Fracturi, entorse, luxații si

imobilizarea lor
 
MODULUL 22 : CHIRURGIE ȘI NURSING
SPECIFIC 1
 Fracturi si imobilizarea lor

Definiție:
Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii
unui traumatism puternic asupra osului, constând
în întreruperea continuitatii acestuia.

Cele mai intalnite cazuri de fracturi sunt cele

de la nivelul membrelor, iar categoria de varsta
cea mai afectata este cea a persoanelor de peste
50-60 de ani.
 Cauze
La persoanele sanatoase, fractura are, de obicei, ca principala cauza o lovitura/ traumatism violent
rezultat in urma unei caderi sau lovituri si poate fi insotita de leziuni grave precum luxatia sau
leziunile neurovasculare.

La pacientii cu diverse boli, fractura apare din cauza deprecierii calitative a oaselor. De exemplu, la
femeile care au ajuns la etapa de menopauza poate aparea osteoporoza, aceasta fiind un factor
favorizant de aparitie a fracturilor.

Copiii sunt cel mai putin afectati, deoarece in perioada timpurie oasele sunt elastice si sanatoase.

 Posibilele cauze de aparitie a fracturii sunt:

 · traumatism grav, lovitura puternica

 · osteoporoza
 · infectie cronica a osului
 · chist osos
 · fractura de stres
 · alte boli congenitale ce afecteaza oasele
 Simptome

 Primele simptome ce apar in urma unei fracturi

sunt durerile severe. Acestea se pot diminua dupa
un timp relativ scurt, insa nu vor disparea.
 durere imediata, puternica
 durerea se atenueaza treptat, dupa cateva ore,
insa nu dispare
 imposibilitatea de a misca normal zona afectata
 deformarea regiunii afectate
 hematom ce apare la 24-48 de ore dupa eveniment
 Clasificare
În functie de modul de actiune a agentului
vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de
mai multe feluri:
 fracturi închise - tegumentele în jurul focarului

de fractura sunt intacte

 Clasificare
 fracturi deschise - focarul de fractura comunica
cu exteriorul printr-o plaga
 Clasificare
 fracturi directe - se produc la nivelul la care
acționează forța, reprezentată prin zdrobire,
compresiune sau șoc violent. Acestea sunt
fracturi apărute la marile accidente, care se
asociază cu leziuni mai mult sau mai puțin
grave ale părților moi.
 Clasificare
 fracturi indirecte- se produc în alt loc decât acolo unde a acționat agentul
traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase și după modul de
aplicare a traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomo-
patologice de fracturi.

În fracturile indirecte, traumatismele pot acționa prin unul din următoarele 4

mecanisme:
 a. flexiune, când forța se exercită asupra unei curburi osoase care depă șind

elasticitatea normală rupe osul la maximum de curbură;

b. tracțiunea, în urma contracțiilor musculare violente care duc la
smulgerea unor fragmente osoase, ce prezintă zone de inserție tendinoase
sau fracturi parcelare ale epifizelor prin tracțiune ligamentoasă;
c. compresiune, în lungul axului osului, ducând la fractura epifizei, ca în
fracturile de astragal sau pilon tibial în urma căderii de la înălțime;
d. torsiunea, când forța vulnerantă produce o răsucire a membrului
determinând totdeauna o fractură spinoidă sau helicoidală.
 Clasificare
 În funcție de gradul de discountinuitate a osului:
1. Fracturi incomplete, care se observă mai ales la copii și
se prezintă sub urmatoarele forme:
a. deformarea osului în grosime
b. ruperea incompletă sau în flexiune, Este clasică
fractura “en bois vert” (în lemn verde);
c. înfundarea, se observă mai ales la oasele late ale
craniului;
d. fisurile, se întâlnesc mai ales la adulți și mai rar la
copii, integritatea formală a osului este păstrată și numai
radiografiile din incidențe diferite, pot să arate traiectul
de fractură.
1. Fracturi incomplete
 Clasificare
 La batrâni sau la persoane cu diverse afectiuni
osoase pot apare fracturi în urma unor
traumatisme minore, sau chiar la efectuarea
unui pas gresit.
 Semne de probabilitate/ Semne de certitudine

Semne de probabilitate
 durere spontana sau întru-n punct fix, exacerbata la palpare sau

mobilizare
 impotenta functionala a membrului afectat

 deformarea si scurtarea regiunii

 echimoze tardive

 tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale

Semne de certitudine (semne sigure)

 mobilitate anormala în focar

 perceperea palpatorie de crepitatii osoase

 netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura

 intreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii

osoase
 DIAGNOSTIC
 METODA CEA MAI SIGURA DE
DIAGNOSTIC ÎN CAZUL SUSPICIONARII
UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA
RADIOGRAFIEI.
 Complicatii
 Fracturile se pot însotii de o serie de complicatii:
Complicatii imediate:
 transformarea unei fracturi închise într-o fractura

deschisa
 lezarea vaselor sau a nervilor aflate în vecinatate

 infectia focarului de fractura

Complicatii tardive (întârziate):

 cicatrizarea anormala a plagii osoase (în unele boli

cronice)
 pseudartroza (întârzierea consolidarii fracturii)

 calusul vicios
 Imobilizarea provizorie a fracturilor
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii
miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea
complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos.
Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de
lungimi si latimi variabile, în functie de regiunile la nivelul carora se
aplica.
Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal
si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu
articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura.
Înainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a
segmentului în ax. Acest lucru este valabil numai în cazul fracturilor
închise. Fracturile deschise se imobilizeaza în pozitia gasita, dupa
pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin
tractiune.
 Tipuri de atele speciale:

 atele Kramer (confectionate din sârma)

 atele pneumatice (gonflabile)
 atele vacuum
 atele improvizate: din scândura, crengi de
copac...
 Fracturile membrului superior:

 Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme

indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona
medie a claviculei. Pozitia în care trebuie sa se efectueze imobilizarea
provizorie este cu cotul de partea bolnava împins catre spate si în sus.
 Fracturile humerusului
 Fracturile humerusului
(bratului) se produc mai
frecvent prin traumatism
direct. La imobilizarea
fracturii drept atela putem
folosi chiar toracele de care se
fixeaza segmentul fracturat
cu ajutorul unei esarfe.
 Fracturile antebratului
 Fracturile antebratului
se produc mai frecvent
prin traumatism
direct. Imobilizarea
fracturii se poate face
cu oricare tip de atela
speciala sau folosind
atele improvizate.
  
 Fracturile oaselor mâinii
 Fracturile oaselor
mâinii se
imobilizeaza pe
fata palmara de la
cot la degete
  - fr. de scafoid,
cea mai frecventa
fractura carpiană
 Fracturile membrului inferior:

Fracturile femurului se produc prin

traumatism direct sau indirect. Pentru
imobilizare se folosesc doua atele
inegale. Atela mai lunga se aplica pe
fata laterala externa a membrului
inferior si se întinde de deasupra
oaselor bazinului pâna la calcâi. Atela
mai scurta se aplica pe partea interna
si se întinde de la regiunea inghinala
pâna la calcâi. Când femurul este
fracturat în apropierea genunchiului
imobilizarea se poate realiza folosind o
singura atela trecute prin partea din
spate a membrului din regiunea
fesiera pâna la calcâi.
 Fracturile gambei
 Fracturile
gambei sunt
foarte frecvente
iar
imobilizarea
poate fi facuta
cu orice tip de
atela.
 Fr. Tibie
 Fr. Peroneu
 Fractura de rotula
 Fractura de
rotula se
produce prin
cadere în
genunchi, se
imobilizeaza în
atele
posterioare.
 Fracturile costale
 Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie
situatia voletului costal. Voletul costal este
minimum dubla fractura la doua coaste învecinate.
Imobilizarea se face prin înfundarea zonei
respective împiedicând astfel miscarile
segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele
constau în dificultatea respiratiei, miscarea
paradoxala a segmentului (în inspir când toracele
se destinde fragmentul se înfunda; la expir când
toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza
spre exterior), durere, cianoza.
IMOBILIZAREA FRACTURILOR
 FRACTURA COL FEMURAL FRACTURA FEMUR FRACTURA PERONEU
IMOBILIZAREA FRACTURILOR
 FRACTURA TIBIE FRACTURA GLEZNA FRACTURA UMARULUI
 Fracturile la nivelul bazinului.
 Fracturile la nivelul bazinului.

Odata depistata fractura la acest nivel pacientul

ramâne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea
lui si se tine pe un plan dur în pozitie culcat pe
spate.
 Vindecarea fracturilor
 Fractura evoluează către sudura
extremităţilor fracturate printr-o
formaţie denumită calus
 Faza hemoragică şi hiperemică (faza
psoudoinflamatorie) – revărsatul
sanguin, hematomul post fracturar, se
retrage
 Faza calusului fibros: Celulele
conjunctive nediferenţiate care au
invadat hematomul se multiplică şi se
transformă în celule formatoare de os
(osteoblaste) şi de cartilaj
(condroblaste) Acest tesut de
neoformaţie duce la unirea
fragmentelor osoase cu un calus fibros,
în interiorul căruia se găsesc şi insule
de ţesut cartilaginos .
 Vindecarea fracturilor
 Faza calusului osos primitiv:
Către a treia săptămână de
evoluţie, calusul fibros
începe să se mineralizeze
iar zonele cartilaginoase
încep să sufere un proces de
osificare encondrală, astfel
că se ajunge la un calus osos
primitiv cu trabeculaţie
dezordonata.
 Faza calusului osos definitiv
durează până la 2 – 3 luni
 Entorsa

 Forma minora a traumatismelor articulare, în

care nu se pierde contactul permanent între
suprafetele articulare si consta din întinderea
sau ruptura unuia sau mai multor ligamente
ale unei articulatii.
 Entorsa
 Se va face o
stadializare a leziunii
de către medicul
specialist:
 gradul I
reprezintă întinderea
ligamentelor,
prezentând o uşoară
sensibilitate, edem şi
rigiditate. Apare
durere la mers.
 Entorsa
 gradul II reprezintă
o leziune parţială a
ligamentelor cu
durere, edem şi
echimoză moderate.
Zonele lezate sunt
sensibile la palpare
şi există durere în
timpul mersului.
 Entorsa
 gradul III reprezintă
ruperea completă a
ligamentului afectat
însoţită de edem şi
echimoză severe. De
cele mai multe ori
mersul este imposibil,
existând o durere
puternică, deşi
durerea iniţială poate
să scadă imediat în
intesitate.
 ENTORSA
 Primul ajutor consta în imobilizarea provizorie
acest lucru v-a ameliora durerea, care este de o
mare intensitate.
 Fașă elastică în entorsele de gr. I, și aparat
gipsat 14-21 de zile în entorsele de gr. II și III;
 gheață în primele 24-72 de ore, sau până când
dispare edemul;
 Poziție proclivă, în pat pe o pernă.
 Luxatia

 Este leziunea care consta din pierderea contactului

normal dintre suprafetele articulare ale oaselor care
formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale
unei articulatii).
 Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau
incomplete.
 Deformarea regiunii este bine pusă în evidenţă. Durere
vie care mai scade din intensitate în repaus, dar se
accentuează la cea mai mică mişcare
 Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a
membrului afectat fara a tenta reducerea luxatiei.
Accidentatul se transporta la spital.
Luxatia
Luxatia
Luxatia
 imobilizare
 Imobilizare
luxație
 Luxație de gleznă
 Tratamentul luxaţiei de gleznă se aplică diferit în funcţie de
severitate şi leziuni asociate, timpul de vindecare variind
corespunzător acestora. În cazuri de luxaţii minore,
recuperarea poate dura câteva săptămâni, perioada crescând
corespunzător cu gravitatea.
 În mod obişnuit, metoda imediată de tratament a luxaţiei de

gleznă constă în reducerea oaselor în poziţia normală şi

imobilizarea gleznei în orteză sau ghips. Câteodată însă,
datorită gravităţii şi a leziunilor asociate, acest lucru nu este
posibil, în asemenea cazuri trecându-se la tratament
chirurgical.
 Luxaţiile de gleznă netratate sau tratate necorespunzător fac ca

accidentul să recidiveze, ligamentele să devină laxe, cartilajul

să se deterioreze, oasele să prezinte necroză, situaţii ce duc la
simptome de instabilitate şi durere, respectiv la boli artrozice.