REFERAT MANAGEMENT SISTEME DE SANATATE IN EUROPA Pe plan mondial se produc schimbari in sistemele de sanatate, schimbari care urmaresc eliminarea

sau reducerea disfunctiilor aparute atat in tarile democratice cu o economie de piata stabila, cat si in tarile care au avut o economie bazata pe monopolul de stat al factorilor de productie cu un sistem de planificare centralizat, rigid si de comanda. Nemultumirile care au generat procesul de reformare a sistemelor ingrijirilor de sanatate (SIS) au fost prezente atat in masa contribuabililor (utilizatorilor), a medicilor si a institutiilor sanitare (a furnizorilor de ingrijiri) cat si a autoritatilor publice si administrative. Insatisfactiile erau datorate: cresterii cheltuielilor pentru sanatate intr-un ritm greu de suportat, fara ameliorarea substantiala a starii de sanatate, insuficienta acoperire a populatiei cu servicii, absenta unor mecanisme eficiente de asigurare a calitatii, volumul exagerat de munca zilnica, insuficienta elementelor de stimulare, ineficienta manageriala etc. In Europa operau trei modele de sisteme de ingrijiri de sanatate: 1. modelul serviciului national de sanatate (SNS) -; tip Beveridge; 2. modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate (SAS) -; tip Bismark; 3. modelul sistemului centralizat de stat (SCS) -; tip Semasko. Modelul din Statele Unitate ale Americii este bazat pe asigurari private. 1. Serviciu National de Sanatate (S.N.S.): imaginat de britanici, functioneaza in Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Anglia. Caracteristici: - sursa de finantare: taxe generale; - controlat de guvern; - dispune de buget de stat; - exista si un sector privat; - acces liber la servicii pentru toti cetatenii; - acoperire generala a populatiei cu servicii de sanatate; - conducere prin autoritatile de stat; - medicii sunt: - salariati sau platiti in functie de numarul pacientilor inscrisi pe listele lor (capitatie); - se practica o co-plata a unor parti din costul unor prestatii. Avantaje: - impact pozitiv asupra starii de sanatate; - relativ neoneros (nu este greu de suportat de catre populatie) Dezavantaje: - liste lungi de asteptare pentru anumite acte medicale - medicii -; lipsiti de stimulente - doza mare de birocratie;

2. Sistemul de Asigurari Sociale de Sanatate (S.A.S.): -; functioneaza in tari ca Austria, Franta, Olanda, Germania, Belgia. Caracteristici: - finantat, in general, din contributia obligatorie a salariatilor si patronilor (cotizatii), in functie de venit si din taxe generale; - acoperire larga , dar nu totala (raman neasigurate persoanele care nu lucreaza); - gestionarea fondurilor se realizeaza prin agentii; - agentiile contracteaza cu spitalele si medicii de familie sau medicii generalisti serviciile ce urmeaza a fi oferite asiguratilor; - contractele cu practicienii au la baza taxa/serviciu, taxa/prestatie, iar cu spitalele prin bugete globale. Avantaje: - performante medicale relativ inalte; Dezavantaje: - cheltuieli - cele mai mari din Europa - costurile administrarii sale sunt mari - genereaza consum indus ridicat -; cu posibilitatea aparitiei unor fenomene perverse, cum ar fi: 1.riscul moral (la un serviciu al carui pret este zero, cererea depaseste totdeauna oferta) 2.selectia adversa (se refuza asigurarea grupurilor costisitoare prin volum inalt al consumului sau costul ridicat al prestatiilor); 3. Sistemul Centralizat de Stat (S.C.S.): -; care a functionat in tarile Europei Centrale si de Rasarit. Caracteristici: - finantare de la bugetul de stat; - controlat de stat prin sistemul de planificare centralizata; - statul are monopolul serviciilor de sanatate care sunt proprietatea sa; - personal sanitar salariat (functionari); - accesul populatiei la serviciile de sanatate -; general; - nu exista sector privat. Avantaje: - acces general la servicii. Dezavantaje: - lipsit de initiativa si competitie; - functionarizeaza activitatea medicala; - este subfinantat; - ineficient; - neperformant; - impact redus asupra starii de sanatate. Conditii pe care ar trebui sa le indeplineasca un Sistem de Ingrijiri de Sanatate (SIS) corespunzator (dupa Maxwell): a) acoperire generala a populatiei cu servicii de sanatate; b) accesibilitate prompta la servicii; c) pertinenta fata de nevoi; d) echitate; e) posibilitati de alegere; f) eficacitate; g) eficienta inalta; h) acceptabilitate sociala larga; i) responsabilitatea statului fata de sanatatea publica. Nici un Sistem de Ingrijiri de Sanatate (SIS) nu a putut raspunde integral acestor criterii

de aceea toate sistemele sunt in reforma, fiind supuse modificarilor cerute in timp de nevoile in schimbare ale practicii medicale, ale societatii si ale rezervelor disponibile. Schimbarile din Sistemele de Ingrijiri de Sanatate (SIS) pot fi: - revolutive (brutale); - evolutive (silentioase). Cele revolutive (brutale) presupun modificari structurale, de fond ca cele ce au generat modelele SIS (Beveridge, Bismark, Semasko) dar si ca incercarile care se fac in prezent in tarile Europei Centrale si de Rasarit, si care vizeaza in principal proprietatea asupra factorilor de productie, sursele si sistemul de finantare a SIS, alocarea resurselor, sistemele de plata a furnizorilor de ingrijiri. Schimbarile evolutive (silentioase) care au loc in tarile cu economie de piata stabilizata (Anglia, Olanda, Germania) au adus ameliorari sistemelor existente, fara inlocuirea lor, fara distrugerea si destructurarea lor. Obiectivele principale ale reformelor SIS in Europa -; sunt subordonate principiilor ce guverneaza politica europeana a OMS: Sanatate pentru toti. Principii: a) egalitatea sanselor; b) etica actiunilor de politica sanitara; c) participarea activa a populatiei; d) promovarea sanatatii si prevenirea bolilor; e) prioritatea ingrijirilor primare de sanatate; f) actiunea intersectoriala; g) cooperarea internationala. Obiectivele reformelor in Sistemul Ingrijirilor de Sanatate (SIS) din Europa: 1. echilibrarea alocarii resurselor financiare (teritorial si intre categorii de servicii) si controlul costurilor; 2. reducerea inechitatilor in oferta si accesul la servicii; 3. imbunatatirea gradului de satisfactie a furnizorilor si utilizatorilor de ingrijiri; 4. ameliorarea eficacitatii si impactului SIS asupra starii de sanatate (output si outcome); 5. reducerea utilizarii inadecvate a tehnologiilor moderne; 6. corectarea stimularii inadecvate a consumului medical (consumul indus de oferta); 7. introducerea competitiei controlate (intre furnizorii publici si/sau privati, organizatii de asigurari etc.); 8. separarea furnizorilor de servicii (medici, spitale) de cumparatori (detinatori de fonduri); 9. stabilirea unor relatii contractuale intre furnizorii si cumparatorii de servicii; 10. plata medicilor si a institutiilor pe baza unor criterii de performanta; 11. introducerea unor mecanisme de asigurare a calitatii ingrijirilor de sanatate; 12. introducerea metodelor manageriale moderne in conducerea serviciilor de sanatate; 13. descentralizarea SIS prin deconcentrare, devolutie si delegarea autoritatii. Tarile din Europa Centrala si de Rasarit cauta sa modifice bazele structurale ale SIS anterioare pentru a le face concordante cu principiile democratice si regulile unei economii de piata in formare. Transformarea, in perioada de tranzitie este anevoioasa, cu capcane, costisitoare si de durata. Reformele SIS din aceste tari nu se pot produce decat in concordanta si odata cu schimbarile de fond ce au loc in sistemele economice si sociale nationale din care fac parte. Reformele din ECR trebuie sa tina seama de realitatile comune: 1. recunoasterea rolului sanatatii pentru intreaga dezvoltare sociala, dar sporirea necontrolata a cheltuielilor pentru sanatate poate avea un impact negativ asupra cresterii

economice; 2. in perioada de tranzitie starea de sanatate a populatiei recunoaste o degradare continua, ceea ce duce la cresterea diferentelor dintre ECR si OECD. Exemplu: Tari ECR Tari OECD Diferenta Speranta de viata la nastere (in ani) 70,5 76,1 +5,6 Speranta de viata la 15 ani (in ani) 57,1 62,0 +4,9 Riscul de deces 0-5 ani (in %) 1,8 0,9 -0,9 Riscul de deces la 15-59 ani (in %) 18,4 11,2 -7,2. 3. baza materiala a serviciilor de sanatate este inadecvata la nevoile esentiale ale modelului actual de morbiditate, serviciile preventive sunt ineficiente, exista lipsuri in asigurarea cu medicamente si materiale sanitare consumabile; 4. formarea, distribuirea si utilizarea personalului sanitar este inadecvata; 5. exista lipsuri si distorsiuni financiare: subfinantare, ineficienta interna, practici bugetare birocratice, cheltuieli gresit orientate, dificultati in transformarea sectorului de finantare; 6. dezvoltarea necontrolata a sectorului medicinei private. Ca prioritati pentru reformarea SIS din tarile ECR: 1. descentralizarea SIS; 2. modificarea metodelor de planificare si gestionare; 3. mentinerea unei largi accesibilitati; 4. dezvoltarea serviciilor de sanatate comunitare; 5. dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe factorii de risc prevalenti; 6. imbunatatirea sistemului de formare a personalului de sanatate. In prezent se constata convergenta reformelor SIS din tarile europene si America spre modele mixte, cu mecanisme de reglare efectiva prin control public si "piata controlata". Aceasta se traduce prin introducerea unor elemente de piata (reglare libera) in Sistemul National de Stat de tip britanicsi a unor mecanisme de control guvernamental sau administrativ in Sistemul Asigurarilor Sociale de tip germanic. Criterii de apreciere a reformelor Sistemelor de Ingrijiri de Sanatate (SIS): 1. coerenta SIS; 2. universalitatea asigurarii de servicii; 3. caracterul cuprinzator al acestora; 4. limitarea costurilor cu mentinerea calitatii ingrijirilor de sanatate; 5. plata/contributie echilibrata; 6. motivare pozitiva a medicilor si utilizatorilor. Relatii economice in ingrijirile de sanatate dintre furnizorii de servicii, utilizatori si tertul platitor (fond de asigurari, case de asigurari, administratia sanitara de stat).

Sisteme de sntate europene

European Health Systems
Dd. Ec. I. BRLIBA1, Prof. Dr. GEORGETA SINICHI2 1Spitalul de Urgen Sf. Spiridon, Iai

Universitatea de Medicin i Farmacie Gr. T. Popa, Iai

REZUMAT
Asigurarea sntii este un obiectiv esenial al unui sistem sanitar. Realizarea unui nivel ridicat de sntate i distribuirea echitabil a serviciilor de asisten medical este un scop important al acesteia. Sistemul sanitar al fiecrei ri trebuie s implice respectul pentru individ (confidenialitate i autonomie) i orientarea bolnavului prin servicii prompte i dotri de calitate, deci s corespund ateptrilor populaiei. Sistemele de sntate sunt definite prin modul de finanare dominant, iar cele folosite n Europa sunt urmtoarele: sistemul Bismarck, sistemul naional de sntate tip Beveridge, sistemul centralizat de asigurri de sntate tip Semasko, sistemul privat de asigurri de sntate. n ara noastr s-a creat un sistem de finanare a actului medical compus din resurse publice i private, pentru a se baza pe anse egale pentru servicii medicale i asigurarea unei echiti n problema plilor serviciilor prestate. Sistemul de sntate n Romnia este revizuirea modificat a modelului Bismarck, avnd influene model din Semasko i Beveridge. Toate sistemele de sntate se strduiesc s satisfac nevoile populaiei n materie de sntate i de servicii medicale, cererea de sntate trebuie s reflecte nevoile reale ale populaiei, oferta de ngrijiri medicale i utilizarea serviciilor s fie satisfctoare. Sntatea poate avea coindicatori (sperana de via, morbiditatea, mortalitatea), fiecare stat din Europa i-a dezvoltat propriile mecanisme de finanare, toate sistemele se sprijin pe o combinaie de surse de finanare, dar majoritatea sunt controlate de stat (direct sau indirect), sistemele de sntate din Uniunea European sunt finanate prin contribuii publice i contribuii directe. Obiectivul principal al sistemelor este: de a repartiza costurile serviciilor medicale ntre persoanele bonave i sntoase, a modera costurile n funcie de resursele de care dispune fiecare stat, nici un sistem de sntate nu este exclusiv de stat, ingrijirile medicale primare combin medicina liberal privat cu medicina public n majoritatea rilor Uniunii Europene, rile Uniunii Europene au un consens, un mecanism de solidaritate conform cruia sntatea nu poate fi abandonat mecanismelor pieei.

sigurarea sntii este un obiectiv

esenial al unui sistem sanitar. Realizarea unui nivel ridicat de sntate i distribuirea echitabil a serviciilor de asisten medical reprezint un scop important al acesteia. Sistemul sanitar al fiecrei ri trebuie s implice respectul pentru individ (confidenialitate i autonomie) i orientarea bolnavului prin servicii prompte i dotri de calitate, deci s corespund ateptrilor populaiei. Receptivitatea fa de exigenele populaiei i modul de distribuire trebuie corelat cu scopurile urmrite de sistemul sanitar pentru meninerea sntii. Riscul de mbolnvire, finanarea i cheltuielile sunt ultimul obiectiv al sistemului sanitar. Metodele utilizate pentru evaluarea obiectivelor sunt corelate cu cheltuielile pentru, ngrijirea sntii, ajustate conform preurilor locale i asigurarea strii de sntate (dup Evans DB i colaboratorii n Raportul OMS 2001). Un factor determinant pentru sntate este nivelul de educaie al populaiei. Sistemul sanitar este definit (dup World Health Report) astfel: toate activitile al cror scop principal este de a promova, restabili sau menine sntatea. Sistemul de ngrijire a sntii utilizeaz majoritatea resurselor alocate la nivelul ntregului sistem sanitar. Fiecare guvern are responsabilitatea fa de propriile sisteme sanitare pe care le coordoneaz, deci are rol activ n promovarea sntii, dup OMS. Obiectivele sistemelor sanitare i necesitatea stabilirii impactului pe care acestea le au asupra sntii sunt, subliniate de asemenea, n raportul OMS (an 2000 Saltman i colab.). n Uniunea European se promoveaz o politic deschis n domeniul sntii, dar