 Clasificarea traumatismelot toracice

 Traumatismele toracice reprezintă leziuni la nivelul

cutiei toracice şi a viscerelor din interiorul acesteia,
cauzate de un agent traumatic.Pentru o conduită
corectă în leziunile toracice traumatice este necesar să
fie cunoscute variantele posibile de leziuni anatomice,
mecanismele patogenice şi tulburările fiziopatologice.
De aceea în traumatismele toracice sunt trei clasificări:
 I. Clasificarea anatomică:
a) Traumatismele toracice parietale, pot fi:
- cu leziuni osoase (fracturi costale, claviculare);
- fără leziuni osoase (echimoze, escoriaţii, hematoame).
b) Traumatismul diafragmatic, poate fi:
- cu perforarea diafragmei;
- fără perforarea diafragmei.
 c) Traumatismul cu leziuni endotoracice:
- cu leziuni de pleură, pulmonare, traheobronşice,
cardiace sau pericardiace;
- cu leziuni ale vaselor mari (aortă, vena cavă);
- cu leziuni ale nervilor intercostali şi intratoracici.
 II. Clasificarea etio-patogenică, este cea mai folosită.
Ea se face în funcţie de integritatea tegumentului
astfel:
a) Traumatisme toracice închise (contuzii);
b) Traumatisme toracice deschise (plăgi), care pot fi
provocate prin armă albă sau de foc, având ca rezultat
plaga toracică, care poate fi:
- nepenetrantă, când nu interesează pleura şi nu pătrunde
în cavitatea pleurală;
- penetrantă, când interesează pleura iar agentul
vulnerant pătrunde în cavitatea pleurală şi care pot fi:
 Fără leziuni viscerale (cord, pericard, vase mari);
 Cu leziuni viscerale.

III. Clasificarea fiziopatologică împarte

traumatismele toracice în:
- Traumatisme fără modificări fiziopatologice
(circulatorii sau ventilatorii);
- Traumatisme cu tulburări fiziopatologice
(insuficienţă cardio-circulatorie, insuficienţă
respiratorie).
 Tratamentul traumatismelor toracice este în funcţie de
tipul leziunii, astfel:
 a)- Faza primară de acţiune (primul ajutor), constă din:
controlul hemoragiei; imobilizarea fracturii cu volete
costale; controlul respiraţiei şi a frecvenţei cardiace,
scoaterea accidentatului din focar cu măsuri de protecţie a
coloanei vertebrale; oxigenoterapie; transport rapid la
spital.
Accidentatul va fi menţinut şi apoi transportat pe o
suprafaţă rigidă, iar mobilizarea se va face cu maximă
precauţie pentru a se evita lezarea vertebro-medulară.
 În camera de gardă (UPU) se controlează libertatea căii
respiratorii şi se evaluiază mişcările respiratorii şi circulaţia
sângelui: se va instala un cateter venos central pentru a
măsura presiunea venoasă centrală (PVC), se instituie
tratamentul de reechilibrare hidroelectrolitică şi se
determină grupa şi Rh-ul sangvin.
 b) Faza secundară de acţiune (intraspitalicesc) se
realizează:
 Anamneza pacientului referitoare la modalitatea

de producere a traumatismului şi care a fost

agentul vulnerabil; se efectuiază EKG-ul,
radiografia toracică şi ecografia, aceste examene
urmărind evaluarea fracturilor costale, leziunilor
pulmonare şi cardiace.
Sindroame ce pot să apară în traumatismele
toracice
1) Obstrucţia căilor respiratorii.
Din punct de vedere clinic, pacientul este în apnee,
cu sete intensă de aer şi este tahipneic.
 Ca mijloc de prim ajutor:
- se eliberează căile respiratorii superioare (cu un
deget înfăşurat cu o compresă se curăţă cavitatea
bucală şi orofaringiană;
- dacă nu respiră bine, se face intubaţia oro-traheală;
-dacă nu este posibilă intubaţia oro-traheală se aplică
cricotiroidotomia, care este o manevră de
dezobstrucţie a căilor aeriene sau traheostomia.
 2) Pneumotoraxul hipertensiv, apare printr-o
acumulare de aer în cavitatea pleurală. Presiunea
creată în spaţiul pleural va conduce la colabarea
pulmonului, dislocarea structurilor mediastale (în
special a venelor cave), scăderea întoarcerii venoase şi
a debitului cardiac.
Din punct de vedere clinic, pacientul este dispneic,
apare hipersonoritate în partea cu pneumotorax,
absenţa murmurului vesicular, hipotensiune, jugulare
turgescente.
Tratamentul constă în:
 - introducerea unui trocar în pleură pentru
decomprimare;
 - introducerea unui tub de drenaj pleural care la
celălalt capăt va fi pus într-un flacon cu apă, până nu
mai iese aer pe tub;
 - sutura orificiului prin care a fost introdus tubul.
 3) Voletul toracic costal este rezultatul fracturii a
mai mult de două coaste în cel puţin două locuri
diferite.
 Clinic apar tulburări ventilatorii de umplere
pulmonară, care au ca hipoventilaţia alveolară,
urmată de hipoxie şi hipercapnie.
Tratamentul constă în:
 - stabilizarea voletului costal cu benzi de leucoplast
sau chirurgical cu fixatoare externe sau
osteosinteză prin tije sau broşe subţiri;
 - intubaţia orotraheală pentru a asigura respiraţia
în volete costale mari.
 4) Hemotorax masiv care constă în acumulare de
sânge în cavitatea pleurală.
 Din punct de vedere clinic se manifestă prin: şoc
hemoragic(hipotensiune, tahicardie, paloare,
transpiraţii reci); insuficienţă respiratorie;matitate
pulmonară la percuţie; absenţa murmurului
vesicular; opacifiere ahemitoracelui la radiografie.
 Terapeutic se impune toracocenteza pentru
evacuarea hematomului,prin incizie costală sau
pleurostomă. Dacă sângerarea nu se opreşte este
necesarăhemostaza chirurgicală prin toracotomie.
 5) Contuzia pulmonară se caracterizează prin
zdrobirea unui segment sau lob pulmonar de cutia
toracică astfel încât respectiva arie pulmonară nu
se mai umple cu aer, rămânând o zonă inertă.
 Diagnosticul se stabileşte prin absenţa
murmurului vezicular şi radiologic prin zonă de
matitate.
Tratamentul constă în:
 - gimnastică medicală cu mişcări ample;
 - intubaţie orotraheală
  - ventilaţie cu presiune uşor crescută.
 6) Ruptura traheo-bronşică are loc când se
întrerupe continuitatea arborelui traheo-bronşic.
 Clinic apare emfizemul subcutanat extensive în
regiunea cervicală şi toracică (bule de gaz pătrund
în ţesutul celular subcutanat).
Tratamentul constă în:
 - introducerea de ace mici sub piele pentru evacua
bulele de gaz cu scop de oprire a fenomenului;
 - toracotomie cu sutura chirurgicală breşei
traheale sau bronşice.
 7) Ruptura diafragmatică poate fi mare sau mică:
 a) În rupturi mari apare: insuficienţa respiratorie
acută deoarece diafragma participă la respiraţie;
hipotensiune; hernierea unor organe din cavitatea
 abdominală în cavitatea toracică; matitate la
percuţie; zgomote hidroaerice în torace;
diminuarea murmurului vesicular.
 b) În rupturi mici tratamentul este conservator.
 Tratamentul în rupturile mari constă în: sondă
nazo-gastrică;laparotomie; pleurotomie minimă;
sutura chirurgicală a diafragmei.
 Vă mulţumesc!