PSIHOLOGIE

LAVINIA DUICĂ
DEFINITIE
• Psihologia clinica este acea ramura a psihologiei care studiaza, evalueaza si trateaza oameni
cu tulburari si probleme psihologice
• Psihologia clinică este o disciplină psihologică aparte (particulară), obiectul căreia sunt
tulburările psihice şi aspectele psihice a bolilor somatice
• psihologia aplicata in patologie
• Psihologia medicală este în esenţă o psihologie clinică, axată asupra relaţiei medic– bolnav.
• SANATATE MENTALA
• “o stare de bine care ajuta individul sa:
• sa isi puna in aplicare abilitatile
• sa faca fata cu stresurilor vietii
• munca sa aduca productivitate si profitabilitate
• sa aduca o contributie comunitatii”
WHO, 2001
• SANATATE PSIHOLOGICA
• o perceptie competenta a realitatii
• buna cunoastere de sine si a constientizarii sentimentelor
• abilitatea de exercizare a controlului voluntar
• respect de sine si aprecierea propriei valori
• abilitatea de a forma si mentine relatii bazate pe afectivitate
• productivitatea muncii si o abordare pozitiva a vietii
• ANORMALITATE
• Concept de anormalitate:
- deviere de la norma (standardele si expectatiile unei societati)
- a actiona intr-o maniera imorala
- comportament maladaptativ
- distres personal
- dizabilitate in una/mai multe arii de funcționare
• TULBURARE MENTALA
• “un sindrom psihologic sau comportamental clinic semnificativ care se asociaza cu distres,
disfunctionalitate in una sau mai multe arii de functionare sau cu suferinta, durere, moarte,
lipsa de libertate”
DSM IV, 1994
• ROL PSIHOLOG CLINICIAN
• Evaluare (observatie, interviu, teste)
• Tratamentul psihologic al afectiunilor mentale
• Tratamentul psihologic al starilor emotionale disturbate legate de afectiuni somatice (cancer,
boli de inima, astm)
• Promovarea - prin masuri preventive - a sanatatii fizice si mentale
• Cercetare
 • ISTORIC
• Antichitate
1. bolnavul era posedat de un spirit.
• Daca spiritul era rau (cel mai adesea in cazul in care bolnavul avea comportamente
antisociale sau autopunitive) tratamentul consta in eliminarea acestui spirit prin anumite
ritualuri religioase (ex. exorcizarea) sau anumite mijloace fizice cu fundament religios
(trepanatii)
• Daca spiritul era bun (comportamentul bolnavului nu era periculos social sau pentru propria
persoana), boala era considerata sacra iar bolnavul era considerat un om cu atribute
religioase (ex. profet).
2. cauze naturale - Hippocrat definea epilepsia nu ca o boala sacra ci ca o boala determinata
de tulburari ale creierului.
• ISTORIC
• Ev Mediu
• boala psihica este determinata de posesiunea unui spirit rau a devenit dominanta. Bolnavii
psihici era declarati vrajitori, posedati de diavol etc. iar tratamentele constau in izolarea
acestora in locuri improprii (legati in lanturi), exorcism si uneori chiar executia daca aceasta
era in interesul bisericii.
• Epoca Moderna
• modelul antic conform caruia boala psihica este un fenomen natural
• factori organici (Griesinger, Kraepelin) sau psihologici (Mesmer, Charcot, Janet, Freud
• Epoca Contemporană
• psihologia clinică a devenit o ştiinta de sine stătătoare
• ISTORIC

• 1879 - Wilhelm Wundt - primul laborator experimental de psihologie - Universitatea din

Leipzig
• 1896 - L. Witmer - fondatorul psihologiei clinice - Clinica Psihologica din Pennsylvania
• 1896 - Sigmund Freud - psihanaliza
• 1905 - Alfred Binet and Theodore Simon - scala de inteligenta generala (varsta mentala)
• 1913 - W. James - behaviorism
• 1954 - Psihologia umanista
• 1956 - Psihologia cognitivista
PERSONALITATE
• Personalitatea este un sistem biopsihosocial care se elaborează în cursul evoluţiei social-
istorice a omului, prin interacţiunea individului cu ansamblul social în care se dezvoltă.
• Temperamentul - latura dinamico-energetică a personalităţii, fiind răspunzător de
reactivitatea individului (tipul de răspuns la acţiunea stimulilor interni şi externi) - nucleu
emotional si instinctual
• Caracterul este considerată latura relaţional-valorică a personalităţii ce priveşte relaţiile
dintre individ şi societate, dar şi valorile social-culturale după care se conduce. Valorile
social-culturale sau atitudinile semnifică modalitatea de raportare a individului la societate
în ansamblu, faţă de ceilalţi semeni şi faţă de sine însuşi
• Aptitudile constituie latura instrumental-operaţională care mijlocesc realizarea unor
performanţe supramedii în activitate (intelectuală, artistică, ştiinţifică, sportivă, tehnică, etc).
• MODELE IN PSIHOLOGIE
• modelul dinamic-psihanalitic
• modelul umanist experiential
• modelul cognitiv- comportamental
• modelul umanist.
• TEORIA PSIHANALITICA
• Sigmund Freud (1856-1939)
1. Model topografic al psihicului
• Constientul este acea parte a psihicului care directioneaza comportamentul în mod rational
• Subconstientul (preconstientul) este locul unde se depoziteaza gânduri, sentimente, senzatii
(reprimate) - ce se afla în afara ariei constientului
• Inconstientul - depozitarul tuturor gândurilor, sentimentelor si senzatiilor si directioneaza, în
ansamblu, comportamentul individului
• MODEL PSIHANALITIC
• Model structural al psihicului
• Sinele este un component al personalităţii care există încă de la naştere şi este considerat a fi
conţinătorul tuturor aspectelor instinctuale, primitive ale personalităţii care sunt transmise
ereditar
• Eul se conduce după principiul realităţii prin care el orientează persoana într-un mod
raţional, şi anume prin amânarea satisfacerii trebuinţelor biologice până în momentul în care
acestea pot avea loc
• Supraeul se formează în urma Eu-lui, prin procesul de introiecţie a valorilor morale şi
sociale deţinute de părinţi, în primul rând, dar şi de alţi educatori şi de societate, în general.
• MODEL PSIHANALITIC
• Eul este instanţa care mediază diferite conflicte, în virtutea principiului realităţii (Sinele si
Supareul), iar dacă acest lucru se realizează cu succes, rezultă o existenţă armonioasă, fără
apariţia unor sentimente puternice, destabilizante.
• când eul nu reuşeşte să gestioneze exprimarea echilibrată a celorlalte componente ale
personalităţii (se-ul, supraeul) ia naştere anxietatea, un sentiment care are un răsunet negativ
asupra individului care semnalizează faptul că ceva rău urmează să se întâmple (de ex,
anxietatea nevrotică este anxietatea determinată de frica de pedeapsă care ar rezulta în urma
exprimării impulsurilor conţinute de Id şi care nu au putut fi controlate de către Eu)
• MECANISME DE APARARE
• Eul reduce prin întrebuinţarea mecanismelor de apărare care încearcă să deformeze, să
transforme realitatea într-un anumit fel.
• Reprimarea - împiedică pătrunderea, la nivelul conştientului, a unor impulsuri, sentimente,
gânduri conţinute la nivelul Se-ului care, dacă ar fi conştientizate, ar produce suferinţă.
• Negarea - refuzul de a conştientiza o situaţie care ar avea un impact devastator asupra
psihicului, prin intensitatea extremă a trăirii acelei situaţii.
• Proiecţia - mecanismul prin care se atribuie altor persoane impulsuri, dorinţe, sentimente,
din cauza faptului că nu ar fi acceptabile dacă ar fi conştientizate că aparţin propriei
persoane.
• MECANISME DE APARARE
• PROIECTIE - Atribuirea unor gânduri/sentimente neacceptate ca apartinând altor persoane
• NEGARE - Refuzul de a lua în considerare informatii despre ceva sau despre altii
• REGRESIE - Reîntoarcerea partiala la nivele anterioare de adaptare pentru a evita
conflictele actuale
 • DEPLASARE - Redirec¸tionarea unor sentimente/gânduri neplacute catre alt obiect
• INTELECTUALIZARE - Concentrare asupra componentelor intelectuale, ale unei situatii,
astfel încât se produce o distantare fata de emotiile negative
• MECANISME DE APARARE
• RATIONALIZARE - Utilizarea unor explicatii logice pentru a face unele gânduri/sentimente
de neacceptabile
• SOMATIZARE - Transformarea emotiilor negative în simptome fizice, în felul acesta
deplasându-se atent, ia de la preocuparea psihica, la cea somatica
• FORMARE DE REACTIE - Transformarea unui gând/sentiment nedorit în opusul acestora
• REPRESIE - Trimiterea unor dorinte, nevoi sau impulsuri amenintatoare în inconstient
• TEORIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA
• J. Watson (1913)-behaviorism-comportamente observabile-stimul-raspuns
• I. Pavlov - conditionarea clasic˘a - teorie ce sustine faptul ca elementele interne/ambientale
ce intervin împreuna sau în mod succedent se vor asocia, asa încât recurenta unui element îl
va evoca pe celalalt.
• B.F. Skinner. Conditionarea operanta sau instrumentala - se preocupa de relatia între mediu
(consecintele comportamentului) si comportamentul voluntar, astfel:
• acele comportamente care induc consecinte pozitive tind sa se repete (intarire pozitiva)
• acele comportamente care conduc la consecinte negative sunt reduse si este mult mai putin
probabil sa se repete (intarire negativa).
• MODEL COMPORTAMENTALIST
• J. Watson (1913)-behaviorism-comportamente observabile-stimul-raspuns
• I. Pavlov-Condiţionarea clasică
• Condiţionarea clasică este un tip de învăţare prin care individul învaţă să răspundă într-un
mod particular la un stimul neutru, stimul care, în mod normal, nu ar declanşa un asemenea
tip de răspuns.
• De exemplu, anxietatea ce apare în diferite situaţii inofensive poate fi condiţionată de
intervenţia unor stimuli care în mod obişnuit produc teamă.
• MODEL COMPORTAMENTALIST
B.F. Skinner - Condiţionarea operantă este un tip de învăţare în care răspunsul dorit este întărit sau
atenuat, în funcţie de consecinţele sale pozitive sau negative.
• Întărirea se caracterizează prin consolidarea unui răspuns prin repetarea asocierii cu un
anumit stimul necondiţionat care, fie că este de tipul unei recompense, fie urmăreşte evitarea
unei condiţii aversive
• Pedeapsa se are în vedere posibilitatea unei pedepse, scade tendinţa de a efectua
comportamentul care poate conduce la confruntarea cu o situaţie neplăcută (durere,
nefericire, etc).
• MODEL COGNITIVIST
• Modelul cognitivist prezintă o mare asemănare cu modul de funcţionare al unui computer.
Calculatorul preia anumite date pe care le procesează, le codează şi le înmagazinează. Tot
aşa şi omul este capabil să organizeze, să proceseze şi să depoziteze informaţiile sub forma
memoriei experienţelor trecute.
• Omul este înconjurat de un număr impresionant de informaţii de diverse tipuri care depăşesc
capacitatea acestuia de preluare, interpretare şi utilizare. Intervine însă o organizare a
experienţei ce presupune o structurare a atributelor similare ale unor evenimente şi face
posibilă deducerea unor aspecte generale sau specifice ale diferitelor situaţii ce intervin.
 • MODEL COGNITIVIST
• Schemele cognitive sunt organizări mentale ale informaţiilor ce la ajută individul atât la
structurarea informaţiilor, dar şi la recunoaşterea şi înţelegerea elementelor obiectelor sau
evenimentelor noi. Recunoaşterea noilor experienţe se face prin analogia dintre
caracteristicile situaţiei noi cu caracteristicile prezente în schemele deja existente.
• Schemele includ informaţii despre o serie de categorie de obiecte sau evenimente (de ex,
scheme ale unor obiecte, fenomene, evenimente, scheme sociale) care sunt depozitate în
memorie sub mai multe forme (declarativa, procedurala)
• TEORIA UMANISTA
• Carl Rogers, Abraham Maslow, Viktor Frankl, Rollo May (‘50-’60)-oamenii au o constiinta
reflectiva si au abilitatea de a experimenta auto-determinarea si libertatea; individul tinde
mereu spre dezvoltare si nu doar înspre satisfacerea diferitelor nevoi sau conflicte
emot,ionale; scoate în relief credinta în liberul arbitru
• Paradigma existentialista - îsi are radacinile în filozofia europeana - în opera lui
Kierkegaard, Nietzsche, Sartre, Bubers, Heidegger.
• PSIHOSOMATICA
implicarea în mod predominant a factorilor psihologici în determinarea unor boli somatice,
contribuţia la intensitatea simptomelor fizice, evoluţia şi tratamentul bolilor
• În sens restrâns, termenul de “psihosomatic” desemnează însă o suită de afecţiuni somatice a
căror etiopatogenie şi mod de evoluţie sunt marcate de importanta participare a factorilor
psihologici care, prin intermediul activării mecanismelor de stres produc diferite
disfuncţionalităţi.
• STRESUL
• Catecolaminele se leagă de receptorii membranari de la nivelul multiplelor tipuri de celule
conduc la mobilizarea sângelui spre organele vitale - cord, creier şi la nivelul sistemului
muscular, prin vasodilataţia exercitată la acest nivel şi prin vasoconstricţia în diferite arii
arteriolare.
• Hipotalamusul prin intermediul axei HHC va determina sinteza glucocorticoizilor şi în
special, a cortizolului. La nivel celular, cortizolul se leagă de receptorii de la nivelul
nucleului şi determină acţiuni catabolice ce au ca rezultat furnizarea unei cantităţi crescute
de energie necesare pentru desfăşurarea proceselor celulare în condiţii de suprasolicitare,
situaţie determinată de intervenţia agentului perturbator.
• STRES CRONIC
• Mecanismele dezadaptative se produc la următoarele niveluri:
• cardiovascular: repetarea valorilor crescute ale TA conduce la instalarea HTA şi a
arterosclerozei, cardiopatiei ischemice, etc.
• metabolic: creşterea nivelului de glucoză în timp poate duce la creşterea rezistenţei
ţesuturilor la insulină, dezvoltarea diabetului zaharat tip I, obezitate.
• cerebral: cantităţi crescute de glucocorticoizi împreună cu acidul glutamic produc importante
disfuncţii cognitive (mai ales ale memoriei declarative) ca urmare a atrofiei hipocampului.
• imun: atât catecolaminele cât şi glucocorticoizi în cantităţi crescute au un efect
imunosupresor.
• CARDIO-VASCULAR
• Afecţiuni cardiovasculare (boala coronariană, HTA, aritmii)
 • Stressul cronic determinat de diferite circumstanţe cauzează o serie de efecte la nivel
cardiovascular, care au drept rezultat creşterea tensiunii arteriale sau dezvoltarea bolii
coronariene.
• În schimb, stresul acut este incriminat mai mult în provocarea aritmiilor şi chiar a morţii
subite
• DIGESTIV
• Afecţiuni gastrointestinale (ulcerul duodenal, colonul iritabil, boala Crohn, etc)
• O serie de simptome digestive (tulburări de deglutiţie, dureri abdominale, tulburări de
tranzit) au fost atribuite dezechilibrelor sistemului nervos vegetativ ce survin în diferite
condiţii creşterea tonusului simpatic cu cresterea HCl, dezordini ale motilităţii intestinale
datorată unor ritmuri alectrice anormale ale musculaturii netede ale rectului şi colonului
sigmoid.
IMUNOMODULATOR
• Afecţiuni induse de scăderea imunităţii organismului
• Interleukina 1 (IL-1), produs al limfokinelor ce este implicată în răspunsurile imunologice
ale celulelor T acţionează şi asupra hipotalamusului, conducând la creşterea CRF (factorul
eliberator de corticotropină). Creşterea glucocorticoizilor rezultati in situatiile de stres cronic
sea sociaza cu un efect imunosupresor
• RELAȚIA MEDIC-PACIENT
Acceptare
• Reprezintă o primă condiţie necesară pentru stabilirea unei relaţii terapeutice de bună
calitate. O persoană care dobândeşte o suferinţă psihică sau fizică capătă o anumită reacţie
emoţională şi poate manifesta diferite acte de comportament care nu erau posibile înainte de
apariţia bolii.
• se recomandă acceptarea bolnavului chiar dacă nu se aprobă purtarea lui. Cu alte cuvinte,
chiar dacă i se aduce la cunoştinţă bolnavului că anumite fapte sunt inacceptabile, totuşi nu
se afişează atitudini, expresii şi acţiuni care judecă şi dezaprobă persoana bolnavului,
identificată în acest fel cu faptele sale.
• Medic - empatic (abilitatea de a asculta o persoană şi de a-şi însuşi trăirile acesteia şi în
acelaşi timp de a-şi păstra obiectivitatea faţă de tulburările mentale observate).
• pacient dificil (reactii in fata bolii: depresie, anxietate, negare, regresie)
COMUNICAre MEDIC-PACIENT
Încredere

• Un al doilea pas necesar în iniţierea unei relaţii terapeutice solide este reprezentat de
construirea încrederii pacientului.
• Construirea încrederii este un proces greu care necesită timp şi presupune respectarea
condiţiilor şi a termenelor propuse stabilite la începutul tratamentului şi acordarea de timp şi
deschidere maximă pentru a afla şi a înţelege suferinţa fizică sau psihică pe care o reclamă
pacientul.
• ANXIETATEA
• stare de nelinişte, de disconfort, de senzaţia de pierdera a controlului, dificultatea de
identificare constând în faptul că la simptomele psihice se asociază o serie de simptome
somatice (tahicardie, transpiraţii, diaree, greaţă, etc)
• “frica de moarte”
 • “anxietatea de separare” este teama de a părăsi (prin spitalizare) siguranţa căminului,
separarea de cei dragi;
• “frica de contactul cu personale străine” constă într-un disconfort creat de împărtăşirea unor
necunoscuţi a elementelor personale,
• alte anxietăţi: “frica de durere”, “frica de pierdere a unor părţi ale organismului,
difuncţionalităţii sau esteticii acestora” (amputaţie, orbire, cicatrici), “frica de dependenţă”,
“frica de păcat” (fumat, consum de alcool).
• DEPRESIA
• Depresia se manifestă prin stare de tristeţe, durere morală, idei de inutilitate, demoralizare,
oboseală, lentoare psihomotorie, tulburări cognitive, tulburări vegetative ce aparţin depresiei
(anorexie, scădere ponderală, insomnie, constipaţie)
- reacţie de doliu
• pierderea relaţiilor
• pierderea unor părţi sau funcţiuni ale organismului
• pierderea independenţei
• durere cronică
• vină.
• NEGAREA
• se poate produce fie prin blocarea conştientă a gândurilor legate de un anumit fapt (evitarea
reflexiilor, discuţiilor), fie prin reprimarea lor inconştientă, situaţie în care bolnavul nu este
conştient de problema cu care se confruntă.
• apare cu precădere la indivizii puternici, autoritari care şi-au creat “în ochii proprii” şi ai
altora, o imagine de invulnerabilitate şi nu pot să-şi asume starea de dependenţă indusă de
boală
• REGRESIA
• un mecanism de apărare imatur ce ia naştere la contactul individului cu suferinţa cauzată de
boală şi constă în întoarcerea individului la un stadiu anterior de dezvoltare (diferite
perioade ale copilăriei). Asumarea rolului de bolnav îi conferă individului un anumit confort
deoarece îi aduce alinare, îngrijire şi îl scuteşte de responsabilităţile vieţii de adult.
• Conditii: la bolnavii care au suferit traume severe în copilărie, suferinţa actuală survine pe
un teren psihopatologic (tulburări de personalitate), afecţiunea are un grad crescut de
severitate;
• EVALUAREA PSIHOLOGICA
EXAMENUL PSIHOLOGIC
• furnizează informaţii despre psihismul bolnavului - date cognitive şi de personalitate, date
din istoria personală cu un profund impact asupra vieţii bolnavului, simptomatologia
psihiatrică, ş.a, informaţii care sunt determinate pe cale directă sau indirectă (analize, teste).
• METODE DE EVALUARE
• OBSERVATIA - Este metoda cea mai frecvent utilizată deoarece ea nu necesită un
echipament special şi oferă informaţii valoroase asupra caracteristicilor fizice şi psihice ale
individului, a diferitelor manifestări comportamentale ale acestuia. De obicei ea însoţeşte
celelalte metode de examinare psihologică (în special interviul).
• METODE DE EVALUARE
• trăsăturile bio-constituţionale ale individului (înălţimea, greutatea, dimensiunile, trăsăturile
fizionomice
 • trăsăturile mobile ale individului (limbajul verbal, paraverbal - intonaţie, pronunţie, fluenţă,
debit şi nonverbal - mimică - expresii afective, de atitudine; gesturi, mers). În patologia
psihiatrică gestica şi mimica sunt de mare importanţă în depistarea unei psihopatologii.
• METODE DE EVALUARE
• INTERVIUL constituie metoda de cercetare a unor trăsături de personalitate
(temperamentale, caracteriale), elemente de biografie, comportamentul relaţional, prezenţa
sau absenţa unor simptome psihiatrice.
• interviul liber, în care întrebările sunt formulate pe loc, în funcţie de răspunsurile şi
atitudinea subiectului. Reclamă din partea psihologului o abilitate deosebită şi experienţă
bogată în domeniu.
• METODE DE EVALUARE
• Interviul liber, în care întrebările sunt formulate pe loc, în funcţie de răspunsurile şi
atitudinea subiectului. Reclamă din partea psihologului o abilitate deosebită şi experienţă
bogată în domeniu.
• interviul structurat presupune alcătuirea prealabilă a întrebărilor care urmăresc obţinerea
unor informaţii relevante despre subiectul vizat.
• METODE DE EVALUARE
• TESTE DE INTELIGENTA
• testul Binet-Simon, apărut în Franţa, în 1905, a avut scopul de a investiga, pe baza unor
criterii obiective a capacităţii intelectuale, a copiilor cu handicap mental pentru a se face o
selecţie a copiilor care pot urma o activitate şcolară normală sau a celor care vor fi incluşi în
clase de perfecţionare.
• Testul a fost preluat în SUA şi a fost relansat sub denumirea Stanford-Binet şi în care a fost
avansat prima dată noţiunea de coeficient de inteligenţă (QI). QI = vârstă mentală/vârstă
cronologică X 100
• METODE DE EVALUARE
• WAIS (Wechsler Adult Inteligence Scale) care este constituit din următorii itemi:
• cultura generala
• raţionament aritmetic
• memoria cifrelor
• similitudini
• vocabular
• completare de imagini,
• ansamblare de obiecte
• MATRICE PROGRESIVE RAVEN
METODE DE EVALUARE
• Chestionarele de personalitate evaluează trăsăturile de personalitate în ansamblu ce descriu
particularităţile emoţionale, atitudinile, stilul interpersonal şi motivaţiile fiecărui individ
(Inventarul de personalitate multifazic Minnesota (MMPI)
• 550 de întrebări vizează un profil al personalităţii, constituit din: starea fizică, starea psihică,
motivaţii, interese, consideraţii etico-morale, viaţă socială, profesională, sexuală, simptome
psihice). Scalele clinice măsoară: hipocondria, depresia, isteria, psihopatia, paranoia,
schizofrenia, hipomania.
• METODE DE EVALUARE
• Testele proiective de personalitate au fost create în scopul de a corecta unele deficienţe ale
chestionarelor de personalitate, mecanismul de interpretare are la bază teoria psihanalitică,
 ambiguitatea stimulilor determină proiecţia asupra acestor stimuli, a gândurilor,
sentimentelor, dorinţelor şi emoţiilor subiectului
• METODE DE EVALUARE
• 1. Testul Rorschach constă în prezentarea a 10 planşe (5 alb-negru şi 5 color) şi se solicită
persoanei să relateze ceea ce vede sau care este reprezentarea sa asupra ceea ce vede.
Interesează mai mult caracteristicile de formă decât conţinutul interpretărilor:
• considerarea ansamblului sau a detaliilor;
• raporturile între forme şi culori;
• conţinutul (oameni, animale, plante);
• originalitatea răspunsurilor
• Efectuarea testului Rorschach vizează activitatea intelectuală, emoţiile exteriorizate şi viaţa
emoţională înnăscută. Pentru aprecierea vieţii emoţionale se iau în considerare culorile şi
umbrele sesizate, răspunsurile de mişcare exprimă predominanţa acţiunilor, etc.
• Mecanismul de interpretare al acestor teste are la bază teoria psihanalitică. Ambiguitatea
stimulilor determină proiecţia asupra acestor stimuli, a gândurilor, sentimentelor, dorinţelor
şi emoţiilor subiectului.
• 2. Testul TAT (Thematic Aperception Test) - prezentarea a 30 de tablouri ce înfăţişează
una sau mai multe persoane într-o situaţie incertă. Subiectul trebuie să identifice personajele,
să explice raporturile dintre acestea, să aprecieze situaţia anterioară şi să facă o prognoză
asupra deznodământului situaţiei prezentate
• Testul TAT (Thematic Aperception Test) - prezentarea a 30 de tablouri ce înfăţişează una sau
mai multe persoane într-o situaţie incertă. Subiectul trebuie să identifice personajele, să
explice raporturile dintre acestea, să aprecieze situaţia anterioară şi să facă o prognoză
asupra deznodământului situaţiei prezentate
• analiză a caracteristicilor formale ale povestirii (lungimea, bogăţia, organizarea povestirii)
oferă informaţii asupra capacităţii intelectuale a subiectului, dar şi analiza conţinutului care
investighează sfera afectiv-emoţională reprezentată de trebuinţele, motivaţiile, tendinţele
subiectului.
• mecanism psihanalitic - identificarea cu portretul individului din figură pe care el îl
consideră a fi eroul căruia îi atribuie gândurile, sentimentele şi dorinţele sale.
• 3. Testul Szondi constă în expunerea a 48 de fotografii de bolnavi psihici organizate în 6
serii. Subiectul trebuie să aleagă din fiecare serie care conţine reprezentanţi din 8 entităţi
nozologice, câte 2 fotografii care-i plac mai mult şi 2 fotografii care îi displac la fel de mult.
• Se consideră că alegerile reprezintă trebuinţele persoanei, iar respingerile reprezintă
trebuinţe refulate în mai multe domenii ale vieţii: profesie, dragoste, boală
• METODE DE EVALUARE
• Prin metoda biografica se încearcă să se explice tabloul actual psihic şi comportamental prin
recoltarea datelor biografice, mai ales a celor semnificative care au influenţat în mod negativ
structura psihică a individului (de ex, separarea părinţilor, decesul unui părinte, mediu
violent, abuz fizic, sexual, maltratare, etc).
• EXAMENUL PSIHIC
Conştiinţa
• Conştiinţa reprezintă un concept complex care priveşte atât aspecte neurofiziologice (starea
de conştienţă), dar şi aspecte psihologice care vizează cunoştinţa individului despre sine,
 despre realitatea în care este inserat (inclusiv conştiinţa bolii). Tulburările principale ale
conştiinţei sunt:
• tulburări cantitative (obtuzie, obniblare, comă, etc)
• tulburări calitative (delir, oneiroidie, stare crepusculară, etc)
• tulburări de orientare (în timp, spaţiu, allopsihică, autopsihică) Percepţia
• Se notează eventualele tulburări de percepţie prezente în momentul examinării:
• tulburări ale senzaţii (hiper/hipoestezii)
• iluzii (exteroceptive, interoceptive, proprioceptive)
• halucinaţii (psihice, psihosenzoriale, halucinoze) Atenţia
• Atenţia stă la baza funcţionării proceselor cognitive, prin orientarea şi concentrarea
activităţii psihice. Tulburările atenţie pot fi de tipul:
• hiperprosexie
• hipoprosexie Memoria
• Memoria constituie o funcţie cognitivă importantă, ale căror modificări se întâlnesc deseori
în cadrul tulburărilor psihice:
• tulburări cantitative (hiper/hipomnezia)
• tulburări calitative (confabulaţii, false recunoaşteri, false nerecunoaşteri, etc) Limbajul
• Se observă calitatea limbajul prin urmărirea următorilor parametrii:
• tulburări de ritm şi debit (hiper/hipoactivitate verbală)
• tulburări de intonaţie /voce de intensitate crescută/scăzută)
• tulburări fonetice (balbism)
• tulburări de conţinut (neologisme, paragrafisme, stereotipii, ecolalie, etc) Gândirea
• Evaluarea gândirii are în vedere o multitudine de aspecte, de la cele formale la cele de
conţinut, exprimându-se prin intermediul mecanismelor limbajului:
• tulburări de formă (productivitate, ritm, fluenţă)
• tulburări de conţinut (idei prevalente, obsesii, idei delirante)
• Afectivitatea
• Afectivitatea reprezintă o componentă de bază a psihicului uman, modificările acesteia
intervenind într-o paletă foarte largă de afecţiuni psihice:
• tulburări cantitative (hipertimia negativă/pozitivă, hipotimia)
• tulburări calitative (ambivalenţa afectivă, inversiunea afectivă)Activitatea
• Bolnavul psihic prezintă, deseori perturbări ale activităţii, atât în sens cantitativ cât şi
calitativ:
• tulburări cantitative (hiper/hipoactivitate)
• tulburări calitative (reacţii extrapiramidale)
• Voinţa
• Voinţa este o funcţie psihică care este în legătură directă cu activitatea şi se găseşte
modificată mai ales în sens cantitativ:
• hiperbulia
• hipobulia
• impulsivitatea
• Somnul
• Somnul este o funcţie neurofiziologică ce face parte din ciclul veghe/somn, ale căror
modificări apar în foarte multe tulburări psihice, mai ales în preambulul acestor tulburări.
Aceste tulburări de somn sunt:
• insomnii de adormire
• insomnii de trezire
• insomnii mixte
• Comportamentul instinctual
• Comportamentul instinctual este şi el perturbat în numeroase tulburări psihice, vizând mai
multe laturi ale naturii umane (comportamentul alimentar, de apărare, sexual, matern).
Aceste modificări sunt:
• tulburări ale instinctului alimentar (cantitative - anorexie, bulimie; calitative - pica,
potomanie, dipsomanie, etc)
• tulburări ale instinctului de apărare (suicid, parasuicid)
• tulburări ale instinctului sexual (cantitative - tulburări ale dorinţei sexuale, ale excitaţiei, de
orgasm; calitative - exhibiţionism, voyerism, pedofilie, transvestitism, etc)
• tulburări ale instinctului matern (cantitative - creştere/scădere; calitative-abandon, infanticid)