, 215
moleculă homonucleară, 33
neelectroliţi, 111, 116, 140
nemetal, 224
neutron, 5
număr atomic, 4, 5, 62, 225
număr cuantic principal n, 25
număr de oxidare, 81, 224
orbital atomic, 19, 224
orbital atomic s, 19
orbitali  extinşi, 39
orbitali moleculari, 32, 33, 34, 38, 51
orbitali moleculari de antilegătură, 34, 51
orbitali moleculari de legătură, 33, 34, 51
ordin parţial de reacţie, 85, 223
oxidare, 65, 80, 81, 119, 120, 121, 123, 124, 125, 129, 130, 131, 132, 133, 136, 137, 138, 143, 144,
145, 146, 147, 149, 151, 201, 208, 209, 210, 212, 218, 221, 222
parametri de stare, 96
particule elementare, 15
pasivare, 150
pH, 118, 126, 131, 132, 154, 155
pila Bischoff, 137
pila Daniell, 124
pila Leclanché, 136
pitting, 139
pOH, 118
poliacetilenă dotată, 112
poloniul, 12
potenţial de electrod, 121, 225
potenţial standard de electrod, 136
potenţial termodinamic, 106
potenţialul chimic , 121
principiul I al termodinamicii, 100
proprietăţi diamagnetice, 34
proprietăţi paramagnetice, 35
proton, 5, 18, 39
radiaţii, 3, 10, 12, 13, 14, 50, 93, 225
radiaţii , 3, 14, 225
radiaţii radioactive, 12
radiu, 15
randament de curent, 225
reacţii chimice, 6, 15, 92, 94, 95, 96, 128, 129, 132, 159, 160, 194, 196
reacţii de ordinul 1, 86
reacţii endoterme, 94
reacţii exoterme, 94
reacţii ireversibile, 86, 155
reacţii monomoleculare, 86
reacţii paralele, 90
reacţii redox, 172
reacţii reversibile, 86, 90, 155
reacţii succesive, 91
reducere, 111, 119, 120, 121, 122, 125, 129, 145
reţele atomice, 48, 164, 165
reţele covalente, 63
reţele cristaline, 30, 48, 170, 205
reţele heteronucleare, 164
reţele metalice, 63
reţele moleculare, 48, 165
reţele stratificate, 166
rezistenţă specifică, 225
rezistivitate, 225
semiconductori, 9, 52, 53, 54, 74, 111, 112
sistem eterogen, 95
sistem izolat, 96, 106, 107
sistem omogen, 95, 159
sistem termodinamic, 96
solubilitate, 170, 197
soluţii, 3, 5, 30, 48, 95, 109, 110, 111, 114, 116, 117, 123, 127, 131, 133, 134, 136, 140, 147, 152,
153, 154, 168, 169, 170, 171, 173, 225
soluţii de electroliţi, 123, 134, 136, 140
soluţii gazoase, 5, 168, 169
soluţii ideale, 117
soluţii lichide, 169
soluţii reale, 110
soluţii saturate, 168, 169
soluţii solide, 5, 169, 170
soluţii suprasaturate, 168, 169
solvat, 109, 168, 169, 171, 172, 173
solvatare, 114, 115, 171
solvent, 7, 84, 102, 108, 109, 114, 168, 170, 171, 172, 206
stări de agregare, 48, 104
strat dublu electric, 121, 134, 147
substanţe, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 14, 48, 53, 60, 61, 75, 81, 84, 95, 96, 101, 103, 104, 108, 109, 112, 114,
115, 127, 131, 134, 156, 162, 166, 167, 168, 169, 170, 173, 174, 175, 186, 199
substanţe elementare, 4
temperatură de fierbere, 48
temperatură de topire, 48
termodinamică, 95
timp de înjumătăţire, 225
titrul, 173, 225
topire zonară, 8, 9, 11
transformări chimice, 111
valenţă, 32, 34, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 58, 69, 82, 111, 182, 183
viteză de reacţie, 84, 225
 Cuprins
PREFAŢĂ..............................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

CHIMIE ANORGANICĂ..........................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

1. INTRODUCERE..................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

1.1. Ramurile chimiei....................................................Error! Bookmark not defined.
2. NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE CHIMIE..............ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

3. IZOLAREA SUBSTANŢELOR DIN AMESTECURI....ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

3.1. Amestecuri lichid-lichid.........................................Error! Bookmark not defined.
3.2. Amestecuri lichid – solid........................................Error! Bookmark not defined.
3.3. Amestecuri solid-gaz..............................................Error! Bookmark not defined.
3.4. Amestecuri omogene gazoase................................Error! Bookmark not defined.
3.5. Amestecuri solid-solid............................................Error! Bookmark not defined.
4. STRUCTURA ATOMULUI...........................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
4.1. Nucleul atomic.......................................................Error! Bookmark not defined.
4.1.1. Particule elementare...................................Error! Bookmark not defined.
4.2. Învelişul electronic................................................Error! Bookmark not defined.
4.2.1. Modelul mecanic–cuantic al atomului..........Error! Bookmark not defined.
4.2.2. Orbitali atomici...........................................Error! Bookmark not defined.
4.2.1. Principiile care stau la baza ocupării cu electroni a orbitalilorError! Bookmark
not defined.
5. LEGĂTURI CHIMICE..........................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
5.1. Legătura ionică.......................................................Error! Bookmark not defined.
5.2. Legătura covalentă.................................................Error! Bookmark not defined.
5.2.1. Teoria electronică a legăturii covalente........Error! Bookmark not defined.
5.2.2. Metoda orbitalilor moleculari......................Error! Bookmark not defined.
5.2.3. Legături  delocalizate.................................Error! Bookmark not defined.
5.2.4. Hibridizarea.................................................Error! Bookmark not defined.
5.2.5. Caracteristicile legăturii covalente...............Error! Bookmark not defined.
5.3. Legătura metalică...................................................Error! Bookmark not defined.
5.4. Semiconductori, izolatori.......................................Error! Bookmark not defined.
5.4.1. Semiconductori intrinseci – conductibilitate intrinsecăError! Bookmark not
defined.
5.4.2. Semiconductori extrinseci – conductibilitate extrinsecăError! Bookmark not
defined.
5.5. Legătura coordinativă............................................Error! Bookmark not defined.
5.6. Legături intermoleculare – legături fizice.............Error! Bookmark not defined.
6. SISTEMUL PERIODIC AL ELEMENTELOR.............ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
6.1. Proprietăţi fizice periodice..................................Error! Bookmark not defined.
6.2. Proprietăţi chimice periodice................................Error! Bookmark not defined.
7. NOŢIUNI GENERALE DE CHIMIE FIZICĂ. CINETICĂ, TERMODINAMICĂ, ELECTROCHIMIE
............................................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
7.1. Cinetica chimică.....................................................Error! Bookmark not defined.
7.1.1. Influenţa concentraţiei molare a reactanţilor asupra vitezei de reacţieError!
Bookmark not defined.
7.1.2. Influenţa temperaturii asupra vitezei de reacţieError! Bookmark not defined.
7.2. Termodinamica chimică şi termochimia..................................................................1
7.2.1. Termodinamica chimică.........................................................................2
7.2.2. Termochimia.......................................................................................29
7.2.3. Potenţialul chimic .............................................................................54
7.3. Noţiuni de electrochimie........................................Error! Bookmark not defined.
7.3.1. Fenomene de transport în electroliţi............Error! Bookmark not defined.
7.3.2. Soluţii de electroliţi......................................Error! Bookmark not defined.
7.3.3. Electrozi.......................................................Error! Bookmark not defined.
7.3.4. Pile electrochimice.......................................Error! Bookmark not defined.
7.3.5. Potenţial de electrod...................................Error! Bookmark not defined.
7.3.6. Electroliza....................................................Error! Bookmark not defined.
7.3.7. Surse electrochimice de curent.....................Error! Bookmark not defined.
7.4. Noţiuni legate de coroziune....................................Error! Bookmark not defined.
7.4.1. Coroziunea metalelor...................................Error! Bookmark not defined.
8. ECHILIBRUL CHIMIC..........................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
8.1. Principiul lui Le Chatelier......................................Error! Bookmark not defined.
8.1.1. Influenţa concentraţiei.................................Error! Bookmark not defined.
8.1.2. Influenţa presiunii........................................Error! Bookmark not defined.
8.1.3. Influenţa temperaturii.................................Error! Bookmark not defined.
9. STĂRI DE AGREGARE ALE SUBSTANȚELOR..........................................................62
9.1. Starea solidă...........................................................Error! Bookmark not defined.
9.1.1. Substanţe amorfe........................................Error! Bookmark not defined.
9.1.2. Substanţe cristaline.....................................Error! Bookmark not defined.
9.1.3. Proprietăţile cristalelor................................Error! Bookmark not defined.
9.2. Starea lichidă..........................................................Error! Bookmark not defined.
9.2.1. Soluţii..........................................................Error! Bookmark not defined.
9.3. Starea gazoasă........................................................Error! Bookmark not defined.
9.3.1. Legile gazelor ideale....................................Error! Bookmark not defined.
9.3.2. Ecuaţia de stare a gazelor ideale..................Error! Bookmark not defined.
CHIMIE ORGANICĂ...............................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

1. STRUCTURA COMPUȘILOR ORGANICI...........ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

1.1. Obiectul chimiei organice......................................Error! Bookmark not defined.
1.2. Compoziţia compuşilor organici............................Error! Bookmark not defined.
1.3. Legături chimice în compuşii organici...................Error! Bookmark not defined.
1.4. Catene de carbon....................................................Error! Bookmark not defined.
1.5. Formula structurală.................................................Error! Bookmark not defined.
1.6. Clasificarea compuşilor organici............................Error! Bookmark not defined.
2. HIDROCARBURI................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
2.1 Alcani (parafine)......................................................Error! Bookmark not defined.
2.2. Cicloalcani (cicloparafine).....................................Error! Bookmark not defined.
2.3. Alchene (olefine)....................................................Error! Bookmark not defined.
2.4. Alchine (acetilene).................................................Error! Bookmark not defined.
2.5. Hidrocarburi aromatice (arene)..............................Error! Bookmark not defined.
LISTA SIMBOLURILOR ŞI A ABREVIERILOR.............ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

ANEXA NR. 1........................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

ANEXA NR. 2........................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

ANEXA NR. 3........................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

ANEXA NR. 4........................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

BIBLIOGRAFIE.....................................................................Error! Bookmark not defined.