HEPATITELE VIRALE

ACUTE A și E

Olga Rusu profesor la unitatea de

curs boli infecțioase cu nursing
specific, grad didactic doi
 Eschil (525 î.Hr.—456 î.Hr)
Dramaturg grec antic,
considerat părintele
tragediei clasice

Prometeu încătușat

“Înţelept nu este cel care cunoaşte multe, ci

acela care ştie ce trebuie.”

Eschil
FICATUL / FUNCȚIILE
Cel mai mare organ al corpului (circa 1,5 kilograme),
îndeplinind peste 500 de funcții:
Asigură echilibrul întregului organism
Transformă hematiile distruse în
bilirubină
Are rol de detoxifiere (într-un minut
filtrează 1,5 litri de sânge)
Asigură metabolismul carbohidratilor, proteinelor,
grăsimilor, mineralelor și vitaminelor
Ficatul inactiveaza si elimina excesul de hormoni.
STIAȚI CĂ:
Nivelul de glucoză existent în sânge nu ajunge decât pentru
10 minute de mișcare, apoi organismul apeleaza la rezervele
din ficat?
O parte din microbii aduși de sânge la nivelul ficatului sunt
distruși și eliminați prin intermediul bilei? În plus, celulele
hepatice au și rolul de a controla nivelul de bacterii
gastrointestinale.
 Planul temei:
Caracteristica generală a hepatitelor virale.
Clasificarea etiologică a hepatitelor virale.
Caracteristica virusurilor hepatice A, E.
Epidemiologia hepatitelor virale A, E.
Tabloul clinic. Particularităţile de evoluţie a
hepatitelor virale A, E.
Complicații.
Diagnosticul clinic și de laborator în HV acute.
Principiile de tratament și îngrijire a bolnavilor cu
HV acute.
Măsurile de prevenire a HV acute.
 ARGUMENT
Termenul de “HEPATITĂ” cuprinde mai multe patologii
inflamatorii ale ficatului.
Prin “HEPATITE ACUTE VIRALE ” sunt desemnate numai acele
procese infecțioase de origine virală care au ficatul ca țintă
primară.
OMS a reunit sub conceptul de “hepatite acute virale”
entități nosologice distincte având ca agenți etiologici: VHA,
VHB, VHC, VHD, VHE, VHF, VHG, H, I, SEN, TTV
Sunt boli răspândite pe tot globul, constituind o problemă
de sănătate publică prin morbiditatea ridicată, potențialul
crescut de cronicizare, costurile economice ridicate,
posibilitațile limitate de tratament și de prevenire a
cronicizării.
 ARGUMENT
Peste 2 miliarde de oameni au avut probleme din cauza
virusului hepatic, fie el de tip A, B sau C.
În Republica Moldova morbiditatea prin hepatitele virale
acute şi cronice prezintă o problemă majoră în plan
medical, economic și social.
Anual se înregistrează circa 3 mii cazuri noi.
HV acute BCD deseori evoluiază în hepatite cronice,
ciroză hepatică şi cancer hepatic primar.
O problemă stringentă o constituie portajul cronic al
virusului B (circa 8-12%). În Republica Moldova se
estimează circa 400 mii persoane purtătoare.
Pe 28 iulie, anual începând cu 2011 se marchează Ziua
Mondială de Luptă împotriva Hepatitei.
 DEFINIŢIE
Hepatitele virale acute (HVac) sunt boli
infecțioase specifice omului provocate de
virusurile hepatice, cu mecanism de
transmitere fecal-oral sau parenteral,
caracterizate prin leziuni predilect hepatice,
manifestate clinic prin manifestări toxice
generale, digestive şi hepatice, însoţite sau
nu de icter și dereglări metabolice.
Clasificarea hepatitelor virale acute
după mecanismul de transmitere
HVB
HVC
Parenteral
HVD
HVG

HVA
HVE Fecal-oral
 Hepatitele virale acute
Au evoluţie clinică ciclică, cu anumite perioade ale
bolii:
de incubaţie
prodromală-preicterică
de stare -icterică cu faze de creştere a
semnelor clinice, stabilire, regresie
de convalescenţă.
Manifestările clinice sunt asemănătoare în toate
formele etiologice şi prezintă dificultate în diagnostic.
 Hepatita virală A (HVA)
Etiologie

Hepatita virală A (HVA) - hepatita epidemică, boala

Botchin, icterul epidemic, icterul cataral.
Virusul hepatitei A a fost izolat în anul 1973, iar
primul vaccin – 1992
 Hepatita virală A (HVA)
Etiologie
Agentul patogen - virusul hepatic A, genul Enterovirus,
familia Picornaviridae.
Include 7 genotipuri, la om – 1,2,3,7
Structural virusul A conține ARN, este unitar antigenic
(Ag HVA se depistează în
materii fecale, bilă, sânge).
Se cultivă pe celule hepatice,
diploide umane și rinichi de
maimuţă.
 Hepatita virală A (HVA).
Etiologie
Seroconversia se exprimă
prin producerea anticorpilor:
Anti HAV clasa IgM
(perioada acută a bolii)
Anti HAV clasa IgG
(perioada de
convalescență/trecut prin
boală)
Viabilitatea
 EPIDEMIOLOGIE
Sursa de infecție – omul bolnav cu diverse
forme clinice

Frustă

Bolnavul elimină virusul hepatic A cu materiile fecale din ultima

săptămână a perioadei de incubație până la 12 zile din perioada de stare
Mecanismul de transmitere – fecal-oral
Căile de transmitere:

Transmiterea prin sânge poate fi realizată practic în perioada de

viremie (1-2 săptămâni până la debut și 10-12 după debut).
 Modalități de transmitere
Contact direct:
la îngrijirea bolnavului prin mâinile murdare
contact persoana infectată-persoana receptivă
contact intim
 Modalități de transmitere
Contact indirect prin:
obiecte de îngrijire
veselă
obiecte de menaj
lengerie
jucării
 Modalități de transmitere
Calea alimentară - factori de transmitere sunt
produsele alimentare – legumele, fructele,
produsele lactate, carnea. Acestea pot fi infectate
prin intermediul muştelor, în timpul păstrării,
transportării incorecte.
 Modalități de transmitere
Calea hidrică - factor serveşte apa în timpul scăldatului,
consumării în alimentaţie, spălării veselii, mâinelor. Apa
potabilă se poate contamina cu virusurile hepatice A şi E
din conductele de canalizare, în timpul ploilor torenţiale.
 Manifestările
procesului epidemic
HVA constituie cea mai răspândită formă a hepatitelor
virale acute (60-70%)
Receptivitatea este generală, 80-90% din cazuri se
înregistrează printre copii, adolescenți și tineri până la
30% (mai frecvent 3-15 ani)
În Republica Moldova morbiditatea prin HVA constituie
0, 34 la 100000 locuitori
Maladia evoluează endemic și/sau epidemic
Sezonalitatea – toamnă-iarnă și periodicitate la 5-10-
15 ani
Imunitatea postinfecţioasă este durabilă (pe viață), iar
cea postvaccinală până la 10 ani.
Tabloul clinic

HVA poate evolua în

formă icterică
(10-20%), anicterică,
frustă, subclinică și
inaparentă
 Perioada preicterică
SINDROAME MANIFESTĂRI
CLINICE

SINDROMUL Debut acut cu febră peste 39C, timp de 3-5 zile

GRIPAL Dureri musculare
Posibile manifestări catarale

SINDROMUL
Inapetență
DISPEPTIC Modificări gustative și olfactive
60-80% Greață la ingestia alimentelor
Vomă 1-2 ori pe zi, rareori mai frecvent
Dureri și sensație de greutate în hipocondriul drept și
epigastru
Meteorism
Constipație sau diaree
Astenie pronunțată, amețeli, irascibilitate
SINDROMUL Cefalee, insomnie
ASTENIC
Manifestări digestive, pseudogripale, neuropsihice
SINDROMUL
MIXT

La sfârșitul perioadei preicterice (1-2 zile) urina devine

hipercromă, iar scaunul acolic
 Perioada preicterică
Alte manifestări clinice:
erupții de tip urticarian (2-3% din cazuri)
hepatomegalie (98% din cazuri)
uneori splenomegalie moderată (la copii)
adenopatie moderată
sindrom abdominal

NOTĂ! Sindromul abdominal manifestat prin dureri mai

pronunțate în abdomen întâlnit mai frecvent la copii
necesită diferenciere de ocluzia intestinală sau colica
hepatică.
 Perioada
D
icterică
o egedue
Se disting a p clin
De e o ( o icterului:
e3 stadii ale
D tesr ă( pe)tâănă)
ș p tăi lm mână
r esă z )
c -10
(7

Icterul apare treptat

mai întâi pe sclere,
mucoase, apoi pe
tegumente cu intensificarea
moderată a culorii în câteva
zile.
 Perioada icterică
Alte manifestări clinice:
se normalizează temperatura corpului
se ameliorează starea generală: apare pofta de
mâncare, dispare greața și voma
durerile în hipocondriu drept și regiunea epigastrică
persistă în continuare
urina este hipercromă, scaunul acolic
ficatul este moderat mărit, sensibil la palpare
splina este moderat mărită doar la 30% din bolnavi
hipotonie, bradicardie
afectarea căilor biliare uneori însoțită de prurit

Hepatomegalia în formele anicterice reprezintă

manifestarea de bază în diagnosticul de hepatită
 Perioada de convalescenţă
începe cu decolorarea urinei și colorarea scaunului
dispariția completă a icterului
revenirea ficatului la dimensiuni normale
restabilirea treptată a forțelor fizice
normalizarea clinică, este mai rapidă de cat cea
biochimică, ultima necesitând până la 1—1,5 luni
din aceste motive pacienții necesită supraveghere
și control clinic și de laborator timp de 3 luni.
Diagnosticul pozitiv în HVA
 Diagnosticul de laborator
specific
Metoda virusologică
Virusul hepatic A se depistează în materii fecale
din ultima săptămână a perioadei de incubație, pe
perioada preicterică și prima săptămână a
perioadei icterice.

NOTĂ! Decelarea Ag hepatic A nu are utilizare

largă, deoarece e complicată, de lungă durată
și nu tot timpul pozitivă.
 Diagnosticul de laborator
specific
Metoda imunoenzimatică (testul ELISA)
Se decelează anticorpii anti HVA IgM care apar în ser precoce
la finele perioadei de incubație, atingând apogeul după 3-4
săptămâni de la debut, ulterior micșorându-se și menținându-se
3-4 luni.
Anticorpii anti HVA IgG se depistează peste 2-3 săptămâni de
la debut, atingând apogeul în convalescență, ulterior titrul se
micșorează și persistă toată viață, fiind marcherul suportării
infecției cu VHA.
NOTĂ! În cazurile dificile de diagnostic se poate efectua
metoda PCR.
Diagnosticul de laborator nespecific
Teste biochimice:
ALT, AST, Aldolazele
Bilirubina generală, directă și
indirectă
Albumina
Protrombina
Proba cu timol, sublimat etc.
Teste generale:
hemoleucograma – leucopenie
moderată
urograma – prezența pigmenților
biliari, urobilina
 Tratamentul HVA
Izolarea bolnavilor cu internare obligatorie în staționar
pe perioada de contagiozitate
Regimul de activitate este limitat (I—III)
Dieta nr. 5, echilibrată in funcţie de toleranţa digestivă şi
apetitul bolnavului.
Tratament patogenetic
Terapie de detoxicare: perfuzii i/v cu sol. Glucoză,
Hemodez, Reopoliglucină, Riboxină
Vitaminoterapie - B, C, K, A, E, Polivitamine
Remedii hepatoprotectoare – esenţiale,Hepatofalc,
Ursofalc, Inozină
Absorbenţi și adsorbenți ai acizilor biliari:
Colestiramina, Bilignina, Enterodeză, Cărbune
activat.
 DIETA NR. 5
Alimente permise:
carne de pui, vită, iepure, peşte slab,
cartofi, lactate degresate acidulate
pâine albă de a doua zi, paste
făinoase, orez, miere de albine,
gemuri, dulceaţă, fructe, zarzavaturi şi
legume proaspete
uleiuri vegetale, unt peste 2 săptămâni
de la debut
lichide și sare în cantități normale
 DIETA NR. 5
Alimente interzise:
alcool sub orice formă
carne grasă, mezeluri, conserve
brînzeturi afumate ori fermentate,
maioneză
alimente prăjite
varză, ridiche, castraveţi, boboase,
ceapă, usturoi, măsline
copturi dospite
grăsime de porc, gască, sosuri
ciocolată, nuci, alune, migdale
 PROFILAXIA SPECIFICĂ
Se utilizează:
vaccinul inactivat HAVRIX–720, pentru copii şi
HAVRIX–1440 la adulți.
vaccinul combinat Twinrix Adult ce conține virusul
inactivat al HVA și Ag de suprafață al virusului HVB
(Ag HBs).
 Măsurile antiepidemice
în focarul de HVA
Izolarea bolnavului in staţionar
Declararea nominală despre fiecare caz de boală la
CSP
Anchetarea epidemiologică a focarului cu depistarea
persoanelor contactate
Supravegherea contactaţilor timp de 35 zile cu control
medical și de laborator
Se interzice primirea sau transferarea copiilor în
colectivități timp de 35 zile din momentul izolării
bolnavului
Dacă sunt mai multe cazuri în instituție se instalează
carantină (se interzice frecventarea grădiniței, școlilor
cu supravegherea copiilor de medicul de familie și
părinți).
 Măsurile antiepidemice
în focarul de HVA
Dezinfecţia curentă şi terminală, dezinsecția
Dispensarizarea convalescenţilor
Educaţia sanitară a populaţiei din focar
Respectarea igienei personale, igiena mâinilor
Prelucrarea corectă a alimentelor și controlul
personalului care le manipulează
Utilizarea apei potabile fiartă și răcită
Spălarea fructelor și legumelor cu apă fierbinte apoi în
șuvoi de apă rece.
 Hepatita virală E (HVE). Etiologie
Agentul patogen – virusul hepatic E,
descoperit în anul 1990.
diametru 27 – 37 nm., nucleul viral conţine ARN și
Ag HVE
în comparaţie cu virusul A este mai puţin rezistent la
acţiunea factorilor fizici şi chimici.
Seroconversia se exprimă prin formarea
de anticorpi specifici:
- Anti HVE clasa IgM (hepatită acută)
- Anti HVE clasa IgG (perioada de
convalescență sau trecut prin boală)
 Hepatita virală E (HVE ).
Epidemiologie
Regiunile endemice pentru HVE sunt Asia, Orientul
Mijlociu, Africa, America Centrală
Sursa de infecție – omul bolnav cu forme tipice și
atipice de boală, care elimină virusul cu materiile
fecale în primele 2 săptămâni de boală
Este descrisă existența unui rezervor natural
reprezentat de porcine, rozătoare și insecte
Transmiterea se realizează pe cale alimentară,
hidrică, verticală
Imunitatea postinfecțioasă este solidă, dar nu
pentru toată viața, pot apărea reinfecții.
 Hepatita virală E (HVE )
Are evoluţie acută sub forme tipice şi atipice de
boală, iar după gravitate apare în forme uşoare,
moderate, severe (la gravide in trimestrul I şi II de
sarcină) şi foarte severe (semestrul III de sarcină).
Prognosticul este favorabil, boala nu se cronicizează
şi nu lasă sechele. Riscul deceselor este numai la
gravide în formele fulminante (1—3%), determinând
avort spontan, naştere prematură sau decesul
gravidei (25%).
Hepatita virală E. Tabloul clinic
Perioada de incubație 4-8 săptămâni (mediu 15-40 zile);
Perioada preicterică durează 1-4 zile, debutul este
insidios cu manifestări clinice asemănătoare HVA. La 1/5
din bolnavi perioada prodromală lipseşte, boala debutând
cu icter şi urină hipercromă;
Perioada icterică se caracterizează prin prezența
sindroamelor icteric, dispeptic, astenic, hemoragipar;
Perioada de convalescență se caracterizează prin
dispariția semnelor clinice și normalizarea modificărilor
biochimice.
HVE la gravide este însoţită de letalitate înaltă, în
dependenţă de perioada sarcinii: trimestrul I — 1%;
trimestrul II— 8,5%; trimestrul III— 25%.
 Hepatita virală E. Diagnosticul
Diagnosticul etiologic este confirmat prin prezența
marcherilor virali și imunologici.
Marcherii virali:
AgHVE- depistat în materiile fecale
ARN-VHE- detectat prin PCR în sânge, materii fecale, iar
în faza acută în bilă
Marcherii imunologici:
Ac IgMVHE- confirmă infecția acută
Ac IgAVHE
Ac IgGVHE
 Bibliografie
Sv. Cobîleanschi, Boli infecțioase, Chișinău, 2010
M. Ciotan ,,Boli infecţioase”, Editura medicală
Naţională, Bucureşti, 2002
V. Ivanova, Boli infecţioase, Sanct-Peterburg,
Foliant, 2002
E. Şuvalova, Boli infecţioase, Moscova, Medicină,
2001
E.Rebedea, Boli infecţioase, Bucureşti, Editura
Medicală, 2000
 Cotton Mather,
1663- 1728,
publicist american

,,Există o Boală, care a fost numită Morbus Regius,

sau Boala Regală, deoarece conferă celui afectat o
Culoare Aurie. Dar nimic nu îndreptățește să îți dorești
un Icter numai pentru aceasta...”
Vă mulțumesc pentru atenție.
O zi bună!