Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, ele protejeaza practic toata populatia tarii si anume

atât salariatii, cât si pensionarii, somerii, dar si persoanele care nu sunt salariate, dar au obligatia sa
îsi asigure sanatatea potrivit prevederilor legii nr. 145/1997. Datorita faptului ca asigurarile sociale
de sanatate functioneaza în regim obligatoriu, consecinta imediata este aceea ca plata contributiei
de asigurari sociale de sanatate este obligatorie, atât pentru persoanele fizice, cât si pentru cele
juridice, în cuantumurile si la termenele prevazute.În afara asigurarilor sociale de sanatate care
functioneaza în regim obligatoriu, pot functiona si alte forme de asigurari de sanatate care acopera
riscuri individuale, în diferite situatii speciale. De asemenea, se pot organiza si societati private de
asigurari de sanatate. Aceste asigurari nu sunt obligatorii. Este de mentionat ca reforma sistemului
sanitar din tara noastra cuprinde majoritatea componentelor acestuia, iar asigurarile sociale de
sanatate obligatorii, adecvate economiei de piata si practicilor din Uniunea Europeana, joaca un rol
deosebit.

Principiile asigurarilor sociale de sanatate

Acestea sunt idei de maxima generalitate, care exprima ceea ce este esential si hotarâtor în sistemul
asigurarilor sociale de sanatate. Caracteristica asigurarilor sociale de sanatate este ca principiile
acestora sunt formulate direct în articolele din legea nr. 145/1997.

Astfel, potrivit articolului 1 alin. 2, asigurarile sociale de sanatate functioneaza pe principiul

solidaritatii si subsidiaritatii în colectarea si utilizarea fondurilor.

Potrivit principiului solidaritatii sociale, toti cetatenii, indiferent de veniturile de care dispun au
dreptul la o protectie adecvata. Prestatiile susceptibile de a fi acordate populatiei sunt definite prin
lege si este de la sine înteles, ca vor trebui gasite fondurile necesare pentru a le asigura finantarea si
de a raspunde conditiilor impuse de executarea prestatiilor.

Principiul solidaritatii în baza caruia functioneaza asigurarile sociale de sanatate din tara noastra îsi
are sorgintea în sistemul larg raspândit în lume si anume în asigurarile sociale prin transferuri în flux,
numite si redistributive. Acestea s-au organizat prin analogie cu sistemul general de impozite:
platesti pe masura ce câstigi (pay as you earn -PAYE). Asigurarile redistributive se bazeaza pe
solidaritatea între generatii, dar si între persoanele din cadrul aceleiasi generatii. În mod concret,
generatia activa sustine prin contributii prestatiile beneficiarilor actuali, urmând ca si ea, la rândul ei,
sa fie sustinuta de generatia activa viitoare (ce îi succede). Aceasta modalitate de organizare a
asigurarilor sociale prezinta avantajul ca este deosebit de flexibila, se adapteaza usor la nevoile care
apar. Principalul dezavantaj al acestui sistem apare în cazul dezechilibrelor dintre generatii, când un
numar mai restrâns de activi trebuie sa sustina un numar sporit de populatie inactiva. De asemenea,
articolul l alin. 2 din legea nr. 145/1997 consacra un alt principiu si anume principiul alegerii libere de
catre asigurati a medicului, a unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate. În conformitate cu
prevederile art. 15 din lege, asiguratii au dreptul sa-si aleaga medicul de familie care sa le acorde
serviciile medicale primare. Prin consacrarea acestui principiu, se doreste sa se realizeze îmbunatatiri
concrete în calitatea îngrijirilor medicale, activitate ce consta în libera alegere a practicianului sau a
stabilimentului.
Pentru cazurile urgente care necesita asistenta medicala de urgenta se acorda îngrijiri în dispensare,
policlinici sau spitale la prezentarea la camera de garda ca si pâna la aparitia legii nr. 145/1997.
Asistenta medicala de urgenta nu este conditionata de calitatea de asigurat. Un alt principiu al
asigurarilor sociale de sanatate, este reglementat de articolul 3 alin. l din legea nr. 145/1997, care
consta în faptul ca asiguratii si membrii lor de familie au dreptul la servicii medicale în mod
nediscriminatoriu. Potrivit acestui principiu asiguratii si membrii lor de familie au dreptul la servicii
medicale, fara a se tine cont de criterii politice, etnice, confesionale, de vârsta, sex si de stare
materiala.

Modele de sisteme de îngrijire de sanatate

Organizarea asigurarilor sociale de sanatate se realizeaza potrivit articolului 62 din legea nr.
145/1997, de catre casele de asigurari de sanatate, care sunt institutii publice autonome, nelucrative
si care desfasoara activitati în domeniul asigurarii sanatatii. În afara acestor institutii, importante
atributii revin si altor organe. Statul defineste politica generala în materie de asigurari de sanatate,
legifereaza si exercita o supraveghere deansamblu. În acest cadru casele de asigurari de sanatate au
o mare autonomie.

În Europa opereaza trei modele de sisteme de îngrijire de sanatate si anume:

• modelul serviciului national de sanatate - tip Beveridge;

• modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate - tip Bismark;

• modelul sistemului centralizat de stat - tip Semasko.

La acestea ar mai putea fi adaugat modelul care functioneaza în S.U.A. si care este în mod practic
bazat pe asigurari private. Fiecare dintre aceste sisteme are avantajele si dezavantajele sale. Ne
referim la sistemul tip Bismark care opereaza în Austria, Belgia, Franta, Olanda si Germania, sistem
ce a constituit sursa de inspiratie în elaborarea sistemului actual de asigurari sociale din tara noastra.
Astfel, în tarile respective sistemul de asigurari sociale de sanatate este finantat prin contributia în
general obligatorie a salariatilor si patronilor, în functie de venit sau/si prin taxe generale. Acoperirea
este larga, dar acolo unde nu este obligatorie ramân categorii de populatie fara acces la prestatiile
oferite de sistem. Sumele rezultate din constituirea fondurilor pentru finantarea asigurarilor de
sanatate sunt dirijate spre organisme sau agenti care asigura gestiunea lor si care contracteaza cu
spitalele si medicii de familie ori medicii de medicina generala serviciile ce urmeaza a fi oferite
asiguratilor. Contractele cu pacientii au la baza taxa pe servicii prestatie, iar cu spitalele se bazeaza
pe bugete adesea globale.În cadrul acestui sistem, performantele medicale sunt relativ înalte, dar
cheltuielile pe care le implica sunt cele mai mari din Europa, pentru ca si costurile administrarii sale
sunt mari. Schimbarile în sistemul de sanatate au capatat o amploare fara precedent la sfârsitul
anilor '80 si începutul deceniului actual, extinderea lor cuprinzând numeroase tari din Europa si
America. Schimbarile urmaresc eliminarea sau reducerea disfunctiilor aparute atât în tarile
democratice cu o economie de piata stabila, cât si în tarile care au avut o economie bazata pe
monopolul de stat al factorilor de productie, cu un sistem de planificare centralizat, rigid si de
comanda.
Nemultumirile care au generat procesul de reformare a sistemelor îngrijirilor de sanatate (SIS) au
fost prezente atât în masa contribuabililor si a utilizatorilor, a medicilor si institutiilor sanitare (a
furnizorilor de îngrijiri), cât si a autoritatilor politice si administrative. Insatisfactiile vizau cresterea
cheltuielilor pentru sanatate într-un ritm greu de suportat, fara ameliorarea substantiala a starii de
sanatate, insuficienta acoperire a populatiei cu servicii, absenta unor mecanisme eficiente de
asigurare a calitatii, volumul exagerat de munca zilnica, insuficienta elementelor de stimulare,
ineficienta manageriala etc.

Conditiile pe care ar trebui sa le îndeplineasca un SIS corespunzator ar fi, dupa Maxwell si alti
specialisti, urmatoarele:

a) acoperire generala,

b) accesibilitate prompta,

c) pertinenta fata de nevoi

d) echitate,

e) posibilitati de alegere,

f) eficacitate,

g) eficienta înalta,

h) acceptabilitate sociala larga,

i) responsabilitatea statului fata de sanatatea publica.

De fapt, nici un SIS nu a putut raspunde integral acestor criterii, iar daca s-ar fi putut imagina un SIS
perfect el ar fi fost oricum efemer, fiind supus dupa un interval de timp modificarilor cerute de
nevoile în schimbare ale societatii, practicii medicale si rezervelor disponibile (îmbatrânirea
populatiei, introducerea de tehnologii noi, cresterea economica si prioritatile de dezvoltare).

Potrivit legii nr. 145/1997, începând cu l ianuarie 1998 sistemul asigurarilor sociale de sanatate din
tara noastra va avea urmatoarele elemente componente: angajatorii si asiguratii, furnizorii de
servicii medicale, de aparatura si de medicamente; contributiile la asigurarile sociale de sanatate,
casele de asigurari de sanatate. Relatiile dintre acestea sunt de natura contractuala.

Obiectivele reformelor în sistemul îngrijirilor

de sanatate din Europa

• echilibrarea alocarii resurselor financiare (teritorial si între categorii de servicii) si

controlul costurilor;

• reducerea inechitatilor în oferta si accesul la servicii;

• îmbunatatirea gradului de satisfactie a furnizorilor si utilizatorilor de îngrijiri;

• ameliorarea eficacitatii si impactului sistemului de îngrijiri de sanatate asupra starii

de sanatate;

• reducerea utilizarii inadecvate a tehnologiilor moderne;

• corectarea stimularii inadecvate a consumului medical;

• introducerea competitiei controlate (între furnizori publici si privati, organizatiile

de asigurari etc.);

• separarea furnizorilor de servicii (medici, spitale) de cumparatorii de servicii;

• plata medicilor si a institutiilor pe baza unor criterii de performanta;

• introducerea metodelor manageriale moderne în conducerea serviciilor de sanatate;

• descentralizarea sistemului îngrijirilor de sanatate prin deconcentrare si delegarea

autoritatii.

Prioritati în reformarea sistemelor îngrijirilor de sanatate în tarile Europei

Centrale si de Rasarit

1. descentralizarea sistemului de îngrijiri de sanatate;

2. modificarea metodelor de planificare si gestionare;

3. mentinerea unei largi accesibilitati;

4. dezvoltarea serviciilor de sanatate comunitare;

5. dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe factori de risc prevalenti;

6. îmbunatatirea sistemului de formare a personalului de sanatate.

Ministerul Sanatatii si Familiei

Ministerul Sanatatii si Familiei, în temeiul articolului 34 din legea nr. 145/1997,

proiecteaza, implementeaza si coordoneaza programe de sanatate publica, în scopul realizarii unor

obiective de sanatate, cu participarea tuturor institutiilor cu raspundere în domeniul realizarii
politicii sanitare a statului.

Obiectivele se stabilesc în colaborare cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, cu Colegiul

Medicilor din România, cu reprezentantii spitalelor si clinicilor universitare, ai unitatilor de cercetare,
ai organizatiilor neguvernamentale, ai sindicatelor, precum si cu reprezentanti ai populatiei.

În acelasi timp, este cazul sa amintim ca, în tara noastra, de sanatatea publica raspunde

Ministerul Sanatatii, potrivit articolul l alin. 4 din legea nr. 100/1998 privind asistenta de
sanatate publica. Sanatatea publica este asigurata prin unitati publice specializate sau unitati private,
în strânsa colaborare cu casele de asigurari de sanatate si Colegiul Medicilor. În esenta, potrivit
actului normativ citat, asistenta de sanatate publica are în vedere promovarea unor masuri care sa
asigure prevenirea, profilaxia si controlul unor boli cu impact de masa, precum si masuri necesare
asigurarii unui mediu fizic sanatos.

Colegiul Medicilor din România

Colegiul Medicilor din România are, în domeniul asigurarilor sociale de sanatate, urmatoarele
obligatii:

a) asigurarea elaborarii si furnizarii serviciilor medicale de baza prevazute în prezenta lege;

b) garantarea, fata de casele de asigurari de sanatate, ca serviciile medicale respecta parametrii de

calitate si de stabilitate conform prezentei legi;

c) urmarirea realizarii eficiente a asistentei medicale de urgenta;

d) asigurarea necesarului de asistenta medicala din punct de vedere cantitativ si calitativ în plan
teritorial;

e) participarea la elaborarea planurilor de construire de spitale si de dotare cu echipament de mare

performanta medicala (articolul 35).

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate

În conformitate cu prevederile art. l din Statutul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, Casa
Nationala de Asigurari de Sanatate este institutie publica autonoma de interes national, cu
personalitate juridica, fara scop lucrativ, având ca principal obiect de activitate asigurarea
functionarii unitare si coordonate a sistemului de asigurari sociale de sanatate din România.

La l ianuarie 1999, în baza Legii asigurarilor de sanatate si a celorlalte acte normative corelate, a luat
fiinta Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, moment ce a coincis cu declansarea celei mai ample
reforme din România de dupa 1989. Cele mai importante principii ale noului sistem sunt
solidaritatea, descentralizarea, libertatea alegerii medicului si concurenta profesionala a cadrelor
medicale, elemente inexistente în sistemul anterior. Principalele functii ale Casei Nationale de
Asigurari de Sanatate sunt colectarea si administrarea fondurilor, precum si cumpararea serviciilor
medicale necesare asiguratilor în noul cadru. Furnizarea serviciilor medicale se face în functie de
cerere si oferta, fapt ce conduce la eliminarea risipei si la rationalizarea cheltuielilor. Relatiile dintre
medici si casele de asigurari se desfasoara în baza unui Contract-cadru în care sunt specificate
criteriile cantitative si calitative de evaluare a activitatii medicale, în functie de care se realizeaza
plata medicilor pentru serviciile furnizate. Pâna la l ianuarie 2000 aproape întreg personalul medical
a încheiat contracte cu casele de asigurari de sanatate, existând, în momentul de fata, peste 18.000
de unitati medicale integrate în sistemul asigurarilor de sanatate. La nivel local, medierea medic-
pacient se realizeaza prin intermediul caselor judetene de asigurari de sanatate. Pentru zonele cu o
populatie mai numeroasa, acestea dispun de oficii teritoriale, menite sa preia o parte din functiile
administrative. În raport cu aceste structuri locale, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate are rolul
de a urmari respectarea cadrului legal si aplicarea lui într-un mod unitar la nivelul întregii tari.
Totusi, în baza principiului descentralizarii, mentionat mai sus, casele judetene de asigurari de
sanatate se bucura de autonomie în rezolvarea si controlul aspectelor specifice ce se regasesc la
nivel local. În acest sens au loc întâlniri frecvente între membrii CNAS si reprezentantii locali, pentru
integrarea acestor aspecte locale într-un cadru general si unitar. Pentru aplicarea reformei se va
realiza un sistem informatic national, menit sa asigure obtinerea unul flux rapid în colectarea,
centralizarea si prelucrarea datelor din sistemul asigurarilor de sanatate. Casa Nationala de Asigurari
de Sanatate a fost înfiintata la data de l ianuarie 1999, în baza Legii asigurarilor sociale de sanatate
nr. 145/1997.

• Prima etapa a activitatii CNAS a constat în înfiintarea retelei administrativinstitutionale la nivel

national. Aceasta retea este formata din casele judetene de asigurari de sanatate si din oficiile
teritoriale. Astfel, la nivelul fiecarui judet exista o casa judeteana de asigurari de sanatate, iar pentru
localitati cu un numar mai mare de 200000 de locuitori, sarcinile administrative revin oficiilor
teritoriale de asigurari de sanatate. Aceste structuri locale se bucura de o larga autonomie,
respectându-se principiul descentralizarii.

• În câteva luni de la înfiintare, CNAS a introdus un sistem cu totul nou de retribuire a personalului
medical din România. Salariul fix, stabilit în functie de vechimea în munca, a fost înlocuit cu venitul
acordat în functie de competenta si profesionalismul fiecarui medic. Calculul acestor venituri se face
în baza volumului de munca si a calitatii serviciilor medicale acordate. În consecinta, veniturile
medicilor de familie si a specialistilor din ambulatoriu au crescut în mod substantial de la 1-2
milioane lei, pâna la 5 sau chiar 10 milioane. În cazul spitalelor plata se face prin buget global,
acordându-se directorului de spital libertatea de a repartiza cheltuielile în functie de necesitatile
specifice.

• În colaborare cu Ministerul Sanatatii, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate a contribuit la

gasirea unor solutii practice în acordarea spatiilor pentru cabinetele medicale, prin intermediul
contractelor de comodat. Drept urmare, în prezent, medicii dispun de spatii adecvate activitatii
medicale, închiriate cu titlu gratuit.

• Toate aceste facilitati au condus la o larga acceptare a noului sistem. Pâna la l ianuarie 2000,
aproape întreg personalul medical a încheiat contracte cu casele de asigurari de sanatate, existând,
în momentul de fata, peste 18000 de unitati medicale integrate în sistemul asigurarilor de sanatate.

• Colectarea fondurilor din partea asiguratilor si a angajatorilor a cunoscut o îmbunatatire cu mult

peste asteptari. Daca tinem cont de situatia dramatica a economiei românesti din ultimul an, aceasta
este cea mai importanta realizarea a CNAS, colectându-se cu mult peste sumele estimate, respectiv
21000 miliarde lei, fata de 12000 miliarde, cât se anticipase înainte de introducerea sistemului.

• O alta realizare, de o importanta esentiala, este carnetul de asigurat. Fiecare persoana asigurata va
primi un asemenea carnet. Pâna în prezent, CNAS a asigurat realizarea carnetelor si a elaborat
normele de distribuire a acestora. Lunar, angajatorii vor primi din partea caselor de asigurari dovada
achitarii contributiei, ce consta într-un timbru securizat ce se aplica pe spatele carnetului de asigurat.
La rândul lor, angajatorii vor distribui timbrele catre proprii salariati, care vor putea astfel sa
beneficieze de asistenta medicala.
• CNAS este orientata spre metodele moderne utilizate în tarile dezvoltate. De aceea, CNAS a initiat
realizarea sistemului informatic unic, integrat, al asigurarilor de sanatate. Acesta este cel mai mare
proiect din România în domeniul informatizarii. Pentru punerea în practica a acestui sistem, CNAS va
aloca 119 milioane euro, adica pretul ofertei companiei care a câstigat licitatia organizata pentru
acest lucru, respectiv COMPAQ COMPUTERS BDG. În caietul de sarcini al licitatiei a fost prevazut ca
sistemul informatic sa corespunda normelor de colectare si rambursare existente în România. De
asemenea, sistemul va trebui sa asigure un flux rapid si securizat în colectarea, centralizarea si
prelucrarea datelor din sistemul asigurarilor de sanatate.

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate stabileste si conduce politica si strategia generala în cadrul
sistemului de asigurari sociale de sanatate din România prin sistemul caselor de asigurari de
sanatate. Sistemul de asigurari sociale de sanatate este obligatoriu si functioneaza descentralizat,
autonom, pe baza principiului solidaritatii si al subsidiaritatii în colectarea si utilizarea fondurilor în
conformitate cu normele stabilite de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Casa Nationala de
Asigurari de Sanatate elaboreaza norme privind modul de încasare a contributiilor la Fondul de
asigurari sociale de sanatate.În cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate
Fondului de asigurari sociale de sanatate, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin casele de
asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si Casa Asigurarilor de
Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casa de
Asigurari de Sanatate a Transporturilor procedeaza la aplicarea masurilor de executare silita pentru
încasarea sumelor cuvenite. Servicii medicale în cadrul asigurarilor medicale de sanatate Asiguratii
au dreptul, potrivit articolului 11 din legea nr. 145/1997, la servicii medicale, medicamente,
materiale sanitare, precum si la dispozitive medicale. Potrivit articolului 3 din Hotarârea Guvernului
nr. 165/2001, serviciile medicale, serviciile farmaceutice si dispozitivele medicale destinate corectarii
si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor deficiente fizice se acorda în
baza contractelor încheiate între furnizorii de servicii medicale, servicii farmaceutice si dispozitive
medicale destinate corectarii si recuperarii deficientelor organice sau functionale ori corectarii unor
deficiente fizice si casa de asigurari de sanatate judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, Casa
Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si
Casa Asigurarilor de Sanatate a Transporturilor, denumite în continuare case de asigurari de
sanatate. Asiguratii au dreptul la îngrijire medicala, în caz de boala sau de accident, din prima zi de
îmbolnavire sau de la data accidentului si pâna la vindecare, în conditiile stabilite de Legea nr.
145/1997.Îngrijirea medicala acordata asiguratilor se realizeaza prin servicii medicale, dupa cum
urmeaza:

1. Servicii medicale suportate de Casa de asigurari de sanatate .În aceasta categorie, potrivit
prevederilor articolului 12 alin. 2 din Legea nr. 145/1997, intra urmatoarele servicii medicale:

a) servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii, inclusiv pentru depistarea

precoce a bolilor;

b) servicii medicale ambulatorii;

c) servicii medicale spitalicesti;

d) servicii de asistenta stomatologica;

e) servicii medicale de urgenta;

f) servicii medicale complementare pentru reabilitare;

g) asistenta medicala pre-, intra-, si postnatala;

h) îngrijiri medicale la domiciliu;

i) medicamente, materiale sanitare, proteze, orteze.

Accesibilitatea la servicii medicale se considera optima daca:

• este asigurat accesul fiecarei persoane la serviciile medicale;

• exista o libertate mare de a alege între diferiti ofertanti de servicii medicale de îngrijire si chiar a
diferitilor platitori, care sa fie pe masura optiunilor si posibilitatilor populatiei;

• exista informarea continua asupra tuturor ofertantilor de servicii medicale;

• exista participarea adecvata a grupelor respective la organizarea sistemului de sanatate.

2. Servicii medicale nesuportate de Casa de asigurari de sanatate

În conformitate cu prevederile articolului 14 din Legea nr. 145/1997, în serviciile medicale suportate
de casa de asigurari de sanatate nu se includ:

a) servicii de sanatate acordate în caz de risc profesional: boli profesionale si accidente de munca;

b) unele servicii medicale de înalta performanta;

c) unele servicii de asistenta stomatologica;

d) asistenta medicala curativa la locul de munca;

e) servicii hoteliere cu grad înalt de confort.

Bibliografie

1. ENACHESCU, D. Sanatate publica si management sanitar, note de curs,

MARCU, M. Bucuresti, Editura All, 1994

2. MANOLE, GH. Asigurarile sociale de sanatate, Bucuresti, Editura Tehnica,

GALATESCU E. 1998

3. TUFAN, C-TIN. Asigurarile sociale de sanatate, Bucuresti, Editura Lumina

STEFAN, V. Lex, 2001

4. VLADESCU, C. Managementul serviciilor de sanatate, Bucuresti, Editura

(COORD.) Expert, 2000

5. DRAGOMIR, I. Formarea si utilizarea fortei de munca în domeniul sanitar,

teza de doctorat, Bucuresti, Editura ASE, 2002

6. GHEORGHE, AL. Impactul progresului tehnic asupra eficientizarii activitatii

sanitare, teza de doctorat, Bucuresti, Editura ASE, 1998

7. TESLIUC, C. M. Economia serviciilor de sanatate si alternative de finantare,

teza de doctorat, Bucuresti, Editura ASE, 1998

8. * * * Anuarul statistic al României – 2001

9. * * * www.gov.ro
 Sistemul ingrijirilor sociale de sanatate

Dudea Mihai-Iulian
gr.4 MG III