NECESITATEA IMPLEMENTĂRII ASIGURĂRILOR OBLIGATORII DE

ASISTENŢĂ MEDICALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Sistemul actual de finanţare a ocrotirii sănătăţii este direcţionat în mare

măsură spre susţinerea infrastructurii, dar nu spre satisfacerea necesarului de
asistenţă medicală prestată populaţiei. În aceste condiţii, populaţia este impusă
să achite prin plăţi directe majoritatea serviciilor medicale.
Pentru ca investiţiile în sănătate să fie eficiente, ele trebuie să corespundă
sistemului economic de piaţă, care este promovat în Republica Moldova, şi să
cuprindă o componentă majoră de protecţie a păturilor defavorizate.
Majoritatea ţărilor din lume trec printr-un proces de reformă a sistemelor
proprii de sănătate. Aceste reforme sînt, evident, de natură politică, dar
reprezintă rezultatul constrîngerilor economice sau financiare. Experienţa ne
demonstrează, însă, că modificările în finanţarea sistemelor de sănătate sînt
strîns legate de schimbările în organizarea sistemului însuşi, prin aplicarea
metodelor eficiente de utilizare a resurselor materiale şi umane.
Scopul fundamental al reformelor serviciilor de sănătate este creşterea
speranţei de viaţă şi satisfacerea continuă a beneficiarilor serviciilor medicale.
Obiectivele politicii sănătăţii pentru realizarea acestui scop includ:
a) sporirea accesului populaţiei la servicii medicale calitative şi eficiente;
b) asigurarea echităţii în distribuţia efortului financiar pentru achitarea
serviciilor medicale;
c) acoperirea universală a populaţiei cu servicii medicale de bază;
d) îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale şi acordarea acestora în
funcţie de necesităţi;
e) schimbarea statutului furnizorilor de servicii medicale şi separarea
funcţiilor de procurare şi de prestare a acestor servicii.
Pentru atingerea acestor obiective, sînt necesare schimbări la nivelul finanţării,
planificării şi furnizării serviciilor de sănătate.
Asigurarea de sănătate este bazată pe o solidaritate cuprinzătoare, implicînd
un transfer de resurse de la persoanele mai bogate şi mai sănătoase către
persoanele sărace şi mai bolnave. Introducerea unui sistem public de asigurări
de sănătate presupune existenţa unor structuri administrative, manageriale şi
informaţionale corespunzătoare. Pornind de la cele expuse, după multiple
consultaţii cu organizaţiile internaţionale şi studierea experienţei altor ţări,
s-a ajuns la concluzia implementării asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
în Republica Moldova, fapt care va soluţiona un şir de probleme care
afectează în cel mai serios mod sistemul de protecţie a sănătăţii.

1. Înlăturarea inegalităţii persistente din sistemul de sănătate

Inegalitatea accesului la serviciile medicale de bază rămîne a fi o problemă
majoră în Republica Moldova. În pofida adoptării Legii privind minimul
de asistenţă medicală gratuită, garantat de stat, multe persoane dispun de
un acces limitat la serviciile medicale. Din cauza costului înalt al asistenţei
medicale, generat de plăţile oficiale şi neoficiale, o parte considerabilă
a pacienţilor nu se adresează medicului. Rezultatele studiului gospodăriilor
casnice, realizat de UNICEF, indică faptul că mai mult de jumătate din populaţie
(55,5%) a evitat solicitarea asistenţei medicale datorită costurilor înalte.
Şi mai mari sînt cotele printre categoriile defavorizate: pensionari, şomeri, familii
cu 6 şi mai mulţi membri, persoane solitare, îndeosebi din mediul rural.
În condiţiile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală această situaţie
dispare cu desăvîrşire. Prevederile Legii cu privire la asigurarea obligatorie
de asistenţă medicală oferă o protecţie medicală sigură în primul rînd pentru
pensionari, copii (0-18 ani), studenţi, şomeri, gravide şi invalizi, pentru care
primele de asigurare vor fi achitate din Bugetul de stat. Fiind conştiente de
faptul că Statul, prin intermediul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală,
oferă acces gratuit la serviciile medicale incluse în Programul unic, aceste
categorii de populaţie nu întîrzie să beneficieze de dreptul lor legal.
În noile condiţii se asigură o echitate mai înaltă şi pentru persoanele apte
de muncă, încadrate în sectorul real al economiei naţionale. Angajaţii cu venituri
modeste, care au de obicei riscuri înalte de îmbolnăvire, prin intermediul
solidarităţii cuprinzătoare, care implică un transfer de resurse de la persoanele
mai bogate sau mai sănătoase, pot beneficia – fără plăţi adiţionale – de un
volum de servicii medicale suficient pentru refacerea sănătăţii.
Cu toate că aportul angajaţilor cu venituri medii în fondul de asigurare
este mic (la un salariu de 600 de lei totalul anual al primelor constituie 144 de
lei din partea angajatului şi 144 lei din partea patronului), CNAM poate acoperi
integral aceste cheltuieli. Acest lucru se întîmplă din mai multe considerente.
Pe de o parte, sursele necesare sînt colectate de la angajaţii cu venituri
mari, iar pe de altă parte, din totalul populaţiei apte de muncă, pe parcursul
unui an, doar 30% se adresează medicului în condiţii de ambulatoriu şi numai
5% au nevoie de asistenţă medicală în condiţii de staţionar. Evident, sursele
colectate de la persoanele sănătoase sînt utilizate pentru cele bolnave.

2. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale şi satisfacerea

consumatorilor
Studiile de opinie efectuate recent de Centrul Ştiinţifico-Practic Sănătate
Publică şi Management Sanitar (CŞPSPMS) al Ministerului Sănătăţii
demonstrează că peste 80% din populaţia Republicii Moldova consideră calitatea
drept o problemă în sectorul sănătăţii şi este de părerea că sectorul necesită
schimbări considerabile în vederea îmbunătăţirii performanţelor.
În urma implementării asigurărilor obligatorii se schimbă în mod esenţial
şi situaţia privind gestionarea calităţii serviciilor medicale. În cadrul asigurărilor
banii urmează pacientul. Acest lucru oferă pacientului un loc aparte în
procesul de gestionare a sistemului. El obţine dreptul (articolul 11 al Legii cu
privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală) să intenteze acţiuni
împotriva instituţiilor medicale în vederea compensării materiale a prejudiciului
cauzat din culpa acestora sau pentru calitatea joasă a serviciilor medicale.
În această situaţie, instituţia medicală şi medicii vor căuta să dezvolte rolul
consumatorului şi să ţină cont de cerinţele acestuia.
Calitatea serviciilor medicale prestate de instituţiile medicale creşte şi
datorită presiunii adiţionale, exercitate de condiţiile contractelor încheiate cu
CNAM, deoarece ea caută să maximizeze rezultatele. Eficienţa utilizării resurselor
şi calitatea serviciilor medicale este supervizată în permanenţă de
structurile corespunzătoare ale Companiei.
Asigurările obligatorii de asistenţă medicală conduc la o separare clară a
cumpărătorului şi prestatorului de servicii şi le permit acestora să-şi identifice
propriile interese. Calitatea serviciilor medicale este garantată şi prin asumarea
obligaţiilor de respectare a standardelor de tratament. Ministerul Sănătăţii
a perfecţionat standardele de tratament şi, prin Ordinul nr. 235 din 13.08.2004
Despre implementarea în practica medicală a standardelor medico-economice
actualizate, a organizat aplicarea lor în practică. Datorită acestui fapt şi
în conformitate cu contractele încheiate, instituţiile medicale sînt obligate să
respecte cerinţele tehnologiilor medicale moderne de diagnosticare, tratament
şi reabilitare a pacienţilor.
În cadrul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală populaţia are posibilitatea
să-şi exprime opiniile. Mecanismul creat în raionul-pilot Hînceşti
(instituirea Consiliului raional de soluţionare a conflictelor medicale) permite
includerea persoanelor asigurate în procesul de elaborare a politicilor şi de
luare a deciziilor. Prin aceasta se instituie o legătură inversă (feedback) cu
prestatorul şi cu finanţatorul serviciilor medicale privind calitatea şi satisfacţia
în raport cu asistenţa oferită. În caz de apariţie a problemelor, prestatorul
de servicii poate fi sancţionat financiar.
Odată cu implementarea asigurărilor obligatorii, instituţiile medicale sînt
motivate să îmbunătăţească şi calitatea infrastructurii, termoficării, sistemului
de alimentare cu energie electrică şi apă. Dacă nu vor realiza în aceste domenii
performanţe, atunci, în conformitate cu Legea privind evaluarea şi acreditarea
în sănătate, ele vor pierde dreptul de a negocia şi încheia contracte
de deservire a pacienţilor asiguraţi. De asemenea, conform standardelor de
acreditare, instituţiile medicale vor căuta să înnoiască echipamentul medical
învechit, pentru a avea posibilitate să utilizeze cele mai eficiente metode de
tratament al bolnavilor.

3. Oferirea autonomiei financiare instituţiilor medicale şi posibilitatea

optimizării utilizării resurselor
O preocupare aparte în cadrul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
rămîne organizarea serviciilor. De menţionat că în trecut instituţiile medicale nu
dispuneau de o autonomie suficientă pentru a gestiona resursele
şi a reacţiona prompt la necesităţile medicale ale populaţiei. Cîştigurile în
urma eficienţei nu erau încurajate, iar cheltuielile în multe cazuri erau
neargumentate.
Pentru a înlătura această situaţie incertă, conform Legii pentru modificarea
şi completarea unor acte legislative nr. 173 din 10.04.2003, odată
cu implementarea asigurărilor obligatorii, instituţiile medicale bugetare şi-au
modificat statutul, devenind instituţii medico-sanitare publice la autogestiune,
nonprofit. În această calitate ele au obţinut drepturi depline de gestionare
financiară. Prin aceste schimbări s-a obţinut o flexibilitate mai înaltă în finanţarea
instituţiilor medicale şi în utilizarea resurselor. Experienţa acumulată pe
parcursul implementării demonstrează faptul că bugetul stabilit este utilizat
mai eficient, iar accentul se pune pe îndeplinirea indicatorilor de performanţă,
care reflectă în primul rînd calitatea serviciilor şi satisfacerea necesităţilor
medicale ale populaţiei asigurate.
Devenind instituţii medico-sanitare publice aflate la autogestiune, spitalele
şi alte instituţii medicale au obţinut dreptul de administrare a finanţelor
prin conturi bancare fără intermedierea Trezoreriei de Stat. Acest lucru permite
o reacţie rapidă a instituţiei la cerinţele persoanelor asigurate, o colaborare
fără conflicte cu distribuitorii de resurse energetice, alimente şi medicamente.
Studiile efectuate în cadrul CŞPSPMS al MS demonstrează că în cadrul
asigurărilor
durata medie de achitare a dispoziţiilor de plată constituie 1,8 zile
faţă de 34,2 zile în anul 2003, ceea ce denotă o reacţie imediată a instituţiilor
medicale la nevoile pacienţilor.
În scopul perfecţionării activităţii instituţiilor medico-sanitare publice,
încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, al sporirii
nivelului de transparenţă şi a controlului activităţii acestora de către organele
administraţiei publice centrale şi locale, prin Ordinul nr. 254 din 6.09.2004
se modifică capitolul III al statutului-tip al instituţiei medico-sanitare publice
încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală prin instituirea
Consiliilor de administrare.
Consiliile de administrare au apărut simultan în anii ’60 ai secolului XX
în mai multe ţări din Europa de Vest (Belgia, Germania Federală, Marea Britanie,
Franţa) şi în America de Nord, mai întîi în spitalele private, iar în anii
’80 – în toate instituţiile medicale publice şi private din ţările dezvoltate din
Europa, Asia, Australia şi America.
Rolul şi responsabilităţile Consiliilor de administrare în aceste ţări se
referă la:
1. Apărarea intereselor acţionarilor sau a fondatorilor.
2. Alegerea strategiei pe termen lung şi pe termen scurt, precum şi elaborarea
politicii.
3. Numirea în funcţie şi controlul activităţii directorului instituţiei medicale.
4. Stabilirea formelor de conlucrare cu comunitatea.
Alegerea unei strategii şi controlul activităţii directorului instituţiei nu
pot fi efectuate de oricine. Alegerea membrilor consiliului de administrare
devine strategică pentru prosperarea organizaţiei.
Adunările generale ale instituţiilor sau ale organizaţiilor aleg Consiliile
de administrare responsabile de gestionarea şi apărarea intereselor. Consiliile
de administrare aleg un şef al direcţiei operative a întreprinderii, pentru
promovarea
strategiei alese de Consiliul de administrare.
Începînd cu 1 decembrie 2004, instituţiile medico-sanitare publice din
Republica Moldova au următoarele organe de administrare şi control:
Fondatorul (autoritatea administraţiei publice locale/centrale);
Consiliul administrativ;
Ministerul Sănătăţii;
Medicul-şef (directorul).
Instituirea Consiliilor de administrare este un exemplu elocvent de participare
a comunităţii la managementul instituţiilor medico-sanitare publice.
Acest organ nu vine să înlocuiască funcţiile medicului-şef, dar este destinat
consolidării capacităţilor de planificare, control şi organizare. Modelul funcţional
de administrare a organizaţiilor, care va fi dezvoltat pe viitor, este cea
mai oportună metodă de supervizare a instituţiilor medico-sanitare publice,
oferind posibilităţi mai bune pentru gestionarea adecvată a finanţelor, resurselor
umane şi materiale, precum şi a calităţii serviciilor medicale.

Salarizarea prestatorilor de servicii medicale în cadrul asigurărilor obligatorii de

asistenţă medicală. Datorită stabilităţii financiare obţinute şi perfecţionării actelor
normative cu privire la salarizare, administraţiile IMSP au obţinut pîrghiile
necesare pentru motivarea şi salarizarea lucrătorilor medicali în conformitate cu
volumul şi calitatea serviciilor prestate.
Remunerarea prestatorilor de servicii medicale, încadrate în sistemul asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală, se efectuează în baza următoarelor
1. acte normative:
1. Hotărîrea Guvernului RM nr. 1593 din 29.12.2003 Despre aprobarea
Regulamentului privind salarizarea angajaţilor din instituţiile medico-sanitare
publice, încadrate în sistemul AOAM, elaborată în temeiul Legii ocrotirii
sănătăţii nr. 411-XIII din 28.03.1995, Legii salarizării nr. 847-XV din
14.02.2002, Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală
nr. 1585-XIII din 27.02.1998, Hotărîrii Guvernului RM nr. 743 din 11.06.2002
Cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară.
2. Ordinul MS nr. 382 din 21.12.2004 Cu privire la aprobarea Regulamentului
cu privire la criteriile şi normele de evaluare a performanţelor
profesionale individuale de calitate şi cantitate a muncii medicului de familie
şi asistentei medicale a medicului de familie. Regulamentul nominalizat stabileşte
criteriile şi normele de evaluare a volumului (indicatori de cantitate) şi
calităţii (indicatori de calitate) muncii medicului de familie şi asistentei medicale
a medicului de familie, în temeiul cărora se efectuează stabilirea adaosurilor
medicului de familie şi asistentei lui medicale la salariul de funcţie.
3. Ordinul MS nr. 5 din 10.01.2005 Cu privire la stabilirea cuantumului
salariului minim pe ţară şi majorarea salariilor pentru unele categorii de
angajaţi din sectorul bugetar.
4. Ordinul comun al MS, CNAM şi Sindicatului SĂNĂTATEA Cu privire
la stabilirea cotelor maxime ale cheltuielilor pentru salarizarea angajaţilor
din instituţiile medico-sanitare publice, încadrate în sistemul AOAM.
Actele normative enumerate au drept scop satisfacerea necesităţilor vitale
ale salariaţilor şi oferă instituţiilor medicale drepturi depline de gestionare
financiară, motivare a lucrătorilor medicali în conformitate cu volumul şi calitatea
serviciilor prestate.
După cum arată rezultatele monitorizării procesului implementării AOAM,
salariile personalului medical au crescut semnificativ. În anul 2004, în toate
instituţiile medicale din republică salariile medii anuale ale medicilor s-au majorat
cu 45,0%, iar ale asistentelor medicale – cu 47%. Cele mai înalte sporuri la
salarizare le-au avut medicii din serviciile de urgenţă şi Centrele medicilor de
familie, unde salariile medii lunare au atins 1939 şi respectiv 1506 lei.

Contractarea instituţiilor medicale în cadrul asigurărilor obligatorii de asistenţă

medicală. Sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală prevede un
system de contractare a instituţiilor medico-sanitare. Procesul de contractare este
bazat pe relaţii pur economice; astfel se delimitează clar funcţia de finanţare
de funcţia de prestare a serviciilor medicale.
Prin apariţia relaţiilor contractuale între cumpărătorul serviciilor medicale
şi prestatorul acestor servicii, cumpărătorul obţine rolul de intermediar între
pacient şi medic, preluînd astfel funcţia de finanţare a necesarului de servicii
medicale prestate persoanelor asigurate, astfel reducîndu-se la minimum plăţile
directe dintre pacient şi instituţia medicală în limita programelor garantate.
Avantajele contractării prestatorilor de servicii medicale constau în următoarele:
• cumpărătorul nu este obligat să achiziţioneze toate serviciile medicale
care i se oferă pe piaţa serviciilor medicale;
• evitarea plăţilor directe dintre pacient şi instituţia medicală în limita
programelor garantate;
• susţinerea nivelului de motivaţie prin aprecierea materială a succesului
şi pedepsirea pentru insucces a instituţiilor medicale;
• controlul calităţii;
• flexibilitatea condiţiilor contractuale în funcţie de situaţia şi infrastructura
concretă.
Criteriile de contractare a prestatorilor de servicii medicale pentru anul
2005 au fost elaborate în conformitate cu Programul unic al asigurării obligatorii
de asistenţă medicală pentru anul 2005, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
RM nr. 1291 din 22 noiembrie 2004.
Prevederile Criteriilor de contractare sînt destinate reglementării procesului
de contractare a serviciilor medicale incluse în Programul unic şi au
drept scop asigurarea transparenţei acestui proces pentru toţi subiecţii asigurărilor
obligatorii. Criteriile de contractare sînt obligatorii pentru toţi subiecţii:
Ministerul Sănătăţii, Compania Naţională de Asigurări în Medicină,
prestatorii de servicii medicale şi fondatorii instituţiilor medicale.
Criteriile de contractare includ aspecte referitor la:
a) principiile de contractare a serviciilor medicale;
b) repartizarea pe tipuri de asistenţă medicală a mijloacelor fondurilor
de asigurări obligatorii de asistenţă medicală;
c) indicatorii de bază pentru argumentarea criteriilor de contractare;
d) criteriile de contractare a diferitor tipuri de asistenţă medicală şi a
medicamentelor compensate;
e) metodele de plată a prestatorilor de servicii medicale;
f) procedura negocierilor şi soluţionarea litigiilor.
Contractarea prestatorilor de servicii medicale se face pe baza următoarelor
principii:
a) realizarea echităţii sociale pentru populaţia ţării în procesul de repartiţie
a surselor fondului pentru achitarea serviciilor medicale curente;
garantarea accesibilităţii oricărei persoane asigurate la serviciile medicale
incluse în Programul unic;
c) utilizarea eficientă a resurselor financiare destinate achitării serviciilor
medicale curente;
d) creşterea treptată a calităţii serviciilor medicale şi satisfacerea pacienţilor.

Sistemul informaţional în cadrul asigurărilor obligatorii de asistenţă

Medicală. Implementarea sistemului informaţional a început practic concomitent
cu demararea pregătirilor pentru introducerea asigurărilor medicale obligatorii.
La baza stabilirii fluxului informaţional necesar au fost puse prevederile
actelor legislative şi normative în vigoare. Aceasta s-a materializat prin:
• elaborarea documentaţiei (formulare, tabele, rapoarte) care va circula
în cadrul sistemului informaţional;
• stabilirea modalităţii, periodicităţii şi responsabililor pentru prezentarea
informaţiei (instrucţiuni, regulamente interdepartamentale sau
la nivelul CNAM);
• elaborarea sau procurarea unor programe (software) şi implementarea
lor la nivel central şi la nivelul agenţiilor teritoriale;
• stabilirea mecanismului de colectare şi evidenţă a primelor de asigurare
(împreună cu Ministerul Finanţelor, prin sistemul trezorerial);
• evidenţa şi controlul colectării primelor de asigurare achitate de patroni
şi angajaţi (împreună cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat);
• stabilirea mecanismului şi circuitului informaţional în relaţiile CNAM
– instituţii medicale.
În mare parte fluxul informaţional menţionat a fost testat în perioada
aprilie –iunie 2003 în cadrul procesului de modelare a asigurărilor obligatorii
de asistenţă medicală, organizat împreună de CNAM şi Ministerul Sănătăţii
la nivelul CNAM, agenţiilor teritoriale, instituţiilor medicale (republicane,
municipale şi raionale).
Modelarea fluxului informaţional dintre subiecţii asigurărilor medicale
obligatorii, în primul rînd, a demonstrat viabilitatea şi eficienţa mecanismelor
elaborate şi, în al doilea rînd, a permis eliminarea lacunelor apărute. Aceasta
a facilitat demararea asigurărilor obligatorii de la 1 iulie 2003 în raionul Hînceşti
în baza unui mecanism al fluxului informaţional aprobat şi testat.
Prevederile actelor normative, formularele şi mecanismele elaborate de
CNAM şi Ministerul Sănătăţii au fost puse la baza formării, împreună cu
Departamentul Tehnologii Informaţionale (DTI), a Concepţiei sistemului
informaţionalnautomatizat Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, document
care a fost aprobat de cele trei instituţii. Totodată, Concepţia menţionată
stă la temelia elaborării de către DTI a sistemului informaţional automatizat
în baza Hotărîrii Guvernului nr. 507 din 25.04.2003. Acest lucru a permis
automatizarea treptată a mai multor operaţii voluminoase din sistemul
informational existent. Actualmente, odată cu implementarea asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală, sistemul informaţional permite:
1) evidenţa persoanelor asigurate în baza poliţelor de asigurare tipărite,
registrelor de evidenţă, listelor nominale prezentate de angajatori şi
autorităţile publice. Introducerea persoanelor asigurate în registrul
CNAM se face cu ajutorul unor programe interne elaborate;
2) evidenţa plătitorilor de prime de asigurare în formă de contribuţie
procentuală (patroni şi angajaţi) în comun cu Inspectoratul Fiscal,
cu folosirea bazelor de date existente, precum şi a noilor rapoarte şi
instrucţiuni elaborate;
3) evidenţa plătitorilor de prime în formă de sumă fixă în baza formularelor
şi registrelor ţinute la nivel de agenţie, fiind util şi ajutorul
autorităţilor publice locale;
4) evidenţa detaliată a tuturor transferurilor de prime de asigurare în
colaborare cu Trezoreria Centrală, care prezintă regulat informaţia în
formă scrisă şi electronică;
5) divizarea pe fonduri a mijloacelor financiare acumulate în colaborare
cu Trezoreria teritorială Chişinău şi Banca de Economii, cu prezentarea
regulată a extraselor în formă scrisă şi electronică. Toate extrasele
se prelucrează automat la nivelul CNAM, cu ajutorul programelor
elaborate cu forţe proprii, furnizînd datele şi rapoartele necesare;
6) evidenţa volumului şi a costului serviciilor medicale acordate persoanelor
asigurate în baza registrelor ţinute la instituţiile medicale,
dărilor de seamă şi facturilor prezentate periodic agenţiei teritoriale;
7) evidenţa contabilă şi a stocurilor depozitare la CNAM se face în baza
programelor procurate şi instalate (1C Contabilitate) şi a standardelor
contabile existente, precum şi cu folosirea aparatelor de casă cu
memorie fiscală, înregistrate de Inspectoratul Fiscal.
Pentru susţinerea sistemului informaţional, CNAM a procurat pentru toate
agenţiile un număr suficient de tehnică de calcul, imprimante, copiatoare şi
alt utilaj. Introducerea treptată a unui sistem automatizat va uşura substantial
activitatea în domeniul asigurărilor medicale obligatorii, precum şi lucrul
nemijlocit al angajaţilor. Aceasta se referă şi la poliţele de asigurare sub formă
de cartele SMART, care ar putea – într-un termen de 5-6 ani – să substituie
poliţele de asigurare existente.
Conform Ordinului MS nr. 82 din 23.03.2005 privind implementarea sistemului
informaţional automatizat Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală
în raionul-pilot Hînceşti, din 4.04.2005 s-a început realizarea proiectului
nominalizat.
Succesele în procesul de implementare a asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală se datorează, în mare parte, susţinerii din partea conducerii
ţării, finanţării ritmice de la Bugetul de stat, prevăzute de legislaţie, a categoriilor
de persoane neangajate, reglementarii procesului de deservire a populaţiei
asigurate şi insistenţei continue în promovarea asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală.
Totodată, realizările obţinute în sistemul de sănătate se datorează eforturilor
depuse de colectivele de muncă din toate instituţiile medico-sanitare publice
şi sprijinului acordat de autorităţile publice centrale şi locale. Susţinerea
permanentă a măsurilor de consolidare a sistemului de sănătate contribuie la
ameliorarea calităţii vieţii populaţiei Republicii Moldova.