Motivatia-Referat psihologie

Motivul – fenomenul psihic cu un rol decisiv în desfăşurarea normală şi eficientă a unei

activităţi.

Motivaţia – ansamblul stărilor de necesitate care îl determină pe un individ a şi le satisface.

La baza motivaţiei stă un echilibru constant, cu toate modificările mediului. Când acest
echilibru este perturbat, atunci fiinţele reacţionează în vederea restabilirii lui. Dezechilibrele
se traduc prin nevoia de hrană, de apă, de căldură etc.

Dintre funcţiile motivaţiei, cele mai importante sunt următoarele:

 funcţia de activare internă, de atenţionare a unui dezechilibru fiziologic sau

psihologic;
 funcţia de factor declanşator al acţiunilor efective;
 funcţia de autoreglare a conduitei.

Structura motivaţiei

Trebuinţele sunt definite ca fiind structuri motivaţionale fundamentale ale personalităţii

reflectând echilibrul biopsihosocial al individului în condiţiile mediului înconjurător.
Trebuinţa traduce o stare de dezechilibru, dând naştere la tendinţe, care constau într-o pornire
către mişcare, către o acţiune. Dacă nu întâmpină nici un obstacol, declanşează una sau mai
multe mişcări, darîn acelaşi moment apar mai multe tendinţe. Trebuinţele pot fi conştiente sau
nu. Vorbim de dorinţă când trebuinţa este conştientă.
Trebuinţele pot fi clasificate astfel:

 trebuinţe primare – înnăscute – biologice, organice, fiziologice şi funcţionale;

 trebuinţe secundare – dobândite – materiale, spirituale şi sociale.

Orientările selective, relativ stabile şi active spre anumite domenii se cunosc sub denumirea
de interese.

Clasificarea intereselor:

 generale şi personale;
 pozitive sau negative;
 profesionale şi extraprofesionale;

Ideile bine plasate în structura personalităţii, puternic trăite afectiv şi care impulsionează spre
o acţiune sunt denumite convingeri. Sunt certitudini doar

ideile care reprezintă o valoare, pentru individ, care interacţionează cu trebuinţele,

necesităţile, dorinţele, aspiraţiile lui.

Când un individ se imaginează pe el în anume sisteme de idei sau de imagini înseamnă că el

îşi imaginează idealul. Ansamblul ideilor şi teoriilor despre om, societate şi natură poartă
denumirea de concepţie despre lume şi viaţă.

Tematicile existenţei pot fi clasificate astfel:

 tematica reglativă -domeniul trebuinţelor vitale: hrană, apă, căldură;

 tematica integrării sociale;
 tendinţa spre ridicarea socială;
 activarea existenţei;
 tematica creativă, a realizării personale;
 tematica normativă a supunerii la normele şi regulile sociale.

Motivaţiile se clasifică două câte două, în perechi opuse:

 motivaţia pozitivă şi negativă;

 motivaţia intrinsecă şi extrinsecă;
 motivaţia cognitivă şi afectivă.
Foamea şi setea- referat

Foamea şi setea sunt trebuinţe primare, înnăscute, provenind de la deficienţe înregistrate de

organism.

Foamea. Semnale ale foamei sunt senzaţiile legate de stomac: senzaţia de gol şi contracţiile
sale. Foamea are un aspect calitativ; poftele noastre corespund cerinţelor organismului.

Privarea de hrană duce la o creştere a activităţii motorii spontane, oboseală, dureri musculare,
lipsa apetitului sexual, apariţia manifestărilor isterice, nervozitate etc.

Setea. Trebuinţa de apă este similară cu a foamei. Procesele chimice din celulele organismului
uman au loc în soluţii apoase. Pierderea amaimultde12 – 20% din cantitatea de apă duce la
deces. Setea este determinată de:

 cantitatea lichidului pierdut;

 durata lipsei de apă;
 uscăciunea hranei consumate;
 cantitatea de sare ingerată.

Atât foamea cât şi setea sunt influenţate de o serie de factori: deprinderi, preferinţe
individuale, condiţii de ambianţă; ambele influenţează atât modul de viaţă prezent, cât şi cel
viitor, de aceea se iau din timp măsuri pentru asigurarea necesarului de apă şi de hrană al
organismului.

Intre foame şi sete există un raport de interacţiune. Persoanele însetate mănâncă mai puţin, iar
cele înfometate beau mai puţin.

Tendinţe de apărare ale organismelor- referat

Frica este o stare de psihic care apare atunci când o persoană simte ameninţarea unui pericol,
a unei suferinţe. Sentimentul de apărare care apare odată cu frica este puternic instinctiv.

Frica se poate clasifica astfel:

  frica reală de obiecte, fiinţe, fenomene;
 frica morală (de supraeu);
 frica nevrotică, ea ducând la fobii (frică patologică) – claustrofobie (frica de încăperi
închise), agorafobie (teama de spaţii ample, deschise).,


Anxietatea – frica permanentă – este frica faţă de un pericol iminent dar nedefinit, ceea ce
duce la un sentiment continuu de insecuritate. Se mai foloseşte şi termenul de angoasă. Când
aceasta este accentuată, devine o stare patologică. Cauzele anxietăţii nu se cunosc, dar se ştie
că există o predispoziţie ereditară; de asemenea o cauză pot fi şi condiţiile de mediu.

Frica puternică duce la anumite reacţii din partea individului: fugă, ocolirea pericolului, dar
mai frecvent, duce la reducerea activităţii, la inhibarea lui; scade randamentul intelectual în
timp ce atenţia poate creşte.

Printr-o educaţie raţională se poate elimina frica, anxietatea. De asemenea, în cazuri

patologice, sunt folosite substanţe care potdiminua starea de anxietate, de nelinişte:
barbituricile, benzodiazepina, alcoolul şi drogurile, dar acestea duc la o serie de efecte
adverse.