Sistemul de sănătate în Republica

Moldova

Realizat de: Malarciuc Ruxanda

Profesor: Goma Ludmila
Grupa: M1924
 Caracteristica generală a Sistemului de sănătate, și a nivelului de
sănătate în Republica Moldova
Istorie:
Sistemul de sănătate din Republica Moldova a fost influențat de istoria sa tumultuoasă și schimbările politice. După
destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, Republica Moldova a obținut independența și a început să-și dezvolte propriul sistem de
sănătate.
Administrarea:
Sistemul de sănătate din Republica Moldova este administrat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Există o rețea
de spitale, clinicile și centre de sănătate care oferă servicii medicale populației.
Indicatori:
• Finanțare: Sistemul de sănătate din Republica Moldova s-a confruntat cu provocări legate de finanțare, iar alocarea
bugetară pentru sănătate poate afecta calitatea serviciilor medicale.
• Infrastructură: Unele părți ale sistemului de sănătate pot suferi din cauza infrastructurii învechite sau insuficiente.
• Personal medical: Numărul de personal medical și calificarea acestuia poate influența calitatea îngrijirii medicale.
• Acces la servicii: Accesul la servicii medicale poate varia între zonele urbane și cele rurale.
Problemele sistemului de sănătate:
• Finanțare insuficientă: Bugetul redus alocat sistemului de sănătate poate duce la lipsa resurselor și la dificultăți în
furnizarea serviciilor de calitate.
• Emigrarea personalului medical: Problema migrației personalului medical este semnificativă, cu mulți profesioniști
medicali căutând oportunități de muncă în străinătate.
• Infrastructură învechită: Unele spitale și centre medicale pot avea infrastructură învechită sau deficitară.
• Probleme de sănătate publică: Republica Moldova se confruntă cu provocări legate de sănătatea publică, cum ar fi rata
crescută a bolilor cronice și a unor probleme specifice, cum ar fi HIV/SIDA.
Caracteristica sistemului de sănătate al Republicii Moldova
• Sistemul de sănătate din Republica Moldova se caracterizează printr-un model complex și în continuă evoluție, influențat
de istoria sa post-sovietică și de provocările actuale. Modelul sistemului de sănătate moldovean reflectă un echilibru fragil
între resursele limitate, provocările structurale și eforturile de a oferi asistență medicală populației.
• Sistemul de sănătate este administrat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, care supervizează rețeaua de
instituții medicale și furnizorii de servicii de sănătate. Finanțarea insuficientă rămâne una dintre caracteristicile distinctive
ale acestui model, afectând capacitatea sistemului de a oferi îngrijiri medicale adecvate. Bugetul redus limitează
achiziționarea echipamentelor medicale moderne, infrastructura și formarea continuă a personalului medical.
• Un alt aspect notabil al modelului este emigrarea personalului medical. Profesioniștii din domeniul sănătății căută adesea
oportunități mai bune în străinătate, lăsând sistemul de sănătate local cu o lipsă de personal calificat. Această migrație
afectează calitatea serviciilor medicale și accesul populației la îngrijirea medicală.
• Infrastructura învechită este o altă trăsătură a sistemului, în special în zonele rurale. Spitalele și centrele medicale au nevoie
de investiții semnificative pentru a îmbunătăți facilitățile și a asigura condiții mai bune pentru pacienți și personalul
medical.
• Problemele de sănătate publică, cum ar fi rata crescută a bolilor cronice și gestionarea eficientă a unor probleme specifice
precum HIV/SIDA, reprezintă provocări semnificative. Intervențiile de sănătate publică necesită o abordare integrată și
coordonată pentru a aborda aceste probleme și a îmbunătăți starea generală de sănătate a populației.
• În concluzie, sistemul de sănătate din Republica Moldova se confruntă cu provocări multiple, de la finanțare limitată la
migrația personalului medical și problemele de sănătate publică. Cu toate acestea, există eforturi continue de reformare și
îmbunătățire pentru a asigura accesul la servicii medicale de calitate și pentru a răspunde nevoilor în schimbare ale
populației.
Caracteristica rolului
statului și medicinei private
în Republica Moldova
Medicina de stat:
• Reformă în finanțarea sănătății: Îmbunătățirea sistemului de
finanțare pentru a asigura o alocare mai eficientă și echitabilă a
resurselor.
• Managementul personalului medical: Adoptarea unor strategii
pentru a combate migrația personalului medical și a asigura o forță
de muncă medicală stabilită și bine pregătită.
• Dezvoltarea infrastructurii: Investiții în modernizarea și extinderea
infrastructurii spitalelor și a altor facilități medicale pentru a asigura
acces la îngrijiri medicale de calitate.
• Sănătatea publică: Implementarea unor programe eficiente de
sănătate publică pentru a aborda problemele specifice de sănătate,
cum ar fi prevenirea și gestionarea bolilor cronice, educația pentru
sănătate, și combaterea problemelor de sănătate publică, cum ar fi
HIV/SIDA.
• Inovații în tehnologia medicală: Adoptarea tehnologiei medicale
moderne pentru a îmbunătăți diagnosticul și tratamentul pacienților.
Surse de venit ale sistemului sănătății din Republica Moldova

1. Bugetul de Stat:
Bugetul de stat al Republicii Moldova reprezintă o sursă semnificativă de finanțare pentru sistemul de sănătate.
Guvernul alocă fonduri pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcționării spitalelor, clinicilor și altor facilități
medicale publice.
2. Contribuțiile la Asigurările Sociale de Sănătate:
Sistemul de asigurări sociale de sănătate (ASSM) în Republica Moldova funcționează prin contribuții obligatorii plătite
de angajați și angajatori. Aceste contribuții sunt destinate finanțării serviciilor medicale și acoperă o parte din
cheltuielile de sănătate ale populației.
3. Taxe și Impozite:
Unele surse de venit vin din taxe și impozite generale, care sunt direcționate către bugetul de stat și pot include și
alocări pentru sectorul sănătății.
4. Fonduri Europene și Internaționale:
Republica Moldova poate beneficia de finanțări externe, inclusiv din partea Uniunii Europene și altor organizații
internaționale. Aceste fonduri pot fi destinate proiectelor specifice în domeniul sănătății, modernizării infrastructurii
sau îmbunătățirii serviciilor medicale.
5. Plăți Directe ale Pacienților:
În unele cazuri, pacienții pot face plăți directe pentru anumite servicii medicale sau tratamente, fie din
buzunarul propriu, fie prin intermediul asigurărilor private de sănătate.
6. Donații și Sponsorizări:
Donațiile și sponsorizările din partea persoanelor fizice, companiilor sau organizațiilor non-
guvernamentale pot constitui, în unele cazuri, o sursă suplimentară de venit pentru anumite proiecte sau
nevoi urgente din sistemul de sănătate.
Agenții de Strângere a Fondurilor:
Agențiile de strângere a fondurilor variază în funcție de mecanismele specifice de colectare a resurselor
financiare. Acestea pot include:
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale: Este responsabil pentru gestionarea bugetului de stat
alocat sistemului de sănătate.
Agenția Națională pentru Asigurări Sociale de Sănătate (ANASS): Supervizează colectarea contribuțiilor
la asigurările sociale de sănătate.
Agenții de Proiecte Finanțate Extern: Pot exista agenții specifice care gestionează fondurile provenite din
surse externe sau proiecte specifice.
Spitale și Clinicile: Pot avea propriile mecanisme de colectare a fondurilor prin taxe de servicii sau alte
modalități.
Mecanismul aplicarii metodelor de plată la nivel de
medicină primară, ambulator, spitalicesc, urgențe
Medicina Primară:
• Finanțare Publică:
• Medicina primară este în principal finanțată
din bugetul de stat.
• Medicii de familie primesc un salariu fix
pentru furnizarea de servicii medicale primare,
precum consultații, diagnostic și gestionarea
bolilor comune.
• Asigurările Sociale de Sănătate (ASSM):
• Pacienții contribuie la medicina primară prin
intermediul contribuțiilor la ASSM.
• Serviciile medicale primare sunt, în mare
parte, gratuite pentru asigurați, iar plata este
acoperită din asigurările sociale de sănătate.
Medicina Ambulatorie:
• Finanțare Publică și Asigurările Sociale de
Sănătate:
• Bugetul de stat contribuie la finanțarea
serviciilor medicale ambulatorii, iar
pacienții asigurați beneficiază de
asigurările sociale de sănătate.
• Consultațiile specialiștilor, investigațiile și
tratamentele ambulatorii sunt, în general,
acoperite prin aceste mecanisme de
finanțare.
• Plăți Directe ale Pacienților:
• În unele cazuri, pacienții pot efectua plăți
directe pentru anumite servicii medicale
ambulatorii, cum ar fi procedurile estetice
sau serviciile care nu sunt acoperite de
asigurările de sănătate.
Medicina Spitalicească:
• Finanțare Publică:
• Spitalele sunt finanțate în principal din
bugetul de stat.
• Finanțarea acoperă cheltuielile pentru
personalul medical, echipament,
infrastructură și alte resurse necesare
pentru furnizarea serviciilor spitalicești.
• Asigurările Sociale de Sănătate și Plăți
Directe:
• Pacienții care au asigurare de sănătate
beneficiază de servicii spitalicești
acoperite de asigurările sociale de
sănătate.
• În unele situații, pot exista costuri
suplimentare pentru anumite proceduri
sau tratamente, care pot fi suportate prin
plăți directe ale pacienților.
Metodologia de salarizare, mecanisme de stimulare pentru
lucrătorii din domeniul sănătății din Republica Moldova
Metodologia de salarizare și mecanismele de stimulare pentru lucrătorii din domeniul sănătății sunt aspecte cruciale în
asigurarea unui sistem medical eficient și motivația personalului medical. În Republica Moldova, aceste aspecte pot varia și
pot fi supuse schimbărilor în funcție de politica guvernamentală și reformele din sistemul de sănătate. Iată câteva caracteristici
generale:
Metodologia de Salarizare:
• Sistem de Grilă Salarială:
• Sistemul de salarizare include de obicei o grilă salarială care stabilește nivelurile de salarizare în funcție de
calificări, experiență și specializare.
• Personalul medical este plătit în conformitate cu această grilă, iar salariile pot varia în funcție de nivelul de
competență și gradul de responsabilitate.
• Stabilitatea Salarială:
• Este important ca salariile personalului medical să fie stabile și previzibile pentru a asigura motivația și
angajamentul pe termen lung.
• Ajustările salariale periodice sau în funcție de vechime pot fi integrate în sistemul de salarizare.
• Adaptabilitate la Schimbări:
• Sistemul de salarizare ar trebui să fie adaptabil la schimbările din domeniul sănătății, inclusiv la noi tehnologii,
responsabilități și nevoi emergente.
Mecanisme de Stimulare:
• Bonusuri de Performanță:
Personalul medical poate beneficia de bonusuri de performanță în funcție de atingerea anumitor ținte sau indicatori de
calitate a serviciilor medicale.
• Prime pentru Servicii de Urgență sau de Gardă:
Personalul care lucrează în servicii de urgență sau de gardă poate primi prime suplimentare pentru a reflecta eforturile și
disponibilitatea acestora în situații critice.
• Educație Continuă și Certificări:
Angajații care își dezvoltă abilitățile și obțin certificări suplimentare pot beneficia de creșteri salariale sau alte forme de
stimulare financiară.
• Programe de Recunoaștere și Premii:
Implementarea programelor de recunoaștere și premii pentru realizările notabile sau contribuțiile remarcabile poate motiva
personalul și spori angajamentul.
• Oportunități de Avansare:
O structură clară de avansare în carieră, împreună cu oportunități de promovare și creștere profesională, poate servi ca
mecanism de stimulare important.
• Beneficii Extra-Salariale:
Beneficiile extra-salariale, cum ar fi asigurările de sănătate, concediile medicale și alte facilități, pot face parte din pachetul
de stimulare.
• Parteneriate Public-Privat:
În unele cazuri, parteneriatele public-privat pot introduce elemente de stimulare bazate pe performanță în sistemul de
sănătate.
 Performanța sistemului de sănătate
Analizând indicatorii specifici ai sistemului de sănătate, se poate trage concluzia că evaluarea acestora aduce în prim-plan atât puncte puternice, cât și
aspecte care necesită atenție și îmbunătățiri. Iată o concluzie detaliată în baza indicatorilor analizați:
1. Acoperire Generală:
Punctele puternice: O acoperire extinsă asigură accesul la servicii medicale esențiale pentru toți cetățenii.
Aspectele de îmbunătățit: Evaluarea constantă a necesităților populației poate conduce la ajustări pentru a răspunde noilor provocări de sănătate.
2. Accesibilitate:
Punctele puternice: Accesibilitatea la serviciile medicale este un obiectiv cheie, cu eforturi pentru reducerea barierelor financiare și geografice.
Aspectele de îmbunătățit: Continuarea investițiilor în infrastructură și tehnologie poate contribui la sporirea accesibilității.
3. Pertinenţă faţă de Nevoi:
Punctele puternice: Adaptarea serviciilor medicale la nevoile populației reprezintă o abordare proactivă.
Aspectele de îmbunătățit: Consultarea periodică a comunităților și analiza demografică pot îmbunătăți relevanța serviciilor oferite.
4. Echitate:
Punctele puternice: Asigurarea echității în accesul la servicii medicale reprezintă un pilon esențial al sistemului.
Aspectele de îmbunătățit: Reducerea disparităților între diferite grupuri sociale necesită strategii specifice și o monitorizare constantă.
5. Posibilitatea de Alegere:
Punctele puternice: Oferirea opțiunilor pacienților contribuie la personalizarea serviciilor medicale.
Aspectele de îmbunătățit: Educația pacienților cu privire la opțiunile disponibile poate consolida acest aspect.
6. Eficacitatea:
Punctele puternice: Utilizarea tratamentelor și intervențiilor dovedite eficace contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate.
Aspectele de îmbunătățit: Continuarea cercetărilor și actualizarea protocoalelor medicale poate optimiza eficacitatea.
7. Eficienţa înaltă:
Punctele puternice: Utilizarea eficientă a resurselor contribuie la sustenabilitatea sistemului.
Aspectele de îmbunătățit: Tehnologii noi și sisteme informatice pot optimiza gestionarea resurselor.

8. Accesibilitate Socială Largă:

Punctele puternice: Asigurarea accesului pentru grupurile vulnerabile este o abordare necesară.
Aspectele de îmbunătățit: Programe dedicate și intervenții specifice pot extinde accesul în rândul tuturor categoriilor de populație.

9. Responsabilitatea Statului faţă de Sănătatea Publică:

Punctele puternice: Angajamentul statului față de sănătatea publică este esențial pentru prevenirea bolilor și promovarea bunăstării.
Aspectele de îmbunătățit: Coordonarea eforturilor între sectoarele guvernamentale și ONG-uri poate crește eficiența politicilor de sănătate
publică.

Concluzie Personală:
Sistemul de sănătate, în ciuda unor provocări, are un fundament solid cu accent pe universalitate, accesibilitate și echitate.
Îmbunătățirea continuă a acestor aspecte, împreună cu adaptarea la nevoile în schimbare ale societății, reprezintă cheia pentru
construirea unui sistem de sănătate durabil și orientat către binele comun. Implicarea comunității, transparența și inovațiile în
furnizarea serviciilor medicale pot contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor unui sistem de sănătate eficient și
orientat spre pacient.
Vă mulțumesc pentru atenție!