LEGISLAȚIE SANITARĂ ȘI SOCIALĂ

SUPORT DE CURS

LEGEA NR. 95 DIN 2006 PRIVIND REFORMA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII

CONTRACTUL-CADRU care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a
dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018 - 2019

SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Scopul asistenţei de sănătate publică este promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi

îmbunătăţirea calităţii vieţii. Asistenţa de sănătate publică se realizează prin:
• politicile în domeniul sănătății, care au ca obiectiv organizarea și reglementarea modului de
funcționare a sistemului de sănătate;
• programe de sănătate, care asigură intervențiile în ariile prioritare de interes național din
domeniul sănătății (de exemplu sănătatea mamei și copilului, bolile cronice ca diabetul
zaharat sau tuberculoza);
• organizarea instituţiilor care asigură serviciile de sănătate.

Autorităţile din sistemul de sănătate publică

Autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice este Ministerul Sănătăţii, care organizează
și coordonează asistenţa de sănătate publică din toate tipurile de unităţi sanitare, de stat sau
private. Direcţiile de sănătate publică judeţene sunt reprezentanții ministerului la nivel teritorial
(județean). Institutele și centrele de sănătate publică sunt instituţii publice naţionale sau
regionale care au scop monitorizarea stării de sănătate a populației, identificarea inegalităților în
starea de sănătate a diferitelor populații, realizarea de activități de sănătate publ ică în conformitate
cu programele naționale de sănătate publică și rol consultativ pentru elaborarea politicilor de
sănătate publică. Institutele naţionale de cercetare-dezvoltare în domeniile sănătăţii publice
realizează activități de cercetare știinșifică medicală în domeniul sănătății ublice în conformitate cu
prioritățile naționale de sănătate și cu politicile de sănătate europene. Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate, respectiv Casele Județene de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătat e
a Ministerului de Interne (Casa OPSNAJ) finanțează activitățile de îngrijiri de sănătate pentru
persoanele asigurate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Asistenţa de sănătate publică
este finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale și bugetul Casei Naționale de Asigurări de
Sănătate.
 Controlul în sănătatea publică

Activitatea de inspecţie sanitară de stat se realizează pe următoarele domenii:

a) serviciilor de asistenţă medicală;
b) sănătatea publică;
c) domeniul farmaceutic;
d) dispozitive medicale.

Programele naţionale de sănătate

Programele naţionale de sănătate reprezintă un ansamblu de măsuri multianuale (de obicei

cincinale) care au ca scop rezolvarea cu prioritate a celor mai importante probleme de sănătate ale
populației României. Finanţarea programelor naţionale de sănătate se realizează de la bugetul
Ministerului Sănătăţii și din bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Programele de sănătate pot avea caracter preventiv (prevenirea îmbolnăvirilor,
păstrarea și ameliorarea stării de sănătate a populației) sau caracter curativ
(diagnosticarea și tratarea anumitor afecțiuni).
Programe naționale de sănătate publică preventive (exemple):
Programul național de vaccinare;
Programul național de supraveghere și control al bolilor transmisibile prioritare;
Programul național de prevenire, supraveghere și control a infecției HIV;
Programul național de prevenire, supraveghere și control al tuberculozei;Programul
național de sănătate a femeii și copilului.
Programe naționale de sănătate curative (exemple):
Programul național de boli cardiovasculare;
Programul național de oncologie;
Programul național de tratament al surdității prin proteze auditive implantabile (implant
cohlear și proteze auditive);
Programul național de diabet zaharat;
Programul național de tratament pentru boli rare.

ASISTENȚA MEDICALĂ PRIMARĂ

Asistența medicală primară a stării de sănătate este asistența medicală de prim contact (cu
pacientul). Este asigurată de către medicul specialist de Medicină de familie, la nivelul
cabinetului de Medicină de Familie. Finanțarea asistenței primare de sănătate se realizează, în
principal, pe baza contractului de servicii încheiat de medicul de familie cu Casa de Asigurări de
Sănătate, care decontează (rambursează) cabinetului medical plata serviciilor medicale furnizate
pentru fiecare pacient asigurat de pe pe lista medicului de familie (plata per capita = pe pacient).
Alte surse de finanțare pot fi contractele încheiate de medicul de familie pentru alte tipuri de servicii
(de exemplu îngrijiri medicale la domiciliu) sau plata directă de la pacient pentru servicii medicale
care nu sunt suportate de Casa de Asigurări de Sănătate sau sunt acordate persoanelor care nu
sunt asigurate.
 SISTEMUL NAȚIONAL DE MEDICINĂ DE URGENȚĂ

Asistența medicală de urgenţă reprezintă ansamblul de activități şi unități medicale care

furnizează servicii medicale care au ca scop salvarea şi păstrarea vieţii. Se acordă pentru cazurile
de urgenţă medicală. Asistenţa medicală publică (de stat) de urgenţă se realizează prin:
 Serviciile de ambulanţă judeţene;
 Serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare (SMURD), care pot funcționa în
cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă sau a unor spitale judeţene şi regionale de
urgenţă.

ASISTENȚA MEDICALĂ AMBULATORIE DE SPECIALITATE

Asistenţa medicală ambulatorie (în regim extraspitalicesc, fără spitalizare) de specialitate este
realizată de către medicii specialiști în specialitățile cuprinse în Nomenclatorul specialităților din
România. Se realizează la nivelul:
• cabinetelor medicale de specialitate, care pot funcţiona independent (cabinete/clinici
private) sau integrat în structura spitalelor (policlinici);
• laboratoarelor sau centrelor de diagnostic (de exemplu radiologie şi imagistică medicală,
analize medicale etc.).

Finanțarea serviciilor medicale ambulatorii pentru unitățile aflate în contract cu Casa de

Asigurări de Sănătate se face prin plata per serviciu. Pentru unitățile medicale care nu se află în
contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, serviciile se asigură prin plata integrală de către
pacient a serviciului medical solicitat.

SPITALELE

Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, care poate funcționa în regim public sau privat.

Clasificarea spitalelor

După criteriul teritorial, spitalele se clasifică în: spitale regionale, spitale judeţene şi spitale locale
(municipale, orăşeneşti sau comunale).
După specificul patologiei, spitalele se clasifică în: spitale generale; spitale de urgenţă; spitale
de specialitate; spitale pentru bolnavi cu afecţiuni cronice.

• spitalul regional – spital care deţine competenţele necesare pentru a asigura îngrijirile
medicale pentru cazurile medicale complexe, urgenţe şi pacienţi aflaţi în stare critică
(pericol de a-și pierde viața datorită tulburărilor grave ale funcțiilor vitale) și pentru cazurile
ce nu pot fi rezolvate în spitalele municipale şi orăşeneşti;
• spitalul judeţean - spital general organizat în reşedinţa de judeţ, cu specialităţi medicale și
chirurgicale, unitate de primire urgenţe, pentru cazurile grave din judeţ care nu pot fi
rezolvate la nivelul spitalelor locale;
 • spitalul local - spital general, cu specialităţi medicale și chirurgicale (anumite specialități pot
să nu fie asigurate), unitate de primire urgenţe, care acordă asistenţă medicală pentru
populația unei localități;
• spitalul de urgenţă - spital cu specialităţi medicale și chirurgicale, unitate de primiri urgențe,
care deservește populația mai multor județe, pentru cazurile grave care nu pot fi rezolvate
la nivel local sau județean;
• spitalul de (mono)specialitate - spital care asigură asistenţă medicală pentru o singură
specialitate (de exemplu, spital de psihiatrie, spital de boli pulmonare)
• spitalul pentru boli cronice - spital care oferă îngrijiri medicale cu durată prelungită (pentru
anumite tipuri de boli, de exemplu boli psihiatrice, boli pulmonare)
• spitalul clinic - spital cu secții medicale și chirurgicale la nivelul cărora se desfășoară activități
de învățământ medical superior;
• institutele şi centrele medicale clinice - unităţi medicale în care se desfăşoară activități de
învăţământ medical şi cercetare ştiinţifică medicală într-o anumită specialitate (de exemplu,
Institutul Inimii, Cluj Napoca, Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” București);
• unităţile de asistenţă medico-sociale - instituţii aflate subordinea autorităţilor publice locale,
care acordă atât servicii medicale, cât şi servicii sociale persoanelor cu nevoi medicosociale
(de exemplu, azile, centrele de sănătate mintală, centrele de recuperare și tratament al
dependenței de droguri sau alcool, centre de îngrijire pentru persoane cu handicap). În afara
personalului medical, sunt angajați asistenți sociali, juriști, instructori de ergoterapie,
contabili etc.;
• sanatoriul - unitate sanitară cu paturi care asigură asistenţă medicală utilizând factori curativi
naturali (aer, apă) asociaţi cu alte mijloace de tratament (de exemplu, în stațiunile
balneoclimaterice cum este Ocna Sibiului).

Din punct de vedere al învăţământului superior medical, spitalele pot fi: spitale clinice
universitare și institute (la nivelul cărora se realizează atât activități de învățământ medical superior,
cât și de cercetare științifică medicală).

Funcționarea spitalelor

Spitalele funcționează pe baza unei Autorizaţii sanitare de funcţionare, cu o valabilitate

de maximum 5 ani.

Conducerea spitalelor

Spitalul public este condus de un manager, care trebuie să fie absolvent al unei instituţii de
învăţământ superior medical, economico-financiar sau juridic.
În cadrul spitalului funcţionează:
• un comitet director format din managerul spitalului, directorul medical, directorul
financiarcontabil, iar pentru spitalele cu mai mult de 400 de paturi un director de îngrijiri.
Atribuțiile comitetului director (exemple): elaborează planul de dezvoltare al spit alului pe
perioada mandatului, elaborează planul anual de de servicii medicale al spitalului, propune
numărul de personal pe categorii și locuri de muncă, organizează concursuri pentru ocuparea
posturilor vacante, propune măsuri organizatorice privind îmbunătățirea calității actului
medical, a condițiilor de cazare, igienă și alimentație pentru pacienți, elaborează proiectul
bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului, supraveghează indicatori specifici ai activității
medicale, financiari, economici.
• un consiliu medical, al cărui preşedinte este directorul medical. Consiliul medical este format
din şefii de secţii, de laboratoare, farmacistul-şef şi asistentul-şef. Atribuțiile consiliului medical
(exemple): evaluează necesarul de servicii medicale al populației deservite de spital, face
propuneri comitetului director în vederea elaborării bugetului de venituri și cheltuieli al
spitalului, participă la elaborarea regulamentului de organizare și funcționare și a
 regulamentului intern ale spitalului, monitorizează calitatea activităților medicale desfășurate
în spital, monitorizează indicatorii de performanță în activitatea medicală; evaluează necesarul
de personal medical al fiecărei secții/laborator.
• un consiliu etic, care asigură principiilor morale și d eontologice în relația medic-pacient
prevăzute în legislație, sesizează cazurile de încălcare a drepturilor pacienților de către
personalul medico-sanitar etc.
• un consiliu de administraţie, care are rolul de a dezbate principalele probleme de strategie,
de organizare şi funcţionare a spitalului. Membri consiliului de administrație sunt reprezentanți
ai autoritățile publice locale sau județene (Direcția de Sănătate Publică a județului, Consiliul
Județean, Primărie).

Finanţarea spitalelor

Spitalele pubice au o sursă triplă de finanțare:

• de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii sau a l ministerelor cu reţea sanitară
proprie (Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice pentru spitalele clinice universitare,
Ministerul de Interne pentru spitalele militare);
• de la bugetul propriu al judeţului, pentru spitalele judeţene sau de la bugetele locale pentru
spitalele judeţene și locale;
• de la Casele Județene de Asigurări de Sănătate, prin decontarea sumelor aferente serviciilor
medicale, prin mecanismul DRG (Diagnosis Related Groups). Acest sistem clasifică
simultan pacienții atât pe grupe de boli și severitate (complexitate a cazurilor), cât și în
funcție de costul îngijirilor în funcție de tipul și severitatea bolii, permitând asocierea tipurilor
de boli tratate într-un spital cu cheltuielile efectuate.

Auditul public intern este modalitatea prin care este controlată activitatea financiară a
spitalului. Se realizează de către Curtea de Conturi și Ministerul Sănătăţii (sau ministerele cu rețea
sanitară proprie).

ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a activităților de

îngrijire medicală din România. Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt:
• protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident;
• asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu.

Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii. Ele se realizează prin contribuția cu o

cotă (procent), reținut sub formă de impozit din venitul obținut din salariu sau alte surse prevăzute
de lege (de exemplu închirierea unui imobil), precum și din venitul obținut de un angajator privat
(firmă). Din sumele reținute se constituie Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate. În
consecință, acest fond se constituie pe principiul solidarității („contribuie toți”, prin contribuția
tuturor cetățenilor care au o formă de venit și a angajatorilor privați. Utilizarea fondului pen tru a
deconta (plăti/rambursa) costul serviciilor medicale se face pe principiul subsidiarității
(„primește cine are nevoie”, din întregul fond constituit se decontează serviciile medicale necesare
acelor asigurați care, la un moment dat, au nevoie de îngr ijiri medicale). Astfel, un asigurat care
contribuie la Fondul Asigurărilor de Sănătate cu o sumă relativ redusă (ca urmare a unui venit
redus) beneficiază de aceleași servicii medicale ca și un asigurat care contribuie cu o cotă lunară
importantă (ca urmare a unui venit crescut). Acest mecanism asigură protejarea pacientului de
 costurile foarte mari ale îngrijirilor de sănătate pe care ar trebui să le suporte la un moment dat.
Prin comparație, în cadrul sistemului de asigurări private de sănătate, fiecare persoană asigurată
poate beneficia numai de suma colectată în propriul cont, care poate acoperi sau nu costul
serviciilor medicale pe care le solicită.
Pe lângă sistemul Asigurărilor Sociale de Sănătate, care este un sistem public (de stat) și
obligatoriu pentru toți cetățenii României, există și asigurări voluntare de sănătate, realizate de
către firme private. Acestea sunt facultative și nu înocuiesc asigurările sociale de sănătate.

Furnizorii de servicii medicale

Furnizorii de servicii medicale sunt persoane (medici, asistenți medicali, farmaciști,

chimiști, biologi, kinetoterapeuți, psihologi etc.)și unități medicale și farmaceutice (cabinete
medicale, spitale, centre medicale, laboratoare medicale, farmacii) care realizează activități în
domeniul sănătății.

Asistența medicală a populației se asigură de către personalul sanitar format din:

a) personal sanitar cu pregatire universitară, care includ persoane ce dețin în mod
obligatoriu o diplomă de studii de specialitate: medic, farmacist, dentist, asistent medical,
moașă, biologi, chimiști, psihologi și alt personal de specialitate cu pregatire superioară,
care lucreaza în domeniul sănătății;
b) personal sanitar mediu este format din laboranți, tehnicieni medicali și alte cadre cu
pregătire medie de specialitate, care își desfășoară activitatea sub îndrumarea medicului
sau farmacistului;
c) personal sanitar auxiliar cuprinde infirmiere, îngrijitori, brancardieri și alt asemenea
personal care asigură curațenia și păstrarea igienei în unitățile medicale, pregatirea
materialelor necesare activității, însotirea la nevoie a bolnavilor spitalizati și alte sarcini
prevazute de regulamentul de organizare si functionare a unității.
Prin personal medical se înțelege medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical
şi moaşa care acordă efectiv servicii medicale pacientului.

Pachete de servicii medicale

Persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări de sănătate beneficiază de accesul la

un pachet de servicii medicale de bază.
• pachetul de servicii medicale de bază (pachet de bază) se acordă persoanelor asigurate
şi cuprinde serviciile medicale, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale
şi alte servicii la care au dreptul asiguraţii. Este aprobat anual de către Guvern;
• pachetul minimal de servicii (pachet minimal) se acordă persoanelor care nu sunt
asigurate în sistemul de asigurări de sănătate (nu au plătit contribuția, cu excepția
persoanelor care sunt excluse prin lege de la plata contribuției) în caul în care se află în
situații de urgență sau a u boli cu potențial epidemic.

Persoanele asigurate

Sunt asiguraţi și beneficiază de pachetul de bază:

• toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, care fac dovada plăţii contribuţiei la fondul
asigurărilor de sănătate;
• cetăţenii străini care au drept de şedere în România şi care fac dovada plăţii contribuţiei
la fondul asigurărilor de sănătate în România sau în țări cu care România are încheiate
convenții pentru furnizarea de servicii medicale.
 Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează dată cu pierderea dreptului de
domiciliu în România sau la încetarea plății contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Documentele prin care se atestă calitatea de asigurat sunt:
• cardul naţional de asigurări sociale de sănătate;
• adeverinţa de asigurat eliberată de Casa de Asigurări de Sănătate (în caul persoanelor
cărora nu li s-a eliberat card de sănătate sau în cazul pierderii cardului de sănătate). Are
o valabilitate de 3 luni de la data emiterii.

Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate

Cardul de sănătate este un card electronic care poate fi utilizat numai pe teritoriul României
și nu este echivalent cardului european (care se solicită în condiții speciale, pentru anumite categorii
de persoane). Cardul național se emite pentru toți asigurații în vârstă de peste 18 ani.
Cardul este necesar pentru pacient pentru a face dovada calității de asigurat și, prin
urmare, dreptul de a beneficia de servicii medicale decontate de Casa de Asigurări de Sănătate. În
cazul în care pacientul asigurat nu prezintă cardul de sănătate, el trebuie să achite integral costul
serviciilor medicale.
Cardul de sănătate este necesar pentru furnizorii de servicii medicale (medici, cabinete
medicale, spitale, laboratoare) care au contract cu Casa de Asigurări de Sănătate (sunt acreditați
să ofere servicii decontate de Casă) pentru a face dovada că serviciul medical prestat (consultație,
analize medicale etc.) este oferit unui pacient care are dreptul la servicii decontate de
Casa de Asigurări de Sănătate. Unitățile medicale și personalul aflat în relație contractuală cu Casa
de Asigurări de Sănătate utilizează un program informatic cu ajutorul căruia sunt inscripționate pe
cardul de sănătate al pacientului tipul de servici medical și data la care a fost realizat acesta,
informațiile fiind transmise în timp real Casei de Asigurări de Sănătate. Pe cardul de sănătate sunt
inscripționate informații privitoare la serviciile medicale solicitate de pacient (sub forma de coduri
numerice asociate claselor de boli sau serviciilor medicale), nu și detalii referitoare la forma bolii,
prognostic, tratamentul recomandat sau alte boli pentru care pacientul nu a solicitat servicii
medicale. Acestea pot fi inscripționate numai la cererea pacientului.

Persoane care beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei (pe baza cardului de
sănătate sau a adeverinței de sănătate):

• toți copiii și tinerii până la vârsta de 18 ani;

• tinerii de 18-26 de ani care sunt elevi, ucenici sau studenţi dacă nu sunt angajați în muncă
sau nu pr im esc ajutor social;
• persoanele persecutate din motive politice de dictatura comunistă;
• persoanele cu handicap care nu sunt angajate în muncă și nu primesc pensie sau ajutor
social;
• bolnavii cu anumite boli (stabilite de Ministerul Sănătăţii) până la vindecarea bolii, dacă nu
realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse;
• gravidele şi lăuzele dacă nu au niciun venit sau au venituri sub salariul minim brut pe ţară;
• persoanele care se află în concediu pentru creşterea copilului sau care îngrijesc copii cu
handicap care necesită îngrijire permanentă;
• deținuții;
• şomerii pe peripada cât primesc indemnizație de șomaj;
• persoanele dezavantajate aflate în evidența serviciilor sociale;
• pensionarii cu pensii mai mici de 900 lei;
• victimele traficului de persoane dacă nu au venituri;
• personalul cultelor religioase care nu realizează venituri din alte surse (ex călugării)
 Contractul - cadru

Contractului-cadru anual este documentul în care sunt prevăzute:

• lista medicamentelor și dispozitivelor (de exemplu proteze) care sunt decontate
(compensate) de Casa de Asigurări de Sănătate și nivelul lor de compensare;
• compensarea se referă la procentul din prețul integral al unui serviciu medical sau
medicament care este suportat (decontat) de către Casa de Asigurări de Sănătate (100%,
90%, 50%, 20%). Prin urmare, nu toate serviciile medicale sunt decontate integral de Casa
de Asigurări de Sănătate;
• modul în care se calculează și se decontează serviciile medicale furnizate de către furnizorii
de servicii (costul unei consultației, durata consultației pentru fiecare specialitate, numărul
de consultații care poate fi acordat unui pacient într-o lună/trimestru etc.). Fiecare tip de
serviciu medical este creditat cu un anumit număr de puncte, iar decontarea în bani a
serviciilor medicale se face pe baza punctajelor realizate lunar de către furnizorii de servicii
medicale;
• coplata reprezintă suma pe care trebuie să o plătească pacientul pentru un medicament
sau serviciu medical care nu este suportat 100% de Casa de Asigurări de Sănătate (de
exemplu, în cazul medicamentelor compensate 50%, CNAS va deconta farmaciilor care
eliberează medicamentele 50% din prețul acestora, iar pacientul va plăti diferența de 50%
din prețul medicamentului)

EXERCITAREA PROFESIUNII DE MEDIC

Profesiunea medicală. Principii

Profesiunea medicală are ca scop principal asigurarea stării de sănătate prin prevenirea
îmbolnăvirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii individului şi a colectivităţii. În
vederea realizării acestui scop, pe tot timpul exercitării profesiei, medicul trebuie să respecte
principiile eticii (disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate şi respect faţă de fiinţa umană)
și deontologiei medicale (deciziile şi hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere
interesul şi drepturile pacientului).
Profesia de medic se bazează pr principiile:
• libertății profesionale a medicului (de exemplu medicul are dreptul să opteze pentru
specialitatea pe care dorește să o urmeze sau pentru instituția unde dorește să activeze
profesional, în condițiile legii);
• dreptului de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical (de exemplu medicul nu poate
fi constrâns să formuleze un alt diagnostic sau să administreze un alt tratament decât cel
cel pe care îl consideră adecvat pentru un anumit pacient).

Medicul nu este funcţionar public, el nu oferă servicii similare (standardizate) pentru indivizii
unei comunități, ci servicii individualizate fiecărui pacient, respectând voinţa pacientului.
Responsabilitatea medicului încetează în situaţia în care pacientul nu respectă recomandările
medicale.
 Autorizarea exercitării profesiei de medic

Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele care îndeplinesc

următoarele condiţii:
• deţin un titlu oficial de calificare în medicină (diplomă de medic și certificat de medic
specialist, eliberate de o instituţie de învăţământ superior medical acreditată pe teritoriul
României sau al unui stat membru UE, SEE (Spațiul Economic European) sau
Confederaţia Elveţiană;
• nu se găsesc în situații de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de lege;
• sunt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic (condiție
certificată anual de către medicul de familie și medicul psihiatru)

Pe teritoriul României, profesia de medic se poate exercita numai de către medicii care sunt
membri ai Colegiului Medicilor din România, instituție care atestă, pe baza documentelor furnizate
de medic, faptul că medicul deține competențele profesionale prevăzut e de lege, nu se află în situații
de nedemnitate sau incompatibilitate în exercitarea profesiei și este apt din punct de vedere medical
pentru a exercita profesiunea medicală. Exercitarea profesiei de medic se realizează pe baza
Autorizației de liberă prac tică, eliberată anual de către Colegiul Medicilor pentru toți medicii care
fac dovada îndeplinirii criteriilor.
Medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani. Medicii cu grad de profesor universitar și cei care
dețin titlul de Doctorii în ştiinţe medicale pot continua activitatea medicală până la împlinirea vârstei
de 70 de ani. Medicii care au depășit vârsta de pensionare pot continua să profeseze, cu aprobarea
Direcției de Sănătate Publică a județului și a Colegiului Medicilor, în unitățile sanitare unde există
deficit de medici sau în domeniul privat.

Nedemnităţi şi incompatibilităţi

Este nedemn de a exercita profesia de medic:

• medicul care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni
contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic;
• medicul căruia i s-a aplicat interdicţia de a exercita profesia pe durata stabilită, prin
hotărâre judecătorească sau disciplinară.

Exercitarea profesiei de medic este incompatibilă cu:

• calitatea de angajat sau colaborator al unităţilor de producţie ori de distribuţie de
produse farmaceutice sau materiale sanitare;
• starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei
medicale.
Pe timpul stării de incompatibilitate se suspendă dreptul de exercitare a profesiei.

ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COLEGIULUI

MEDICILOR DIN ROMÂNIA

Colegiul Medicilor din România este organism profesional care are ca scop reglementarea
și supravegherea modului în care se exercită profesia de medic pe teritoriul României. Orice medic
care dorește să își desfășoare activitatea în România trebuie să fie înscris (membru) în Colegiul
Medicilor din județul unde dorește să își desfășoare activitatea. Colegiul Medicilor din România este
format din toţi medicii înscrişi în colegiile teritoriale (județene).
 Atribuţiile Colegiului Medicilor din România (exemple)

• asigură aplicarea normelor care reglementează exercitarea profesiei de medic (e exemplu

stabilește competențele pe care trebuie să le dețină un medic pentru a profesa într-o
anumită specialitate);
• apără demnitatea şi promovează drepturile membrilor săi şi dreptul de decizie al medicului
în exercitarea actului medical;
• asigură respectarea de către medici a obligaţiilor faţă de pacient;
• elaborează Codul de deontologie medicală (normele morale care trebuie respectate în
practicarea profesiunii de către toți medicii, indiferent de specialitate, față de pacienții lor);
• participă la elaborarea ghidurilor şi protocoalelor de practică medicală (criterii de diagnostic
și tratament);
• organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică (principiile morale care
trebuie respectate în viața socială, în general) și deontologie medicală (principiile morale
care trebuie respectate în profesiunea medicală).
Răspunderea disciplinară

Medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea regulamentelor profesiei (de exemplu

comportament inadecvat față de pacient sau față de personalul medical, nerespectarea
regulamentului intern de funcționare a instituției). Sancţiuni le disciplinare sunt:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) vot de blam;
d) amendă de la 100 lei la 1.500 lei.
e) interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medicale pe o perioadă de la o
lună la un an;
f) retragerea calităţii de membru al CMR.

Răspunderea civilă

Pe perioada cât desfășoară activitate profesională, medicul are obligația să încheie o asigurare
de răspundere civilă (malpraxis) pentru cazurile în care, în timpul exercitării profesiei, a adus
prejudicii demonstrabile sănătății unui pacient. Din fondul de asigurare colectat, în cazurile de
malpraxis dovedite, vor fi plătite daunele produse pacientului, stabilite în urma unei hotărâri
judecătorești. Medicul nu răspunde pentru prejudiciile produse în timpul acordării asistenței în
cazurile de urgență în care viața pacientului ar fi fost pusă în primejdie prin neacordarea imediată
a asistenței medicale. De asemenea, medicul nu este răspunzător pentru prejudiciile produse în
exercitarea profesiunii:
 când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente, infecţiilor nosocomiale
(contaminarea pacientului cu un microb existent în spital), efectelor adverse, complicaţiilor
şi riscurilor cunoscute ale metodelor de investigaţie şi tratament, defectelor neobservabile
ale materialelor sanitare, substanţelor medicale şi sanitare folosite;
 când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei
acordate.

Acordul pacientului informat (Acordul informat, Consimțământul informat)

Consimțământul informat este un acord care se dă în scris de către pacient, prin completarea
și semnarea unui formular standard. Pacientul trebuie să își dea consimțământul atunci când
urmează să fie supus unui act medical cu potenţial de risc pentru sănătate (de exemplu o intervenție
chirurgicală cu risc pentru anumite complicații sau administrarea unor medicamente care pot
produce reacții alergice). Consimțământul informat se acordă de către pacient numai după ce
medicul sau asistentul medical (după caz) a explicat pacientului diagnosticul, scopul tratamentului
sau a intervenției medicale, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de
tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului. Explicația
trebuie oferită pacientului într-un limbaj adecvat nivelului de înțelegere al pacientului. Vârsta legală
pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima consimţământul
în absenţa părinţilor sau a tutorelui:
 în situaţii de urgenţă, când aceștia nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul
necesar (capacitatea de judecată) pentru a înţelege situaţia medicală în care se află;
 situaţii medicale legate de problemele sexuale atunci când minorul de peste 16 ani solicită
expres să nu se ceară consimțământul părintelui (de exemplu cazuri de abuz sexual în
familie)

Obligativitatea asigurării asistenţei medicale

Medicul are obligaţia de a acorda asistenţă medicală unei persoane doar dacă a acceptat-o în
prealabil ca pacient. Medicul nu poate refuza să acorde asistenţă medicală ca urmare a unor
discriminări etnice (de exemplu etnia romă), religioase, de orientare sexuală (de exemplu
homosexuali) sau pe alte criterii.
Medicul are obligaţia de a acorda asistență medicală de urgență atunci când viața pacientului
este în pericol. Obligația medicului de a trata pacientul încetează atunci când:
 boala este vindecată;
 pacientul solicită explicit întreruperea colaborării;
 medicul solicită explicit întreruperea colaborării în cazul în care pacientul are o atitudine
nepotrivită față de medic (ostilă, jignitoare, nerespectare a tratamentului). În aceste cazuri,
medicul are obligația de a informa pacientul asupra încheierii colaborării. Medicul nu poate
solicita încheierea relației cu un pacient câtă vremea starea sănătății sale este în pericol; 
pacientul este trimis altui medic.
 PORTOFOLIU

În vederea promovării examenului la disciplina Legislație sanitară și socială, se va realiza un portofoliu

care va cuprinde două teme, fiecare temă fiind formată din mai multe subiecte. Cerințe: Fiecare subiect al
celor două teme are caracter obligatoriu. Subiectele se vor redacta în ordinea temelor, fără a reproduce
enunțurile, ci doar numărul de ordine al acestora. Răspunsurile se redactează pe foi format A4, cu scris de
mână lizibil, față/verso. În colțul din dreapta sus al fiecărei foi se vor preciza numele studentului și grupa.
Paginile se vor numerota în partea de jos, după modelul 1/4, 2/4...(unde prima cifră reprezintă numărul paginii
respective, iar a doua cifră reprezintă numărul total de pagini al lucrării). Pentru fiecare pagină se va păstra o
margine de îndosariere de 2 cm. Foile vor fi atașate prin capsare sau cu ajutorul agrafelor. Portofoliul va fi
prezentat într-o folie transparentă. Lucrările care cuprind subiecte nerezolvate și lucrările al căror scris este
ilizibil nu vor notate. Notare: Se acordă 1 punct din oficiu. Pentru tema I, fiecare răspuns corect se cotează
cu 0,5 puncte. Pentru tema II, fiecare răspuns se cotează cu 1 punct. Pentru această temă, răspunsurile vor
fi evaluate din punct de vedere al importanței problemei abordate, al eficienței soluțiilor propuse și al capacității
de argumentare.

TEMA I

1. Enumerați autoritățile din sistemul de sănătate publică.

2. Precizați scopul programelor naționale de sănătate publică și dați un exemplu pentru fiecare tip
de program național de sănătate publică (preventiv/curativ).
3. Modalitățile de finanțare ale asistenței medicale primare.
4. Clasificarea spitalelor după specificul patologiei.
5. Precizați denumirea și tipul spitalului care deservește populația localității dumneavoastră de
domiciliu (în funcție de specificul teritorial și al patologiei).
6. Enumerați două atribuții ale Comitetului director al spitalului.
7. Enumerați sursele de finanțar e ale spitalelor.
8. Obiectivele sistemului asigurărilor sociale de sănătate.
9. Exemplificați două categorii de persoane care beneficiază de asigurări sociale de sănătate fără
plata contribuției.
10. Definiți tipurile de pachete de servicii medicale suportate de sistemul asigurărilor sociale de
sănătate.
11. Enumerați categoriile de personal sanitar.
12. Definiți termenul de „compensare” în sistemul asigurărilor de sănătate.
13. Precizați situațiile de incompatibilitate de în exercitarea profesiunii de medic.
14. Precizații categor iile de informații care trebuie oferite pacientului în vederea obținerii
Consimțământului informat.

TEMA II

15. Motivați de ce ați ales profesiunea medicală și evaluați, pe scală de la 0 la 10, gradul de
mulțumire față de această alegere.
16. Precizați care sun t principalele dumneavoastră nemulțumiri legate de procesul de
învățământ medical superior și indicați modalitățile de soluționare pe care le considerați
optime.
17. Descrieți succint o experiență personală legată de sistemul de sănătate și impresia pe
care v-a creat-o acest episod. În cazul în care nu ați avut nici o experiență în acest
sens, realizați un scurt interviu al unei persoane adulte cu această temă.