 Conform Legii privind organizarea,

funcţionarea şi finanţarea spitalelor, spitalul

este unitatea sanitară publică sau privată (cu
paturi), cu personalitate juridică, care asigură
servicii medicale de specialitate, preventive,
curative, de recuperare şi reabilitare a
persoanelor în îngrijire
 Spitalul trebuie să îndeplinească toate
condiţiile de autorizare prevăzute de lege.
 Autorizarea se acordă cu unele clauze, dacă
nu este afectată calitatea îngrijirilor medicale

Cele mai multe spitale din Romania au un nivel de competenta
bazal sau limitat, fiind incluse in categoria a patra si a cincea.
Potrivit listei publicate de MS, cele mai performante spitale din
tara sunt:

 Spitalul Clinic Universitar de Urgenta Bucuresti,

 Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca Bucuresti,
 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara,
 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures,
 Spitalul Clinic de Urgenta Constanta,
 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Sf. Spiridon din Iasi,
 Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj Napoca.

Acestea au fost incadrate in clasa de competenta foarte inalta,

insa cu plan de conformare.
1. Din punct de vedere teritorial, spitalele se
clasifică în :
    a) spitale regionale;
    b) spitale judeţene;
    c) spitale locale (municipale, orăşeneşti,

comunale)
2. Din punct de vedere al specificului
patologiei, spitalele se clasifică în :
   a) spitale generale;
   b) spitale de urgenţă;
   c) spitale de specialitate;
   d) spitale pentru bolnavi cu afecţiuni

cronice.
  3. Din punct de vedere al învăţământului şi al
cercetării ştiinţifice medicale, spitalele se
clasifică în :
   a) spitale clinice;
   b) institute şi centre medicale.  
4. Spitalele se organizează şi funcţionează, în funcţie
de regimul proprietăţii
a) spitale publice, organizate ca instituţii publice
Spitalele publice se înfiinţează şi, respectiv, se
desfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de
Ministerul Sănătăţii Publice, cu avizul consiliului
local, respectiv judeţean, după caz
b) spitale private, organizate ca persoane juridice
de drept privat
c) spitale publice în care funcţionează şi secţii
private.  
 Spitalul regional este spitalul clinic judeţean
care deţine competenţele şi resursele umane
şi materiale suplimentare necesare în vederea
asigurării îngrijirilor medicale complete
pentru cazurile medicale complexe, în special
în cazul urgenţelor şi al pacienţilor aflaţi în
stare critică, din judeţ şi cazurile din judeţele
arondate care nu pot fi rezolvate complet la
nivelul judeţului respectiv.
 Spitalul judeţean este spitalul general
organizat în reşedinţa de judeţ, cu o structură
complexă de specialităţi medico-chirurgicale,
cu unitate de primire urgenţe, care asigură
urgenţele medico-chirurgicale şi acordă
asistenţa medicală de specialitate, inclusiv
pentru cazurile grave din judeţ care nu pot fi
rezolvate la nivelul spitalelor locale.
    a) spitale judeţene clinice; sunt spitalele
care au în structură secţii clinice
universitare care asigură asistenţa medicală,
desfăşoară activitate de învăţământ,
cercetare ştiinţifică şi de educaţie medicală
continuă.
 spitale judeţene de urgenţă; sunt spitalele
care dispun de o structură organizatorică
complexă de specialităţi, dotare cu
aparatură medicală corespunzătoare,
personal specializat. În structura
organizatorică a acestui tip de unitate
sanitară funcţionează în mod obligatoriu
unitatea de primire a urgenţelor.
 Spitalul local este spitalul general care acordă
asistenţă medicală în teritoriul unde
funcţionează, respectiv municipiu, oraş,
comună.
 a) spitale municipale clinice
 b) spitale municipale de urgenţă
 c) spitale municipale clinice de urgenţă
 d) spitale municipale
Spitalul de specialitate este spitalul care
asigură asistenţă medicală într-o specialitate
în conexiune cu alte specialităţi.
 a) spitale de specialitate clinice.
 b) spitale de specialitate clinice de urgenţă.

         
 c) spitale de specialitate.
Spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice,
este spitalul în care durata de spitalizare este
prelungită datorită specificului patologiei.
 Institutele şi centrele medicale clinice sunt
unităţi de asistenţă medicală de specialitate
în care se desfăşoară şi activitate de
învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală,
de îndrumare şi coordonare metodologică pe
domeniile lor de activitate, precum şi de
educaţie medicală continuă.
 Sanatoriile sunt unităţi sanitare cu paturi care
asigură asistenţa medicală utilizând factori
curativi naturali asociaţi cu celelalte procedee,
tehnici şi mijloace terapeutice
 Preventoriile sunt unităţi sanitare cu paturi
care asigură prevenirea şi combaterea
tuberculozei la copii şi tineri, precum şi la
bolnavii de tuberculoză stabilizaţi clinic şi
necontagioşi
 Centrele de sănătate sunt unităţi sanitare cu
paturi care asigură asistenţa medicală de
specialitate pentru populaţia din mai multe
localităţi apropiate, în cel puţin două
specialităţi,
 Spitalele publice sunt instituţii publice
finanţate integral din venituri proprii şi
funcţionează pe principiul autonomiei
financiare.
 Veniturile proprii ale spitalelor publice provin

din sumele încasate pentru serviciile

medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de
contract, precum şi din alte surse, conform
legii.
 a) organizarea activităţii spitalului pe baza
bugetului de venituri şi cheltuieli propriu,
aprobat de conducerea unităţii şi cu acordul 
ordonatorului de credite ierarhic superior;
 b) elaborarea bugetului propriu de venituri şi

cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii

din anul bugetar şi a repartizării cheltuielilor
pe baza propunerilor fundamentate ale
secţiilor şi compartimentelor din structura
spitalului. 
 Proporţia medicilor din totalul persoanelor angajate
in spital 
= Nr. medici  angajaţi in spital x
100/Total personal angajat al spitalului 
 Proporţia personalului medical din totalul
persoanelor angajate în spital
 Proporţia  personalului medical cu studii superioare
din totalul personalului  medical 
 Nr. mediu de consultaţii pe un medic în ambulator 
ambulator

= Nr. consultaţii în ambulatoriul de spital /

   Nr. de medici care acordă consultaţii în ambulatorul
spitalului
 Durata medie de staţionare în secţia ATI (în
ore), având în vedere costurile foarte mari ale
asistenţei în aceste secţii. Nu orice urgenţă
medico-chirurgicală trebuie internată în
secţia ATI, şi nu trebuie reţinută aici mai
multe zile dacă nu este strict necesar.
 Complicaţiile intra- şi postoperatorii, sau
numărul deceselor din spital, reprezintă un
indicator de calitate, dar care trebuie analizat
de fiecare secţie în parte, ştiindu-se că ele nu
se datorează în general deficienţelor de
asistenţă medicală. Analiza cazurilor se face
în funcţie de afecţiuni, de nivelul de gravitate
a bolii, de bolile asociate afecţiunii de bază,
vârsta şi sexul pacientului (aceste ultime trei
referinţe alcătuind structura de risc), la care
se adaugă tehnica operatorie adecvată,
îngrijirea intra- şi postoperatorie.
 Complicaţiile posttransfuzionale şi
complicaţiile postmedicamentoase
 Infecţiile intraspitaliceşti pot greva calitatea
actului medical, atrăgând atenţia asupra
neglijării aplicării metodelor preventive.
 Starea la externare a pacientului se studiază
pe afecţiuni, forma clinică a acestora, bolile
concomitente, vârsta, şi dacă îşi poate relua
activitatea anterioară şi după ce interval de
timp.
 Decesul trebuie analizat cu mare atenţie
ţinând cont de toate variabilele psiho-socio-
economice, cât şi de activitatea specifică
instituţiei spitaliceşti.
 În cifre absolute, 120 de zile vei avea
dreptul să stai internat în spital dacă ai fost
diagnosticat cu tuberculoză
multidrogrezistentă, 60 de zile este durata
optimă de spitalizare la secţii sanatoriale,
49 de zile - la Psihiatrie cronici, 37 de zile -
la Pneumoftiziologie, 32 de zile - la
Pneumoftiziologie pediatrică, 29 de zile -
TBC osteo-articular, 28 de zile - la
Recuperare Pediatrică, potrivit unui Ordin al
Ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui
CNAS, pentru aprobarea normelor de
aplicare a Contractului-Cadru .
 Sistemul de clasificare în grupe de
diagnostice (Diagnosis Related Groups - DRG)
reprezintă, aşa cum o arată şi numele, o
schemă de clasificare a pacienţilor in funcţie
de diagnostic.
 se utilizează un criteriu suplimentar de

clasificare: costul resurselor consumate

pentru îngrijirea pacientului.
 pacienţii pot fi clasificaţi simultan atât după

patologie cât şi după costul îngrijirilor, ceea

ce asigură posibilitatea de a asocia tipurile de
pacienţi cu cheltuielile spitaliceşti efectuate.
 Acest sistem a fost dezvoltat in anii '70, in
SUA, la Universitatea Yale, de un grup de
medici, economişti si statisticieni, care au
încercat sa imagineze un sistem de evaluare a
rezultatelor spitalelor.
 Prin sistemul grupelor de diagnostice (DRG)
se analizează caracteristicile fiecărui pacient
externat (vârsta, sex, durata de spitalizare,
diagnostice principale si secundare,
proceduri, starea la externare si greutatea la
naştere (in cazul nou-născuţilor), iar in
funcţie de acestea, pacienţii sunt clasificaţi
într-o categorie distinctă (o grupă de
diagnostice) .
 Grupele de diagnostice au doua caracteristici
esenţiale:
- omogenitatea clinică, adică intr-un anume DRG
cazurile (pacienţii) sunt similare, din punct de
vedere clinic, dar nu identice
- omogenitatea costurilor, adică fiecare DRG conţine
cazuri ce necesită un consum asemănător de
resurse.
 Grupele de diagnostice sunt de două tipuri,
medicale şi chirurgicale, în funcţie de prezenţa sau
absenţa unei intervenţii chirurgicale, şi sunt
concepute pentru a acoperi patologia asociată
pacientilor acuţi ce solicită/necesită spitalizarea.
Pentru fiecare pacient externat şi trimis într-o
grupă de diagnostice a fost stabilit un tarif,
care va fi plătit spitalului indiferent de nivelul
resurselor consumate cu pacientul respectiv.
 Prin finanţarea în sistem DRG, spitalele ce vor
avea costuri pentru un anumit DRG mai mari
decât tariful stabilit vor pierde resurse la acea
categorie de pacienţi, iar cele cu costuri,
pentru un anumit DRG, mai mici decât tariful
stabilit, vor câştiga resurse la acea categorie
de pacienţi.
1. Finanţarea prin DRG se poate face fie retrospectiv
(rambursarea spitalului pentru fiecare tip de pacient
externat), fie prospectiv (stabilirea unui buget global
având la bază negocierea numărului şi tipului de
pacienţi care vor fi spitalizati).
2. Alegerea uneia din aceste modalităţi depinde de
modul în care se doreşte împărţirea riscului
financiar între finanţator şi spital.
3. În concluzie, sistemul DRG a fost dezvoltat în
vederea evaluării rezultatelor spitalului, dar a fost
preluat şi adaptat pentru a putea fi folosit şi la
finanţarea spitalelor.
 Pentru funcţionarea sistemului de clasificare a pacienţilor, este necesară
culegerea unor date clinice la nivel de pacient, din foaia de observaţie
clinică generală (FOCG - reglementată prin ordinul ministrului sănătăţii şi
familiei nr. 798/2002), care conţin şi caracteristicile mai sus amintite.
Începând cu 1.01.2003, conform Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei
nr. 29/2003 privind introducerea colectării electronice a Setului Minim de
Date la nivel de Pacient (SMDP) în spitalele din România, datele care
alcătuiesc SMDP sunt :
1. Numărul de identificare a cazului externat
2. Numărul de identificare a spitalului
3. Numărul de identificare a secţiei
4. Numărul foii de observaţie clinică generală
5. Numele pacientului
6. Prenumele pacientului
7. Localitatea
8. Judeţul
9. Data naşterii
10. Sexul
11. Codul numeric personal
12. Tipul asigurării de sănătate
13. Casa de asigurări de sănătate
14. Data internării
15. Ora internării
16. Tipul internării
17. Diagnostic la internare
18. Data externării
19. Ora externării
20. Tipul externării
21. Starea la externare
22. Diagnosticul principal şi diagnosticele secundare, la externare
23. Intervenţiile chirurgicale efectuate
24. Data intervenţiei chirurgicale principale
25. Explorările funcţionale efectuate
26. Investigaţiile radiologice efectuate
27. Greutatea la naştere (doar pentru nou-născuţi)
28. Transferurile intra-spitaliceşti (secţia; data)
29. Medicul curant
30. Medicul operator

Aceste date se culeg în format electronic, completarea corectă a tuturor

câmpurilor mai sus amintite, obligatorii din FOCG fiind vitală pentru
procesul ulterior de clasificare a pacienţilor, pentru cel de analiză a datelor
clinice şi de finanţare. Conform reglementarilor legale (Ordinul ministrului
sănătăţii şi familiei 798/2002 şi Instrucţiunile de completare a foii de
observaţie clinică generală - a se vedea www.drg.ro, secţiunea Resurse
precum şi anexa nr.III.4), medicul curant este cel responsabil pentru
completarea diagnosticelor şi procedurilor în foaia de observaţie.
 Spitalele au obligaţia să colecteze SMDP şi răspund
de corectitudinea, gestionarea şi confidenţialitatea
datelor. În momentul transmiterii datelor, acestea
sunt obligate să cripteze (să cifreze) datele
confidenţiale ale pacientului (nume, prenume, cod
numeric personal), precum şi codul de parafă al
medicului. Spitalul trebuie să transmită SMDP la
Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi
Management Sanitar (înfiinţată prin reorganizarea
Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în
Sănătate - INCDS), denumită în continuare SNSPMS,
în formatul impus de aplicaţia „DRG Naţional"
furnizată de aceasta.
 Organizarea activităţii de colectare şi raportare a
datelor necesită funcţionarea unui departament de
statistică-informatică, care generează sub formă
electronică SMDP şi îl transmite către instituţiile
abilitate.
.
Exprimă numărul mediu de zile de internare în
unităţile de asistenţă medicală ce revin pe un
bolnav sau persoană internată, într-o anumită
perioadă de timp. Valoarea indicatorului variază
în funcţie de profilul secţiilor, de mijloacele
tehnice de investigaţie şi tratament, de caracterul
asistenţei medicale (gratuită sau cu plată), de
profilul afecţiunii (acută/cronică), de amplasarea
unităţii (rural/urban), de modul de organizare a
activităţii.

Durata medie de internare se calculează după

formula:Nr. de zile de internare contabile (zile efective)
D.m.i.
Nr. de bolnavi spitalizaţi în cursul anului
Reprezintă proporţia de spitalizări la 100 locuitori
(sau 1000) şi este egal cu:

Nr. de spitalizări
 100
P
Acest indice variază de la o zonă la alta, încât o
imagine mai reală este dată de calcularea unei
medii pe ţară, deoarece zonele de atracţie sunt
variabile pentru fiecare spital în parte în funcţie
de profil, dotare şi accesibilitate.
Trebuie să fie de 280-300 zile pe an, reprezentând
77-82%. Utilizarea anuală a fondului de paturi
poate fi influenţată de scoaterea lor din funcţie
pentru reparaţii, dezinsecţia saloanelor, carantină
etc.

Nr. de zile de internare contabile (zile efective)

Utilizarea paturilor 
Nr. mediu de paturi care au func ţ ionat î n cursul anului
 La un pat reprezintă capacitatea unui pat de spital de a
deservi un număr de bolnavi, care variază după
profilul paturilor, tipul de spital, amplasarea acestuia
în urban sau rural, şi se numeşte funcţia patului.
Acesta se exprimă prin număr de bolnavi care rotează
pe un pat în cadrul unui an, şi se calculează după
formula:

Nr. de zile de utilizare a paturilo r î ntr - un an

Rulajul bolnavilor 
Dacă apreciem durata medie de spitalizare
Durata de 8
medie de spitalizar e
zile/bolnav, şi utilizarea medie a paturilor, de 280-
300 zile/an, atunci valoarea acestui indicator ar fi de
35,0-37,5.
De asistenţă medicală oferă o imagine a
capacităţii de a oferi asistenţă
spitalicească, şi se calculează după
formula:
Nr. paturi spital
Indicele de asigurare cu paturi   1000
Nr. locuitori
Nivelul acestui indicator este determinat de
nivelul şi structura morbidităţii, structura
populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe, de
nivelul de dezvoltare socio-economică a
unei ţări, de posibilitatea de pregătire a
profesioniştilor.
În majoritatea ţărilor vest-europene, numărul total al
paturilor de spital a scăzut semnificativ în perioada
1980-1993, scădere ce a fost însoţită şi de
reducerea duratei medii de spitalizare. Aceste
reduceri sunt rezultatul probabil al politicilor de
control al costurilor, schimbărilor în tehnologie şi al
protocoalelor terapeutice, precum şi creşterea
importanţei şi adresabilităţii în sectorul îngrijirilor
primare şi sociale.
În general, ţările din Europa de Est şi din cadrul
Comunităţii Statelor Independente au avut rezerve
remarcabile la nivelul numărului de paturi (în
asociere cu un număr mare de internări şi durată
de spitalizare crescută). Paturile de spital erau
stabilite ca număr prin norme de planificare, iar
plata serviciilor spitaliceşti era în acord cu numărul
de paturi.
Rulajul pe pat reprezintă numărul total de
pacienţi internaţi (externări + decese)
raportat la numărul de paturi. De exemplu
pentru spitalele de primă linie (de prim
contact) rulajul pe pat este mare, iar durata
medie de spitalizare mică, (pentru că
perioada de internare este scurtă
comparativ cu spitalele de gradul trei unde
perioada de internare este mare şi rulajul
este mic).
Rata de ocupare (utilizarea medie a paturilor)
reprezintă numărul de zile de spitalizare
dintr-un an calendaristic, raportat la
produsul dintre 365 zile ale anului şi
numărul de paturi x 100.
Există o relaţie care se stabileşte între rulajul pe
pat, durata medie de spitalizare şi gradul de
ocupanţă.
 Durata medie de spitalizare  rulajul pe pat
Ocupanţă 
365 de zile

365 zile  ocupanţa

Durata medie de spitalizare 
Rulajul pe pat

365 zile  ocupanţa

Rulajul pe pat 
Durata medie de spitalizare