Traumatismele

aparatului locomotor
Şef Lucrări Dr. Neamţu Carmen
Traumatismele aparatului locomotor

Există multiple leziuni traumatice la acest nivel:

-fracturi
-luxaţii
-entorse
FRACTURILE

Definiţie: întreruperea totală sau parţiala a continuitaţii unui os.

Clasificare:
-simple – închise, dacă tegumentele sunt intacte,
-deschise – dacă local comunica cu exteriorul.

Tipuri de traiecte de fractura:

-transversa
-spiroida
-oblica
-longitudinala
-cominutiva
Etiologie:
- factori determinanţi, sunt reprezentati de o forţă
traumatica,mai mare decât rezistenţa osoasa
-factori predispozanţi sunt:
-os sanatos
-os patologic
-metastaze tumorale
-osteoporoza
-osteomielita
Semnele clinice sunt:

• semne de probabilitate:
-durere -vie, persistentă,
-creşte la tentativa de mobilizare sau la palpare
-impotenţă funcţională -parţială in fracturi fără deplasare,
-completă in fracturi cu deplasare.
-deformarea regiunii determinată de:
-deplasarea fragmentelor,
- prezenţa hematoamelor,
- prezenţa edemului ,
- dacă există fragmente încălecate, apare scurtarea
segmentului de membru.
• semne de certitudine (un singur semn de certitudine,
stabileste diagnostic cert de fractură):

- mobilitate anormală în focarul de fractură;

- crepitaţie osoasă prezenta în focarul de fractură;

- netransmiterea mişcărilor spre celelalte segmente ale

membrului (flexia, rotaţia, adducţia);

- întreruperea continuităţii anatomice (de obicei la oasele

superficiale: tibie, cubitus, rotulă, falangă), dar dispare
odată cu constituirea edemului sau a hematomului .
Diagnosticul de certitudine

Examenul radiologic ( in incidenta faţă şi profil):

pune in evidenta linia de fractură
Tratamentul fracturilor:
1.- resuscitarea şi imobilizare provizorie a fracturii – in
fractura oaselor lungi ce determină o pierdere considerabilă
de sânge care trebuie înlocuit, analgezice, atelă provizorie
ce produce o ameliorare a starii generale;

2.- explorarea radiologică;

3.- sutura plăgii , dacă ea există;

4.- reducerea:- de urgenţă, când capetele osoase pun sub

tensiune tegumentele supraiacente sau când comprimă
structurile vasculo-nervoase învecinate;
- temporizată, până se termină măsurile de
resuscitare, dar nu mai mult;
Tratamentul fracturilor:
5.- imobilizare: - pentru a menţine capetele osoase
fracturate în contact până la vindecare ( aparat gipsat sau
atele );
- atenţie-la pericolul comprimării ţesuturilor
moi, pe măsura evoluţiei edemului din focarul de fractură;
- control la 24h.
- o altă formă de imobilizare este tracţiunea:
- directă
- tijă prin os.
6.- reducerea sângerândă în general asociată cu osteosinteza
(capetele osoase sunt fixate cu ajutorul unor dispozitive
plasate în corticală-cui intramedular, şuruburi sau sârme-,
sau în afara corticolei-montajul lamă-placă).
7.- recuperarea
ENTORSELE
Definiţie: sunt leziuni traumatice închise ale
articulaţiilor, ce produc modificarea temporară a
raporturilor anatomice normale ale suprafetelor
articulare care revin însă la situaţia normală spontan
şi imediat.
Etiologie:
- apar frecvent la nivelul articulaţiilor: tibiotarsiene,
genunchiului, radiocarpiene, interfalangiene.
- determinate de mişcarea bruscă „un pas greşit”,
- factorii predispozanţi sunt: oboseala, obezitatea,
hipotonia musculară, poliomielita, leziunile
nervoase,
Semne generale
- durere vie – spontană sau la palpare în zona
articulaţiei respective într-un punct fix: corespunzător
ligamentului lezat sau inserţiei sale oaoase, care
creşte în intensitate la mobilizare pasivă sau activă,
- durerea scade în intensitate în orele următoare

- impotenţă funcţională cu sau fără poziţie antalgică

(de obicei în semiflexie)

- articulaţia este tumefiată

- echimoze sunt prezente.

Paraclinic

- Radiografia (fata si profil) de obicei este fara

modificari, eventual poate arata mici smulgeri
osoase.
Tratament
- suprimarea durerii (antialgice generale sau infiltraţii locale)

- imobilizarea precoce şi corectă – bandaj elastic în 8 (pentru

gleznă) sau imobilizare în gelatină zincată sau atelă gipsată
10-14 zile sau chiar 14-21 zile,

- în caz de hidartroză sau hemartroză, se indică înaintea

imobilizării efectuarea unei puncţii evacuatorii cu ac gros,

- tartamentul consta in fizioterapie şi recuperare funcţională:

masaj muscular şi contracţii musculare active

Atenţie: în entorse grave, de obicei de genunchi, se

recomandă tratament chirurgical, care constă în refacerea
aparatului capsulo-ligamentar, ligamentopexie, iar
postoperator imobilizare în aparat gipsat 4 săptămâni.
LUXATIILE
Definiţie: leziuni traumatice ale articulaţiilor caracterizate prin
pierderea permanentă a raporturilor antomice normale, dintre
suprafeţele articulare, frecvent cu ruptura elementelor
capsulo-ligamentare, asociate obligatoriu cu o entorsă gravă.
Clasificare:
- etiologică: - congenitale,
- dobândite:
- traumatice-de obicei pe articulaţii sănătoase,
- patologice-în osteite, artoze, tumori,
- contact cu suprafeţele articulare:
-complete-suprafeţele nu sunt în contact,
- incomplete-suprafeţele sunt în contact parţial,
- comunicarea elementelor articulaţiei cu exteriorul :
- închise
- deschise: grave cu potenţial de infectare
- cointeresare osoasă: - luxaţii pure
- luxaţie – fractură

- timpul scurs de la producere: -recente 2-4 săptămâni

-vechi mai mult de 4
săptămâni, cu reacţii fibroase intra şi periarticulare

- timpul pierderii raportului antomic : permanente,

intermitente, recidivante, habituale,
- după articulaţia interesata(în ordinea frecvenţei):
-scapula humerală(cea mai frecventa)
-cot
-acromio-claviculara
-metacarpo-falangiană
-genunchi
-coloana vertebrala
-şold
Etiologie

- determinate de o forţă traumatică intensă,

ce acţionează asupra articulaţiei sau la
distanţă de aceasta ( în luxaţii congenitale-
factorul determinant este reprezentat de
un traumatism minim);

- factori predispozanţi : aplazii sau hipoplazii

osoase sau fibrocartilaginoase
Semne clinice

- durere vie ce creşte în intensitate la tentative de

mobilizare;
- impotenţă funcţională;
- parestezii, anestezii, semne de ischemie –dacă
sunt interesate elemente nervoase sau vasculare;
- la inspecţie: poziţie vicioasă a membrului
respectiv, cu deformarea regiunii;
- după câteva zile apare o echimoză periarticulară.
Paraclinic

- Radiografia evidentiaza o creştere a

spaţiului dintre segmentele articulare
(disjuncţie sau diastază articulară)

Tratament:
- - calmarea durerilor;
- - imobilizare ;
- - eventual reducere ;
- - tratament de recuperare funcţională.
 Reducerea luxatiei de mandibula:
• pacientul stă în poziţie şezândă;
• medicul în ortostatism ;
• ambele police se pozitioneaza în cavitatea bucală a bolnavului
pe arcadele dentare inferioare;
• celelalte degete cuprind bilateral faţa externă şi marginea
inferioară a mandibulei ;
• se apasă cu vârful policelui pe ultimii molari, se ridică
mentonul, realizându-se o basculare în jos a condililor
mandibulari;
• apoi se împinge mandibula posterior şi se poate percepe un
cracment de reducere a luxaţiei;
• nu se imobilizează, se recomandă evitarea căscatului excesiv ;
• dacă nu se reuşeşte reducerea ortopedică (datorita
interpunerii de fragmente osoase sau părţi moi, in asocierea
cu o fractură), se recurge la tratamentul chirurgical .
Va multumesc pentru atentie!